Decizia civilă nr. 1872/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1872/R/2011
Ședința publică din data de 25 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE: I.-R. M. JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL C. M. V. și P. C. M. V. împotriva sentinței civile nr. 4345 din 13 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. D. Î. „. H. T. și pe pârâții intimați Ș. „. V. M. V. și I. Ș. AL J. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 23 mai
2011, prin serviciul de registratură al instanței s-au depus la dosarul cauzei note scrise din partea reclamantului intimat, prin care se solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă, constatând că la dosar există suficiente probe pentru soluționarea recursului, cauza rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
D. examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Cluj sub nr.
7876/117/(...), reclamanta B. Z., prin S. S. din Î. S. H. T., a solicitat obligarea pârâților Ș. „. V. M. V., I. Ș. al J. C., C. Local al C. M. V. și P. C. M.
V. la calculul și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea O. nr. 15/2008, începând cu data de (...) și până la zi, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
În motivarea cererii s-a arătat în esență că O. nr. 15/2008 a reglementat creșteri salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, ordonanță ce a suferit modificări potrivit Legii nr. 2., principala modificare constituind-o majorarea coeficientului de multiplicare de 1.000 pentrupersonalul didactic și didactic auxiliar la 400,00 lei, pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Deși L. nr. 2. prevedea aceste creșteri salariale pentru personalul didactic și personalul didactic auxiliar, începând cu 1 octombrie 2008 pârâții nu au procedat la calculul și plata drepturilor salariale, potrivit prevederilor acestei legi. În ciuda faptului că prin decizia nr.1093/(...), Curtea Constituțională a constatat ca fiind constituțională legea de aprobare a O. nr.15/2008, ulterior promulgării acestei legi, G., încălcând principiul separației puterilor în stat, a emis O. nr. 1., care prin dispozițiile sale limitează efectele creșterilor salariale dispuse de P. prin L. nr. 2.. Mai mult decât atât, prin O. nr. 1., Guvernul României, încălcând dispozițiile constituționale, face inaplicabilă L. nr. 2..
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, art. 67 din L. nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, art. 28 din L. nr. 54/2003, art. unic din
L. nr.2., art. 29 și urm. din L. nr. 47/1992.
Prin întâmpinarea depusă pârâtul I. Ș. al județului C. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că potrivit dispozițiilor
Legii nr. 84/1995, această instituție nu a avut și nu are calitatea de angajator al personalului didactic de predare reprezentat de S. și nici atribuții privind calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale, solicitate de reclamant prin cererea de chemare în judecată.
În cauză, a fost administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 4345/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul I. Ș. J. C. și în consecință, s-a respins acțiunea față de acesta.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul S. S. din Î. „S. H. T., în numele membrei de sindicat B. Z., în contradictoriu cu pârâții Ș. „. V. M. V.,
P. C. M. V. și C. Local al C. M. V. și în consecință:
A fost obligată pârâta Ș. „. V. M. V., în calitate de angajator pentru salariata membră de sindicat din unitatea de învățământ respectivă reprezentată în prezentul litigiu, la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea O. G.ui nr. 15/2008, începând cu 01 octombrie 2008 și până la intrarea în vigoare a Legii nr. 3., actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
A fost obligat C. Local al C. M. V. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze pentru membra de sindicat reprezentată în prezentul litigiu.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților I. Ș. al județului C. și P. C. M. V., instanța a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 142 din L. nr. 84/1995, republicată, prin care sunt enumerate principalele atribuții ale inspectoratelor școlare, acestea nu au competențe care să vizeze salarizarea personalului didactic, astfel că drepturile reclamate în litigiul dedus judecății nu pot fi realizate în contradictoriu cu acest pârât.
De asemenea, potrivit art. 167 din L. nr. 84/1995, punerea în executare a unei eventuale hotărâri judecătorești de admitere a pretențiilorreclamanților implică aprobarea și repartizarea de credite bugetare de către ordonatorii de credite, respectiv alocarea concretă de fonduri necesare pentru plata drepturilor salariale, obligație care cade în sarcina pârâtului C. Local T., iar nu a P. acestei localități.
Referitor la fondul cauzei instanța a reținut că din adeverința depusă la dosar că reclamanta a fost angajată ca profesor la Ș. M. V. M. V. în perioada respectiv (...) - (...).
Instanța a mai reținut că prin dispozițiile art. 1 alin. 1 lit. b și c din O. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008 s-a stabilit o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu
16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin L. nr. 2., principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare de la 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare. Guvernul României, prin O. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, a modificat unele prevederi ale O. nr. 15/2008, așa cum a fost aprobată prin L. nr. 2., reducând majorările salariale stabilite de P.
Actul normativ a fost însă declarat neconstituțional de către Curtea
Constituțională, prin D. nr. 1221/(...), publicată în M.O. nr. 804/(...), partea
I.
Ulterior, G. a emis O. nr. 151/(...), publicată în M.O. nr. 759/(...), prin care, prin art. I pct. 2 și 3, reduce în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr. 2. de aprobare a O. nr.15/2008,însă prin D. nr. 842/(...), Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din O. nr. 1..
S-a mai reținut faptul că prin D. nr. 989/(...) Curtea a constatat încă o dată neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din O. nr. 1., concomitent cu constatarea neconstituționalității art. 2 și 3 din O. nr.1/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar.
Atât prin dispozițiile art. 2 și 3 din O. nr. 1/2009, cât și prin dispozițiile art. 2 și 3 din O. nr. 3. și dispozițiile art. 2 din O. nr. 4. se reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct. 2 și 3 din O. nr. 1., prevederi constatate neconstituționale de către Curtea Constituțională.
Cum modificările aduse O. nr. 15/2008, prin dispozițiile art. I pct.2 și
3 din O. nr. 1. nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art. 31 alin.3, fraza a II-a din L. nr. 47/1992, nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.
T. a observat, în același timp, că G., în loc să pună de acord prevederile neconstituționale cu Constituția, potrivit art. 31 alin. 3 din L. nr.
47/1992, a procedat la emiterea unor noi ordonanțe de urgență (nr. 3. și nr.
4.), cu efecte juridice asemănătoare anterioarelor ordonanțe declarate neconstituționale.
În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către
Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de G. O.nr.15/2008, așa cum aceasta fusese aprobată prin L. nr. 2., tribunalul a apreciat că în prezent O. nr. 15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ, funcționează în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin L. nr. 2..
S-a apreciat că a privi astfel lucrurile înseamnă a respecta considerentele Curții Constituționale și a pune în aplicare voința P.ui cu privire la domeniul reglementat, afirmarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat, precum și a principiului respectării Constituției, a supremației sale și a legilor.
Reținând și prevederile art. 169 alin. 1 și ale art. 157 alin. 2 din Codul muncii, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, pârâta Ș. M. V. M. V., în calitate de angajator, fiind obligată la calcularea și plata diferențelor salariale neacordate potrivit O. nr. 15/2008 către reclamanții membri de sindicat.
S-a considerat că astfel se respectă și dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la C., reținându-se practica C. cu privire la noțiunea de „., în sensul art. 1 citat, instanța apreciind că membrii de sindicat sunt beneficiarii dispozițiilor O. nr. 15/2008, așa cum a fost aprobată prin L. nr. 2., astfel că pot pretinde cel puțin o „speranță legitimă"; cu privire la realizarea drepturilor lor referitor la creșterile salariale.
Pe de altă parte, s-a considerat că nu s-a dovedit că ingerința în dreptul membrilor de sindicat de respectare a drepturilor salariale s-a făcut cu respectarea limitărilor reglementate de art. 1 din Protocolul adițional la C., întrucât însăși Curtea Constituțională a considerat că normele emise de G. și care reprezintă o ingerință în dreptul la un salariu mărit al reclamanților încalcă legea și că aceste norme nu fac altceva decât să contracareze unele măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de P.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că demersurile legislative ale G.ui în domeniul salarizării din învățământ sunt în contradicție cu dispozițiile C.i Europene ale Drepturilor Omului, iar conform art. 20 alin. 2 din Constituția R., în caz de neconcordanțe între tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului și legile interne, prevalează reglementările internaționale.
De aceea, tribunalul a constatat că ultimele două ordonanțe de urgență, nr. 3. și nr. 4. sunt lipsite de efect juridic, chiar dacă instanța de contencios constituțional a fost pusă în imposibilitatea de a se pronunța asupra neconstituționalității lor, dată fiind abrogarea acestora prin L. nr. 3..
Pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 167 din L. nr.84/1995, instanța a admis acțiunea formulată împotriva pârâților Ș. M. V. M. V. și C. Local al C. M. V. conform dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. Local al C. M. V.
și P. C. M. V., solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 3041
C.proc.civ. modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulate, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului recurenții au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a C. Local al comunei M. V. si a P. comunei M. V., având in vedere dispozițiile art.21, art.22 din L. nr. 500/2002, coroborat cu art. 4, al. b, art.5, al. 4 lit. a, al. 6, al. 7 din L. bugetului de stat pe anul 2010 nr.11/2010 (respectiv 2008, 2009) raportat la prevederile art.167 din L. nr.
84/1995.
Arată recurenții că cheltuielile privind drepturile salariale ale personalului din învățământul preuniversitar de stat nu se suporta dinbugetele locale conform excepției prevăzute de art.5 al.7 din L. bugetului de stat pentru anul 2010, nr.11/2010.
Sumele privind drepturile salariale a personalului din învățământ se aloca de la bugetul de stat repartizate din taxa pe valoarea adăugata.
Apreciază că în cauză calitate procesuala pasiva ar justifica doar directorul instituției de învățământ la care reclamanții sunt angajați, in calitate de ordonator terțiar de credite, conform dispozițiilor art. 39 alin. 3 din H. nr. 2., raportat la dispozițiile art.22 lit. a din L. nr. 500/2002, astfel ca față de recurenți acțiunea se justifica a fi respinsa.
Intre reclamanți, angajații unității de învățământ și C. Local al com.
M. V. ori P. com. M. V. nu exista raporturi juridice directe, nici de munca, nici de alta natura.
Au mai arătat recurenții că în conformitate cu prevederile art. 167 al
Legii nr. 84/1995 R si Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, aprobate prin H. nr. 2., plata salariilor si a celorlalte drepturi bănești ale salariaților din învățământ reprezintă o componenta a finanțării unităților școlare, iar aceasta finanțare se realizează de la bugetul local după virarea sumelor aferente drepturilor salariale de către D. C.
Deschiderea si repartizarea creditelor bugetare se efectuează de către ordonatorul principal de credite. U. de învățământ este o instituție de stat cu personalitate juridica care are obligația de a întocmi bugetul propriu, pe care îl înaintează ordonatorilor principali de credite, respectiv reprezentanții autorității administrativ teritoriale, la începutul anului bugetar, care la rândul lor, îl înaintează administrației finanțelor publice.
Pentru perioada 2008-2010 P. com. M. V., in calitate de ordonator secundar de credite față de directorul unității de învățământ, a alocat suma de bani prevăzuta in bugetul local pentru cheltuielile de personal (salariile cadrelor didactice) pentru perioada respectiva, potrivit solicitării si notei de fundamentare emisa de către directorul unității de învățământ.
Susțin recurenții că în situația in care prezentul recurs va fi respins si cererea de chemare in judecata va fi admisa in mod irevocabil, hotărârea nu ar putea fi pusa in executare, in lipsa împrocesuării M.ui F. P. prin reprezentantul in teritoriu - D. G. a F. P. C., întrucât C. Local al com. M. V., respectiv P. com. M. V. nu ar putea aloca sumele de bani necesare plății diferențelor salariale, având in vedere ca nu sunt alocate din bugetul de stat.
Cheltuielile privind drepturile salariale ale personalului din învățământul preuniversitar de stat nu se suporta din bugetele locale conform excepției prevăzute de art. 5, al.7 din L. bugetului de stat pentru anul 2010, nr.11/2010.
Astfel, C. Local al com. M. V. nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale din bugetul local decât după ce aceste sume au fost virate de către
D. C. si ulterior aprobate in bugetul local.
Îndreptățirea si, totodată, posibilitatea de a sesiza organele de jurisdicție si de a pune in mișcare activitatea pentru înfăptuirea justiției într- un raport juridic concret este justificata, in principal, de dovedirea încălcării dispozițiilor legale care ar atrage răspunderea de drept pe cale administrativa a P. com. M. V. si respectiv a C. Local al com. M. V.. Ori în cauză nu a fost începută procedura pe cale administrativa in baza căreia sa se atragă răspunderea de drept a C. Local al C. M. V. si respectiv a P.
Au mai susținut recurenții că în raport de prevederile legilor bugetului de stat pe anii 2008, 2009 și 2010 instanța de fond a admis in mod eronat excepția lipsei calității procesuale pasive a I.ui Ș. al jud. C., întrucât acestaacorda asistenta tehnica in decizia directorului D. pentru repartizarea sumelor defalcate din TVA in bugetele locale-pentru cheltuieli de personal ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
U. de învățământ, pentru care directorul sau elaborează proiectul de buget se afla, potrivit disp.art.143, in subordinea I.ui Ș. J., astfel ca aceasta instituție justifica în cauză calitate procesuala pasiva.
Au mai arătat recurenții că între reclamanți si C. Local M. V. sau intre aceștia si P. com. M. V. nu exista raporturi juridice de drept, care sa justifice împrocesuarea acestora si o eventuala obligare la plata diferențelor salariale. În lipsa împrocesuării Directorului general al Direcției Generale a F. P. C., in calitate de ordonator principal de credite, o eventuala hotărâre favorabila nu va putea fi pusa niciodată in executare întrucât autoritățile administrației publice locale nu sunt obligate la alocarea din bugetele locale a sumelor necesare pentru plata cheltuielilor salariale a personalului din unitățile de învățământ, cadrul procesual fiind sub acest aspect greșit constituit
Au mai susținut recurenții că obligațiile organelor administrației publice locale de plata a drepturilor salariale ale cadrelor didactice se raportează la D. G. a F. P. C., I. Ș. J. C. si la unitățile școlare, deci natura lor este administrativa si nu de dreptul muncii.
In drept, recurenții au invocat prevederile art. 304 pct. 9 si art. 3041
C.proc.civ, L. nr. 84/1995, L. nr.18/2009, L. nr. 11/2010, L. nr. 388/2007,
L. nr. 21/2008, O. nr. 15/2008, L. nr. 47/1992, L. nr. 500/2002, H. nr.
2129/2004.
În data de (...), reclamantul S. S. din Î. T. a depus la dosarul cauzei
„Note scrise"; (f. 15-20), prin care a solicitat respingerea recursului promovat de către C. Local al C. M. V. si P. L. M. V., ca fiind nefondat si, pe cale de consecință, menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală.
Apreciază că sentința trebuie să fie opozabilă și consiliului local, acest recurent având calitate procesuală pasivă în cauză datorită atribuțiilor sale clare reglementate de legiuitor în ceea ce privește finanțarea unităților de învățământ preuniversitar, astfel încât să fie obligat să facă toate demersurile necesare în vederea asigurării plăților sumelor rezultate în urma calculelor efectuate la nivelul unităților de învățământ.
Este adevărat că nu consiliul local are atribuția de a calcula salariile personalului didactic și didactic auxiliar din unitățile de învățământ și nici nu este angajatorul personalului didactic și didactic auxiliar, însă, prin cererea de chemare în judecată a solicitat nu numai calcularea și plata corespunzătoare pentru viitor a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar din unitățile de învățământ, dar și plata retroactivă a diferențelor salariale cuvenite. În aceste condiții, având în vedere și prevederile legale invocate, precum și faptul că salarizarea este o componentă esențială a finanțării, apreciază că și consiliul local are calitate procesuală pasivă în cauză.
În ceea ce privește P., precizează că acesta a fost chemat în judecată în calitatea sa de ordonator principal de credite asupra bugetului consiliului local, astfel încât, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată apreciază că sentința pronunțată în cauză trebuie să îi fie opozabilă și să răspundă de asemenea solidar cu ceilalți pârâți pentru plata drepturilor membrilor de sindicat.
Analizând recursul formulat de către pârâții C. Local al comunei M. V. și P . comunei M. V., Curtea reține că acesta este fondate, pentru următoareleconsiderente:
Astfel cum rezultă din cererea introductivă de instanță, prin demersul său juridic reclamanta reprezentată prin sindicat a solicitat obligarea pârâților recurenți, alături de ceilalți pârâți, la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2..
Calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului, respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății.
Obligația de a plăti salariul revine angajatorului, care este, necontestat, unitatea școlară reprezentată prin director.
Cum recurenții nu au calitatea de angajator al reclamantei reprezentate în cauză, acestora nu le revine obligația prevăzută de art. 161 alin. 1 din Codul Muncii privitoare la plata directă către reclamanta reprezentată a drepturilor salariale la care aceasta este îndreptățită.
Potrivit prevederilor art. 167 din L. nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
Conform art. 36 din L. nr. 215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. (...) privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 „consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
De asemenea, conform disp.art.16 din H. nr.2., finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Pe de altă parte, P. comunei M. V. este ordonator principal de credite al bugetului comunei M. V., conform art. 63 alin. (4) lit. a) din L. 215/2001.
Se reține astfel că, deși C. local al comunei M. V. și P. comunei M. V. le revin atribuții în ceea ce privește alocarea și fundamentarea fondurilor necesare unităților de învățământ, toate aceste aspecte ar fi fost de natură să justifice calitatea procesuală pasivă a acestor pârâți într-un eventual litigiu al cărui obiect l-ar reprezenta obligarea acestora la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale datorate de angajator.
Cum prin acțiunea de față reclamantul a chemat în judecată pe pârâții recurenți pentru ca aceștia să fie obligați la calculul și plata către membra de sindicat reprezentată în cauză a drepturilor salariale solicitate, iar calitatea procesuală pasivă a acestor pârâți trebuie stabilită prin raportare la obiectul acțiunii, în mod greșit a apreciat instanța de fond că în cauză calitatea procesuală pasivă a C. Local al comunei M. V. ar fi justificată prin prisma dispozițiilor art. 167 din L. nr. 84/1995, după cum în mod greșit a dispus obligarea acestui pârât la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale, în lipsa unei cereri formulate de reclamant în acest sens.
În ceea ce privește pârâtul P. comunei M. V. Curtea constată că, deși în considerente se menționează că instanța din oficiu a ridicat excepția lipsei calități procesuale pasive a acestui pârât, în partea introductivă a hotărârii nu este consemnat că instanța ar fi pus în discuția părților această excepție
și nici dispozitivul hotărârii nu cuprinde nici o dispoziție în sensul constatării lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât.
Dimpotrivă, prin dispozitivul sentinței atacate instanța a admis acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu și cu pârâtul P. comunei M. V., astfel că acesta justifică interes în promovarea recursului, chiar dacă în sarcina sa nu a fost stabilită nici o obligație prin sentința pronunțată de instanța de fond.
De asemenea, nu poate fi reținută nici susținerea intimatului reclamant din întâmpinarea depusă în recurs, potrivit căreia calitatea procesuală pasivă a recurenților este justificată prin prisma obligațiilor ce le revin acestora în asigurarea finanțării unităților de învățământ, câtă vreme reclamantul nu a formulat un capăt de cerere având ca obiect obligarea acestor pârâți la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale pretinse.
Curtea reține astfel că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, în mod greșit instanța de fond a considerat că pârâții recurenți au calitate procesuală pasivă în cauză.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea va admite recursul declarat de pârâții C. Local al comunei M. V. și P. comunei M. V. și va modifica în parte sentința pronunțată de către prima instanță, în sensul că va fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestor pârâți în cauză și, în consecință, se va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu aceștia.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii, Curtea apreciind ca nefiind necesară analizarea celorlalte motive de recurs, dată fiind soluția în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților recurenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL C. M. V. și P. C. M. V. împotriva sentinței civile nr. 4345 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Local al comunei M. V. și P. comunei M. V. și, în consecință, respinge acțiunea formulată de reclamantul S. S. din Î. „S. H. T., în numele membrei de sindicat B. Z. - A. în contradictoriu cu acești pârâți, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă,
Menține celelalte dispoziții ale sentinței. D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 mai 2011.
PREȘED.TE JUDECĂTORI I .-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
GREFIER G . C.
Red.GLT/dact.MS
3 ex./(...) Jud.fond: M.F.B.
| ← Decizia civilă nr. 3961/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4231/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
