Decizia civilă nr. 148/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 148/R/2011
Ședința publică din data de 18 ianuarie2011
Instanța constituită din:
P.: C. M.
JUDECĂTOR: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G.
GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. C. T. împotriva sentinței civile nr. 2141 din 14 iunie 2010 a T. C. pronunțată în dosar (...) privind și pe reclamantul intimat S. L. AL Î. P. C.EAN, precum și pe pârâții intimați L. T. „. D., G. „., Ș. „. D., Ș. „. V., Ș. „. I. C. T. și pe chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului intimat - avocat P. G. din cadrul Baroului C., lipsind restul părților.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că reclamantul intimat a formulat și înregistrat la dosar concluzii scrise, la data de 10 decembrie 2010, concluzii pe care reprezentanta acestuia arată că înțelege să le susțină la acest termen de judecată.
Unul din membrii completului de judecată dorește să se precizeze care sunt contractele colective de muncă aplicabile în anul 2007 cu privire la prima de vacanță și dacă salariații au solicitat concedii de odihnă în perioada celor trei ani pentru care se solicită prima de vacanță și dacă în perioada 12 noiembrie - 31 decembrie 2007 a beneficiat vreunul din salariați de concediu de odihnă.
Reprezentanta reclamantului depune la dosarul cauzei copia contractului colectiv de muncă unic județean la nivel de ramură - învățământ pe anul 2007-2008, anexa 6 la acesta, precum și contractele colective de muncă nr. (...)/(...), 2. și la nivel național pe anul 2005 - 2006 precum și contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ pe anul 2007-
2008. Arată că de regulă concediile de odihnă se efectuează în timpul verii, în perioada vacanței de vară însă nu exclude să se fi aflat vreun salariat în concediu de odihnă și în perioadele vacanței de iarnă sau în cele intermediare. Oricum, prima de vacanță se acordă în tranșa de 15 zile de concediu de odihnă. Cu privire la împrejurarea dacă în perioada 12.11.-(...) vreunul din salariați ar fi beneficiat de concediu de odihnă, nu poate răspunde concret în acest moment.
Nefiind alte cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2141 din 14 iunie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea formulată de reclamantul S. L. AL I. P. C.EAN, în numele membrilor de sindicat: S. M., DIN P., C. A., L. S., B. I.,H. F., B. L., B. V., C. M., C. M., P. S., F. L., I. O., C. G., S. M., V. M., S. L., M. C., M. M., G. M., N. M., P. R., P. A., R. E. D., S. T., J. E., V. M., B. M., A. A., S. L., B. E., S. S., P. C., G. I., A. C. A., C. I., B. I., J. S., D. I.,F. M., G. P., O. ANA, ROMAN S., M. I., R. C., F. O., R. ANA, S. M., M. S., S. M., I. D., I. M., B. M. E., V. V., B. M., M. E., B. M. L., R. I. T., B. I., S. H. I., M. M., N. E., U. M., M. I., N. E., N. I., F. M., MAN M., P. A., S. ANA, C. C., C. L., J. B., F. C., C. V., T. M., T. ANA, S. ANA-S. în contradictoriu cu pârâții L. T. „. D. C. T., G. „. C. T., S. „. D. C. T., S. „. V. C. T., S. „. I. C. T. și C. LOCAL AL M. C. T.
Pârâții L. T. „. D., G. „., S. „. D., S. „. V., S. „. I. au fost obligați în calitate de angajatori pentru membrii de sindicat din unitatea de învățământ, la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței G.ului nr.
15/2008, începând cu data de 1 octombrie 2008, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective.
Pârâtul C. LOCAL AL M. C. T. a fost obligat la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale pentru membrii de sindicat reprezentați în prezentul litigiu.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin D. nr.843/2 iunie 2009, publicată în M.O. din 464/6 iulie 2009, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.I pct.2 și 3 din O. nr.151/2008, pentru modificarea și completarea O. nr.15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, sunt neconstituționale.
Pentru a pronunța aceasta decizie, în esență Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității
O. nr.136/2008, statuând că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. încalcă art.1 alin.4, art.61 alin.1 și art.115 alin.4 din legea fundamentală .Totodată, o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art.115 alin.6 din Constituție, coroborate cu cele ale art.41 și art.47 alin.1 din legea fundamentală .
Potrivit dispozițiilor O. nr.15/2008, privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art.1 alin.1 lit.b și c, se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către
Parlamentul României prin L. nr.221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007 Guvernul României, prin O. nr.136/2008, privind stabilireaunor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, modifică unele prevederi ale O. nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin
L. nr.221/2008, reducând majorările salariale stabilite de P. .
Acest act normativ însă a fost declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională, prin decizia nr.1221/12 noiembrie 2008, publicată în M.O. al României, partea I, nr.804/2 decembrie 2008.
S-a stabilit atunci de către Curte că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, adoptată de P. încalcă articolul 1 alin.4, art.61 alin.1 și art.115 alin.4 din Constituție .
Totodată, s-a arătat că o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art.115 alin.6 coroborate cu cele ale art.41 și art.47 alin.1 din L. fundamentală .În consecință, Curtea a constatat și încălcarea prevederilor constituționale ale art.1 alin.5, potrivit cărora „În România respectarea
Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie";.
Ulterior, G.ul emite O. nr.151/2008 din 10 noiembrie 2008, publicată în M.O. - partea I, nr.759/11 noiembrie 2008, prin care după ce în art.1 pct.1 modifică denumirea O. nr.15/2008, prin art.I pct.2 și 3, reduce în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr.221/2008 de aprobare a O. nr.15/2008 .
Curtea C., prin decizia nr.842/2 iunie 2009, publicată în M.O. -
Partea I, nr.464/6 iulie 2009, constată neconstituționalitatea art.I pct.2 și 3 din O. nr.151/2008, invocând aceleași considerente avute în vedere și la analiza O. nr.136/2008 .
Este important de reținut, ca o situație de fapt, că prin D. nr.989/30 iunie 2009 Curtea a constatat încă odată neconstituționalitatea dispozițiilor art.I pct.2 și 3 din O. nr.151/2008, concomitent cu constatarea neconstituționalității art.2 și 3 din O. nr.1/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar .
De remarcat faptul că, atât prin dispozițiile art.2 și 3 din O. nr.1/2009, cât și prin dispozițiile art.2 și 3 din O. nr.31/2009 și dispozițiile art.2 din O. nr.4. se reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art.I pct.2 și 3 din O. nr.151/2008, prevederi constatate neconstituționale de către Curtea C..
Cum modificările aduse O. nr.15/2008, prin dispozițiile art.I pct.2 și 3 din O. nr.151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art.31 alin.3, fraza a II-a din L. nr.47/1992 nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte .
Tribunalul a observat în același timp, că G.ul, în loc să pună de acord prevederile neconstituționale cu Constituția, potrivit art.31 alin.3 din L. nr.47/1992, a procedat la emiterea unor noi ordonanțe de urgență ( nr.31/2009 și 4.) cu efecte juridice asemănătoare anterioarelor ordonanțe declarate neconstituționale .
În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de G. O. nr.15/2008, așa cum aceasta fusese aprobată prin L. nr.221/2008, tribunalul consideră că în prezent O. nr.15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ funcționează în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin
L. nr.221/2008 .
A privi astfel lucrurile înseamnă a respecta considerentele Curții
Constituționale și a pune în aplicare voința P.ului cu privire la domeniulreglementat, afirmarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat, precum și a principiului respectării Constituției, a supremației sale și a legilor
.
Pe de altă parte, potrivit artt.169 alin.1 din Codul muncii, angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Or, neplata salariului stabilit prin lege, potrivit art.157 alin.2 din Codul muncii, constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator și salariat și care atrage răspunderea civilă contractuală a celui ce angajează.
Și, întrucât în cauză se aplică principiile răspunderii civile contractuale, cel vinovat trebuie să asigure repararea integrală a prejudiciului produs, astfel încât atunci când e vorba de plata unei sume de bani cuantumul prejudiciului se compune atât din această sumă cât și din corecția ei cu indicele de inflație.
Prin urmare, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, pârâtii L. T. „. D., G. „., S. „. D., S. „. V., S. „. I. ,unitati de învățământ ce funcționează potrivit art.145 din L. nr.84/1995, legea învățământului, în calitate de angajatori au fost obligați către membrii de sindicat ai reclamantei la calcularea și plata diferențelor salariale neacordate potrivit O. nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin L. nr.221/2008 .
Procedând astfel, se dă satisfacție și respectării dispozițiilor art.1 din
Protocolul nr.1 la C., care prevede că „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional";.
În practica C.E.D.O. s-a statuat că noțiunea de „., în sensul art.1 din Protocolul nr.1 la C., cuprinde atât „bunuri actuale"; cât și valori patrimoniale inclusiv în anumite situații bine stabilite creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficiență în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puțin o „speranță legitimă"; în exercitarea efectivă a dreptului său( a se vedea Draon împotriva Franței [MC[, nr.1.513/03, & 65, C.E.D.O. 2005-IX) .
Ori, membrii de sindicat, fiind beneficiarii dispozițiilor O. nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin L. nr.221/2008, pot pretinde cel puțin o
„speranță legitimă"; cu privire la realizarea drepturilor lor referitor la creșterile salariale .
De altfel, această „speranță legitimă"; a membrilor de sindicat ai reclamantei își găsește justificarea și în numeroasele modificări legislative prin intervenția G.ului, care prin ordonanțe succesive a căutat să contracareze măsurile legislative dispuse de P. cu privire la creșterile salariale ale personalului din învățământ (în acest sens a se vedea hotărâreaîmpotriva României, Străin și alții, nr.57.001/00, &56, C.E.D.O.
2005-VII, 21 iulie 2005, Păduraru citată anterior, & 98-99, Podeanu, nr.4.596/03, &34, 16 februarie 2006, R. nr.13.309/03, & 34, 20 iulie 2006).
Mai mult decât atât, în speță nu s-a dovedit că ingerința în dreptul membrilor de sindicat cu privire la respectarea drepturilor lor salariale s-a făcut cu respectarea limitărilor reglementate de art.1 din Protocolul adițional la C. ., potrivit art.1 din Protocol, privarea de un bun se poate face dacă aceasta este prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile și dacă este impusă de o cauză de utilitate publică .
Pentru ca o ingerință să fie „legală"; aceasta trebuie, pe de o parte să fie prevăzută de lege, asigurându-se astfel principiul supremației legii, principiu fundamental într-o societate democratică, iar pe de altă parte să păstreze un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării dreptului la respectarea bunurilor reclamanților
(cauza Viașu contra României, hot. din 9 decembrie 2008).
Ori, în cauză s-a constatat că însăși Curtea Constituțională a considerat că normele emise de G. și care se constituie într-o ingerință în dreptul la un salariu mărit al reclamanților încalcă legea și că aceste norme nu fac altceva decât să contracareze nele măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de P. .
Cât privește prejudiciul suferit de către membrii de sindicat ai reclamantei și care trebuie să fie acoperit de pârâți, în practica C.E.D.O. cu privire la aplicarea dispozițiilor art.41 din C., aceasta a stabilit că reparația trebuie să fie echitabilă și să acopere daunele materiale suferite ca urmare a ingerinței produse (vezi cauza Tarik împotriva României - hotărârea din 7 februarie 2008 și cauza Șerbănescu împotriva României ).
În conformitate cu această practică se impune ca reclamanților să li se restituie diferența drepturilor salariale de care aceștia ar fi trebuit să beneficieze potrivit dispozițiilor O. nr.15/2008, așa cum a fost probată prin L. nr.221/2008 .
Prin urmare, față de aceste ultime considerente, tribunalul constată că demersurile legislative ale G.ului în domeniul salarizării din învățământ unt în contradicție și cu dispoziții ale C.i Europene ale Drepturilor Omului .
În atare situație, avându-se în vedere dispozițiile art.20 alin.2 din
Constituția României, în doctrina juridică s-a subliniat în mod judicios că în ordinea juridică internă a României Convenția are forță constituțională și supralegislativă, ceea ce înseamnă că în cazul unui conflict între dispozițiile C.i și o normă internă, prevalează dispozițiile C.i .
Așadar, Convenția este integrată blocului de constituționalitate, care, având forță juridică constituțională, înlătură direct forța unei norme naționale aflate în incompatibilitate cu dispozițiile C.i .
Această normă rămâne practic fără aplicare, iar în virtutea principiului supremației C.i, judecătorul național este obligat să aplice direct dreptul comunitar .
Într-un asemenea caz, judecătorul național nu împietează ci complinește atribuțiunile legiuitorului
Iată de ce, pentru aceste considerente, tribunalul a constatat că ultimele două ordonanțe de urgență, nr.31/2009 și 4. sunt lipsite de efect juridic chiar dacă Curtea C., în condițiile art.29 alin.1 din L. nr.47/1992, a fost pusă în imposibilitatea de a se pronunța asupra neconstituționalității lor, dat fiind abrogarea acestora, potrivit art.48 pct.16 al Capitolului VI - Dispoziții finale din L. cadru nr.330/2009, privind salarizarea unitară (a se vedea deciziile Curții Constituționale nr.105 și 106/4 februarie 2010 ).
Pentru considerentele mai sus expuse tribunalul a admite acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C. LOCAL AL M. C. T. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea recursului a arătat că pârâtul a formulat o cerere de chemare în garanție a M.ui F., pentru care în situația în care instanța de fond va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a consiliului local, să fie obligat să aloce fondurile necesare drepturilor salariale.
Cu toate că după formularea cererii de chemare în garanție, chematul în garanție a fost împrocesuat, hotărârea nu a fost pronunțată în contradictoriu cu acesta.
Întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei cereri, consideră că se impune admiterea recursului.
S. L. al Î. P. C. prin concluzii scrise (f.13-15) a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată la fondul cauzei.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, Curtea reține că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
La data de 27 martie 2009, recurentul pârât a depus la registratura T. C. o cerere de chemare în garanție a M.ui F. P., solicitând ca, în cazul în care va fi respinsă excepția lipsei calității sale procesuale pasive, să fie obligat chematul în garanție la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale pretinse.
În ședința publică din data de 30 martie 2009 s-a dispus citarea în cauză a M.ui F. P. în calitate de chemat în garanție.
Prin sentința atacată, Tribunalul Cluj a omis să se pronunțe cu privire la această cerere, care a rămas nesoluționată.
Față de cele de mai sus, Curtea, în temeiul art. 304 ind.1și art.312 alin.
3 C.pr.civilă, având în vedere nepronunțarea asupra fondului în cea ce privește cererea de chemare în garanție și necesitatea de a da posibilitatea chematului în garanție de a formula apărări pe fond cu respectarea dublului grad de jurisdicție, va admite recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. C. T. împotriva sentinței civile nr. 2141 din 14 iunie 2010 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va casa în totalitate și va trimite cauza spre rejudecare T. C.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. C. T. împotriva sentinței civile nr. 2141 din 14 iunie 2010 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o casează în totalitate și trimite cauza spre rejudecare T. C.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 18 ianuarie 2011.
P. JUDECĂTORI
C. M. I. T. D. C. G.
N. N.
GREFIER R ed.DCG/(...) Dact.SzM/3ex.
Jud.fond:MF B.; U. P.
| ← Decizia civilă nr. 4058/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1499/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
