Decizia civilă nr. 3750/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ N. 3750/R/2011
Ședința publică din data de 25 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M.
G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin D. MM împotriva sentinței civile nr. 1123 din (...) a T. M. pronunțate în dosar nr. (...), precum și recursurile declarate împotriva aceleiași hotărâri de pârâții C. LOCAL B. M. și P. M. B. M., privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., precum și pe pârâta intimată Ș. CU
C. I-V. N. 9 „. S. B. M. - G. (...)A M., având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei se contată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate intimaților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de 5 octombrie 2011 reclamantul a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare.
Văzând că atât recurenții, prin memoriile de recurs, cât și intimatul prin întâmpinare au solicitat judecata în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul T. M. sub nr.4337/100/(...), astfel cum a fost precizată ulterior, reclamantul S. L. D. Î. M., în numele membrilor săi de sindicat, a solicitat obligarea pârâților: Ș. CU C. I - V. N. „. B. M., C. LOCAL B. M., P. M. B. M. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE la plata drepturilor salariale neacordate, reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30,35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, cuvenite pentru perioada (...)-(...) și în continuare, până la data de (...), actualizate cu indicele de inflație.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că , potrivit art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, salariații din învățământ-personal didactic-trebuiau să beneficieze de tranșele suplimentare de vechime ce se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, iar pentru fiecare dintre aceste tranșe erau îndreptățiți la o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1. din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Reclamantul mai arată că, deși art.5 alin.2 din O.G. nr.15/2008 prevede că aceste drepturi suplimentare se includ în coeficienții de multiplicare din anexa 2, salariile cadrelor didactice ce îndeplineau condițiile de vechime prevăzute la art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997 nu au fost stabilite prin luarea în considerare a coeficienților de multiplicare majorați prin includerea acestor tranșe de vechime.
Se mai susține că, începând cu data de (...), conform prevederilor art.10 din A. II a L. nr.330/2009 și a prevederilor punctului 6 din Nota la A. II a L. nr.330/2009 se acordă în continuare tranșele de vechime prevăzute de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997.
Mai mult, Ministrul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, prin adresa nr.757/BO/(...) a comunicat că, în baza prevederilor din Legea nr.330/2009, tranșele de vechime recunoscute în învățământ se acordă în anul 2010 în conformitate cu prevederile L. nr.128/1997.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea acțiunii, în principal ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, iar pe fondul cauzei, ca fiind nefondată.
Prin sentința civilă nr. 1123 din 7 iunie 2011 a T. M., s-a admisacțiunea formulată și precizată de reclamantul S. L. din Î. M., pârâții fiind obligați să acorde reclamantei drepturile salariale rezultate prin aplicarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare și să plătească membrilor de sindicat reprezentați de sindicat drepturile bănești reprezentând tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 alin. 1 și
2 din Legea nr. 128/1997, începând cu data de (...)-(...) și în continuare, de la data de (...), până la data de (...), actualizată cu indicele de inflație.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În temeiul disp.art.19 din Legea nr.500/2002, s-a reținut ca fiind nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză de M. F. P.
Prin art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, legiuitorul a reglementat două categorii distincte de tranșe de vechime acordate personalului didactic din învățământul preuniversitar, respectiv „. de vechime la salarizare stabilite de lege"; și „. tranșe suplimentare";, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Chiar denumirea acestora, de tranșe „., sugerează o adăugare, o suprapunere a acestora peste tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege.
Începând cu data de (...), conform prevederilor art.10 din A. II a L. nr.330/2009 și a prevederilor punctului 6 din Nota la A. II a L. nr.330/2009 se acordă în continuare tranșele de vechime prevăzute de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997.
Prima instanță a reținut astfel că, din adeverința eliberată de către unitatea de învățământ pârâtă și carnetele de muncă ale reclamanților, depuse la dosar, rezultă că aceștia îndeplinesc condițiile legale de vechime, fiind îndreptățiți la plata tranșelor suplimentare de vechime, însă, începând cu data de (...), această tranșă nu le-a fost acordată, fapt probat cu înscrierile din cărțile de muncă, ce dovedesc că salariile lor nu au fost majorate.
S-a mai reținut că, potrivit disp.art.287 Codul muncii, sarcina probei acordării acestor drepturi suplimentare revenea angajatorului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În motivarea recursului, pârâtul arată că soluția pronunțată de către instanța de fond este nelegală, hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor legale incidente în materie, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ.
Astfel, raportat la prevederile legale în vigoare, recurentul consideră că nu are legitimare procesuală pasivă în cauză.
În conformitate cu dispozițiile L. nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
Potrivit dispozițiilor art.167 din Legea nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul local și din alte surse, urmând ca finanțarea de bază să se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Ministerul Finanțelor Publice a arătat că, deși reclamanții nu au raporturi de muncă cu acesta și cu toate că dispozițiile H.G. nr.2192/2004 prevăd că finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, în mod eronat prima instanță a obligat acest minister la plata drepturilor bănești solicitate în prezenta cauză.
Se mai arată că, astfel cum rezultă din disp.art.16 alin.1 lit.a), 21, 28,
29 alin.4 din legea nr.500/2002, Ministerul Finanțelor Publice are rolul de administrator al bugetului statului, iar, în baza legii bugetului de stat, repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute prin buget.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții: C. local B. M. și P.orașului B. M. considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentruurmătoarele motive:
În motivarea recursului, pârâții arată că soluția pronunțată de către instanța de fond este nelegală, hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor legale incidente în materie, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ.
Astfel, raportat la prevederile legale în vigoare, recurenții consideră că nu au legitimare procesuală pasivă în cauză.
În conformitate cu dispozițiile L. nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
Potrivit dispozițiilor art.167 din Legea nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul local și din alte surse, urmând ca finanțarea de bază să se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Analizând recursurile formulate de către pârâții: MINISTERUL F INANȚELOR PUBLICE, prin D. G. A F. P. M., C. LOCAL B. M. și P. O. B. M. sereține că acestea sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Obligația de a plăti salariul revine angajatorului, care este, necontestat, unitatea școlară reprezentată prin director.
Aceste drepturi se asigură din surse bugetare, așa cum o indică suficient de clar art. 167 alin (1) din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, unde se prevede că: „unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
Potrivit disp.art.36 alin.2 lit.d) din legea nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform disp.art.63 alin.4 lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Conform disp.art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Potrivit art.40 din aceeași hotărâre, după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al M. București, prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, repartizează unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora.
Se reține astfel că, deși C.ui local B. M., P.ui orașului B. M. și M. F. P. le revin atribuții însemnate în ceea ce privește alocarea și fundamentarea fondurilor necesare unităților de învățământ, acești pârâți au fost în mod greșit chemați în judecată și obligați de către prima instanță chiar la plata drepturilor bănești cuvenite reclamanților.
În consecință, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod.proc.civilă, se voradmite recursurile declarate de: C. LOCAL B. M., P. O. B. M. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin D. G. A F. P. M. și se va modifica în parte sentința pronunțată de către prima instanță, în sensul de a se admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestor pârâți în cauză și, în consecință, a se respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu aceștia.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Admite recursurile declarate de pârâții: C. LOCAL B. M., P. O. B. M. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr.1123 din 7 iunie 2011 a T. M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte, în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestor pârâți în cauză și, în consecință, respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu aceștia.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 25 octombrie 2011.
PREȘED.TE JUDECĂTORI I . T. D. C. G. C. M.
G.
N. N.
Red./Tehnored.: C.M.;
2 ex.- (...);
Jud.fond.:- Tribunalul Maramureș:-G. Brîndușa.
| ← Decizia civilă nr. 150/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2847/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
