Decizia civilă nr. 150/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 150/R/2011
Ședința publică din data de 18 ianuarie2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTOR: I.A T.
JUDECĂTOR: D. C. G.
GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții M. S. S. și alții împotriva sentinței civile nr. 2203 din 12 iulie 2010 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) privind și pe pârâta intimată R. T., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamanților recurenți - avocat P. A. L. din cadrul Baroului C., lipsind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care
Reprezentantul reclamanților arată că nu are alte cereri de formulat în probațiune, menținând susținerea că nu au fost acordate nici un fel de plăți compensatorii.
Nefiind alte cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentantul reclamanților solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat și motivat în scris, susținând oral memoriul de recurs, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2203 din 12 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins acțiunea exercitată de reclamanții M. S. S., B. I., M. M., K. A. T., C. V., V. N., B. I., M. E. A., L. A. C., N. B., M. M., N. A., D. G., C. V., C. G., M. I. în contradictoriu cu pârâta R. A. DE T. LOCAL T.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că reclamanții au fost angajați ai pârâtei, iar prin decizii de concediere emise în data de (...), în baza art. 65 din Codul muncii, contractele de muncă ale acestora au încetat.
Potrivit dispozițiilor art. 80 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 - 2010, invocate de către reclamanți în susținerea acțiunii: ,,(1)
Părțile convin ca la desfacerea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului, salariații să primească, pe lângă celelalte drepturi la zi cuvenite pentru activitatea prestată, și o plată compensatorie în valoare de minimum 6 salarii de bază brute negociate.
(2) P. alin. (1) sunt aplicabile atunci când desfacerea contractului de muncă a intervenit din următoarele motive: a) unitatea își reduce personalul prin desființarea unor posturi de natura celui ocupat de cel în cauză, ca urmare a reorganizării; e) unitatea își încetează activitatea; f) unitatea se mută in altă localitate și are posibilitatea să-și asigure pe plan local cadrele necesare; g) unitatea se mută în altă localitate, iar persoana încadrată nu acceptă să o urmeze; h) persoana nu corespunde sub aspect profesional postului în care a fost încadrată, din motive neimputabile acesteia, și nu i s-a oferit trecerea într-un post corespunzător; j) în postul ocupat de persoana încadrată în muncă este re integrat, pe baza hotărârii organelor competente, cel care a deținut anterior acel post. g) unitatea își reduce parțial activitatea la nivel de secții, servicii, sectoare sau ateliere; h) unitatea efectuează modernizări ori achiziționează o nouă tehnologie de lucru, care conduce la reducerea de personal."
Raportul de muncă al reclamanților a încetat ca urmare a reorganizării pârâtei, prin desființarea unor posturi de natura celor ocupate de către reclamanți, prin urmare, conform art. 80 al. 2 lit.a din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 - 2010, în această situație reclamanții nu beneficiază de compensația constând în 6 salarii de bază brute negociate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului au arătat că potrivit disp.art.80 din
CONTRACT COLECTIV DE M. U. LA N. DE R. T. pe anii 2008-2010, aplicabil în speța de fața, părțile convin ca la desfacerea contractului individual de muncă, din inițiativa angajatorului, salariații să primească pe lângă celelalte drepturi la zi cuvenite pentru activitatea prestată, și de o plată compensatorie în valoare de minim 6 salarii de bază brute negociate, iar potrivit al 2 al aceluiași articol, la care face trimitere și instanța de judecata, "P. al. 1 sunt aplicabile atunci când desfacerea contractului de muncă a intervenit din următoarele motive: a) unitatea își reduce personalul prin desființarea unor posturi de natura celui ocupat de cel în cauză, ca urmare a reorganizării"
Considerentul pentru care instanța de fond a respins acțiunea a fost acela că raporturile de muncă au încetat ca urmare a reorganizării pârâtei, prin desființarea unor posturi, apreciind ca potrivit disp.art.80 alin.2 lit.a CONTRACTUL COLECTIV DE M. U. LA N. DE R. T. pe anii 2008-2010, recurenții nu suntem îndreptățiți la primirea compensației constând în 6 salarii de baza brute negociate.
Potrivit acestui text de lege însă, în cazul desființării unor posturi, cum este și cazul din prezenta speță, angajatul beneficiază de plăți compensatorii.
Arată că au fost angajații pârâtei R. T., contractele individuale de muncă încetând, conform art.65 alin.1 în Codul Muncii, pentru motive cenu țin de persoana angajatului, astfel cum reiese din deciziile de concediere depuse la dosarul cauzei. Nici unul dintre recurenți nu a primit plăți compensatorii ca urmare a încetării raporturilor de muncă pentru motive ce nu țin de persoana angajatului, în ciuda faptului că potrivit dispozițiilor art.80 din Contractul Colectiv de M. U. la N. de R. T. pentru anul 2008-2010 aveau dreptul să beneficieze de plăți compensatorii în valoare de minim 6 salarii de bază brute negociate.
Prin Contractul Colectiv de M. U. la N. N. pentru A.i 2007-2011 s-a stabilit la art.80 alin.l ca la încetarea contractului individual de munca din motive ce nu țin de persoana salariatului, angajatorii vor acorda acestuia o compensație de cel puțin un salariul lunar, în afara drepturilor cuvenite la zi.
Principala apărare a intimatei a vizat faptul că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile CONTRACTULUI COLECTIV DE M. U. LA N. DE R. T. pe anii 2008-2010, întrucât acesta a fost semnat de alte organizații patronale și sindicale la care R. T. nu sunt afiliate.
Intimata a apreciat ca în cauză sunt incidente prevederile Contractului Colectiv de M. încheiat la nivel de grup de unități din transportul public local pe anii 2006-2008, respectiv 2009-2011 precum și prevederile Contractului Colectiv de M. încheiat la nivel de unitate pe anii
2007-2010. Acest din urma contract, susține intimata ca a fost înregistrat la
D. C. sub nr.110/(...), fiind încheiat cu respectarea CCM la nivel de grup de unități în transportul public local pe anii 2006-2008, respectiv 2009- 2011, cu toate că la încheierea CCM la nivel de unitate pe anii 2007-2010, CCM la nivel de grup de unități în transportul public local pe anii 2009-2011 nu era încă în vigoare.
Intimata a arătat ca prin CCM la nivel de grup de unități în transportul public local pe anii 2006-2008, respectiv 2009-2011 s-a stabilit ca la concedierea salariatului din motive neimputabile acestuia, angajatorul va acorda cuantumul compensației, stabilit conform legislației în vigoare sau CCM la nivel de unitate, astfel că reclamanții nu pot beneficia decât de o compensație la nivelul unui salariu avut în luna încetării activității, însă, cu toate acestea, nici acea compensație nu a fost acordată până în prezent.
Este de remarcat totuși faptul că alți colegi de munca ai recurenților, care au fost concediați din aceleași motive, însă anterior momentului la care au fost concediați reclamanții, au beneficiat de plăți compensatorii în valoare de 6 salarii de baza. In privința acestora au fost așadar aplicabile dispozițiile CCM la nivel de ramură de transporturi pe anii 2008-2010, însă în ceea ce îi privește pe reclamanți, acesta nu poate produce efecte.
Reclamanții apreciază că în speță sunt aplicabile prevederile art.88 din CCM U. LA N. DE R. T. pe anii 2008-2010. P. CCM încheiat la nivel de unitate sau cel încheiat la nivel de grup de unități din transportul public local au caracter subsidiar față de cele cuprinse în CONTRACT COLECTIV DE M. U. LA N. DE R. T. pe anii 2008-2010, cel din urma fiind aplicabil.
Consideră că ori de câte ori există un contract colectiv de munca încheiat la nivel de ramura, prevederile acestuia nu pot acorda drepturi angajaților inferioare celui încheiat la nivel superior - în speță, a Contractului Colectiv de M. U. la N. N., astfel că prevederile celui dintâi contract urmează a primi aplicabilitate.
R. T. își desfășoară activitatea de transport public local și, chiar dacă face parte din serviciile comunitare de utilități publice, aceasta face parte din ramura transporturi, subramura transporturi locale.
Potrivit disp.art.123 din CCM U. LA N. DE R. T. pe anii 2008- 2010, prezentul contract colectiv de muncă unic la nivelul ramurii transporturi produce efecte după cum urmează: în toate unitățile nominalizate în anexa nr. 5; în toate unitățile din ramura transporturi și activități conexe, conform art. 11, (1), /it. c) din Legea nr. 130/1996 . R. T. nu este nominalizată în anexa 5 al acestui contract, însă face parte din unitățile din ramura de transporturi și activități conexe, conform art.11 alin.1 lit.c din Legea
130/1996.
Oricum, CCM încheiat la nivel de unitate, ori CCM încheiat la nivel de grup de unități din transportul public local nu poate conține prevederi inferioare CONTRACTUL COLECTIV DE M. nr. 872 din 21 martie 2007, unic la nivelul ramurii de gospodărie comunală, locativă și transporturi locale
(serviciilor comunitare de utilități publice) pe anii 2007 - 2011, care la art.24 alin. 1 dispune: la încetarea contractului individual de munca din motive neimputabile salariatului, angajatorii vor acorda acestuia o compensație egală cu minimum două salarii lunare, în afara drepturilor cuvenite la zi, iar cei care nu primesc preaviz vor primi în total 6 salarii de baza, cu excepția situațiilor când salariații beneficiază de plăți compensatorii în temeiul unor acte normative speciale.
Potrivit anexei 3, nr. crt.XIII a acestui contract, RATL T. este parte semnatara, astfel că prevederile acestui contract îi sunt de deplin aplicabile, însă acest contract conține prevederi inferioare celui încheiat la nivel de ramura de transporturi, situație în care acesta din urmă va primi aplicabilitate.
Aceste prevederi ale CCM unic la nivelul ramurii de gospodărie comunală, locativă și transporturi locale au caracter minimal față de prevederile CCM încheiat la nivel de unitate ori la nivelul grupului de unități, astfel că ultimele două contracte nu pot conține prevederi inferioare celor conținute de cel dintâi contract, încheiat la nivel de ramura de transporturi locale, cum nici acesta nu poate conține prevederi inferioare celor conținute de CCM încheiat la nivel de ramură de transporturi.
Din acest considerent opinează că fiecare reclamant este îndreptățit să încaseze cu titlu de plata compensatorie contravaloarea a minim 6 salarii de bază brute negociate, potrivit art.80 din CONTRACT COLECTIV DE M. U. LA N. DE R. T. pe anii 2008-2010, ca urmare a încetării contractelor individuale de muncă în temeiul art.65 alin.1 din Codul Muncii.
Analizând recursul formulat în cauză, Curtea deliberând, constată următoarele:
Instanța de fond a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art. 80 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transport pe anii
2008-2010, atât din punctul de vedere al conținutului acestui articol, cât și din punct de vedere al aplicabilității acestui contract reclamanților recurenți.
În ceea ce privește primul aspect, Curtea reține că potrivit art. 80 alin.
2 lit. a, plățile compensatorii se cuvin în situația în care unitatea își reduce personalul prin desființarea unor posturi de natura celui ocupat în cauză, ca urmare a reorganizării.
Or, din acest punct de vedere, dat fiind că raportul de muncă al părților a încetat tocmai ca urmare a reorganizării pârâtei, concluzia instanței este greșită.
Înainte însă de a tranșa aspecte privitoare la aplicabilitatea art. 80 reclamanților recurenți, instanța de fond ar fi trebuit să tranșeze o altă problemă, și anume cea privind aplicabilitatea Contractul colectiv de muncăla nivel de ramură transport reclamanților, cu atât mai mult cu cât acest aspect a fost contestat în cauză.
Ca atare, Curtea urmează a analiza acest aspect pornind de faptul că , chiar dacă există contract colectiv de muncă la nivel de unitate , în situația în care contractul colectiv de muncă la nivel de ramură conține prevederi mai favorabile urmează a se aplica acesta din urmă.
Această concluzie se impune din perspectiva prevederilor art. 241 alin.
1 din Codul muncii și art. 11 din Legea nr. 130/1996 privind Contractul colectiv de muncă, potrivit cărora clauzele contractelor colective produc efecte pentru toți salariații angajatorului, pentru toți salariații din grupul de angajatori, pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul. Corelativ, articolul 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 prevede că un contract colectiv de muncă nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin C. colective de muncă încheiate la nivel superior, respectiv la nivel de ramură (în speță).
Mergând mai departe, Curtea urmează a analiza în ce ramură de activitate își desfășoară activitatea societatea pârâtă, pentru ca, în funcție de acest aspect, să stabilească și contractul colectiv de muncă la nivel de ramură aplicabil.
Curtea notează așadar că nu poate fi admisă aplicarea concomitentă a două contracte colective la nivel de ramură aceleiași societăți, împărțirea pe ramuri de activități având ca scop tocmai delimitarea patronatelor și sindicatelor la acest nivel în vederea încheierii contractelor colective de muncă.
În consecință, Curtea nu a reținut susținerile recurentei potrivit cărora salariații ar avea drept de opțiune între două contracte la nivel de ramură, în funcție de nivelul de protecție acordat. Raportarea la prevederi inferioare/prevederi superioare își găsește aplicabilitatea doar pe verticală, și nicidecum pe orizontală, unde singurul criteriu de determinare este, așa cum s-a arătat mai sus, cel al obiectului de activitate ce se circumscrie uneia sau alteia dintre ramuri. Distincția pe care o fac recurenții între ramură și subramură nu poate fi acceptată de Curte, fiind de natură a crea un nou tip de contract colectiv de muncă, în afara celor enumerate în mod limitativ de art. 240 și anume la nivel de angajator, grup de angajator, ramuri de activitate și la nivel național.
În cauză există două contracte colective de muncă la nivel de ramură pretinse a fi aplicabile, și anume CCM unic la nivel de ramură transporturi și CCM la nivel de ramură gospodărie comunală, locativă și transporturi locale
.
Or, chiar denumirea societății pârâte indică obiectul principal de activitate a acesteia : R. A. DE T. LOCAL T., fiind evident așadar că salariaților acestei societăți le este aplicabil contractul colectiv de muncă nr.
8. martie 2007, unic la nivelul ramurii de gospodărie comunală, locativă și transporturi locale pe anii 2007-2011. De altfel, în anexa 3, nr. XIII, societatea RATL T. apare ca parte semnatară a acestui contract.
Art. 24 alin. 1 din acest contract prevede că la încetarea contractului colectiv de muncă din motive neimputabile salariatului, angajatorii vor acorda acestuia o compensație egală cu minim două salarii lunare, în afara drepturilor cuvenite la zi, iar cei care nu primesc preaviz vor primi în total șase salarii de bază, cu excepția situațiilor când salariații beneficiază de plăți compensatorii în temeiul unor acte normative speciale. Recurenții reclamanți nu au invocat desfacerea contractelor de muncă fără preaviz.
Față de cele de mai sus, Curtea concluzionează că recurenții reclamanți sunt îndreptățiți la plata de către intimata pârâtă reclamant a unei compensații egale cu două salarii lunare.
În consecință, pentru ansamblul considerentelor de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul art. 304 ind. 9 raportat la art. 312 c.pr.civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamanții M. S. S., B. I., M. M., K. A. T., C. V., V. N., B. I., M. E. A., L. A. C., N. B., M. M., N. A., D. G., C. V., C. G., M. I. împotriva sentinței civile nr. 2203 din 12 iulie 2010 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va modifica în parte în sensul dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclamanții M. S. S., B. I., M. M., K. A. T., C. V., V. N., B. I., M. E. A., L. A. C., N. B., M. M., N. A., D. G., C. V., C. G., M. I. împotriva sentinței civile nr. 2203 din 12 iulie 2010 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta R. T. și în consecință obligă pârâta la plata către fiecare reclamant a unei compensații egale cu două salarii lunare.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Obligă pe intimata R. T. să plătească recurenților suma de 1735 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 18 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI C . M. I.A T. D. C. G.
GREFIER N. N.
Red.DCG/(...) Dact.SzM/3ex.
Jud.fond:P. I, B. E.
| ← Decizia civilă nr. 3743/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3750/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
