Decizia civilă nr. 3146/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3146/R/2011
Ședința publică din data de 21 septembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 778 din 14 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat R. R. S., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâtul recurent nu a răspuns solicitării instanței.
Instanța revine asupra adresei dispusă la termenul anterior, apreciind că nu mai este utilă cauzei.
Având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza rămâne în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 778 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a admis acțiunea formulata de reclamantul R. R. S. în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-N.
S-a dispus anularea D. P. M. C.-N. nr. 2962/2010, pârâtul fiind obligat la calcularea și plata drepturilor salariale conform D. nr. 1492/2010 precum și la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre sumele achitate în temeiul D. nr. 2. mai 2010 și cele la care reclamantul avea dreptul în temeiul D. nr. 1492/2010.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că în vederea aplicării dispozițiilor L. nr. 3., pârâtul a emis D. nr. 1492/(...) prin care s-a dispus reîncadrarea reclamantului în funcția contractuala de muncitor calificat (G), treapta profesionala IV, gradația baza la C. de ajutor social și pensiune și s-au stabilit drepturile salariale cuvenite reclamantului începând cu data de (...): salariul de baza 705 lei care cuprinde și sporul de stabilitate avut în luna decembrie 2009 si sporul pentru personalul de deservire cantina de 67 lei, egal cu suma calculata pentru una decembrie 2009.
Pentru punerea în aplicare a dispozițiilor L. nr. 3. au fost emise Ordinele nr. 42/(...) și nr. 32/(...) ale M. M. F. și P. S. prin care s-a aprobat organizarea unui sistem de monitorizare și control al aplicării L.-cadru nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice la nivelul instituțiilor și autorităților publice ale administrației locale prin A. T. pentru P. S. și Direcțiile Generale ale finanțelor publice teritoriale. Potrivit acestor ordine ordonatorii de credite aveau obligația ca în termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării să corecteze eventualele reîncadrări eronate și să retransmită situațiile prevăzute la alin. 2.
In temeiul O.ui comun al M. M., F. si P. S. si M. F. P. nr. (...), A. J. de P. S. C., a efectuat un control cu privire la aplicarea actelor normative privind reîncadrarea și restabilirea salariilor personalului bugetar din administrația publica locala și a transmis rezultatul verificării acestor documente prin A. nr.
3. solicitând refacerea actelor administrativ.
In acest context pârâtul a emis D. nr. 2142/22 aprilie 2010 prin care s-a dispus modificarea Statului de personal al P. M. C.-N. și al serviciilor publice în subordinea Consiliului Local al M. C.-N., în conformitate cu A. nr. 386/R/(...) a Agentei Județene de P. S. C. în sensul eliminării sporului de dispozitiv si a sporului de stabilitate din salariul de bază, potrivit prevederilor art. 30 din L. nr. 3. a OUG nr. 1/2010 și a HCL nr. 545/2009.
Ca efect al D. nr. 2142/2010 pârâtul a emis D. nr. 2962/(...) prin care reclamantul a fost reîncadrat în funcție și i s-a stabilit salariul începând cu data de (...), în sensul reducerii drepturilor salariale prin eliminarea sporului de stabilitate.
Analizând legalitatea și temeinicia D. nr. 2962/(...) instanța a reținut următoarele:
La data de (...) a fost publicată în Monitorul Oficial nr.762 L. nr. 330/(...) privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, legea intrând în vigoare la data de 1 ianuarie 2010.
Potrivit prevederilor art. 3 lit. c din L. nr. 3., sistemul de salarizare are la bază, printre altele, principiul luării în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a prezentei legi prin acte de negociere colectivă, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat în salariul brut.
In același sens, art. 30 din lege prevede ca începând cu data de 1 ianuarie 2010 sporurile acordate prin legi sau hotărâri ale G. si după caz indemnizațiile de conducere care, potrivit legii făceau parte din salariul de baza, din soldele funcțiilor de baza, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute in notele din anexele la lege, se introduc în salariul de baza, în soldele funcțiilor de baza, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor de baza, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție cât și pentru funcțiile de conducere.
A.eatul 5 al aceluiași articol statuează ca în anul 2010 personalul aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fara a fi afectat de masurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie
2009, astfel: noul salariu de baza, solda funcției de baza sau, după caz, indemnizația lunara de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de baza se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egala cu suma calculată pentru luna decembrie.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 10 din O.U.G. nr. 1/(...), în conformitate cu prevederile art. 30 din L.-cadru nr. 3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu data de (...) nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contractele individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru 3..
Analizând dispoziția contestata raportat la dispozițiile legale mai sus citate instanța a constatat ca este necesar a se stabili daca:
1) sporul suprimat prin emiterea acestei dispoziții (sporul de stabilitate) era parte a salariului reclamantului în luna decembrie 2009;
2) sporul de stabilitate a fost acordat, pâna in luna decembrie 2009, prin acte de negociere colectiva sau acte administrative încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor;
3) sporul de stabilitate inclus in salariul de baza exced prevederilor L.- cadru nr. 3..
In ce privește prima problema, astfel cum rezulta din înscrisurile depuse în probațiune de către pârât la dosar salariul reclamantului calculat pentru luna decembrie 2009 era compus din: salariu (671 lei), spor de pericol-cantina
(67 lei), spor de stabilitate (34 lei).
Asupra legalității actelor - de negociere colectiva sau administrative - care au stat la baza acordării celor doua sporuri instanța a reținut ca reclamantului, care face parte din categoria personalului contractual, ii sunt aplicabile prevederile Contractului colectiv de munca încheiat la nivelul P. C.- N., în vigoare în anul 2009.
In acest sens, instanța a constatat ca prin CCM încheiat la nivelul P. C.-
N. si înregistrat la D. C. sub nr. 326/(...) părțile au convenit, la art. 16 lit. d si e ca salariații vor beneficia de „. de fidelitate si loialitate fata de instituție, pentru salariații nesancționați, în raport de vechimea în instituție(…) precum și de „. de dispozitiv in cuantum de 25%, conform O.ui nr. 496/2003 al M. Administrației si Internelor, coroborat cu art. 13 din L. nr. 1.(…)";.
CCM ale cărui clauze au fost mai sus evocate s-a încheiat pe o durata de doi ani iar potrivit prevederilor art. 2 alin 2: ";Daca niciuna dintre parți nu denunța Contractul de munca cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungește până la încheierea unui contract colectiv de munca, dar nu mai mult de 12 luni";.
Din probele dosarului și susținerile parților rezulta ca părțile au dat eficienta prevederilor art. 2 alin. 2 din CCM, astfel ca acest contract și-a încetat efectele la data de 17 noiembrie 2009.
Ca urmare a expirării perioadei pentru care a fost încheiat CCM mai sus menționat, la data de (...) a fost încheiat un nou Contract colectiv de munca, între P. M. C.-N., în calitate de angajator și salariații pârâtului de specialitate al primarului, salariații serviciilor publice înființate în subordinea Consiliului Local al M. C.-N., reprezentați de S. „.. Noul CCM a fost înregistrat la D. de M. și P. S. C. sub nr. 256/(...) .
În noul CCM au fost menținute sporurile prevăzute in contractul ale cărui efecte au încetat la data de (...), inclusiv sporul de stabilitate si indemnizația de dispozitiv (Cap III, art. 16 alin. 5 lit. d si e). In motivarea acordării indemnizației de dispozitiv părțile au consemnat:";(…) conform O.ui nr. 496/(...) al Ministrului Administrației si Internelor, coroborat cu art. 13 din L. nr. 1. si in conformitate cu Sentința civila nr. 151/(...) a T.ui Timiș";.
Analizând pe cale incidentala clauzele din contractele colective de muncă la care s-a făcut referire mai sus, prin prisma dispozițiilor L. nr. 130/1996 republicata si a dispozițiilor Contractului colectiv de munca unic la nivel național pentru anii 2007-2010 instanța a constatat ca acestea sunt deplin legale, fiind încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor.
Astfel, conform prevederilor art. 8 alin. 1, 3 și 4 din L. nr. 130/1996,
„Clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai in limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege.
(2) Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.(…)
(4) La încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal";.
În situația instituțiilor bugetare, categorie din care fac parte semnatarii
Contractelor colective de muncă supuse atenției instanței, dispozițiile legale mai sus citate se completează cu prevederile art. 12 alin. 1 din același act normativ, potrivit cărora „Contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale";.
Interpretând sistemic și per a contrario prevederile legale mai sus citate, ținând seama și de principiile care stau la baza raporturilor de muncă, rezultă că salariații bugetari pot negocia, prin contracte colective de muncă, clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Un alt argument în susținerea validității raționamentului expus vine și din interpretarea teleologică a dispozițiilor legale citate. Astfel, scopul vizat de legiuitor a fost acela de a limita posibilitatea de negociere a drepturilor salariale prin CCM-uri exclusiv în privința drepturilor a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
A., pe aceeași linie logică, trebuie reținut că potrivit prevederilor art. 155 din Codul muncii salariul cuprinde salariul de baza, indemnizațiile, sporurile, precum si alte adaosuri , prevedere care se regăsește și la art. 38 alin 4 din CCM unic la nivel național pentru anii 2007-2010 salariul, iar potrivit art. 41 alin 5 din CCM unica la nivel național 2007-2010 prin contractul colectiv de munca la nivel de ramura, grupuri de unități si unități pot fi negociate si alte categorii de sporuri(altele decât cele enumerate la alineatul 3).
Concluzionând, din interpretarea tuturor textelor legale mai sus citate rezultă că personalul contractual din instituțiile bugetare are dreptul de a negocia prin contracte colective de muncă acele drepturi salariale suplimentare a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Întrucât legea aplicabilă raporturilor de muncă ce se derulează între părțile din litigiul de față reglementează exclusiv acordarea și modul de calcul a salariului de bază, recunoscând existenta unei părți variabile a salariului, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare (a căror acordare și mod de calcul nu o reglementează), rezultă ca această parte variabilă a salariului poate face obiectul negocierii prin CCM-uri.
Instanța a reținut, de asemenea, aspectul conform căruia în cadrul procedurii de verificare prealabila a cuprinsului contractului colectiv de munca in sensul conformității cu lege, D. C., căreia îi incumba aceasta obligație conform art. 27 din L. nr. 130/1996, nu a constatat si sesizat o atare împrejurare.
Instanța nu validează apărările pârâtului, conform cărora prin D. I. nr. 3. pronunțata în soluționarea recursului în interesul legii declarat cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din L. nr. 1. raportat la art. 13 din același act normativ, cu referire la posibilitatea acordării indemnizației de dispozitiv lunare în cuantum de 25% din salariul de baza tuturor funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale, s-a statuat ca dispozițiile articolelor menționate se interpretează în sensul ca indemnizația de dispozitiv se acorda funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul MAI și instituțiilor publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în cadrul serviciilor comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I.
D. I. nr. 3. nu prezintă relevanta în prezenta cauza atât timp cat sporul de dispozitiv a fost acordat personalului contractual din cadrul P. M. C.-N. nu prin aplicarea directa a dispozițiilor art. 47 din L. nr. 1., ci în temeiul dispozițiilor Contratului colectiv de munca la nivel de unitate, valabil încheiat. E. real ca sporul de 25 % prevăzut de părțile CCM mai sus evocat prin Cap III art. 16 lit. e poarta denumirea de „. de dispozitiv";, însă acest termen nu este unul sacramental, a cărui utilizare determina automat incidenta în cauza a dispozițiilor L. nr. 1.. De altfel părțile contractului colectiv de muncă ar fi avut posibilitatea sa denumească acest spor în orice al mod, preluarea denumirii de
„. de dispozitiv";neavând decât scopul de a stabili un criteriu de cuantificare a sporului precum si modalitatea de calcul a acestuia, cu trimitere la L. nr. 1..
In privința mențiunii din cuprinsul Adresei nr. 386/(...) emisa de A. J. pentru P. S. C., potrivit căreia sporul de stabilitate si sporul de dispozitiv nu pot fi acordate începând cu data intrării in vigoare a L.-cadru nr. 3., întrucât sunt nelegale, instanța constată ca nu se poate identifica vreun text legal in vigoare la data emiterii adresei menționate care sa abiliteze A. J. pentru P. S. C. sa constate nelegalitatea clauzelor unui contract colectiv de muncă.
Pentru cele ce preced instanța a constatat ca sporul de dispozitiv si sporul de stabilitate au fost acordate personalului contractual din cadrul P. C.- N., pana in luna decembrie 2009, prin acte de negociere colectiva încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor.
In privința celei de a treia condiții prescrise de L.-cadru 3. și anume aceea ca sporul de dispozitiv si sporul de stabilitate incluse in salariul de baza sa nu excedeze prevederilor L., instanța a reținut că prin anexa I/3 la L. 3. privind „Administrația publică locală"; se prevede că în coeficientul prevăzut la coloana „. sunt cuprinse salariul de merit, sporul de confidențialitate, sporul de stabilitate și sporul de dispozitiv. E. de prisos sa menționeze ca atât timp cât L.-cadru însăși prevede obligativitatea includerii celor doua sporuri în salariul de baza nu se poate susține ca acordarea sporului de stabilitate „. prevederilor
L.";.
Pe de alta parte, la data emiterii D. nr. 2962/(...) nici chiar O. comun al M. M., F. și P. S. și a M. F. P. nr. (...), indicat ca temei de drept de către pârât, nu mai producea efecte, fiind abrogat la data de (...) prin O. nr. 727 al M. M.
Reținând, așadar, ca D. nr. 2. mai 2010 a fost emisă cu încălcarea prevederilor legale in vigoare la data emiterii sale instanța a admis acțiunea formulata de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul P. M. C.-N. solicitândmodificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul a arătat că reclamantul este angajatul recurentului-pârât având un salariu lunar brut în decembrie 2009, care cuprinde salariul de baza, indemnizația de dispozitiv, sporul pentru condiții periculoase, sporul de stabilitate și sporul de vechime.
Recurentul-pârât a emis D. nr.2. prin care drepturile salariale erau compuse din: salariul de baza care cuprinde si sporul de vechime în munca și sporul pentru condiții periculoase (toxicitate). Prin aceasta dispoziție s-a eliminat sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate, sporuri care au fost stabilite si acordate anterior, în decembrie 2009.
Potrivit art. 157 alin.2 din Codul M. sistemul de salarizare a personalului din autoritățile instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
În baza acestor prerogative L. nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, în cuprinsul art. 3 lit. c a stabilit,printre altele, principiul luării în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salariala, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colective, precum și prin alte modalități.
Însă, așa cum rezultă din prevederile art. 22 si art. 23 alin. 1 din lege sporurile care, potrivit prezentei legi sunt incluse în salariul de baza sunt prevăzute în notele din cuprinsul anexelor la prezenta lege, iar suma acestora nu poate depăși 30% din suma salariilor de baza, a soldelor, funcțiilor de baza sau a indemnizațiilor lunare de încadrare, după caz.
În anexa 1/3 la L. 3. privind „Administrația publica locala"; se prevede că în coeficientul prevăzut la coloana „. sunt cuprinse salariul de merit, sporul de confidențialitate, sporul de stabilitate și sporul de dispozitiv.
Totodată, conform art. 10 din O.U.G. nr. 1/(...) și art. 30 din L.-cadru nr.
3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu data de (...) nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contractele individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru 3..
În scopul aplicării dispozițiilor legale sus-menționate au fost emise
Ordinele nr.42/(...) si nr. 32/(...) a Ministrului M. F. și P. S., prin care s-a aprobat organizarea unui sistem de monitorizare și control al aplicării L.-cadru nr. 3. privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice la nivelul instituțiilor și autorităților publice ale administrației locale prin agențiile teritoriale pentru prestații sociale și direcțiile generale ale finanțelor publice teritoriale.
Potrivit acestor ordine ordonatorilor de credite le revenea obligația ca, în termen de 5 zile lucrătoare, de la data comunicării să corecteze eventualele reîncadrări eronate și să retransmită situațiile prevăzute la alin.2.
La finele lunii decembrie 2009, salariul intimatului-reclamant era compus din salariul de baza, spor de pericol, spor de dispozitiv, spor de stabilitate și spor de vechime. A., recurentul-pârât a emis D. nr.1531/2010 prin care acorda intimatului-reclamant, începând cu data de (...), salariul cu componentele: salariul de baza, spor de pericol, spor de dispozitiv, spor de vechime și spor de stabilitate.
Sporul de stabilitate si cel de dispozitiv exced prevederilor L.-cadru și nu pot fi luate în considerare la stabilirea salariului de baza al intimatului- reclamant, deoarece contravin prevederilor art. 12 alin. 2 din L. nr.130/1996 potrivit cărora, nu pot fi negociate prin contracte colective de munca, la nivelul instituției bugetare, clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Or, așa cum a precizat deja, în anexa 1/3 din L. nr. 3. cele doua sporuri sunt cuprinse în coeficientul prevăzut în coloana „..
Prin Deciziile nr. 1011/(...), nr. 1250/(...) și 1280/ (...) Curtea
Constituționala s-a pronunțat asupra excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 49 pct. 5, art. 50 lit. b din L.-cadru nr. 3. art. 16 alin.1 și 2 din Ordonanța de U. a G. nr. 1. ce au fost abrogate prin L.-cadru nr. 3., excepții care au fost respinse.
Pentru a dispune astfel, instanța de contencios constituțional a reținut ca statul are deplina legitimitate constituționala de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de baza personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează. Însă, acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare.
De asemenea, a arătat că încheierea Convențiilor colective nu se poate face decât cu respectarea legii, deși aceste convenții sunt izvor de drept, forța lor juridica nu poate fi superioara legii.
În acest context Curtea a amintit ca prin decizia nr. 1414 din (...) a mai statuat că dispozițiile art. 41 alin. 5 din Constituție, privind caracterul obligatoriu al convențiilor colective nu exclud posibilitatea legiuitorului de a intervenii, din rațiuni de interes general, pentru modificarea unor dispoziții din contractele colective de munca, reglementând soluții care să răspundă nevoilor sociale existente la un moment dat.
Totodată trebuie arătat că, nu trebuie absolutizat caracterul obligatoriu a convențiilor colective deoarece legiuitorul poate să intervină, din rațiune de interes general pentru modificarea unor dispoziții din contractele colective de munca, reglementând soluții care să răspundă nevoilor sociale existente la un moment dat. Or, în acest context sporurile, primele, stimulentele nu se subsumează sintagmei de masuri de protecție sociala și ca atare, nu se poate vorbi de vreo intervenție a legislativului în sfera puterii executive sau judecătorești.
Tot Curtea Constituționala a stabilit ca prin L.-cadru nr. 3. nu s-au încălcat prevederile art. 41 alin.2 si alin.5, art. 1 alin. 4 și art.16 din
Constituția României deoarece, dreptul la munca fiind un drept complex care include un drept la salariu, este reglementat de legiuitor acesta stabilind limitele și condițiile în care personalul plătit din fonduri publice poate beneficia de sporuri, prime sau alte stimulente care se adaugă la salariul de baza.
Trebuie făcută mențiunea ca, Curtea Constituționala verifica conformitatea legii cu prevederile Constituției României, fără a se pronunța asupra interpretării sau aplicării concrete a acesteia. Totodată, la rândul sau Curtea E. a D. O. (C.E.D.O.) nu verifica compatibilitatea in abstract a unei legi cu Convenția, ci se pronunța cu privire la efectele pe care le poate avea aplicarea acesteia la o anumita situație de fapt.
Curtea E. a D. O. (C.E.D.O.), verifica caracterul discriminatoriu al măsurii, gravitatea măsurii și efectele particulare ale acestei masuri în cazul concret cu care a fost investită.
Mai mult, prin D. I. nr. 3. se arata ea „Dispozițiile art. 13 raportat la art. 47 din L. nr. 1. privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare naționala, ordine publica și siguranța naționala, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv lunara în cuantum de 25% din salariul de baza, prevăzuta de art. 13 din acest act normativ, se acorda funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul M. Administrației și Internelor și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale si a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I..
În acest sens este și adresa Agenției Județene pentru P. S. care arata ca sporul de dispozitiv era reglementat de lege numai pentru personalul din instituțiile din sectorul de apărare, ordine publica și siguranța naționala, motiv pentru care nu poate fi acordat începând cu data intrării în vigoare a L. cadru nr. 3..
În ceea ce privește sporul de stabilitate acesta nu era prevăzut de legislația salarizării, aplicabila pana la (...), pentru personalul din primarii, consilii județene și servicii publice din subordinea acestora, iar acest drept nu poate fi acordat în 2010 în baza noii legi de salarizare.
Pentru toate aceste considerate, pârâtul solicită instanței admiterea recursului formulat si modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de anulare a D. P. municipiului C.-N. nr. 2..
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulateîn cererea de recurs, Curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 3 lit. c din L. nr. 3., legiuitorul a statuat principiul „luării în considerare a tuturor sporurilor, indemnizațiilor sau altor drepturi de natură salarială recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a acestei legi prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă și prin acte specifice autorităților locale";. Aceste dispoziții se completează cu prevederile art. 7 al. 2 din aceeași lege, care stabilesc că la trecerea la noul sistem de salarizare nici o persoană să nu înregistreze vreo diminuare a venitului de care beneficiază potrivit reglementărilor aplicabile în decembrie 2009.
În contextul legal expus, reclamantul intimat apreciază că este îndreptățit să beneficieze de sporul de stabilitate și ulterior intrării în vigoare a
L. nr. 3., invocând faptul că acest spor era cuprins în salariul care i-a fost acordat în luna decembrie 2009, temeiul acordării constituindu-l contractul colectiv de muncă nr. 2. încheiat la nivelul P. M. C. N. la data de (...) și înregistrat la D. la data de (...). Din această perspectivă, dispoziția de reîncadrare contestată este considerată de către reclamant nelegală.
Curtea apreciază că interpretarea reclamantului intimat, confirmată de instanța de fond, este eronată, întrucât se raportează la principiile menționate, omițând însă să aibă în vedere o condiție esențială de natură să confere legitimitate pretențiilor formulate.
În acest sens, Curtea reține că principiile menționate în L. nr. 3. au eficiență numai în măsura în care sporul de stabilitate a fost acordat/stabilit prin acte de negociere colective legal încheiate.
Deși legiuitorul prin dispozițiile L. nr. 3. nu a prevăzut în mod expres această cerință, Curtea apreciază însă că această condiție este una implicită, legiuitorul neavând intenția de a recunoaște decât convențiile încheiate cu respectarea normelor legale.
În acest sens, conform dispozițiilor art. 7 al. 2 din L. nr. 130/1996
„contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților ";.
De altfel, o manifestare expresă de voință a legiuitorului în sensul arătat se regăsește în art. 10 din OUG nr. 1/2010, prin care se dispune în mod expres că „în conformitate cu prevederile art. 30 din L. cadru nr. 3., la stabilirea salariului personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L. cadru nr. 3.";.
Coroborând dispozițiile legale menționate, Curtea apreciază că în speță contractul colectiv de muncă pe care se întemeiază pretențiile reclamantului intimat - contractul colectiv de muncă nr. 2. încheiat la nivelul P. M. C.-N. la data de (...) și înregistrat la D. la data de (...), nu a fost legal încheiat, întrucât acesta încalcă dispozițiile art. 12 alin. 1 din L. nr. 130/2006 coroborat cu art. 157 alin.2 din Codul M.
Astfel, potrivit art. 12 alin. 1 din L. nr. 130/2006 „contracte colective de muncă se pot încheia si pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.";
Așadar, aceste prevederi legale instituie în cadrul instituțiilor bugetare interdicția negocierii colective cu privire la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, neputând constitui obiectul unui contract colectiv de muncă.
Or, potrivit interpretării reclamantului intimat, confirmată de prima instanță, contractul colectiv menționat a fost legal încheiat, deși prin acesta a fost negociat sporul de stabilitate (fidelitate), a cărui acordare și cuantum nu era prevăzute prin dispoziții legale.
Curtea nu împărtășește această interpretare, în raport de dispozițiile art. 12 alin.1 din L. nr. 130/1996 a căror corolar legal este art. 157 alin. 2 din Codul M., care statuează că „sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.";
Tot astfel, prin art. 8 alin. 2 din L. nr. 130/1996 se prevede că ";clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege";.
În acest context, trebuie evocată și jurisprudența Curții Constituționale care prin nr. 292 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 26 august 2004, a statuat că "încheierea convențiilor colective nu se poate face decât cu respectarea legii. Aceste convenții sunt izvor de drept, dar forța lor juridică nu poate fi superioară legii. În consecință, convențiile colective sunt garantate în măsura în care nu încalcă prevederile legale în materie"; în caz contrar "s-ar încălca un principiu fundamental al statului de drept, și anume primordialitatea legii în reglementarea relațiilor sociale. […] În consecință, negocierea convențiilor colective nu se poate face decât cu respectarea dispozițiilor legale existente (...)" De asemenea, prin D. nr.
1. referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor L. nr. 3. s-a statuat că „ordonatorii principali de credite trebuie să respecte legea și să o aplice ca atare, chiar dacă aceasta are ca efect, pentru viitor, modificarea unor clauze din contractele de muncă, individuale sau colective, ale personalului plătit din fonduri publice. Rațiunea acestei concluzii constă în faptul că temeiul încheierii, modificării și încetării contractului este legea, iar dacă, pentru viitor, legea prevede o redimensionare a politicii salariale bugetare, toate contractele pendinte sau care vor fi încheiate trebuie să reflecte și să fie în acord cu legea. În caz contrar, s-ar ajunge la discriminări salariale chiar în interiorul aceleiași categorii de personal, ceea ce este inadmisibil.";
Având în vedere că potrivit art. 155 din Codul muncii salariul cuprinde, salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri și reținând că dispozițiile art. 12 alin.1 din L. nr. 130/1996 se coroborează cu art. 157 alin. 2 din Codul M. și art. 8 alin. 2 din L. nr. 130/1996, Curtea consideră că sporul stabilitate acordat reclamantului nu puteau fi negociate printr-un contract colectiv de muncă, acestea putând fi stabilite exclusiv de către legiuitor.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este nelegală, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă va admite recursul pârâtului și va modifica în întregime sentința, în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea reclamantului.
PENTRU ACE. MOTIVE IN NUMELE L.
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 778 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în tot în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul R. R. S. în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-N.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 septembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI I .-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud.fond: M.F. B.
G. C.
GREFIER
| ← Decizia civilă nr. 155/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 644/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
