Decizia civilă nr. 1926/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1926/R/2011
Ședința data de 30 mai 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. D.
JUDECĂTOR: S. D.
JUDECĂTOR: D. G.
G.: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta R. M. împotriva sentinței civile nr. 282 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe pârâții intimați I. Ș. AL J. M. și G. Ș. T. L. având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs, reclamanta recurentă R. M. a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 al.2 cod procedură civilă.
Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.282 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul I. Ș. J. M. invocată de acesta și, în consecință, a fost respinsă acțiunea reclamantei R. M. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă acțiunea reclamantei R. M. împotriva pârâtului G. Ș. T. L..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul material dedus judecății, respectiv raporturile de muncă.
Cum inspectoratele școlare județene sunt organe deconcentrate în subordinea M.ui Educației, Cercetării și Tineretului, cu atribuții clar prevăzute în art. 142 din L. învățământului nr. 84/1995 cu modificările și completările ulterioare, printre care cea de a coordona încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar, neavând în schimb calitatea de angajator în sensul art. 10 și 14 din Cod ul mu nci i , între inspectoratul școlar și cadrele didactice nu se nasc raporturi de muncă. Acestea iau ființă între directorul unității de învățământ și cadrele didactice, potrivit art. 11 alin. 5 din L.
128/1997 privind Statutul personalului didactic, întrucât angajarea pe post se face de către directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizaresemnată de inspectoratul școlar. Conform art. 22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar aprobat prin
O., directorul unității de învățământ în calitate de angajator încheie contractele individuale de muncă cu personalul angajat.
Rolul I. Ș. este deci doar acela de a dispune repartizarea cadrului didactic la o anumită unitate de învățământ.
Pe de altă parte, potrivit art. 167 din L. învățământului, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se face descentralizat prin bugetele consiliilor județene sau prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, repartizarea fondurilor fiind dispusă prin hotărârea consiliului județean sau a celui local, fiecare unitate de învățământ întocmindu-și bugetul propriu, situație în care I. Ș. J. nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale.
Excepția amintită, de lipsă a calității procesuale pasivă, este una de ordine publică și derivă din dispozițiile imperative ale legii în ce privește atribuțiile legale ale inspectoratelor școlare județene, așa cum se regăsesc acestea în art. 142 din L. învățământului nr. 84/1995 în sarcina inspectoratelor școlare nu se regăsesc unele privind salarizarea personalului didactic sau angajarea efectivă a acestora. Doar atribuțiile enumerate la litera b (asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ) și g (coordonează încadrarea unităților cu personal didactic necesar, în conformitate cu prevederile Statului personalului didactic) se apropie de problematica derulării raporturilor de muncă ale cadrelor didactice, însă nu într-un mod suficient de specific pentru a putea justifica în speță calitatea procesuală pasivă a pârâtului I. Ș. J. A., așa cum s-a arătat în întâmpinarea depusă de acesta în instanță, nu există vreo formă de implicare efectivă a acestui pârât în încheiere contractului individual de muncă al cadrului didactic cu unitatea de învățământ iar repartizarea personalului didactic la diversele unității de învățământ făcută de acest pârât, nu reprezintă decât o condiție prealabilă încheierii contractului de muncă. Nu se poate spune că ar exista o legătură de cauzalitate suficient de calificată între această repartizare și faptul neacordării unor drepturi salariale.
Așa fiind, observând și dispozițiile art. 11 alin. 5 din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, potrivit cărora angajarea pe post se face de către directorul unității de învățământ (situație în care rolul de angajator, deci obligat la plata drepturilor salariale, este unitatea de învățământ, conform art. 10 și 14 din Codul Muncii), instanța a apreciat operantă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. Ș. al J. M. și, în consecință a fost respinsă acțiunea formulată împotriva acestuia ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Ca răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtul I. Ș. J. M., reclamanta arată că dreptul la pensie s-a născut la data de (...) când L. nr. 118/2010 nu intrase în vigoare și exista cadrul legal pentru acordarea celor trei salarii.
Examinând fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
Potrivit deciziei de pensionare nr. 2. din data de (...) eliberată de C. J. de
P. M., dreptul de pensie al reclamantei s-a stabilit la data de (...) iar potrivit art. 9 din L. 118/2010 privind unele venituri necesare în vederea restabiliri echilibrului bugetar, începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi ((...))
„nu se mai acordă ajutoare, sau după caz, indemnizații la ieșirea la pensie…";.
Pentru aceste considerente acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta R. M. a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței civile în sensul admiterii acțiunii sale.
În motivarea recursului, reclamanta a invocat dispozițiile contractelor colective de muncă încheiate la diferite nivele care îi conferă dreptul de a beneficia de o indemnizație cu ocazia pensionării și a susținut că prin dispozițiile art.15 alin.1 lit. a-k din L. nr.118/2010 nu au fost abrogate dispozițiile Contractului Colectiv de M. U. la N. I. M. 2008 -2009 .
Acest Contract Colectiv de M. la N. ISJ M. 2008-2009 a fost încheiat între
I. Ș. M. și Sindicatul Liber din Î. M., iar potrivit art.1 din același contract „Părțile contractante recunosc și acceptă pe deplin că sunt egale și libere în negocierea contractului Colectiv de M. U. la N. de ramură Î. și se obligă să respecte în totalitate prevederile acestuia";.
În același contract se prevede la art.4 alin.1 că „Părțile se obligă ca în perioada de aplicare a contractului colectiv de muncă, să nu inițieze și să nu susțină promovarea unor acte normative sau a altor dispoziții care ar conduce la diminuarea drepturilor care decurg din legislația specifică învățământului, în vigoare la data înregistrării acestui contract precum și din prezentul contract colectiv de muncă";.
Conform art.9 din Contractul Colectiv de M. U. la N. ISJ M. 2008-2.
(1) „ Prezentul contract colectiv de muncă se încheie pe o durată de un an și intră în vigoare la data înregistrării acestuia";, (respectiv data de (...), cu posibilitatea de prelungire),
(2) Dacă contractul nu este denunțat de nici una din părți cu minim 60 de zile înainte de data expirării sau dacă nici una dintre părți nu are inițiativa renegocierii lui, contractul se prelungește automat pe o perioadă de un an";, deci în vigoare la data pensionării acestuia, executarea contractului fiind „. pentru părți";.
Însăși Constituția României garantează drepturile conferite prin contractele colective de muncă. A., la art.41 alin.5 din L. fundamentală se prevede că „dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate";.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. va respinge recursul pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art.9 din L. nr.118/1990, „începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, indemnizații la ieșirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă";.
De asemenea, conform art.16 alin.1 din același act normativ „prevederile art.9 …… se aplică până la 31 decembrie 2010!.
L. nr.118/2010 a fost publicată în Monitorul Oficial nr.441 din (...), intrând în vigoare la trei zile de la data publicării.
Cum reclamanta s-a pensionat începând cu data de (...) (fila 8 fond), Curtea constată că nu poate beneficia de indemnizația de pensionare prevăzută de contractele colective de muncă, a căror efecte au fost suspendate prin L. nr.118/2010, anterior pensionării sale.
În acest context, Curtea reține că dispozițiile art.9 ale Legii nr.118/2010 nu reglementează o abrogare a prevederilor legale sau ale contractelor colective de muncă (nedistingând în funcție de izvorul de drept al acordării indemnizației de pensionare), ci instituie o suspendare a aplicării normelor ce reglementează acordarea indemnizației de pensionare, fiind respectate cerințele art.66 din L. nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
A., este prevăzută ca dată de la care nu se mai acordă indemnizația de pensionare momentul intrării în vigoare a Legii nr.118/2010, iar durata de aplicare este stabilită de art.16 până la (...).
Prin urmare, nu se confirmă apărările reclamantei privind producerea în continuare a efectelor contractului colectiv de muncă în absența unei abrogări, având în vedere că evenimentul legislativ intervenit este suspendarea aplicării.
În fine, deși contractele colective de muncă au caracter obligatoriu pentru părțile contractante, Curtea Constituțională a stabilit prin D. nr.874/2010 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar că „prestațiile sociale care au fost eliminate de textul art.16 din L. criticată nu sunt prevăzute la nivel constituțional, astfel încât legiuitorul este liber să opereze asupra acordării sau neacordării acestora, în funcție de posibilitățile bugetare ale statului. În consecință eliminarea acestor prestații sociale nu contravine prevederilor constituționale";.
De asemenea, prin D. nr. 1., Curtea Constituțională a statuat că:
„… statul are deplina legitimitate constituțională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, "ci drepturi salariale suplimentare. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula" (D. Curții Constituționale nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
212 din 8 martie 2006).
În al doilea rând, instanța constituțională, prin nr. 292 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 26 august
2004, a statuat că "încheierea convențiilor colective nu se poate face decât cu respectarea legii. Aceste convenții sunt izvor de drept, dar forța lor juridică nu poate fi superioară legii. În consecință, convențiile colective sunt garantate în măsura în care nu încalcă prevederile legale în materie"; în caz contrar "s-ar încălca un principiu fundamental al statului de drept, și anume primordialitatea legii în reglementarea relațiilor sociale. [_] În consecință, negocierea convențiilor colective nu se poate face decât cu respectarea dispozițiilor legale existente (...)" (A se vedea, în acest sens, și nr. 65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995).
Curtea, prin nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, a mai statuat că d ispozițiile art. 41 alin. (5) din Consti tuție, privind carac terul obligatoriu al c onvențiilor colective, nu exclud "posibilitatea legiuitorulu i de a interveni, din r ațiuni de interes general, pentru modificarea unor dispoziții din contractele c olective de muncă, reglementând soluții care să răspundă nevoilor sociale existente la un moment dat".
În fine, Curtea constată că ordonatorii principali de credite trebuie să respecte legea și să o aplice ca atare, chiar dacă aceasta are ca efect, pentru viitor, modificarea unor clauze din contractele de muncă, individuale sau colective, ale personalului plătit din fonduri publice. Rațiunea acestei concluzii constă în faptul că temeiul încheierii, modificării și încetării contractului este legea, iar dacă, pentru viitor, legea prevede o redimensionare a politicii salariale bugetare, toate contractele pendinte sau care vor fi încheiate trebuie să reflecte
și să fie în acord cu legea. În caz contrar, s-ar ajunge la discriminări salariale chiar în interiorul aceleiași categorii de personal, ceea ce este inadmisibil.";
Prin urmare, instanța de recurs constată că sistarea acordării indemnizație de pensionare reglementată de un contract colectiv de muncă încheiat la nivelul unei unități bugetare, reflectă libertatea legiuitorului de a stabili un echilibru bugetar prin diminuarea sau eliminarea unor drepturi.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A. , în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta R. M. împotriva sentinței civile numărul 282 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosarul numărul
(...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. D. S. D. D. G.
G. A. B.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.C. M.
| ← Decizia civilă nr. 2773/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4188/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
