Decizia civilă nr. 577/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 577/R/2011
Ședința publică din data de 15 februarie 2011
PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR. D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de S. D. P. SA T. împotriva sentinței civile nr. 2466 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat D. L., având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul recurentei - avocat G. N. din cadrul Baroului C., lipsind reclamantul intimat.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul recurentei depune la dosar actele solicitate de instanță la termenul anterior de judecată, respectiv certificatul de înregistrare , certificatul constatator și încheierile nr.
17453 din (...) și nr. 13261/(...) a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj, certificatul de înregistrare mențiuni din care rezultă data la care societatea și-a schimbat denumirea, precum și copia contractului individual de muncă a reclamantului.
Se constată că la data de 15 februarie 2011 reclamantul a transmis prin fax la dosarul cauzei întâmpinare într-un singur exemplar.
Reprezentantul recurentei arată că nu dorește lăsarea cauzei la o strigare ulterioară pentru a lua cunoștință de cuprinsul întâmpinării solicitând cuvântul în susținerea recursului.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, susținând concluzii de modificare a sentinței pronunțate de prima instanță în sensul respingerii acțiunii reclamantului, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A : Asupra recursului civil de față.
Prin cererea înregistrată sub nr. 1632/117/(...) pe rolul T. B.-N., reclamantul D. L. a chemat în judecată pe pârâta S. D. P. T. S., solicitând instanței ca, pe baza probelor ce se vor administra în cauză, să pronunțe o hotărâre prin care pârâta să fie obligată la plata a două salarii lunare compensatorii în cuantum de 3526 lei, indexate și reactualizate, a dobânzii legale de la data scadenței și până la achitarea efectivă a drepturilor solicitate, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost salariatul societății pârâte, în perioada (...)-(...), contractul său de muncă încetând în temeiul disp.art.65 alin.1 din Codul muncii.
Reclamantul a mai susținut că era îndreptățit la plata salariilor compensatorii prevăzute de disp.art.24 din C. C. de M. la N. de R. de G. C., L. și T. L. pe anii 2007-2011.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosar contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și, prin reprezentantul său, a solicitat respingerea acțiunii întrucât drepturile bănești solicitate nu sunt cuprinse în contractul colectiv de muncă.
Prin sentința civilă nr.2466/(...), Tribunalul Cluj a admis acțiunea formulată de reclamantul D. L. și a obligat pârâta la plata către reclamant a două salarii lunare.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a fost salariatul pârâtei, iar prin decizia nr.1087/(...), acestuia i-a fost desfăcut contractul de muncă în temeiul disp.art.65 alin.1 din Codul muncii.
Prima instanță a mai reținut că S. D. P. T. S.A este continuatoarea R. T., care figurează înscrisă în lista unităților cărora li se aplică C. colectiv de muncă nr.872/2007, astfel încât, conform art.24 din acest contract, reclamantul este îndreptățit la plata a două salarii lunare, cu titlu de plăți compensatorii.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs S. D. P. T. S.A,considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În primul rând, se arată că, din modul de formulare a dispozitivului hotărârii, nu rezultă că recurenta ar datora reclamantului compensații, ci salarii restante, ceea ce nu poate fi reținut în cauză.
Recurentul mai arată că prevederile contractului colectiv de muncă invocat de către reclamant nu-i sunt aplicabile, întrucât, deși este continuatoarea R. T., are alte atribuțiuni și alt obiect de activitate, față de care nu sunt aplicabile dispozițiile acestuia.
Astfel, se arată că, în speță era aplicabil contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Se mai susține că prima instanță nu a stabilit în concret cuantumul sumei, fiind imposibil de executat hotărârea pronunțată.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul D. L. a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
În recurs s-au depus la dosar înscrisuri noi.
Analizând recursul formulat de S. D. P. T. S.A, potrivit disp.art.3041
Cod. proc. civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilorlegale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește primul motiv de recurs invocat în cauză, se reține că, deși prima instanță nu a înscris în mod expres în dispozitivul hotărârii obligația pârâtei-recurente la plata unei compensații pentru concediere în cuantum de două salarii lunare, având în vedere obiectul cauzei și considerentele sentinței recurate rezultă cu certitudine natura drepturilor bănești acordate reclamantului.
Se mai constată că în mod corect prima instanță a reținut îndreptățirea reclamantului la plăți compensatorii în temeiul disp.art.24 din
C. C. de M. unic nr.872 la nivel de R. G. C., L. și T. L. pe anii 2007-2011.
Astfel, potrivit disp.art.67 din Codul muncii, salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor beneficiază de măsuri active de combatere a șomajului și pot beneficia de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Intimatul, fiind concediat în temeiul disp.art.65 alin.1 din Codul muncii, este îndreptățit astfel la plățile compensatorii prevăzute de contractele colective de muncă aplicabile.
Astfel cum rezultă din contractul individual de muncă nr.563/(...), depus la solicitarea instanței de recurs, reclamantul a fost salariatul R. T., începând cu data de (...), până la data când a fost preluat de către recurenta
S. D. P. T. S..
În anexa la C. C. de M. la nivel de R. G. C., L. și T. L. pe anii 2007-
2011 figurează înscrisă în lista unităților cărora li se aplică prevederile acestui contract și R. T..
Chiar dacă la data concedierii sale, (...), reclamantul era salariatul S. D. P. T. S.A, acesta beneficia de drepturile pe care le-a câștigat în calitate de angajat al R. T., în temeiul disp.art.169 din Codul muncii, care prevede că salariații beneficiază de protecția drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia către un alt angajator, astfel încât drepturile și obligațiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport de muncă existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului.
În acest sens sunt și disp.art.5 din Legea nr.67/2006, ce a transpus
Directiva Consiliului 2001/23/CE, potrivit cărora drepturile și obligațiile cedentului, care decurg din contractele individuale de muncă și din contractul colectiv de muncă aplicabil, existente la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului.
Se rețin ca fiind astfel fără relevanță motivele de recurs privind aplicabilitatea în speță doar a contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
În ceea ce privește cuantumul plăților compensatorii acordate de către prima instanță, Curtea reține că aceasta a acordat compensația minimă prevăzută de prevederile contractuale aplicabile în cazul reclamantului, respectiv de art.24 din C. C. de M. la nivel de R. G. C., L. și T. L. pe anii
2007-2011, astfel cum acestea au fost negociate de către părți, respectiv cea în cuantum de două salarii lunare, care, chiar dacă nu este determinată, este determinabilă, prin interpretarea voinței părților contractante.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, urmează să se respingă recursul formulat de S. D. P. T. S.A, și să se mențină sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de S. D. P. T. S.A, împotriva sentinței civile nr. 2466/(...) Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 15 februarie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. T. D. C. G. C. M.
Red./Tehnored.:C.M;
2 ex.- (...);
Jud. fond:- T. B.-N.:- Frențiu G.-C.;
GREFIER,
N. N.
- Berari Reghina.
| ← Decizia civilă nr. 1163/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 530/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
