Decizia civilă nr. 157/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ N.157/R/2011
Ședința publică din data de 18 ianuarie2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTOR: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G.
GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL M. B. și P. M. B. împotriva sentinței civile nr. 4. din 17 iunie 2010 a T.ui B.-N. pronunțată în dosar (...) privind și pe reclamanții intimați G. I. M. și alți 37 și pe pârâta intimată Ș. G. N. B., având ca obiect litigiu de muncă -. bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 17 ianuarie
2011 reclamanții intimați, prin U. J. a S. L. din Î., a formulat și înregistrat la dosar întâmpinare.
Curtea, văzând că părțile au solicitat judecata în lipsă, apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4. din 17 mai 2010 pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) s-a admis, ca fiind întemeiată în parte, acțiunea civilă așa cum a fost precizată, formulată de reclamanta/ul G. I. M., prin U. J. A S. L. DIN Î. B.-N., împotriva pârâților Ș. G. N. 2 B., P. M. B. și C. LOCAL AL M. B., și în consecință:
Pârâta Ș. G. N. 2 B. a fost obligată să calculeze și să plătească reclamantei/. drepturile salariale restante din aplicarea dispozițiilor L. nr.2., reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile L. nr.2., cu începere din data de 01 septembrie
2009 și până la 31 decembrie 2009, sume actualizate cu indicele inflației la data plății efective;
Pârâții P. M. B. și C. LOCAL AL M. B. au fost obligați să aloce pârâtei Ș.
G. N. 2 B. fondurile necesare plății sumelor restante datorate.
Pârâta Ș. G. N. 2 B. a fost obligată să plătească reclamantei/. suma de
10 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
S-a respins, ca neîntemeiată acțiunea pentru perioada (...) -(...).
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că reclamanta/ul face parte din rândul personalului din învățământul preuniversitar și în perioada 1 septembrie 2009 - la zi a funcționat în cadrul pârâtei de rând 1, unitate școlară de învățământ cu personalitate juridică, salarizarea sa fiind reglementată de dispozițiile L. nr. 1., modificate și completate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8., act normativ care a stabilit că salariul de bază se determină pe baza următoarelor elemente: 1. valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, care se stabilește anual prin hotărâre de G. și 2. coeficientul de multiplicare specific în raport de funcție, de nivelul studiilor și de vechimea în învățământ, prevăzut în anexele, parte integrantă a ordonanței. Anexele au cunoscut modificări succesive, urmare a creșterii anuale a valorii coeficientului de multiplicare 1,000 și a modificării coeficienților de multiplicare pentru funcțiile didactice, modificări realizate printre alte acte normative și în baza O. G. nr. 1.. Această ordonanță a fost aprobată cu modificări prin L. nr. 2., act normativ conform căruia începând cu
1 octombrie 2008 salariile personalului didactic din învățământul preuniversitar, a personalului cu funcții didactice auxiliare din învățământ au cunoscut o creștere semnificativă, urmare a majorării valorii coeficientului de multiplicare. A., pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ valoarea coeficientului de multiplicare pe perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 a crescut de la
291,678 lei la valoarea de 400 lei.
Această lege nu a fost pusă în executare de către angajator așa cum rezultă din adeverința eliberată de unitate, nefiind alocate fonduri pentru creșterea efectivă a coeficientului de multiplicare.
Prin acte normative succesive, de forță juridică inferioară legii, s-a încercat justificarea refuzului de a se pune în aplicare L. 2., însă ordonanțele de urgență adoptate de guvern au fost ulterior fie respinse, fie declarate neconstituționale după cum urmează:
Prin OUG nr. 1., adoptată în ziua publicării legii menționate și publicată la 31 octombrie 2008, s-a prevăzut că în perioada octombrie-decembrie 2008 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor personalului didactic se stabilește la 266,026 lei, respectiv 299,933 lei, cu mult sub nivelul prevăzut de lege.
Prevederile ordonanței de urgență au fost declarate ca fiind neconstituționale prin D. nr. 1221 din 12 noiembrie 2008 a C. C. , cumotivarea că „adoptarea de către G. a O. de urgenta nr. 1. nu a fost motivata de necesitatea reglementarii intr-un domeniu in care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotrivă, de contracararea unei masuri de politica legislativa in domeniul salarizării personalului din învățământ adoptata de P. Asa fiind, in condițiile in care legiuitorul primar a stabilit deja prin L. { H. "http://www.legestart.ro/L.-221-2008-aprobarea-O.-G.-15-2008-cresterile- salariale-ce-se-vor-acorda-anul-2008-personalului-invatamant-%..htm" |nr. 2.} pentru aprobarea O. G. { H. "http://www.legestart.ro/O.-15-2008-cresterile- salariale-ce-se-vor-acorda-anul-2008-personalului-invatamant-
%28Mjk5NzE1%29.htm" |nr. 1.} privind creșterile salariale ce se vor acorda inanul 2008 personalului din învățământ, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2008, condițiile si criteriile de acordare a acestor creșteri salariale, G.ul, prin intervenția sa ulterioara, intra in conflict cu prevederile art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "P.ul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii".
În ciuda statuărilor C. C., alte ordonanțe de urgență succesive au fost adoptate de către guvern, în scopul de a înlătura prevederile OUG nr. 1.,aprobată cu modificări prin L. 2., respectiv OUG nr. 1. și OUG nr. 1., ambele declarate ca fiind neconstituționale.
Este lipsită de relevanță împrejurarea că prevederile OUG nr. 31. și 41., care reiau și modifică dispozițiile actelor normative anterioare, declarate ca fiind neconstituționale, nu au mai fost analizate pe fond de către Curtea Constituțională, excepțiile devenind inadmisibile prin prisma faptului că la data controlului de constituționalitate ele au fost abrogate.
Nu poate fi acceptată teza potrivit căreia prevederile art.2 din OUG nr.
31. și art. 2 din OUG 41. și-ar fi produs efectele de vreme ce ele vizează doar modificarea perioadelor la care se referă articolul nr.1¹ lit. a și b din OUG nr.
1., introdus prin OUG nr. 1., text de lege care a fost declarat în întregime ca fiind contrar dispozițiilor Constituției prin D. C. C. nr. 842/(...) și 9., și care a fost suspendat și mai apoi abrogat în virtutea prevederilor art. 31 alin.3 din L.
47/1992.
Pe de altă parte, prin creșterea salarială prevăzută de OUG nr. 1., așa cum a fost aprobată cu modificări prin L. nr. 2., reclamanta a dobândit cel puțin o speranță legitimă că va beneficia de drepturile bănești solicitate, iar urmare a caracterului neconstituțional al actelor care au blocat aplicarea prevederilor legii, cel puțin pentru perioada 1 octombrie 2008 - 31 martie
2009, dreptul reclamantei a devenit unul câștigat, și nu poate fi înlăturat fără încălcarea prevederilor art. 1 din Primul Protocol adițional la C.
În practica C. Europene a Drepturilor Omului s-a reținut în mod constant faptul că speranța legitimă echivalează cu un bun, respectiv valoare patrimonială în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, astfel că intră sub incidența drepturilor ocrotite de această prevedere.
Așa cum s-a subliniat printre altele și în cauza Weissman și alții împotriva României în legătură cu noțiunea de "speranță legitima", interesul patrimonial poate fi considerat o "valoare patrimoniala" atunci când are o bază suficienta in dreptul intern.
Or, nu s-ar putea afirma că prevederile unei legi adoptate de P. și publicată în Monitorul Oficial al României, nu ar fi o bază suficientă pentru a conferi reclamantei speranța legitimă că dreptul său de creanță constând în creșterea salarială menționată va fi respectat de statul a cărui reprezentant l-a acordat.
Așa fiind, tribunalul a reținut că pretențiile formulate de către reclamant/ă sunt întemeiate, astfel că au fost admise în parte
Cum pârâții de rând 2 și 3 sunt autoritățile care în conformitate cu art. 167 din L. nr. 84/1995, republicată, asigură finanțarea unităților de învățământ preuniversitar, aceștia au fost obligați să aloce fondurile necesare plății către reclamant/ă a sumelor restante datorate, în aceleași condiții în care asigură plata celorlalte drepturi salariale ale personalului didactic.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs C. local al municipiului B.,
M. B. - prin P. și P. municipiului B., solicitând modificarea în tot a sentinței atacată, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a C.ui Local al municipiului B., a M. B.-prin P., precum și a P.ui municipiului B.
În motivarea recursului a arătat că tribunalul a reținut, în mod corect, că unitățile de învățământ preuniversitar funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte sume, potrivit art.167, alin 1 din L. 84/1995, modificată. Precizează că finanțarea unităților de învățământ de stat cuprinde finanțarea de bază și finanțarea complementară, drepturile salariale fiind asigurate prin finanțarea de bază,finanțare asigurată, prin bugetul local, dar cu sume alocate de la bugetul de stat.
Solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, atât P. municipiului B., cât și C. Local al municipiului B. neavând capacitatea de a aloca fonduri bănești necesare plății sumelor restante datorate reclamantului, sumele cu această destinație fiind alocate de la bugetul de stat. Mai mult decât atât, în baza art.129, alin. 5 C. proc. Civ., instanța de fond, în exercitarea rolului său activ, trebuia să fi ridicat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților de rang 2 și 3.
Mai arată că M. B. - prin P., obligat prin sentință la alocarea de fonduri bănești nici nu a fost citat în cauză, nefiind prin urmare parte în proces.
Intimații prin întâmpinare (f.43-44) au solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale a recurenților ca neîntemeiată și respingerea recursului.
Analizând recursul formulat de pârâții C. local al municipiului B., M. B. și P . municipiului B., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilorlegale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit disp.art.36 alin.2 lit.d) din legea nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform disp.art.63 alin.4 lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Conform disp.art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Potrivit disp.art.17 din aceeași hotărâre, de la bugetul de stat, prin bugetul M. E. și C., se asigură doar anumite cheltuieli aferente unităților de învățământ preuniversitar, printre care nu se regăsesc și cele privind salarizarea personalului din învățământ.
În mod corect prima instanță a reținut că reclamanta este îndreptățită, începând cu data de 1 octombrie 2008, la plata diferențelor salariale cuvenite, potrivit dispozițiilor L. nr. 2., drepturi de care aceasta a fost lipsită în mod nejustificat.
Curtea reține astfel că aceste dispoziții legale trebuiau să fie avute în vedere de către consiliile locale în fundamentarea deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului.
În acest sens, potrivit disp.art.33 din H.G. nr.2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M. E. și C. și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
A., nu se poate reține că recurentul nu are calitate procesuală pasivă în cererea reclamantului de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune, acesta având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului.
Conform lit.c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, având următoarea componență:
1. un viceprimar - președinte;
2. șeful compartimentului de finanțare și administrare a învățământului din cadrul consiliului local;
3. unul-doi contabili ai unităților de învățământ din localitate;
4. unul-doi directori ai unităților de învățământ;
5. reprezentanții organizațiilor sindicale desemnați de sindicatele județene.
Pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului B. aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.
Curtea mai constată faptul că recurenții nu au fost obligați la plata salariilor către reclamanți, astfel încât nu pot fi reținute motivele de recurs prin care se invocă faptul că nu există raporturi juridice de muncă între reclamant și consiliul local.
Acesta a fost obligat doar să ia măsuri pentru alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce se cuvin personalului din învățământ potrivit dispozițiilor L. nr. 2., începând cu data de 0(...)
A. cum în mod constant s-a statuat în practica judiciară și în literatura de specialitate, lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale nu poate fi reținută de către instanță ca motiv de netemenicie a acțiunii prin care salariații solicită îndeplinirea obligației de plată a salariilor stabilite conform legii.
În speță, nu se poate reține nelegala citare a M. B. și faptul că acestuia nu i-ar fi opozabilă hotărârea pronunțată, având în vedere faptul că dovezile de îndeplinire a procedurii de citare au fost parafate de către P. municipiului B., fiind primite de către funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței de la serviciul de registratură al unității administrativ-teritoriale.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art. 312 alin.1 Cod.proc.civ., urmează să se respingă recursul formulat de pârâții C. local al municipiului B., M. B. și P. municipiului B. și să se mențină sentința civilă pronunțată de prima instanță.
În temeiul art. 274 C.pr.civilă, va obliga pe numiții recurenți să plătească intimaților G. I. M. și alții suma de câte 15 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL M. B., M. B. - PRIN P. ȘI P. M. B., împotriva sentinței civile nr. 4. din 17 mai 2010 a T.ui
B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe numiții recurenți să plătească intimaților G. I. M. și alții suma de câte 15 lei cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 18 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI C . M. I. T. D. C. G.
Red.DCG/(...) Dact.SzM/2ex. Jud.fond: S. I; I. C.
N. N.
GREFIER
| ← Decizia civilă nr. 4316/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3869/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
