Decizia civilă nr. 3285/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3285/R/2011
Ședința din data de 28 S. 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTORI: S. C. B.
I.-R. M. GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC I. SA C., împotriva sentinței civile nr. 2401 din 09 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și reclamanta intimată S. M., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei recurente, avocat G. T. și reprezentantul reclamantei intimate, avocat C. I., ambii avocați din Baroul Cluj.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 07 septembrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată a de depus la dosar întâmpinare la care a fost anexată împuternicirea avocațială a reprezentantului acestuia, avocat C. I.
Curtea înmânează un exemplar din întâmpinare, cu reprezentantul pârâtei recurente.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentantul reclamantei intimate arată că dosarul a rămas fără obiect, întrucât i-a fost eliberată acesteia adeverința solicitată și învederează faptul că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată prezenta cauză în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate și în consecință, respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, întrucât reclamantei intimate i s-a eliberat adeverința solicitată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului, menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică, susținând pe larg motivele invocate în întâmpinare. Arată că, într-adevăr reclamantei intimate i s-a eliberat de către societate adeverința solicitată, dar abia în luna septembrie
2011, mult după ce acțiunea fost introdusă la instanța de fond. S. obligareapârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 2401 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul numărul (...), a fost admis acțiunea formulată de reclamanta S. M. împotriva pârâtei SC I. SA C. și în consecință a fost obligată pârâta să îi elibereze reclamantei o adeverință cu veniturile suplimentare realizate de aceasta în perioada (...) - (...), venituri pentru care s-a achita contribuția de asigurări sociale, precum și la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în sumă de
500 lei.
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Conform înscrierilor din carnetul de muncă al reclamantei, în perioada (...)
- (...) aceasta a avut calitatea de angajat al pârâtei în funcția de inginer.
Potrivit prevederilor art. 40 alin. 2 litera „h"; din Codul Muncii, angajatorul are obligația de a elibera la cerere toate documentele care atestă calitate de salariat a solicitantului.
Adeverința solicitată de către reclamantă atestă această calitate de salariat și îi este necesară la C. J. de P. C. în vederea recalculării punctajului mediu anual și al cuantumului pensiei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC I. SA C. solicitând modificarea în totalitate a hotărârii atacate și respingerea cererii de chemare înjudecată formulată de reclamantă, ca fiind nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că reclamanta a fost salariata acesteia, iar în momentul de față este pensionară. În această calitate a formulat o cerere pentru a i se elibera o adeverință cu veniturile realizate în vederea recalculării pensiei.
După primirea acestei cereri, pârâta a trimis un răspuns către reclamantă prin care a arătat că în conformitate cu regulamentul de organizare și funcționare a acesteia, administratorul unic al societății a instituit un tarif pentru eliberarea acestor adeverințe și a invitat-i pe reclamantă la sediul societății pentru a i se încheia un contract de prestări de servicii în vederea stabilirii tarifului care urmează să-l achite, iar după achitarea tarifului să-i elibereze adeverința solicitată.
Nefiind de acord cu propunerea făcută, reclamanta s-a adresat instanței de judecată, prin care a solicitat obligarea acesteia la eliberarea adeverinței, la plata de daune interese și a cheltuielilor de judecată, iar instanța de fond a admis cererea reclamantei.
Pârâta consideră această soluție a instanței total nelegală și care încalcă anumite principii de drept și prevederi legale imperative.
Astfel, admiterea cererii reclamantei a fost motivată de instanță pe prevederile art. 40 alin. 2 lit. H din Codul muncii. Așa cum rezultă din textul de lege citat chiar de instanță, aceste prevederi legale se referă la instituțiile publice și nu la societățile comerciale private. În conformitate cu prevederile Legii nr.
31/1990 și a Legii nr. 571/2003, scopul unei societăți comerciale este de produce venituri și nu de a realiza pierderi. Prin admiterea cererii de chemare în judecată instanța a neglijat aceste aspecte și prevederi legale imperative.
Practic sunt două situații distincte, eliberarea adeverințelor pentru vechimea în muncă, și eliberarea adeverințelor pentru veniturile realizate. Prin eliberarea adeverințelor pentru formarea sau completarea dosarului de pensie cu vechimea în muncă realizată de persoana interesată, legiuitorul a avut în vederecă anumite persoane cumulau mai multe activități la diferite unități, iar acest fapt nu a fost luat în considerarea la stabilirea pensiei, ori persoanele trebuie să primească pensie în raport cu contribuția fiecăruia. Eliberarea unor adeverințe pe care le solicită reclamanta necesită un volum de muncă foarte mare, în sensul de a verifica fiecare stat de plată lunar pe perioada cât solicitantul a desfășurat activitatea în cadrul societății și apoi eliberarea de adeverințe. P. funcționarul de la compartimentul de resurse umane această activitate este o muncă suplimentară, iar munca suplimentară trebuie compensată suplimentar. În atare situație, societatea este pusă să aleagă ori să achite prestarea orelor suplimentare pentru persoana care se ocupă de gestionarea resurselor umane ale societății ori să angajeze o altă persoană, ori nici una din aceste variante nu este în favoarea societății.
Tot la fel de nefondată este și partea din hotărâre prin care pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei. C. instanța prin hotărârea pronunțată constată că pârâta nu a refuzat eliberarea adeverinței, iar același fapt îl susține și reclamanta, ori în atare situație, nu înțelege de ce pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, pentru că practic cererea reclamantei este fără obiect. Pârâta nu a căzut în pretenții pentru că o societate cade în pretenții când refuză să-și îndeplinească o obligație, iar instanța o obligă să îndeplinească această obligație, ori așa cum a arătat mai sus, aceasta nu a refuzat niciodată să îndeplinească acea obligație instituită de lege, ci pentru îndeplinirea acestei obligații, a solicitat să i se achite un tarif.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 7 septembrie 2011, reclamanta S. M. a solicitat respingerea recursului declarat de către S. I. S. C.-N. ca fiindnetemeinic și nelegal, și menținerea în totalitate a prevederilor hotărârii judecătorești atacate, aceasta fiind temeinică, legala și imparțială.
În motivarea poziției procesuale, se arată de către intimat, faptul că a solicitat să-i fie întocmită și eliberată o adeverință care să cuprindă toate sporurile lunare salariale primite pe durata derulării raportului de munca, adeverința care până în prezent nu i-a fost eliberată, admiterea cererii de către instanța de fond fiind legala, întemeiată și imparțială.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Reclamanta a investit instanța cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. art. 40 alin. 2 lit. h din C.muncii potrivit cărora angajatorul are obligația să elibereze la cererea salariatului toate documentele care atesta calitatea de salariat a acestuia.
În cauza dedusă judecății reclamanta a solicitat eliberarea unei adeverințe care să ateste veniturile suplimentare obținute de reclamantă, în calitate de fost angajat al pârâtei, cu detalierea acestora pe categorii de venituri, reprezentând spor de acord global, spor de vechime, premii anuale, compensații, al 13-lea salariu, indemnizații de concediu de odihnă și de boală, prime, etc., de care acesta a beneficiat în perioada (...)-(...) cât a fost angajata pârâtei.
Prin urmare reclamanta justifică un interes în prezentul demers judiciar iar criticile recurentei referitoare la faptul că nu ar avea obligația eliberării unei astfel de adeverințe, raportat la prevederile OUG nr. 4., nefiind instituție publică, iar în calitatea sa de societate comercială realizatoare de profit, ar putea proceda la eliberarea unui astfel de document contra cost, dat fiind și volumul mare de muncă pentru angajații săi pe care l-ar presupune eliberarea unui astfel de act, nu pot fi primite, condiționările recurentei pârâte fiind înafara dispozițiilor legale.
Obligația pârâtei, în calitatea sa de fost angajator rezultă din prevederile art. 40 alin. 2 lit. h din C.Muncii, ea nu poate fi limitată doar la angajatoriiinstituții publice, noțiunea de „. la care face trimitere textul art. 4 din OUG nr. 4. fiind una generică, în sens de angajator iar potrivit alin. 4 al textului legal menționat este interzisă încasarea de taxe pentru prestarea unui astfel de serviciu..
Nu pot fi primite nici criticile referitoare la obligarea la plata cheltuielilor de judecată, condiționarea din partea pârâtei de plată a unei taxe pentru eliberarea adeverinței solicitate, echivalând cu un refuz, iar în plan procesual cu o atitudine de opunere la admiterea cererii deduse judecății, ceea ce o califică ca fiind parte căzută în pretenții în sensul dispozițiilor art. 274 alin. 1 C.pr.civ..
Nici faptul că pârâta recurentă și-a îndeplinit obligația de a elibera adeverința solicitată, nu înlătură culpa procesuală a acesteia, și prin urmare nu poate conduce la exonerarea ei de la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care îndeplinirea acestei obligații s-a realizat ulterior pronunțării hotărârii primei instanțe.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatei S. M. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC I. SA C. împotriva
Sentinței civile numărul 2401 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul numărul
(...), pe care o menține.
Obligă pe recurentă să plătească intimatului S. M. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 septembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECATORI G .-L. T. S.-C. B. I.-R. M.
GREFIER A . B.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond:P. U.
| ← Decizia civilă nr. 1932/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 5336/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
