Decizia civilă nr. 1932/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1932/R/2011
Ședința din data de 30 mai 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. D. JUDECĂTOR: S. D. JUDECĂTOR: D. G.
GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC R. R. S. împotriva sentinței civile nr. 234 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată C. ANA M. având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta pârâtei recurente SC R. R. S., avocat N. E. N. din Baroul București, cu împuternicirea avocațială depusă la dosar și reprezentanta reclamantei intimate C. Ana M., avocat O. A. B. din Baroul C., cu împuternicirea avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 25 mai
2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată C. Ana M. a depus la dosar întâmpinare.
Reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar concluzii scrise și acte anexă și învederează instanței faptul că ia fost comunicată întâmpinarea de către reprezentanta reclamantei intimate. A. de asemenea că nu are cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentanta reclamantei intimate depune la dosar un set de acte de care solicită a se avea în vedere la soluționarea recursului, respectiv procesul verbal al Adunării Generale a Acționarilor încheiat la data de (...), raportul administratorului pentru perioada 01.01-(...), note explicative și politici contabile din care rezultă că societatea a înregistrat pierderi și statul de salarii pe luna iulie 2010. A. că nu mai are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța constată prezenta cauză în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente SC R. R. S. solicită admiterea recursului, în principal, casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond și, în subsidiar, modificarea în totalitate a hotărârii atacate, iar pe fond respingerea excepțiilor invocate precum și a acțiunii înaintate de către reclamanta C. Ana M. ca fiind neîntemeiată, susținând pe larg motiveleinvocate în concluziile scrise depuse la dosar. Nu solicită cheltuieli de judecată în recurs.
Reprezentanta reclamantei intimate C. Ana M. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, susținând pe larg motivele invocate în întâmpinare.
A. că, în mod corect instanța de fond a apreciat că decizia de încetare a contractului individual de muncă este lovită de nulitate absolută, având în vedere prevederile art. 74, art. 65-67 din C. muncii. Pe de altă parte solicită a se avea în vedere că în prezenta cauză se discută despre anularea unei decizii de încetare a contractului individual de muncă pentru motive care nu țin de persoana salariatului
De asemenea, arată că din lista de angajări depusă de către pârâta recurentă în fața instanței de fond se poate observa că la data de (...), deci la 4 zile de la emiterea deciziei de concediere a fost angajat pe postul de agent vânzări o persoană, postul nefiind oferit contestatoarei la momentul concedierii și care exista în organigramă dar nu era ocupat efectiv din data de
(...), când fostul director de vânzări și-a dat demisia.
Solicită obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.234 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta C. ANA M. în contradictoriu cu pârâta S. R. R. S. și, în consecință, s-a dispus anularea deciziei de încetare a contractului individual de muncă nr. 28/(...).
S-a dispus reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior emiterii deciziei, aceea de director financiar.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei despăgubiri bănești egale cu drepturile salariale indexate, majorate si reactualizate, precum si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, începând cu data încetării contractului de muncă, (...) si până la reintegrarea efectivă în funcția deținută anterior.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale aferente perioadei de preaviz, respectiv intervalul (...)-(...), indexate, majorate si reactualizate.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin contractul individual de muncă nr. 820829/(...), reclamanta a fost angajată de pârâtă pe funcția de director financiar pentru un salariu de 2000 lei, contractul fiind încheiat pe perioadă nedeterminată.
Prin actul adițional nr. 48/(...), salariul reclamantei a fost majorat la
5000 lei .
Prin Decizia nr. 28/(...), s-a desființat postul reclamantei și s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantei începând cu data de
(...) pe baza hotărârii nr. 168/(...) a Adunării generale a asociaților, decizia fiind semnată de administratorul pârâtei, numitul P. B.
Prin H. nr. 168/(...) a Adunării generale a asociaților pârâtei, s-a decis desființarea postului de director financiar ocupat de reclamantă începând cu data de (...), având în vedere că veniturile obținute de pârâtă nu acoperă cheltuielile de funcționare si plata salariilor, menționându-se că reclamantei nu i se poate oferi un alt post potrivit pregătirii sale profesionale și nu poate fi cuprinsă intr-un plan de reconversie profesională .
Potrivit art. 62 alin.2 din C. Muncii, decizia de concediere trebuie să fie motivată în fapt si în drept, să cuprindă precizări privind termenul în care poate fi contestată si instanța judecătorească competentă.
Potrivit art. 74 alin. 1 din C. Muncii, decizia de concediere trebuie să cuprindă în mod obligatoriu motivele care determină concedierea, durata preavizului, lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul in care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant.
Potrivit art. 76 din C. Muncii, concedierea dispusă prin nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.
În decizia nr. 28/(...) privind încetarea contractului individual de muncă al reclamantei se menționează că încetarea raportului de muncă are ca temei de fapt desființarea postului, temeiul de drept este indicat ca fiind art. 65 alin.
1 din C. Muncii, se menționează că reclamanta beneficiază de un preaviz de 30 de zile lucrătoare iar instanța competentă să soluționeze contestația este
Tribunalul Bihor. În cuprinsul deciziei nu se face nicio referire la lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și la termenul în care reclamanta poate opta pentru un loc de muncă vacant.
În ceea ce privește mențiunea prevăzută de art.74 lit. a din C. Muncii, instanța constată că indicarea motivului care determină concedierea ca fiind „. postului";, chiar dacă se precizează că se tine seama de H. nr. 168/(...), nu îndeplinește scopul urmărit de legiuitor la edictarea dispozițiilor privind cuprinsul deciziei de concediere si comunicarea acesteia salariatului, în scris, deoarece rațiunea textului este de a permite salariatului să cunoască în mod complet motivul real care stă la baza încetării raportului său de muncă urmând ca în momentul în care i se comunică decizia de concediere și aceasta începe să producă efecte (conform art. 75 din C. Muncii), salariatul să aibă deplina reprezentare a împrejurărilor care au determinat concedierea sa si totodată, să fie în posesia tuturor elementelor care să îi permită contestarea deciziei de concediere prin formularea tuturor apărărilor față de motivele invocate la concedierea sa.
Or, prin indicarea în decizia de concediere care se comunică salariatului în scris a simplei mențiuni conform căreia raportul de muncă încetează ca urmare a desființării postului, ținând seama de H. nr. 168/(...), nu este satisfăcută rațiunea textului art. 74 alin. 1 lit. a din C. Muncii conform căreia salariatul trebuie să cunoască motivele care au stat la baza desfacerii contractului de muncă suficient pentru a își putea formula o eventuală apărare în fata instanței de judecată. Mențiunea desființării postului si trimiterea făcută la H. nr. 168/(...) nu permite formularea niciunei apărări de către fostul salariat.
Potrivit art. 65 din C. Muncii, desființarea locului de muncă ocupat de salariat trebuie să fie efectivă si să aibă o cauză reală si serioasă pentru a constitui un motiv valabil care să stea la baza încetării raportului de muncă.
Verificând organigrama societății pârâte s-a constatat că în luna iunie
2010 a fost înființat un post de manager tehnic, iar în iunie 2010 singurul postdesființat este cel de director financiar , iar în septembrie 2010 se înființează un nou post de contabil .
Prin înființarea postului de contabil se confirmă împrejurarea că desființarea postului de director financiar nu a fost necesară, desființarea postului nefiind reală si efectivă deoarece atribuțiile privind activitatea financiară au fost preluate de către persoana angajată pe postul nou înființat, de contabil.
În ceea ce privește semnarea deciziei nr. 28/(...) de către administratorul pârâtei numitul P. B. se constată că acesta a fost împuternicit să semneze decizia prin dispoziția din art. 4 a Hotărârii nr. 168/(...) a Adunării Generale a Acționarilor, astfel că decizia nu este anulabilă sub aspectul capacității administratorului de a o semna si a o aduce la îndeplinire.
Pe de altă parte, mandatul poate fi confirmat cu efect retroactiv, iar societatea pârâtă își recunoaște și atribuie decizia de concediere atacată.
Decizia nr.28/2010 este lovită de nulitate și având în vedere că aceasta nu cuprinde mențiunea obligatorie prevăzută de art. 74 lit. d din C. muncii potrivit căreia trebuie indicată lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru un loc de muncă vacant. Împrejurarea că în H. nr. 168/(...) a Adunării Generale a Asociaților pârâtei este cuprinsă mențiunea potrivit căreia salariatei nu i se poate oferi un alt post potrivit pregătirii sale profesionale si nu poate fi cuprinsă într-un plan de reconversie profesională nu este de natură să acopere nulitatea deciziei deoarece mențiunile prevăzute de art. 74 din C. Muncii trebuie inserate in decizia de concediere iar nu în alte înscrisuri întocmite de către angajator anterior, concomitent sau ulterior emiterii deciziei de concediere, iar pe de altă parte, pârâta nici nu a făcut dovada că s-ar fi adresat A. T. de O. a F. de M. si I. T. de M. pentru a facilita reangajarea reclamantei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 74, art. 65-67 din C. muncii, instanța a admis cererea de chemare în judecată, a dispus anularea deciziei de încetare a contractului individual de muncă nr. 28/(...), a dispus reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior emiterii deciziei, aceea de director financiar, a obligat pârâta să plătească reclamantei despăgubiri bănești egale cu drepturile salariale indexate, majorate si reactualizate, precum si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, începând cu data încetării contractului de muncă, (...) si până la reintegrarea efectivă în funcția deținută anterior, a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale aferente perioadei de preaviz, respectiv intervalul (...)-(...), indexate, majorate si reactualizate.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod Procedură Civilă, având în vedere culpa procesuală a pârâtei, instanța a obligat-o să plătească reclamantei suma de
500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta S. R. R. S. a declarat recurs prin care a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru administrarea probei cu expertiza contabilă și interogatoriul pârâtei, iar în subsidiar modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea soluției de modificare a hotărârii recurenta a arătat că decizia de concediere este formată din trei înscrisuri care constituie un tot unitar.
Primul înscris cuprinde datele angajatorului; motivarea faptică care face trimitere la hotărârea nr.168/(...); motivarea în drept făcându-se trimitere laart.65 alin.1 C. muncii; data începând de la care încetează contractul individual de muncă al salariatei C. Ana M.; durata preavizului; posibilitatea de a contesta la T. în termen de 30 de zile calendaristice.
Al doilea înscris cuprinde motivarea faptică a deciziei de concediere respectiv motivele care au dus la desființarea locului de muncă deținut de către reclamantă astfel: se impune reducerea activității prin desfacerea postului de director financiar; se arată de asemenea că reclamantei nu i se poate oferi un alt post conform pregătirii acesteia precum și faptul că nu poate fi cuprins într- un program de reconversie profesională.
Al treilea motiv este preavizul efectiv.
Toate aceste înscrisuri formează un tot unitar, datează din (...), au fost comunicate reclamantei neexistând cerința legală ca decizia de concediere să fie consemnată de un singur înscris.
De asemenea, programul implementat de ITM B. nu permite prelucrarea unei decizii care nu respectă formularul tip în cadrul căruia motivelor concedierii le sunt alocate un singur rând, în caz contrar decizia nefiind înregistrată la I.
În privința fondului, pârâta susține că desființarea locului de muncă are un caracter efectiv, fiind determinată de pierderile financiare ale societății, precum și că activitatea contabilă a societății a fost externalizată în perioada în care reclamanta a fost angajata sa.
Se arată că reclamantei i-a fost plătită perioada de preaviz și că solicitarea sa de decontare a chiriei și a primei de 7200 de euro nu au un temei legal sau contractual.
În sprijinul soluției de casare a sentinței, se apreciază necesitatea administrării probei cu expertiza pentru dovedirea dificultăților financiare ale societății și a probei cu interogatoriul reclamantei pentru stabilirea împrejurării că prima de 7500 de E. se acordă în condițiile îndeplinirii indicatorilor din buget.
În fine, se critică necuantificarea și neidentificarea exactă a drepturilor acordate reclamantei prin hotărârea atacată și se susține că reclamantei i s-a plătit perioada preavizului.
Reclamanta C. Ana M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, contestându-se posibilitatea invocată de pârâta de completare a deciziei de concediere cu acte exterioare.
Reclamanta formulează apărări asupra fondului litigiului, susținând caracterul nereal și neserios al concedierii, iar în privința soluției de casare propusă de recurentă, apreciază că nu este necesară administrarea probei cu expertiza contabilă deoarece din actele contabile ale societății rezultă pierderile financiare ale societății.
De asemenea, în privința interogatoriului, reclamanta se apără invocând că din înscrisurile depuse la dosar rezultă în mod clar că pe anul 2010 pârâta i-a alocat această sumă.
În acest context, reclamanta invocă, potrivit art.287-288 C. muncii, decăderea pârâtei, care nu a propus probele la prima zi de înfățișare, din beneficiul probei.
Se contestă plata perioadei de preaviz și se arată că prima instanță a aplicat corect prevederile art.78 alin.1 C. muncii, acordând fără cuantificare sau indicare punctuală, toate drepturile de care ar fi beneficiat în situația anulării concedierii.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 28 din (...) (f.6 fond), pârâta a dispus concedierea reclamantei în baza art.65 C. muncii, având în vedere desființarea postului și ținând seama de H. nr. 168 din (...), fără a completa rubrica referitoare la motivele care determină concedierea, deși, contrar apărărilor pârâtei privind constrângerile impuse de ITM B., formularul tipizat oferea spațiu suficient pentru prezentarea stării de fapt, inclusiv a unor date financiare.
Această decizie de concediere este considerată de Curtea de A. ca lovită de nulitate absolută ca urmare a încălcării prevederilor art. 74 al. 1 lit. a din C. Muncii.
Astfel, Curtea reține că potrivit art. 74 lit. a din C. Muncii, legiuitorul a instituit obligativitatea motivării în fapt și în drept a deciziei de concediere, lipsa acestor mențiuni obligatorii fiind sancționată cu nulitatea absolută, potrivit art. 76 din C. Muncii, sens în care s-a pronunțat și Curtea
Constituțională prin D. nr. 3. și nr. 5..
În concret, dispozițiile art. 74 lit. a din C. Muncii stabilesc obligația angajatorului de a menționa în cuprinsul deciziei de concediere suficiente motive și informații pe baza cărora salariatul să poată aprecia legalitatea și temeinicia măsurii de concediere și să poată decide asupra contestării sale în justiție, ca expresie și a principiului consensualității și a bunei credințe edictat de art. 8 din C. Muncii, conform căruia „pentru buna desfășurare a relațiilor de muncă, participanții la raporturile de muncă se vor informa și se vor consulta reciproc, în condițiile legii și ale contractelor colective de muncă.";
În cauza dedusă judecății, nu se poate reține că decizia de concediere atacată cuprinde o dezvoltare a motivelor de fapt care l-au determinat pe angajator să dispună concedierea reclamantei, lipsind orice motiv al adoptării acestei măsuri.
Cerința legală a motivării deciziei de concediere este respectată prin prezentarea motivelor de fapt concrete ce determină concedierea (cu titlu de exemplu: situația economică nefavorabilă evidențiată de date și acte financiare concrete, deficiențele constatate la veche structură organizatorică, perspectivele redresării economice prin desființarea postului, prognoza unei mai bune funcționări în baza unei noi organigrame), nu prin menționarea actului intern pe care s-a întemeiat concedierea.
Or, în lipsa evidențierii motivelor concrete și efective care au determinat angajatorul să ia o astfel de măsură, nu este posibilă stabilirea gravității situației de natură să justifice desființarea postului reclamantei și nu se poate exercita controlul judecătoresc doar în limita motivelor de fapt și de drept precizate în decizia de concediere, conform regulii impuse de art. 77 C. muncii, care pledează în acest fel pentru necesitatea precizării motivelor de fapt și de drept.
Curtea nu exclude posibilitatea completării deciziei de concediere printr- un act separat, care din punct de vedere funcțional face corp comun cu decizia, având rolul precizării detaliate a mențiunilor prevăzute de art. 74 C. muncii, însă o asemenea trimitere la un act extern trebuie să rezulte în mod expres din decizia de concediere.
Or, în speță această cerință nu este respectată, deoarece în decizia de concediere este indicată H. nr. 168/(...), fără a se menționă rolul completator al acesteia.
De altfel, nici H. nr. 168/(...) nu cuprinde date concrete privind rezultatele financiare ale activității pârâtei, afirmând la modul general o scădere semnificativă a activității societății și insuficienței veniturilor în raport de cheltuielile de funcționare și plata salariilor.
De asemenea, rolul acestei hotărâri nu poate fi de completare a unei decizii de concediere, având propriile efecte juridice specifice funcționării societăților comerciale, ceea ce o face incompatibilă cu funcția de act emis în completarea unei decizii de concediere.
În fine, actul de preaviz pe care îl invocă pârâta în sprijinul legalității deciziei atacate nu este nici măcar indicat în decizie, ceea ce lipsește de temei factual apărarea privind dezvoltarea motivelor concedierii prin acest act.
Prin urmare, Curtea va înlătura apărarea pârâtei conform căreia motivarea deciziei de concediere este asigurată de indicarea hotărârii asociaților, cu atât mai mult cu cât cerința legală a motivării deciziei de concediere nu este respectată prin menționarea actului intern pe care s-a întemeiat concedierea.
În mod corect prima instanță a reținut nelegalitatea deciziei de concediere atacată prin prisma considerentelor expuse, iar Curtea apreciază că în acest context cercetarea celorlalte motive de modificare și de casare este superfluă, deoarece se referă la temeinicia deciziei de concediere, aspect subsidiar examinării legalității deciziei.
Astfel, din moment ce decizia de concediere este nelegală nu se mai impune analizarea sa în raport de pretinsa sa temeinicie și nici administrarea unor mijloace de probă în acest sens, deoarece nu este posibilă remedierea cauzelor de nulitate constatate.
Este nefondată critica pârâtei privind pretinsa omisiune a primei instanțe de a indica și cuantifica drepturile salariale acordate pârâtei, având în vedere că dispozițiile art. 78 alin. 1 C. muncii, aplicate și reflectate întocmai de hotărârea atacată nu impun o precizare concretă a naturii și întinderii drepturilor care depind atât de circumstanțele raporturilor juridice de muncă, cât și de momentul reintegrării reclamantei în postul deținut anterior.
În fine, în acest context, pretinsa plată a perioadei de preaviz este lipsită de semnificație juridică, deoarece art. 78 alin. 1 C. muncii reglementează situația drepturilor salariale aferente perioadei ulterioare împlinirii termenului de preaviz, respectiv de când salariatul și-a încetat efectiv activitatea.
Pentru considerentele expuse anterior, în baza art. 312 alin. 1 9 Cod de procedură civilă, Curtea de A. va respinge ca nefondat recursul pârâtei, care în temeiul art. 274 C.pr.civ., va fi obligată să plătească reclamantei suma de 1100 de lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial (fila 40).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC R. R. S. împotriva sentinței civile numărul 234 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosarul numărul
(...), pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatei C. ANA M. suma de 1100 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. D. S. D. D. G.
GREFIER A. B.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond I. P.
| ← Decizia civilă nr. 5306/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3285/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
