Decizia civilă nr. 1833/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ N. 1833/R/2011
Ședința publică din data de 24 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE: D. C. G.
JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: I. T. G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. împotriva sentinței civile nr. 33 din 7 ianuarie 2011 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., precum și pe pârâții intimați Ș. CU C. I -
V. S. M. C. LOCAL S. M. și P. O. S. M., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 24 mai
2011 reclamantul intimat a înregistrat, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare.
Având în vedere că atât recurentul prin recurs, cât și reclamantul prin întâmpinarea formulată, au solicitat judecata în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 33 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale a pârâtului M. F. P.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul S. L. din În- vățământ M. în contradictoriu cu pârâții Ș. cu clasele I-V. nr. 5 S. M., C. Local
S. M., P. orașului S. M. și Ministerul Finanțelor Publice B. și, în consecință au fost obligați pârâții să le plătească membrilor de sindicat reprezentați de re- clamant: D. A., B. I., N. A., G. I., B. V., P. R., B. M., P. M., N. M. și N. M., drepturile bănești reprezentând tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 al. 1 și 2 din Legea 128/1997, începând cu data de (...) până la (...), respectiv prevăzută de art. 50 al. 1 din Legea 128/1997 cu modificările la zi, începând din data de (...) și până la pronunțarea sentinței, la valoarea actualizată în funcție de rata inflației la data plății.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în ce privește excepția lipsei calității procesuale a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, următoarele:
Potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, pe care se fundamentează pretențiile reclamantului împotriva acestui pârât, M. F. P. coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Având în vedere că, așa cum s-a arătat anterior, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, respectiv finanțarea de bază ce interesează în speță, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale, instanța a apreciat legitimarea procesuală pasivă a M.ui F. P. este conferită de prevederile legale evocate și, ca urmare, a respins excepția invocată de acesta.
Trecând la soluționarea cauzei instanța a reținut următoarele:
Membrii de sindicat indicați în petitul acțiunii introductive, au împuternicit reclamantul, prin prisma prevederilor art. 28 din Legea nr.
54/2003, să promoveze prezenta acțiune.
D. adeverințele eliberate de Ș. cu clasele I-V. nr. 5 S. Marmației, a rezultat că la data de (...), membrii de sindicat aveau o vechime în învățământ după cum urmează: D. Angelica - 33 ani, B. I. - 37 ani, N. A. - 36 ani, G. I. - 35 ani, B. V. - 33 ani, P. R. - 33 ani, B. M. - 33 ani, P. M. - 31 ani, N. Maria - 35 ani, N. M. - 33 ani. Aceste mențiuni se coroborează cu datele din carnetele de muncă ale membrilor de sindicat reprezentați în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr.
128/1997 cu modificările ulterioare, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1. din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Începând de la data de (...), conform prevederilor art. 10 din Anexa II a Legii nr. 330/2009 se acordă în continuare tranșele de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare.
Cadrele didactice reprezentate îndeplinesc condițiile legale de vechime care îi îndreptățesc la tranșa suplimentară de vechime, însă, așa cum reiese din adeverința depusă la fila 6 din dosar, emisă de unitatea școlară pârâtă, începând de la data de (...) aceste tranșe nu le-au mai fost acordate.
Nici ceilalți pârâți, cărora prin prisma prevederilor art. 287 Codul muncii le revenea sarcina probațiunii, nu au combătut susținerile reclamantului.
Față de considerentele expuse, instanța a apreciat întemeiată acțiunea cu începere de la data de (...) (trei ani anterior introducerii acțiunii) și, în consecință, a admis-o conform dispozitivului.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice B . prin D. G. a F. P. M. solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii obligării Ministerul Finanțelor Publice la alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamant..
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât nu are raporturi juridice cu reclamanții.
Rolul esențial în procesul bugetar și în execuția de casă bugetară revine
Guvernului respectiv P., potrivit art.17 alin.1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Parlamentul fiind acela care adopta legile bugetare anuale și legile de rectificare elaborate de G.
Reglementând rolul Guvernului la art. 18 din aceeași lege, stabilește ca acesta asigura însăși elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale și transmiterea acestora spre adoptare P., precum și supunerea spre adoptare P. a proiectelor legilor de rectificare bugetara și a contului general anual de execuție.
În asemenea condiții, admiterea cererii formulată împotriva M.ui F. P., în nume propriu, ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu (și nu din bugetul statului) a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu se număra printre angajații M.ui F. P. încălcându-se astfel regulile prevăzute la art.14 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, respectiv:
„(1) Cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitata și suntdeterminate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale.
(2) Nici o cheltuiala nu poate fi înscrise în bugetele prevăzute la art. 1 alin.
(2) si nici angajata și efectuata din aceste bugete, daca nu exista baza legalapentru respectiva cheltuiala.
(3) Nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonanțata și plătită daca nu este aprobata potrivit legii și nu are prevederi bugetare";.
Obligarea M.ui F. P. la alocarea sumelor solicitate de reclamanți este lipsită de suport legal și în același timp imposibilă deoarece aceste sume trebuie propuse de către ordonatorii principali de credite conform art.34 alin.1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, iar Ministerul Finanțelor Publice să fie autorizat în acest sens de către legiuitor.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 24 mai 2011 reclamantul intimat S . L. din Î. M. a solicitat respingerea recursului.
În motivare, a arătat că Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P.
M. nu contestă dreptul cadrelor didactice, ci doar faptul că ar avea vreo atribuție în sensul alocării sumelor necesare efectuării plăților.
Art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, prevede că în domeniul finanțelor publice Ministerul
Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții:
- coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție;
- emite norme metodologice precizări și instrucțiuni prin care se stabilesc practicile și procedurile pentru încasarea veniturilor, angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor, controlul cheltuirii acestora, încheierea exercițiului bugetar anual, contabilizarea și raportarea;
- analizează propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetelor;
- furnizează P., la cererea acestuia, cu sprijinul ordonatorilor principali de credite, documentele care au stat la baza fundamentării proiectelor legilor bugetare anuale;
- asigura monitorizarea execuției bugetare,
- stabilește conținutul, forma de prezentare și structura programelor elaborate de ordonatorii principali de credite;
- blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este întemeiat și urmează a fi admis, cu consecința modificării în parte a sentinței, în sensul respingerii acțiunii formulate în contradictoriu cu acest pârât.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat iar prin sentință s-a dispus obligarea pârâților, inclusiv a recurentului, la plata drepturilor bănești reprezentând tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 al.
1 și 2 din Legea 128/1997.
Or, așa cum arată recurentul, nu există un raport juridic direct între acesta și reclamanții reprezentați prin sindicat, situație în care nu se pot cere drepturi salariale direct de la acesta, întrucât obligarea lui direct la plată ar semnifica încălcarea prevederilor din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, ca și ale Legii nr. 84/1995 a învățământului, care la art. 167 stabilește în detaliu modalitatea de salarizare a unităților din învățământul preuniversitar.
Or, așa cum se arată în recursul formulat, calitatea de angajator o are directorul unității de învățământ, astfel încât solicitarea de obligare la plată se poate formula doar în contradictoriu cu unitatea, care este angajatorul cadrelor didactice, dată fiind și calitatea directorului unității de ordonator terțiar de credite.
Este adevărat că recurentul pârât este implicat în procesul de fundamentare a bugetului aferent unității de învățământ, însă a-l obliga direct la plată echivalează cu a dispune achitarea din bugetul propriu a drepturilor salariale litigioase, cu încălcarea ordinii bugetare și a prevederilor legale menționate și în lipsa unui raport juridic direct între angajații reclamanți și acest pârât, care nu are calitatea de angajator față de aceștia.
Astfel, potrivit art. 167 din Legea nr. 84/1995, republicată, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fondurialocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror razăîși desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
Finanțarea de bază, ce include și cheltuielile de personal conform art. 167 alin. 5 lit. a și alin. 13 din Legea nr. 84/1995, republicată, se face pe bază de contract încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ.
Consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică, așa cum rezultă din dispozițiile art. 4 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1618/2009.
Pe de altă parte, Ministerul Finanțelor Publice elaborează în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea M.ui F. P., proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 28 din Legea nr.
500/2002, legea finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice are atribuții în elaborarea proiectului legii bugetului și a proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor prezentate de ordonatorii principali de credite.
Prin urmare, rolul Ministerul Finanțelor Publice este acela de administrator al bugetului statului și, în baza legii bugetului de stat,repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute în buget.
Art. 7 alin. 8 al Legii nr. 84/1995, republicată, consacră expres personalitatea juridică a unităților de învățământ.
Toate aceste dispoziții legale întemeiază concluzia că nu se poate dispune direct obligarea recurentului la plata drepturilor salariale solicitate prin acțiune, rolul acestuia fiind aferent asigurării fondurilor bugetare din care se poate solicita plata, iar în raport de aceste atribuții, altele puteau fi petitele acțiunii.
Față de toate aceste considerente, urmează a fi admis recursul, conform dispozitivului, în baza art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
și art. 10 și 14 din Codul muncii.
Vor fi menținute dispozițiile sentinței care nu au făcut obiectul criticilor din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâta D. G. a F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 33 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M. împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală pasivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 24 mai 2011.
PREȘED.TE, JUDECĂTORI, D. C. G. C. M. I. T.
G., N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond.V. C.
| ← Decizia civilă nr. 3944/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3952/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
