Decizia civilă nr. 1591/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1591/R/2011
Ședința publică din data de 6 mai 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta A. A. împotriva sentinței civile nr. 5844 din 22 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta SC P. A. - R. SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 4 mai 2011, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 5844 din (...) a T.ui S., pronunțată în dosar nr. (...), au fost respinse ca nefondate excepțiile lipsei calității procesuale active și a tardivității introducerii acțiunii contestatoarei, excepții invocate de intimată.
A fost respinsă ca nefondată cererea formulată de contestatoarea A. A. împotriva intimatei P. A. R. S. (F. SC C. R. A. - R. S.) B., privind constatarea nulității absolute a procedurii de concediere colectivă realizată la intimată, anularea deciziei de concediere nr. 3696 emisă de intimată în data de (...), reîncadrarea pe postul deținut anterior concedierii, plata drepturilor salariale de la data concedierii și până la data reîncadrării efective, obligarea la plata de daune morale în cuantum de 10 salarii lunare nete, și plata cheltuielilor de judecată.
A fost obligată contestatoarea la plata către intimată a sumei de 2.950,24 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei pe care a respins-o ca neîntemeiată față de împrejurarea că aceasta, prin acțiunea dedusă judecății solicită anularea deciziei de concediere ca urmare a nerespectării procedurii de concediere colectivă, și nu constatarea nulității absolute a procedurii concedierii, căci din formularea chiar defectuoasă a acțiunii rezultă cu certitudine că reclamanta contestă decizia de concediere, iar nerespectarea procedurii de concediere colectivă reprezintă în fapt motivarea contestației împotriva deciziei de concediere.
Așa fiind tribunalul având în vedere dispozițiile art.282 din codul Muncii potrivit cărora părți în litigiile de muncă pot fi salariații și angajatorii, a respins ca neîntemeiată excepția invocată.
Cu privire la excepția tardivități formulării primului capăt de cerere a fost respinsă ca neîntemeiată, din următoarele considerente:
Potrivit art. 283 alin. l lit. a din C. Muncii contestația formulată împotriva deciziilor de concediere poate fi formulată în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei.
Potrivit 101 alin. l din codul de procedură civilă, termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în calcul nici ziua în care au început nici ziua când s-a sfârșit termenul.
În speță s-a constatat că reclamanta a primit decizia de concediere la data de (...), iar acțiunea a fost formulată la data de (...).
Analizând actele dosarului tribunalul a reținut că reclamanta a fost salariata intimatei P. A. R. SA fostă SC C. R. A. - R. SA, potrivit contractului individual de muncă aflat la dosar, iar prin decizia de concediere nr. 3696 emisa de societatea intimata la data de (...) s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă.
Din decizia de concediere aflată la dosar a rezultat că reclamanta au fost concediată în cadrul unei concedieri colective.
Raportat la prevederile art. 68-71 C.muncii, instanța a reținut că concedierea colectivă a fost consecința aprobării prin H. adunării G. a A. nr. 33 din (...) a desființării unui număr de 133 posturi din cadrul societății, între care și postul reclamantei și a concedierii unui număr de 54 de salariați
Dispozițiile cuprinse în art. 68 - 72 C.Muncii prevăd procedura ce trebuie respectată de angajatorul care ajunge în situația de a efectua concedieri colective, procedură ce are menirea de a verifica necesitatea desființării posturilor și care, odată îndeplinită, naște prezumția privind realitatea motivelor care au condus la o asemenea măsură.
Așadar, motivul concedierii colective are la origine măsuri de organizare a societății angajatoare, care are dreptul, în vederea eficientizării activității, să desființeze locuri de muncă care nu își mai justifică existența.
Desființarea unui număr de posturi de către A. G., menționată în decizie, a avut drept consecință concedierea colectivă, care este motivată în sensul art. 74 litera a C.
În ceea ce privește mențiunea de la litera d art. 74 C.Muncii, a cărei nerespectare a fost invocată de reclamantă, s-a reținut că textul are în vedere ipoteza concedierii pentru inaptitudine fizică/psihică, necorespundere profesională sau încetare de drept a contractului de muncă ca urmare a admiterii cererii de reintegrare a unei persoane concediate nelegal. Conform textului "lista locurilor de muncă vacante în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant este obligatorie în decizie în condițiile art. 64 C.Muncii", care, la rândul său, trimite la art. 61 litera c și d și art. 56 lit. f C.Muncii, adică la cazurile de concediere menționate mai sus. A reține că art. 74 litera d C.Muncii are în vedere inclusiv situația concedierii colective reprezintă adăugare la lege, pe de altă parte, o asemenea obligație a angajatorului nu este prevăzută nici în articolele 69 - 72
C. Dacă în categoria măsurilor pentru evitare sau diminuarea numărului salariaților concediați prevăzută la art. 69 literele e și h C.Muncii intră și măsura de a oferi un alt loc de muncă vacant în unitate, o asemenea obligație nu este stabilită prin punerea la dispoziția salariatului a listei cu locurile de muncă vacante din unitate, ci prin comunicarea către sindicat, prin notificarea ce precede intenția efectuării concedierilor colective.
De altfel, chiar în lipsa unei prevederi legale, în anexa la decizia de concediere se menționează locurile de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariata poate opta pentru ocuparea acestora.
Un alt motiv de nelegalitate a deciziei invocate de reclamantă îl constituie nerespectarea dispozițiilor art. 68- 72 C.
Se observă că procedura de consultare a reprezentanților salariaților a fost îndeplinită de angajator, reprezentanții salariaților fiind notificați în legătură cu intenția de concediere colectivă la data de (...) prin adresa nr. 735, iar la data de (...) a avut loc o întâlnire între reprezentanții salariaților și cei ai societății, așa cum rezultă din minuta încheiată la acea dată, ocazie cu care a fost înmânată notificarea nr. 1757/(...), iar prin adresa înregistrată la societate sub nr. 5807/(...) reprezentanții salariaților au formulat propuneri de evitare a concedierilor.
Obligația de a răspunde în scris și motivat la propunerile de evitare a concedierilor, prevăzut de art. 71 alin. 2 C.Muncii s-a îndeplinit prin adresa nr.
2104/(...).
Notificarea prevăzută de art. 69 alin. 2 C.Muncii nr. 1757/(...) a fost comunicată de asemenea către inspectoratul teritorial de muncă și agenția teritorială de ocupare a forței de muncă, cerință prevăzută de art. 70 C.
În ceea ce privește temeinicia concedierii reclamantei, s-a arătat în articolul 4 al deciziilor că au fost aplicate criteriile de stabilire a ordinii de prioritate cuprinse în contractul colectiv de muncă la nivel național, în articolul
81.
Este de subliniat că în C. muncii nu este reglementată modalitatea de selecție a salariaților în situația în care ocupă posturi identice și nu sunt aplicabile criteriile din contractul colectiv de muncă la nivel național, rămânând ca angajatorul să stabilească la nivel de unitate criteriile aplicabile pentru concedierea colectivă.
Susținerea reclamantei privind faptul că reorganizarea companiei nu a fost reală serioasă și efectivă, nu poate fi primită, reținându-se că la nivelul societății s-au desființat 133 de posturi, concedierea fiind determinată de pierderile acumulate de societate, de volumul mare al cheltuielilor salariale,de reducerea volumului de activitate, respectiv de retragerea autorizației de emitere de polițe RCA și C.,de externalizarea serviciului daune auto
Pierderile acumulate de societate, de volumul mare al cheltuielilor salariale, de reducerea volumului de activitate, respectiv de retragerea autorizației de emitere de polițe RCA și C., de externalizarea serviciului daune auto a fost menționată în proiectul privind planul de concediere colectivă, ce a fost avut în vedere la adoptarea H. A. G. a A. nr. 33 din (...), prin care s-a decis reducerea posturilor.
Desființarea posturilor la nivelul societății rezultă din înscrisurile depuse de pârâtă.
Inexistența contractului C. de muncă la nivelul unității nu constituie motiv de nulitate a deciziilor de concediere și nici nu poate avea ca efect interzicerea concedierii la nivelul unității în absența acestui contract, ori îngrădirea dreptului societății de a-și reorganiza activitatea și amânarea concedierilor până la încheierea acestui contract, dar pe de altă parte din actele dosarului rezultă că pârâta a demarat procedurile de încheiere a C. C. de M., amânarea acestora fiind determinată și de împrejurarea că reprezentanții salariaților nu și-au ales mandatarii în vederea negocierii acestui contract.
Față de considerentele expuse, instanța a reținut că decizia de concediere a fost emisă cu respectarea prevederilor legii, cererea de anulare a acesteia, de repunere în situația anterioară precum și cererea de obligare a pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite de la data concedierii pana la reangajarea efectiva a acesteia apar ca neîntemeiate.
Capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata de daune morale, apare ca neîntemeiat, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile angajăriirăspunderii civile, reclamanta, nefăcând dovada producerii vreunui prejudiciu moral, deși sarcina probei îi revenea potrivit art. 1169 C.civil.
Simpla împrejurare că a fost concediat, nu atrage automat provocarea unui prejudiciu moral, pentru a se putea vorbi de un asemenea prejudiciu, fiind necesar ca disconfortul psihic creat să aibă o amploare mult mai mare, iar consecințele să fie mult mai grave.
Față de concluzia la care s-a ajuns în acțiunea formulată și capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, apare ca neîntemeiat în raport cu prevederile art. 274 din C.pr.civ..
În schimb, reclamanta a fost obligată ca, în temeiul art. 274 C.pr.civ., să plătească pârâtei suma de 2.950,24 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A. A. solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate cu consecința admiterii cererii, astfel cum aceasta a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a arătat că hotărârea atacată a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ..
Instanța de fond prin sentința dată a încălcat și aplicat greșit prevederile art.5 alin. 3, art. 80 alin.3 din Contractul colectiv de muncă la nivel național aplicabil în speță, art. 39 lit. K și 69 alin.1 din C.Muncii, precum și art.76 din Legea nr.53/2003.
Așa cum a arătat și la prima instanță, înainte de măsura concedierii colective, recurenta și colegii acesteia, în calitate de salariați ai intimatei, au inițiat procedura negocierii și încheierii contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Potrivit prevederilor art.5 alin.3 din Contractul colectiv de muncă la nivel național 2007-2010, în lipsa unui CCM de muncă la nivel de unitate „. convin că în perioada negocierilor, atât în cazul în care se fac modificări, cât și în cazul denunțării contractului, la nivelurile de negociere, să nu se declanșeze greve, iar la nivel de unitate sau de grup de unități să nu se efectueze concedieri din motiv neimputabile salariaților";.
Mai mult la inițierea procedurii de concediere colectivă nu s-au respectat dispozițiile imperative ale art. 80 alin. 3 din CCM la nivel național 2007-2010, conform căruia „pentru situația în care se efectuează concedieri colective părțile vor negocia acordarea de compensații bănești cu respectarea prevederilor legale și/sau a contractelor colective de muncă aplicabile";.
Așa cum a arătat, între recurentă și intimată nu au existat consultări ceea ce duce la concluzia încălcării de către intimată și a prevederilor art. 39 lit. k și art. 69 alin.1 C.Muncii cu privire la dreptul de negociere individuală sau colectivă.
Întrucât concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută, soluția logică era anularea deciziei de concediere, reintegrarea reclamantei și plata salariilor restante pe perioada concedierii nelegale a acesteia, precum și plata daunelor morale astfel cum a solicitat-o.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 25 aprilie 2011 pârâta SC P. A. - R. SA a solicitat respingerea recursului formulat de reclamantă ca nefondat, precum și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea poziției procesuale, se arată de către intimată faptul că nu se poate reține în speță vreo încălcare a dispozițiilor legale incidente iar în ceea ce privește susținerile recurentei, precizează că a purtat în scris negocieri cu reprezentanții salariaților referitoare la atenuarea consecințelor concedieriicolective, incluzând și compensațiile bănești acordate salariaților ulterior concediați.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin prezentul recurs, reclamanta recurentă a înțeles să critice hotărârea primei instanțe prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9
C.pr.civ., invocând aplicarea greșită a prevederilor art.5 alin. 3, art. 80 alin.3 din Contractul colectiv de muncă la nivel național aplicabil în speță, art. 39 lit. k și 69 alin.1 din C.Muncii, precum și a art.76 din Legea nr. 53/2003, în ceea ce privește decizia de concediere.
Prin decizia de concediere nr. 3696 din data de (...) s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al reclamantei recurente rezultând din conținutul acestei decizii faptul că măsura concedierii s-a luat în cadrul unei concedieri colective.
Recurenta invocă faptul că procedura concedierii colective nu a fost respectată, susținând în recurs două din motivele de nelegalitate ale acesteia, ceea ce ar atrage în opinia sa nulitatea deciziei de concediere individuală.
Criticile recurentei sub acest aspect nu pot fi primite.
Astfel, prevederile art. 5 alin. 3 din Contractul C. de M. la N. N. 2007-
2010, potrivit cărora „. convin că în perioada negocierilor, atât în cazul în care se fac modificări, cât și în cazul denunțării contractului, la nivelurile de negociere, să nu se declanșeze greve, iar la nivel de unitate sau de grup de unități să nu se efectueze concedieri din motiv neimputabile salariaților";, invocate de recurentă, nu au incidență în cauza dedusă judecății, interzicerea concedierilor în perioada negocierilor, potrivit textului menționat, fiind operabilă în situația modificării sau denunțării contractului colectiv de muncă la nivel național, aspect ce reiese din prevederile art. 5 alin. 1 din Contract, și nicidecum în ipoteza negocierilor purtate în vederea încheierii contractului colectiv de muncă la nivel de unitate. De altfel, astfel cum reiese din probatoriul administrat în cauză, încheierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate nu a fost posibilă datorită faptului că reprezentanții salariaților nu și-au ales mandatarii în vederea negocierii acestui contract.
Referitor la negocierile în vederea acordării de compensații bănești, în sensul art. 80 alin. 3 din Contractul C. de M. la N. N. 2007-2010, coroborat cu art. 69 alin. 1 C.Muncii, astfel de negocieri au fost purtate între societatea intimată și reprezentanții salariaților iar potrivit art. 7 din decizia de concediere nr. 3696/(...), reclamanta a beneficiat la desfacerea contractului de muncă de o compensație de un salariu lunar, înafara drepturilor cuvenite la zi, aspect recunoscut de reclamantă prin acțiunea dedusă judecății în fața instanței de fond.
Atât prevederile art. 69 alin. 1 din C.muncii cât și cele cuprinse la art. 80 alin. 3 din Contractul C. de M. la N. N. 2007-2010, prevăd obligativitatea inițierii de negocieri, însă aceste negocieri au loc, potrivit dispozițiilor legale menționate, între angajator, pe de o parte, și sindicat sau reprezentanții salariaților, pe de altă parte, astfel că nu exista o obligație legală pentru societatea intimată, în calitatea sa de angajator, de a iniția negocieri individuale cu reclamanta recurentă în procedura concedierii colective. Prin urmare, nu se poate considera că a avut loc o încălcare a dispozițiilor art. 39 lit. k din C.Muncii, text ce reglementează dreptul general al oricărui salariat la negociere colectivă sau individuală.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
În temeiul prevederilor art. 274 C.pr.civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatei SC P. A. - R. SA suma de 1.794 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând cheltuieli de transport și cazare, onorariu avocațial, cu precizarea că nu au fost incluse în acest cuantum cheltuielile privind asigurarea hranei avocatului părții, acestea nefiind cheltuieli specifice purtării procesului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. A. împotriva Sentinței civile nr. 5844 din (...) a T.ui S., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatei SC P. A. - R. SA suma de 1.794 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 mai 2011.
PREȘEDINTE JUDECATORI I .-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
GREFIER G . C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: A. R. P., A. B.
| ← Decizia civilă nr. 4224/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1866/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
