Decizia civilă nr. 155/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr.155/R/2011
Ședința publică din data de 18 ianuarie2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE: C. M. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul I. Ș. J. M. împotriva sentinței civile nr. 1083 din 22 iunie 2010 a T. M. pronunțată în dosar (...) privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M. și pe pârâtul intimat L. T. P. R. B. M., având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 12 ianuarie 2011 reclamantul intimată a formulat și înregistrat la dosar întâmpinare.
Curtea, văzând că părțile au solicitat judecata în lipsă, apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul T. M. sub nr. 1652/100/(...), reclamantul S. L. D. Î. M., în numele membrilor săi de sindicat, a solicitat obligarea pârâților: L. T. „. R. B. M. și I. Ș. J. M. solicitând obligarea unității școlare pârâte, in calitate de angajator, la calcularea si la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate rezultate din neaplicarea Legii 2., respectiv diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele cuvenite salariaților membrii de sindicat, începând cu data de (...), actualizate in funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plătii și obligarea ultimilor doi pârâți să aloce fondurile necesare plătii drepturilor salariale solicitate în numele membrilor de sindicat.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că Guvernul României a aprobat, la data de (...), O. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ.
P. alin.l lit.b) din această ordonanță, coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru funcțiile didactice de predare cu gradul didactic II definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate si pentru funcțiile didactice auxiliare sunt majorați cu 10%, începând cu (...), față de nivelul din (...).
Conform art. 1 alin. l lit. c) din aceeași ordonanță, pentru funcțiile didactice prevăzute in anexele nr. 1.2, 2 si 3, valoarea coeficientului de multiplicare l,000 va fi :
- 01.01-(...), 259.593 lei;
- 01.04-(...), 275,168 lei, respectiv o creștere de 6%;
- 01.10-(...), 291,678 lei, respectiv o creștere cu încă 6%.
Valoarea coeficientului de multiplicare l,000 pentru această perioadă poate deveni 299,933 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creșterea produsului intern brut, ținta de inflație precum si nivelul productivității muncii.
P. susținerilor reclamantei, O. nr. 1. a fost aprobată cu modificări de către Parlamentul României prin L. 221/(...), principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare l,000 pentru personalul didactic si didactic auxiliar la 400 lei pentru perioada 01.10-(...) și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, însă pârâții nu au procedat la calculul si la plata drepturilor salariale potrivit acestei legi.
Prin sentința civilă nr.1083 din 22 iunie 2010, pronunțată de
Tribunalul Maramureș, s-a respins execepția lipsei calității procesuale pasive a I.Ș.J. M., s-a admis acțiunea formulată de către reclamant și în consecință, unitatea școlară pârâtă, în calitate de angajator, a fost obligată să acorde membrilor de sindicat reprezentați de către reclamant diferențele de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., respectiv diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 1., începând cu 1 octombrie 2008, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocate în cauză de către I. Ș. al județului M. este neîntemeiată, având în vedere prerogativele ce revin acestuia potrivit disp.art. 25 din L. nr.128/1997.
În ceea ce privește fondul cauzei s-au reținut următoarele:
Curtea Constituțională a R., prin decizia nr. 93/(...), a constatat că L.
2. privind aprobarea O. nr. 1. este constituțională, însă Guvernul României a emis O. nr. 136/2008 care limitează efectele creșterilor salariale dispuse prin L. nr. 2. și prin O. nr. 1., ceea ce face inaplicabilă respectiva lege.
Prin decizia nr. 843/(...) și decizia nr. 989/(...), Curtea Constituțională a constatat că disp. art. I pct. 2 si 3 din O. nr. 1. pentru modificarea si completarea O. nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul
2008 personalului din învățământ și ale art. 2 și art. 3 din O. nr. 1/2009 sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O. nr. 136/2008 si a statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai in scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. încalcă prevederile art. 1 alin. 4, art. 61 alin. l si art. 115 alin. 4 din legea fundamentală si este contrară dispozițiilor art. 115alin. 6 coroborate cu cele ale art. 41 si art. 47 alin. 7 din Constituția
Românei.
Trebuie remarcat că atât prin dispozițiile art. 2 și art. 3 din O. nr.
1/2009 cât și prin dispozițiile art. 2 și art. 3 din O. nr. 31/2009 și art. 2 din
O. nr. 41/2009 se aduc modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct. 2 și 3 din O. nr. 1. ce au fost declarate neconstituționale.
Prima instanță a mai reținut că elementele principale ale contractului individual de muncă sunt prestarea muncii și salarizarea acesteia de către angajator. Fiind un contract cu titlu oneros, plata salariului constituie un element al său.
Salariul reprezintă remunerația în bani a muncii prestate în baza contractului individual de muncă, echivalentul muncii prestate de către angajat. Prin corelația dintre prestarea muncii de către salariat si salarizarea muncii de către angajator se respectă principiul echivalenței prestațiilor în contractele sinalagmatice - do ut des - respectiv poți pretinde numai în măsura în care dai.
Salariul constituie obiect, dar si cauza contractului individual de muncă. Este obiect, deoarece el constituie contraprestația pentru munca efectuată de către salariat, este cauză, pentru că în vederea obținerii lui persoana fizică s-a încadrat în muncă.
Obligația principală a angajatorului este cea de plata salariului, orice reținere din salariu putând fi operată doar în cazurile si în condițiile prevăzute de lege. R. din salariu, cu titlu de daune, se pot face doar în cazul în care datoria este scadentă, lichidă și exigibilă, constatată printr-o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă.
Toți angajatorii, indiferent de forma de proprietate sunt obligați să depună la bancă, odată cu documentele pentru plata salariilor si documentația pentru plata contribuției datorate bugetului asigurărilor sociale de stat. In cazul neachitării, Casele teritoriale de pensii vor putea aplica măsuri de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite conform prevederilor legale privind executarea creanțelor bugetare.
In cazul lichidării administrative sau falimentului angajatorului, sumele datorate bugetului de stat se recuperează conform proceduri legale în această materie.
P. dispozițiilor art. 156 și art. 163 din Codul Muncii salariile se plătesc înaintea oricărei obligații bănești ale angajatorului iar plata acestora se dovedește prin semnarea statelor de plată,precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Conform prevederilor art. 169 alin. 1 din Codul Muncii angajatorul este obligat,în temeiul principiilor răspunderii civile contractuale,să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Pe de altă parte neplata de către angajator la scadența a drepturilor salariale cuvenite dă naștere, în plus față de achitarea salariului restant și obligației de plată a daunelor-interese sub forma dobânzii legale aferente sumei solicitate.
Față de cele ce preced, având în vedere că cei reprezentați de către reclamant nu și-au primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior enunțate, precum și faptul că prevederile O. nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 si 2009 personalului din învățământ sunt în vigoare în condițiile în care aceste prevederi au fost aprobate prin L. nr. 2., prima instanță a constatat ca fiindfondată cererea reclamantului, în conformitate cu prevederile art. 283 și următoarele din Codul Muncii coroborate cu prevederile art. 155, art. 157 alin. 2 și art. 169 alin. 1 din Codul Muncii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, pârâtul I. Ș. AL J. M., solicitând modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și al respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu are calitatea de angajator în sensul prevederilor art. 14 alin. 1 din Codul muncii și art. 2 alin. 1 din Contractul Colectiv de M. U. la N. I. Ș. al J. M. pe anul 2008-2009. În situația de față contractele individuale de muncă sunt încheiate între unitățile școlare în calitate de angajator și personalul didactic în calitate de angajat. Se face trimitere le prevederile art. 2 al. (3) din același contract colectiv de muncă, raportat la definiția termenului salariat.
I. școlar nu poate avea și el tot calitate de angajator, deoarece este un terț în raportul angajator - angajat. Cele mai concludente dovezi ale faptului că unitățile școlare au calitatea de angajatori sunt chiar contractele individuale de muncă ale persoanelor reprezentate în acest litigiu, contracte care poartă ștampila unității de învățământ și semnătura directorului unității. Ba mai mult, contractele individuale de muncă sunt înregistrate la unitățile de învățământ, cărțile de muncă sunt ținute tot acolo, iar plata drepturilor bănești se face tot de către unitățile de învățământ.
Se face trimitere la prevederile art. 11 alin. 5 din L. nr. 128/1997 și art. 142 lit. g) din L. nr. 84/1995, subliniindu-se rolul inspectoratului școlar de coordonare cu privire la încadrarea personalului didactic necesar în unitățile de învățământ. I. școlar face validarea concursurilor și emite deciziile de repartizare, dar nu este angajatorul personalului didactic.
Se mai invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, raportat la împrejurarea că instanța de fond nu a verificat dacă persoanele în numele cărora s-a făcut acțiunea sunt sau nu membre în S. L. din Î. M., la acțiune fiind atașate doar niște adeverințe de serviciu cu ștampila unității de învățământ iar nu cu ștampila sindicatului.
În al treilea rând, se subliniază că sentința cuprinde dispoziții ce nu se pot aduce la îndeplinire deoarece inspectoratele școlare nu au prevăzute în buget sume pentru finanțarea unităților de învățământ. P. art. 13 alin. 1 din O. nr. 32/2001 „finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat să se asigure din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea";, dispoziții similare fiind cuprinse în art. 167 alin. 1 din L. învățământului nr. 84/1995, republicată, unde se precizează în plus finanțarea se asigură de la bugetul de stat și din alte surse.
La alin. 2 al art. 167 din L. nr. 84/1995 se prevede că: „finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază
și finanțarea complementară";. Cheltuielile cu personalul sunt incluse în finanțarea de bază, așa cum prevede alin (5), iar potrivit alin (3) „finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale";.
Totodată, în bugetul de stat și bugetele locale fondurile destinate învățământului sunt nominalizate distinct, exemplu fiind art. 5 alin. 3 din L. nr. 18/2009 a bugetului de stat pe anul 2009.
Trebuiau chemați în judecată ordonatorii principali de credite, respectiv primarii primăriilor în raza cărora își desfășoară activitatea unitățile școlare, precum și ordonatorii terțiari de credite, respectiv directorii unităților de învățământ deoarece, în baza art.167 alin.13 din L. nr.84/1995 care dispune: „finanțarea de bază și finanțarea complementară a unităților de învățământ se face pe bază de contract, întocmit conform normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ";.
În același sens sunt invocate prevederile art. 21 din L. nr. 273 din
2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, unde sunt enumerați printre ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale și primarii unităților administrativ teritoriale. Inspectoratele școlare nu sunt nici măcar ordonatori secundari sau terțiari de credite, așa cum sunt ei definiți în art. 21 și 22 din legea amintită.
Prin întâmpinarea formulată, reclamantul S. L. din Î. M. a solicitatrespingerea recursului și menținerea sentinței recurate.
În motivare, reclamantul a arătat că raportat la excepția lipsei calității procesuale pasive a I. Ș. al județului M., și acesta este semnatarul Contractului Colectiv de M. U. la N. I. MM 2008-2009. Conform art. 2 alin. 1 din acest contract colectiv de muncă termenul de angajator desemnează:
„a) I. Ș. al J. M., reprezentat prin inspectorul școlar general; b) Unitățile de învățământ preuniversitar, reprezentate prin directori; c) Alte instituții subordonate I. Ș. al J. M., reprezentate prin directori"; .
Conform art. 142 din L. nr. 84/1995 printre atribuțiile inspectoratului
școlar se regăsește și aceea de a coordona încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic. Art. 109 din L. nr. 128/1997 prevede că directorul își desfășoară activitatea sub îndrumarea și controlul inspectoratului școlar. De asemenea, act. 11 alin. 5 din L. nr. 128/1997 prevede că „angajarea pe post se face de către directorul unităților de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectoratul școlar general";. Prin urmare, în baza concursurilor organizate de inspectoratul școlar, acesta emite decizie de numire pe post pentru cadrele didactice și doar în baza acestor decizii, directorii unităților de învățământ încheie contractele individuale de muncă, ca o simplă formalitate.
Recurentul invocă în cererea de recurs prevederile art. 36 lit. g din contractul Colectiv de M. U. la N. I. M. 2008-2009, conform cărora „ părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii";, or printre aceste părți se numără și recurentul.
Sunt citate apoi prevederile art. 32 alin. 3 și 4 din Contractul Colectiv de M. U. la N. ISJ MM 2008-2.
„(3) I.Ș.J. M. se obligă să întreprindă demersurile necesare pentru plata la timp a salariilor întregului personal din toate unitățile și instituțiile de învățământ aflate în subordinea sa, indiferent de sursa de finanțare a acestora, conform legii.
(4) I.Ș.J. M. va verifica, în perioada de fundamentare de către unitățile de învățământ a propriului proiect de buget, modul în care fiecare unitate/instituție de învățământ a fundamentat cheltuielile de personal. În cazul în care constată erori în modul de fundamentare a acestor cheltuieli, se vor lua măsuri de sancționare a persoanelor vinovate, conform legii";.
Aceleași dispoziții se regăsesc și în Contractul Colectiv de M. La N. de
R. Î. încheiat pe județul M. 2003-2004, (prelungit până la data înregistrării C ontractului Colectiv de M. U. la N. L. MM 2008-2009, respectiv (...)) care a fost în vigoare în anul 2007, la art. 32 alin. 6 și 7.
Rezultă că inspectoratul școlar are un rol foarte important în salarizarea personalului din învățământ, cu atât mai mult cu cât are în organigrama sa Departamentul de A., care face verificări la unitățile de învățământ din județ.
Finanțarea unităților de învățământ se asigură de către primar, în calitate de ordonator principal de credite și de C. Local în calitate de finanțator al unităților de învățământ, conform art. 167 din L. nr. 84/1995. Dar, conform art. 4 alin. 1 din O. nr. 22/2002 „(1) Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
(2) Virările de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale";. Prin urmare, nu au fost chemați în judecată consiliul local și primarul întrucât oricum aceste instituții sunt obligate de lege să elibereze fondurile necesare în vederea executării titlurilor executorii.
În ceea ce privește O. nr. 146/2007, reclamantul a invocat dispozițiile acestei ordonanțe de urgență doar pentru a arăta discriminarea care se face între angajații instituțiilor publice, dar nu și-a întemeiat acțiunea pe această ordonanță.
Pe cale de consecință, solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a I. Ș. al județului M..
În ceea ce privește excepția lipsei calități procesuale active a S.L.Î. M.
Invocată de I. M., se face trimitere la prevederile art. 28 din L. sindicatelor nr. 5., arătând că s-a anexat acțiunii tabel cu semnăturile membrilor de sindicat care au împuternicit intimatul pentru a-i reprezenta în acest proces. Tabelul este contrasemnat de către liderul de sindicat, ceea ce atestă faptul că persoanele din tabel au calitatea de membrii ai sindicatului intimat. D. instanța va considerat necesar, va dispune îl va obliga să depună la dosar adeziunile membrilor de sindicat reprezentați în acest dosar.
În drept, invocă dispozițiile Contractului Colectiv de M. U. la N. I. M.
2.-2009, dispozițiile Legii nr. 84/1995, ale Legii nr. 128/1997.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate șia apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
P. art.33 din H.G. 2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M.ui Educației și Cercetării și a consiliilor locale funcționează, ca organism consultativ de specialitate cu atribuții în acest domeniu și comisia județeană pentru finanțarea învățământului preuniversitar, ce are în componență, ca vicepreședinte, pe inspectorul școlar general.
Conform art.40 din aceeași hotărâre, după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al Municipiului B., prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, repartizează unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora.
Consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului sumele alocate din bugetul propriu învățământului șiaprobă bugetul fiecărei unități de învățământ. B. aprobate conform legii se comunică unităților de învățământ și trezoreriilor în a căror rază teritorială își au sediul aceste unități.
După aprobare, bugetele unităților de învățământ preuniversitar de stat reprezintă documentul pe baza căruia se asigură finanțarea cheltuielilor acestora în exercițiul financiar respectiv.
Art.45 din aceeași hotărâre prevede că ordonatorii terțiari de credite întocmesc trimestrial și anual situații financiare privind execuția bugetară, în conformitate cu normele metodologice ale M.ui Finanțelor P.e.
Inspectoratele școlare județene, respectiv al municipiului B., prin compartimentele de contabilitate și informatizare, centralizează situațiile privind execuția bugetară pe unități de învățământ prevăzute în anexele nr.
3 și 4 și le transmit C.ui Național pentru Finanțarea Î.ului Preuniversitar și comisiilor județene de finanțare a învățământului preuniversitar.
De asemenea, potrivit art.46 din hotărâre, C. Național pentru
Finanțarea Î.ului Preuniversitar, pe baza datelor transmise de inspectoratele școlare județene, respectiv al municipiului B., analizează modul în care se respectă prevederile legii bugetului de stat și criteriile și principiile finanțării învățământului preuniversitar de stat, precum și eventualele fenomene perturbatoare care se manifestă în acest domeniu și cauzele care le determină. Pe baza acestor analize se întocmesc rapoarte trimestriale/anuale care se înaintează conducerii M.ui Educației și Cercetării, însoțite de propuneri de îmbunătățire a sistemului de finanțare și execuție bugetară în sistemul de învățământ preuniversitar de stat.
Astfel, Curtea constată că nu se poate reține faptul că recurentul nu are calitate procesuală pasivă în cererea reclamanților, acesta având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului.
Mai mult decât atât, având în vedere faptul că, potrivit disp.art.157 alin.2 din Codul muncii, sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, ca o excepție de la regula prevăzută în primul alineat al aceluiași articol, ce garantează negocierea salariilor cuvenite, recurentului I. Ș. J. al J. M. îi reveneau atribuții legale însemnate în ceea ce privește stabilirea drepturilor salariale ce se cuveneau personalului din învățământ potrivit dispozițiilor legale în vigoare, motiv pentru care în mod corect prima instanță a admis acțiunea formulată de către reclamanți și în contradictoriu cu această instituție, pentru ca aceasta să fundamenteze corespunzător volumul fondurilor alocate unităților de învățământ.
Pentru aceste motive, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc. civilă, se va respinge recursul declarat de pârâtul I. Ș. J. AL J. M. și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul I. Ș. J. AL J. M. împotriva sentinței civile nr. 1083 din 22 iunie 2010 a T. M. pronunțată în dosar (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘED.TE, JUDECĂTORI,
C. M. I. T. D. C. G.
G., N. N.
Red./Tehnored.:C.M.;
2 ex.- (...);
Jud.fond.:- Tribunalul Maramureș:- C. V.;
- G. B..
| ← Decizia civilă nr. 3276/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3146/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
