Decizia civilă nr. 1835/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1835/R/2011

Ședința publică din data de 24 mai 2011

Instanța constituită din: PREȘED.TE: D. C. G.

JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: I. T. G.: N. N.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P., precum și recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL M. B. M. și P. M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 43 din

7 ianuarie 2011 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) privind

și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., precum și pe pârâta intimată Ș. CU C.

I-VII „. B. M., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 24 mai

2011 reclamantul intimat a înregistrat, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare.

Având în vedere că părțile au solicitat judecata în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 43 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâ. C.

Local B. M., P. orașului B. M. și M. F. P.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul S. L. din Î. M. în contradictoriu cu pârâții Ș. cu clasele I-V. "A.I. C."; B. M., C. Local B. M., P. orașului B. M. și Ministerul Finanțelor Publice B. și, în consecință au fost obligați pârâții să le plătească membrilor de sindicat reprezentați de reclamant: M. G., D. T., D. F., F. I., I. M., M. I., M. N. S., P. V., S. R. și S. D. drepturile bănești reprezentând tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 al.

1 și 2 din Legea 128/1997, începând cu data de (...) până la (...), respectiv prevăzută de art. 50 al. 1 din Legea 128/1997 cu modificările la zi, începând din data de (...) și până la pronunțarea prezentei hotărâri, la valoarea actualizată în funcție de rata inflației la data plății.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în ce privește excepțialipsei calității procesuale a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, următoarele:

Potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, pe care se fundamentează pretențiile reclamantului împotriva acestui pârât, M. F.

P. coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, alelegilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție

Având în vedere că, așa cum s-a arătat anterior, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, respectiv finanțarea de bază ce interesează în speță, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale, instanța a apreciat legitimarea procesuală pasivă a M.ui F. P. este conferită de prevederile legale evocate și, ca urmare, a respins excepția invocată.

Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților P. M. B. M. și C. Local al M. B. M., instanța a reținut că potrivit art. 1 din H.G.

538/2001 „începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.

Art. 167 al. 3 din Legea 84/1995 prevede că: „Finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat care cuprinde și cheltuielile de personal în categoria cărora se înscriu și primele de vacanță se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ";.

Apoi, potrivit art. 36 al. 4 din Legea nr. 2., consiliul local aprobă la propunerea primarului bugetul local, iar potrivit art.23 al.1 din aceeași lege au- toritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în co- mune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și muni- cipale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități deliberative.

C. Local B. M. a fost chemat în judecată ca pârât datorită calității de finanțator al instituției de învățământ, iar P. în calitate de ordonator principal de credite.

Legitimarea procesuală a acestora nu trebuie analizată strict din pers- pectiva raporturilor juridice de muncă, ci trebuie raportată și la dispozițiile le- gale menționate care stabilesc în sarcina consiliului local obligația de a suporta toate cheltuielile de personal, iar în persoana primarului calitatea de ordonator de credite.

Față de aceste considerente, instanța a respins excepțiile lipsei calită. procesuale active invocate de pârâții menționați.

Trecând la soluționarea cauzei instanța a reținut următoarele:

Membrii de sindicat indicați în petitul acțiunii introductive au împuter- nicit reclamantul, prin prisma prevederilor art. 28 din Legea 54/2003, să pro- moveze prezenta acțiune.

D. adeverința nr. 106/(...) eliberată de unitatea școlară, rezultă că la data de (...), membrii de sindicat, aveau o vechime în învățământ după cum urmează: M. G. - 31 ani 4 luni, D. T. - 36 ani 4 luni, D. F. - 33 ani 4 luni, F. I. -

33 ani 4 luni, Ierima M. - 30 ani 4 luni, M. I. - 33 ani 4 luni, M. N. S. - 34 ani 4 luni, P. V. - 34 ani 4 luni, S. Reghina - 36 ani 4 luni, S. Dionisie - 33ani 4 luni.

Aceste mențiuni se coroborează cu datele din carnetele de muncă ale membrilor de sindicat reprezentați în cauză.

În conformitate cu dispozițiile art. 50 al. 1 și 2 din Legea 128/1997 cu modificările ulterioare, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.

Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1. din coeficientul de ierarhizare co- respunzător tranșei anterioare de vechime.

Începând de la data de (...), conform prevederilor art. 10 din Anexa II a

L. nr. 330/2009 se acordă în continuare tranșele de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare.

Cadrele didactice reprezentate îndeplinesc condițiile legale de vechime care îi îndreptățesc la tranșa suplimentară de vechime, însă, așa cum reiese din adeverința depusă la fila 7 dosar, emisă de unitatea școlară pârâtă, începând de la data de (...) aceste tranșe nu le-au mai fost acordate.

Nici ceilalți pârâți, cărora prin prisma prevederilor art. 287 Codul muncii le revenea sarcina probațiunii, nu au combătut susținerile reclamantului.

Față de considerentele expuse, instanța a admis acțiunea conform dispozitivului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C. Local B. M. solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamantul S. L. din Î. M..

În motivare, pârâtul a arătat că în mod nelegal instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a C. Local B. M..

Conform art.41 coroborate cu art. 26 alin. 1 din Decretul 31/1954 și art. 21 din Legea 2., republicată, C. Local nu are personalitate juridică și nici buget propriu, situație în care nu poate sta în judecată în nume propriu, într-un litigiu având ca obiect plata unor drepturi bănești. Sunt citate prevederile art. 20 și 21 din Legea 2., republicată.

C. Local este, potrivit art.23 din L. 2., autoritatea administrației publice locale, în speță a M. B. M., o autoritate cu caracter deliberativ (hotărăște, avizează, aprobă etc., conform art. 36 din Legea nr. 2.) în problemele de interes local.

Pornind de la obiectul procesual spre calitatea procesuală se constată că procesul se poate purta doar între cei care există sau poate exista raportul de drept substanțial, în orice alt caz lipsind calitatea procesuală pasivă.

C. Local B. M. nu este angajatorul reclamantei și între părți nu există raporturi juridice de muncă.

Prin recursul declarat de P. municipiului B. M. s-a solicitat modificareasentinței atacate în sensul respingerii acțiunii față de acesta..

În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive, cu argumentele dezvoltate și în recursul pârâtului C. local al mun. B. M..

Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și pârâtul Ministerul F inanțelor Publice B. prin D. G. a F. P. M. solicitând modificarea sentinței atacateîn sensul respingerii obligării Ministerul Finanțelor Publice la alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamant.

În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul arată că nu are raporturi juridice cu reclamanții.

Rolul esențial în procesul bugetar și în execuția de casa bugetara revine

Guvernului respectiv P., potrivit art.17 alin.1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Parlamentul fiind acela care adopta legile bugetare anuale și legile de rectificare elaborate de G.

Reglementând rolul Guvernului la art. 18 din aceeași lege, stabilește ca acesta asigura însăși elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale și transmiterea acestora spre adoptare P., precum și supunerea spre adoptare P.a proiectelor legilor de rectificare bugetara și a contului general anual de execuție.

În asemenea condiții, admiterea cererii formulată împotriva M.ui F. P., în nume propriu, ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu (și nu din bugetul statului) a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu se număra printre angajații M.ui F. P. încălcându-se astfel regulile prevăzute la art.14 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, respectiv:

„(1) Cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitata și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale.

(2) Nici o cheltuiala nu poate fi înscrise în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) si nici angajata și efectuata din aceste bugete, daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala.

(3) Nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonanțata și plătită daca nu este aprobata potrivit legii și nu are prevederi bugetare";.

Obligarea M.ui F. P. la alocarea sumelor solicitate de reclamanți este lipsită de suport legal și în același timp imposibilă deoarece aceste sume trebuie propuse de către ordonatorii principali de credite conform art.34 alin.1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, iar Ministerul Finanțelor Publice să fie autorizat în acest sens de către legiuitor.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 24 mai 2011 reclamantul S. L. din Î. M. a solicitat respingerea recursurilor.

În motivare, reclamantul a arătat că nu se contestă dreptul cadrelor didactice, ci doar faptul că nu ar avea vreo atribuție în sensul alocării sumelor necesare efectuării plăților. Sunt citate prevederile art. 19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, ce enumeră atribuțiile M.ui F. P. în domeniul finanțelor publice.

Cu privire la recursul C. local invocă dispozițiile art. 167 din Legea nr.84/1995, iar în ce-l privește pe primarul municipiului B. M. face trimitere la calitatea sa de ordonator principal de credite și la dispozițiile art. 4 din O.G. nr.

22/2002 cu modificările și completările ulterioare.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:

Recursurile sunt întemeiate și urmează a fi admise, cu consecința modificării în parte a sentinței, în sensul respingerii acțiunii formulate în contradictoriu cu acești pârâți.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat iar prin sentință s-a dispus obligarea pârâților recurenți la plata tranșei suplimentare de ve- chime prevăzută de art. 50 al. 1 și 2 din Legea 128/1997.

Or, așa cum arată recurenții, nu există un raport juridic direct între aceștia și reclamanții reprezentați prin sindicat, situație în care nu se pot cere drepturi salariale direct de la aceștia, întrucât obligarea lor direct la plată ar semnifica încălcarea prevederilor din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, ca și ale L. nr. 84/1995 a învățământului, care la art. 167 stabilește în detaliu modalitatea de salarizare a unităților din învățământul preuniversitar.

Or, așa cum se arată în recursurile formulate, calitatea de angajator o are directorul unității de învățământ, astfel încât solicitarea de obligare la plată se poate formula doar în contradictoriu cu unitatea, care este angajatorul cadrelor didactice, dată fiind și calitatea directorului unității de ordonator terțiar de credite.

Este adevărat că recurenții pârâți sunt implicați, direct sau indirect, în procesul de fundamentare a bugetului aferent unității de învățământ, însă a-i obliga direct la plată echivalează cu a dispune achitarea din bugetele proprii adrepturilor salariale litigioase, cu încălcarea ordinii bugetare și a prevederilor legale menționate și în lipsa unui raport juridic direct între angajații reclamanți și acești pârâți, care nu au calitatea de angajatori față de aceștia.

Astfel, potrivit art. 167 din Legea nr. 84/1995, republicată, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fondurialocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror razăîși desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.

Potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.

Finanțarea de bază, ce include și cheltuielile de personal conform art. 167 alin. 5 lit. a și alin. 13 din Legea nr. 84/1995, republicată, se face pe bază de contract încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ.

Consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică, așa cum rezultă din dispozițiile art. 4 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1618/2009.

Pe de altă parte, Ministerul Finanțelor Publice elaborează în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea M.ui F. P., proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 28 din Legea nr.

500/2002, legea finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice are atribuții în elaborarea proiectului legii bugetului și a proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor prezentate de ordonatorii principali de credite.

Prin urmare, rolul Ministerul Finanțelor Publice este acela de administrator al bugetului statului și, în baza legii bugetului de stat, repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute în buget.

Art. 7 alin. 8 al L. nr. 84/1995, republicată, consacră expres personalitatea juridică a unităților de învățământ.

Toate aceste dispoziții legale întemeiază concluzia că nu se poate dispune direct obligarea recurenților la plata drepturilor salariale solicitate prin acțiune, rolul acestora fiind aferent asigurării fondurilor bugetare din care se poate solicita plata, iar în raport de aceste atribuții, altele puteau fi petitele acțiunii.

Referitor la trimiterile făcute la dispozițiile L. nr. 2., trebuie subliniat că potrivit art. 21 alin. 1 și 2 din lege, primarul reprezintă unitatea administrativ teritorială în justiție, iar prin chemarea în judecată a C. local al mun. B. M., practic a fost chemată în judecată chiar unitatea administrativ teritorială, ca fiind entitatea investită cu personalitatea juridică.

Față de toate aceste considerente, urmează a fi admise recursurile, conform dispozitivului, în baza art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9

C.proc.civ. și art. 10 și 14 din Codul muncii.

Vor fi menținute dispozițiile sentinței care nu au făcut obiectul criticilor din recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,

D E C I D E:

Admite recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL M. B. M., P. M. B. M. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. a F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 43 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestor pârâți în cauză și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamantul S. L. D. Î. M. în contradictoriu cu aceștia.

Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședință publică din 24 mai 2011.

PREȘED.TE, JUDECĂTORI, D. C. G. C. M. I. T.

G., N. N.

Red.I.T./S.M.

2 ex./(...) Jud.fond.V. C.

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 1835/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă