Decizia civilă nr. 1502/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1502/R/2011
Ședința mai 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul B. Z. și, respectiv de pârâta SC T. SA împotriva sentinței civile nr. 4730 din 04 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâții intimați S. „. Z., S. C. A. „. Z., A. J. PENTRU P. S. S., I. T. DE M. S., având ca obiect acțiune în constatare - nulitate absolută act adițional.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul pârâtei recurente SC T. SA, consilier juridic C. V. R., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 09 februarie 2011, prin serviciul de registratură al instanței,pârâta intimată A. J. pentru P. S. S. a depus la dosar întâmpinare.
De asemenea, se constată că la data de 29 aprilie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, reprezentantul reclamantului recurent, domnul avocat B. I. a depus la dosar o cerere transmisă prin fax prin care solicită strigarea cauzei la ora 10,00, întrucât se deplasează dintr-o altă localitate.
Curtea pune în discuția reprezentantului pârâtei recurente cererea formulată de către reprezentantul reclamantului recurent de strigare a cauzei la ora 10,00.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că lasă la aprecierea instanței această cerere.
Curtea, în urma deliberării, încuviințează cererea formulată de către reprezentantul reclamantului recurent și lasă cauza la a doua strigare pentru ora 10,00, pentru a da posibilitatea acestuia să se prezinte la cauză.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent B. Z., asistat de avocat B. I. și reprezentantul pârâtei recurente SC T. SA, consilier juridic C. V. R., lipsă fiind celelalte părți.
Curtea descoase de la dosar al doilea exemplar al întâmpinării depuse de către pârâta intimată A. J. pentru P. S. S. aflată la filele 16 și 17 și dispune renumerotarea dosarului, un exemplar al acestei întâmpinări înmânându-se reprezentantului pârâtei recurente SC T. SA.
Reprezentantul reclamantului recurent și reprezentantul pârâtei recurente arată că nu solicită lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea studierii întâmpinării și că nu mai au alte cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului declarat de reclamantul recurent, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii în întregime a cererii de chemare în judecată, susținând pe larg motivele expuse în scris prin memoriul de recurs depus la dosar. Nu solicită obligarea pârâtei recurente și a pârâților intimați la plata cheltuielilor de judecată.
Referitor la recursul declarat de pârâta recurentă, reprezentantul reclamantului recurent solicită respingerea acestuia.
Reprezentantul pârâtei recurente SC T. SA solicită admiterea recursului declarat de partea pe care o reprezintă, modificarea sentinței atacate ca fiind neîntemeiată, în sensul reținerii lipsei calității procesuale active a reclamantului recurent, susținând pe larg motivele expuse în scris prin memoriul de recurs depus la dosar.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamantul recurent, reprezentantul pârâtei recurente solicită respingerea acestuia. Nu obligarea reclamantului recurent la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3030/(...), pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a respins excepția necompetenței a T.ui S. în soluționarea cauzei.
S-a respins acțiunea reclamantului B. Z. împotriva pârâților S. T. S. Z., S. T. Z., S. C. A. T. Z. și D. DE M. ȘI P. S. S., pentru constatarea nulității absolute a Actului adițional nr. 2 la C. colectiv de muncă încheiat la nivelul S. T. S. pe perioada 1 ianuarie 2008-31 decembrie 2008, obligarea pârâtei S. T. S. Z. să plătească reclamantului contravaloarea a șase salarii brute de încadrare în temeiul art. 31 din C. colectiv de muncă, indexate cu rata inflației plus dobânda legală de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă, precum și obligarea pârâților de rândul 1-3 la plata cheltuielilor de judecată, constatând lipsa calității procesuale active a reclamantului B. Z.
Prin Decizia civilă nr. 1130/(...) s-a admis recursul declarat de reclamantul B. Z. împotriva sentinței civile nr.3030 din 22 decembrie 2008 a T.ui S. pronunțată în dosar nr.(...), care a fost casată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe,, întrucât hotărârea nu a fost semnată de unul dintre asistenții judiciari, care a făcut parte din completul care a judecat cauza în fond.
În rejudecare, prin sentința civilă nr. 4730 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar numărul (...), a fost disjunsă cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională SC T. SA, formulate împotriva pârâtului reconvențional B. Z., având ca obiect obligarea acestuia la plata sumei de 871 lei, reprezentând contribuția la C. de A. S., la fondul de șomaj, la C. de A. de S., precum și la plata impozitului salarial aferent sumei de 3.000 lei, sume asupra cărora să se aplice dobânda legală de la data pronunțării hotărârii, și plata cheltuielilor de judecata. S-a transpus cererea reconvenționala în favoarea completului de contencios administrativ din cadrul T.ui S., spre competenta soluționare. A fost stabilit termen de judecata la data de (...).
A fost respinsă ca nefondată excepția necompetentei materiale a instanței, excepție invocată de A. J. pentru P. S. S.
A fost respinsă ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepție invocată de pârâtele SC T. SA și A. J. pentru P. S. S.
A fost respinsă ca nefondată cererea formulata de reclamantul B. Z., împotriva pârâtei A. J. pentru P. S. S. privind constatarea nulității absolute a actului adițional nr. 2 la contractul colectiv de munca încheiat la nivelul SC T. SA, valabil în perioada (...)-(...).
A fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul B. Z. împotriva pârâților SC T. SA Z., S. SC T. SA Z., S. conducătorilor auto T. Z., și I. T. de M. S., și în consecință s-a constatat nulitatea actului adițional nr. 2 la contractul colectiv de munca încheiat la nivelul SC T. SA, valabil în perioada (...)-(...).
A fost obligată pârâta SC T. SA să plătească reclamantului o compensație egala cu 2 salarii lunare.
Au fost obligate paratele SC T. SA, S. SC T. SA Z., și S. conducătorilor auto T. Z. la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
I. În privința cererii reconvenționale formulate de pârâta S. T. S., s-a reținut că natura cererii este fiscală, întrucât obiectul cererii deduse judecății îl constituie restituirea pârâtei a contribuției de șomaj, contribuția la C., contribuția de asigurări de sociale și impozitul salarial.
T. analizând o legală constituire a completului de judecată în raport cu natura acțiunii formulate, a reținut că sfera de aplicare a C. de procedură fiscală, conform prevederilor art. 1 din O.G. nr.92/2003 modificată, cuprinde sumele solicitate care sunt creanțe fiscale principale, ca venituri la bugetul consolidat, în sensul prevăzut de art. 21 alin. 2 și din aceeași ordonanță.
În consecință, în baza art. 158 Cod procedură civilă s-a disjuns cererea reconvențională, transpunând cauza în favoarea completului de contencios administrativ din cadrul T.ui S.
II. În legătură cu excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâta A. J. de P. S. S. (f.11) s-a reținut că acțiunea reclamantului este de competența completului specializat de litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul T.ui S., conform art. 284 alin. 1 din Codul muncii, pentru că are ca obiect un conflict de muncă. Aceste dispoziții sunt în concordanță și cu prevederile art. 2 lit. c din Codul de procedură civilă.
Pentru aceste motive, a fost respinsă ca nefondată excepția de necompetență materială a T.ui S. pentru soluționarea acțiunii formulate de reclamant.
III. Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârâta S. T. S. Z. (f. 10-14) s-a referit la faptul că numai părțile C. C. M. avea dreptul să solicite constatarea nulității unui contract colectiv de muncă.
În acest context s-a reținut că Decizia nr. 921/06 iulie 2010, Curtea
Constituțională (f. 58-59) a constata că art. 24 alin. 2 din L. nr. 130/1996 nu interzice salariaților, în calitate de părți ale C. C. de M. să sesizeze instanța de judecată în vederea constatării nulității clauzelor acestui contract.
Ca atare, a fost respinsă ca nefondată și această excepție.
IV. A. J. pentru P. S. S. neavând atribuții pentru înregistrarea C. C. de
M. conform art. IV din H.G. nr. 662/2010 a fost respinsă acțiunea față de această pârâtă, având în vedere și faptul că aceste atribuții au fost preluate de
I. T. de M. S.
V. În privința cererii reclamantului B. Z. s-a reținut că Actul adițional nr. 2 la C. C. de M. încheiat la nivelul pârâtei S. T. S. a fost înregistrat la D. S. în data de 28 august 2008 (f.4).
Actul adițional a modificat art. 31 alin. 1 din C. C. de M. al unității arătând că la încetarea C. individual de muncă din inițiativa societății,salariații să primească o indemnizație echivalentă cu un salariu brut de încadrare.
Conform art. 8 din L. nr. 130/1996 privind C. C. de M. prevede că acestea nu pot conține clauze care să stabilească drepturi salariale la nivel inferior celui stabilit prin C. C. de M. încheiat la nivel superior.
Însă, C. C. de M. nr. 8. martie 2007 unic la nivelul ramurii de G. C. L. și
T. L. pe anii 2007-2011 sistem din care face parte și pârâta 1 (f.88-131) la art. 24 prevede că la încetarea contractului individual de muncă din motive neimputabile salariatului, angajatorii vor acorda acestuia a compensației egală cu minimum două salarii lunare.
Pârâta 1 nerespectând aceste prevederi legale, în baza art. 284 din Codul muncii a fost admisă în parte cererea reclamantului constatând nulitatea actului adițional nr.2 la C. C. de M. încheiat la nivelul pârâtei 1 care a fost obligat să plătească reclamantului o compensație egală cu 2 salarii lunare.
În baza art. 274 Cod procedură civilă pârâtele S. T. S. S. S. T. S. Z. și S. conducătorilor A. Trasloc Z. au fost obligate la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamantul B. Z. cât șipârâta S. T. S.
Prin recursul declarat de reclamantul B. Z. s-a solicitat modificarea parțială a sentinței , în sensul ca pe lângă constatarea nulității actului adițional nr.2 la CCM încheiat la nivelul SC T. SA, să fie obligată pârâta și la plata unei compensații egale cu 6 salarii lunare brute.
În memoriul de recurs s-a arătat că deși a admis cererea privind constatarea nulității actului adițional nr. 2 al CCM, instanța nu a respectat principiul din L. 130/1996, potrivit căruia CCM la nivel superior se aplică dar în situația în care nu există CCM la nivel de unitate.
Or, față de circumstanța că actul adițional a fost anulat instanța trebuia să facă aplicarea art. 31 din CCM la nivel de unitate și să oblige pârâta la plata unei indemnizații echivalente a 6 salarii brute de încadrare.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.304 pct.3, 304 pct.9 și 312 alin. (3) teza a II-a Cod procedură civilă.
Prin recursul declarat de pârâta SC T. SA s-a solicitat modificarea sentinței recurate în temeiul art. 304 pct.9 Cod procedură civilă în sensul reținerii lipsei calității procesuale active a reclamantului B. Z.
În memoriul de recurs s-a arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, dând eficiență unei interpretări eronate, reținând calitatea de salariat al reclamantului la data promovării acțiunii și ignorând prevederile legale ale art. 24 alin. (2) și art. 31 din L. 130/1966, precum și Decizia Curții Constituționale nr. 921/(...), care precizează că numai salariații, în calitate de părți ale contractului colectiv de muncă pot sesiza instanța de judecată, în vederea constatării nulității clauzelor acestui contract.
În același sens conform definiției legale a contractului colectiv de muncă precum și a dispozițiilor art. 14 din L. 130/1996, părțile contractului colectiv de muncă sunt patronul și salariații.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de A. reține următoarele:
Referitor la recursul pârâtei S. T. S. se constată că în mod legal instanțade fond a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, având în vedere Decizia nr.921/(...) pronunțată de Curtea Constituțională în prezenta cauză.
Este adevărat că atât instanța de contencios constituțional, cât și dispozițiile art. 14 din L. 130/1996 (în prezent abrogată prin L. 6.), careguvernează însă raporturile dintre părți, se referă la salariat, ca parte a unui contract colectiv de muncă. Însă, în condițiile în care indemnizația solicitată de reclamant se acordă având în vedere calitatea sa de salariat căruia i-a încetat contractului individual de muncă din motive neimputabile lui, nu are relevanță sub aspectul calității procesuale active, faptul că la data formulării acțiunii reclamantul era concediat, întrucât, în mod evident, o astfel de indemnizație poate fi acordată numai la încetarea contractului individual de muncă, când salariatul își pierde această calitate.
În mod similar, deși art. 231 din Codul muncii (republicat) prevede că prin conflicte de muncă se înțelege conflictele dintre salariați și angajatori, conform art.266 din același cod „jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod";. Drept urmare, sunt conflicte de muncă și litigiile care au ca obiect încetarea contractului individual de muncă, iar fostul salariat are calitate procesuală activă, tocmai în considerarea calității sale de anterioare, care îl îndreptățește la promovarea unei acțiuni pentru respectarea drepturilor sale.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă fiind neîntemeiat.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamantul B. Z. se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. (1) din C. colectiv de muncă la nivel de unitate, înregistrat la D. S. sub nr.405/(...), la desfacerea contractuluiindividual de muncă din inițiativa unității salariații primesc o indemnizație echivalentă cu 6 salarii brute de încadrare.
Prin Actul adițional înregistrat la D. S. sub nr.1870/(...) s-a modificat art.31 alin. (1) din C. colectiv de muncă menționat anterior, în sensul că s-a stabilit că la desfacerea contractului colectiv de muncă din inițiativa societății, indemnizația este echivalentă cu un salariu brut de încadrare.
Așa cum corect a apreciat instanța de fond, prin modificarea cuantumului indemnizației s-au încălcat prevederile art.24 din C. colectiv de muncă la nivelul ramurii de G. C. L. și T. L. pe anii 2007-2010, conform cărora indemnizația este egală cu minimum două salarii lunare.
Părțile contractului colectiv de muncă aveau posibilitatea legală să modifice clauzele contractului colectiv de muncă pe parcursul executării sale (art.31 alin 1 din L. 130/1996), condiția legală fiind aceea de a nu stabili clauze care să conțină drepturi la nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă la nivel superior conform art. 8 alin. (2) din L. 130/1996.
Contrar celor invocate în recurs, se apreciază că întrucât s-a constatat nulitatea clauzei din actul adițional al contractului colectiv de muncă, aceasta se înlocuiește cu clauza mai favorabilă cuprinsă în contractul colectiv de muncă la nivel superior, respectiv cel la nivel de ramură, așa cum prevede expres art. 24 alin. (4) din L. 130/1996.
Drept urmare, nu se aplică clauza anterioară din contractul colectiv de muncă, care, așa cum s-a învederat anterior, putea fi modificată de părți.
În consecință, se apreciază că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art. 24 alin. (4) din L. 130/1996, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 fiind neîntemeiat.
Deși a invocat în drept și art. 304 pct.3 Cod procedură civilă, recurentul- reclamant nu a dezvoltat acest motiv de recurs, iar criticile formulate împotriva hotărârii instanței de fond nu permit încadrarea lor în acest motiv de recurs.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin (1) Cod procedură civilă se vor respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul B. Z. și pârâta S. T. S. împotriva sentinței civile numărul 4730 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 02 mai 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. G. L. D. S. D.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...)
Jud.fond: A.B./R.M.P.
GREFIER, C. M.
| ← Decizia civilă nr. 5260/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3249/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
