Decizia civilă nr. 312/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr.312/R/2011
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M.
GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta S. E. A. SRL Z. împotriva sentinței civile nr. 2353 din 26 aprilie
2010 a T. S. pronunțată în dosar nr. (...), precum și recursul declarat împotriva aceleiași hotărâri de pârâtul F. S., având ca obiect litigiu de muncă - acțiune în răspundere patrimonială.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 25 ianuarie 2011, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2353 din 26 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC E. A. SRL - Z. împotriva pârâtului F. Ș. - care a fost obligat la plata sumei de 3.228 lei reprezentând c/v a 761,32 l motorină.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional F. Ș. și pârâta SC E. A. SRL Z. a fost obligată să-i plătească suma de 4440 lei - drepturi salariale aferente perioadei 01 iulie - 22 august
2008.
S-a respins capătul de cerere privind plata diurnei.
Pârâtul F. Ș. a fost obligat la 616 lei cheltuieli de judecată către reclamantă - după compensare.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că pârâtul a avut calitatea de angajat al SC E. A. SRL Z. - conducând autovehiculul SJ - 84
- EUR.
În data de (...) societatea a emis o decizie prin care a stabilit consumul normat pe 100 de km și care era de 36 litri.
Ulterior prin referatele întocmite în cursul lunii august, s-a constatat o depășire a consumului normat de la 36 l la 43 l /. km.
Prin D. 37/(...) - unitatea a dispus încetarea contractului individual de muncă - tocmai pentru aceste nereguli semnalate.
În prezenta cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize auto - al cărei obiectiv stabilit a fost acela de a determina dacă pârâtul a depășit sau nu consumul normat de motorină pe perioada mai - iulie 2008.
Concluziile acesteia sunt că - în perioada verificată -nu s-au înregistrat diferențe în plus - sau în minus de motorină, societatea reclamantă - acceptând consumul efectiv - ca și consum normat.
În condițiile în care - consumul normat de combustibil este de 38,84 l/. km, diferența dintre consumul normat și consumul efectiv este de 761,32 l motorină - în valoare de 3.228 lei.
Prin D. 548/(...) pârâtului i s-a adus la cunoștință care sunt consumurile pentru transport intern și extern.
El nu s-a conformat acestor consumuri - deși ceilalți colegi de muncă și care au desfășurat activitatea în condiții similare - nu au înregistrat astfel de depășiri.
Conform prevederilor art.270 (1) Codul Muncii „Salariații răspund patrimonial - în temeiul normelor - și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca sa";.
Prin urmare, instanța a admis în parte acțiunea.
Referitor la cererea reconvențională - formulată de pârât - s-a reținut că din cuprinsul întâmpinării depuse de societate - rezultă că aceasta recunoaște
- că nu a plătit angajatului său - salariul pe acea perioadă - ci l-a reținut ca o garanție pentru plata prejudiciului.
Ori - plata salariului este obligație - ce revine angajatorului, iar reținerile nu pot fi efectuate arbitrar - dacă nu au fost constatate printr-o hotărâre judecătorească.
În ce privește plata - diurnei - din înscrisurile depuse în cauză rezultă că pârâtul și-a încasat suma - semnând în acest sens - dispozițiile de plată depuse la dosar. A. sume au fost operate și în actele contabile și prin urmare nu există nici un argument pentru a fi din nou achitate - acest capăt de cerere fiind respins ca nefondat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta S. E. A. SRL Z.
și pârâtul F. S.
Reclamanta SC E. A. SRL Z. a solicitat casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare T. S. în vederea administrării probei cu expertiza, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii cu obligarea intimatului la plata către reclamantă a sumei de 6.232,05 lei.
În motivarea recursului a arătat că prin acțiunea introductivă, a solicitat obligarea pârâtului F. S. la plata contravalorii a 2.101 litri motorină, cantitate consumată în plus de acesta în perioada mai- iulie 2008, față de consumul normat la nivel de societate.
A demonstrat că, prin D. nr. 545/(...), s-a stabilit un consum normat de
36 litri/1 00 km, pentru autovehiculele marca V., așa cum este și cel condus de pârât.
În primul ciclu procesual (D. nr. (...)) s-a efectuat o expertiză tehnică de către expert G. T. care a stabilit un consum mediu de 38,84 litri/. km, fără a stabili însă cuantumul prejudiciului cauzat de pârât. F. pe această expertiză, Tribunalul Sălaj a respins acțiunea , prin S. civilă nr. 1350/(...).
Împotriva respectivei sentințe a formulat recurs, motivat și pe faptul că expertiza tehnică nu este concludentă, valoarea de 38,84 litri/. km - consum normat stabilit de expertul judiciar - nefiind corectă.
Curtea de A. C., prin D. nr. 23331R(...), a casat S. civilă nr. 1350/(...), constatând că instanța de fond nu a lămurit aspectele legate de diferența de combustibil consumată în plus, deoarece" ... expertiza tehnică care însă, nu a răspuns în întregime obiectivelor stabilite de instanță". S-a dispus ca instanța de rejudecare trebuie să administreze toate probele necesare, inclusiv efectuarea unei contraexpertize tehnice.
În rejudecare, instanța a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice, care să stabilească dacă pârâtul F. S. a depășit sau nu consumul normat demotorină, de 36 litri/1 00 km, în perioada mai-iulie 2008 cu autovehiculul (...)
și cantitatea/valoarea motorinei.
Această a doua expertiză a fost efectuată de expert tehnic Ș. V. superficial, copiind din primul raport de expertiză (cel efectuat de G. T.) drept consum normat valoarea de 38,84 litri/1 00 km, în loc de 36 litri/1 00 km. Totodată, expertul judiciar și-a exprimat opinia greșită că acesta este consumul normat pentru autotrenul condus de F. S., deoarece societatea ar fi acceptat acest consum efectiv.
Pentru termenul de judecată din data de (...), a solicitat efectuarea unor
Completări la acest al doilea R. de expertiză, pentru următoarele motive:
1. Expertiza a fost efectuată de expertul tehnic Ș. V. exclusiv pe baza actelor depuse la dosarul cauzei, la instanța de judecată, în special pe baza concluziilor exprimate în raportul de expertiză efectuat anterior de expert G. T., deși Curtea de A. C. a constatat că această expertiză este necorespunzătoare, motiv pentru care s-a și dispus efectuarea unei contraexpertize, în rejudecare;
2. Se impunea, de către expertul tehnic Ș. V., testarea autovehiculului în cauză, cu număr de înmatriculare (...), pentru determinarea în concret a litrajului;
3. Media de 38,84 1. km, preluată de expertul S. V. din R.ul de expertiză anterior efectuat de G. T., nu este reală, nefiind stabilită în funcție de traseele și gradul de dificultate a acestora, efectuate în perioada mai-iunie-iulie 2008 de autotrenul condus de F. S., medie care poate și trebuie determinată în concret pe baza foilor de activitate zilnică (F.) aferente perioadei respective pentru autotrenul în discuție;
4. Concluzia nr. 1 a R.ului de expertiză ("având în vedere modul de conducere a fișei actizității zilnice ... în perioada mai-iunie-iulie 2008, rezultă că autotrenul (...) + (...), nu s-au înregistrat diferențe în plus sau în minus de motorină, societatea acceptând consumul efectiv de motorină ca și consum normat") este total eronată, deoarece consumul normat nu este stabilit prin F.- uri, ci prin D. nr.545/(...).
Reclamanta nu a acceptat consumul de combustibil înregistrat de autotrenul (...) + (...) condus de F. S., aspect clarificat de însăși desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al pârâtului pentru acest motiv și acționarea în judecată a acestuia pentru pagubele produse prin consumul mai mare decât cel normat.
Fără a motiva în vreun fel, instanța de fond a respins cererea de completare a probațiunii, deși așa cum a precizat, acest al doilea R. de expertiză este integral fundamentat pe primul R., considerat incomplet și eronat, motiv pentru care și acesta din urmă este la rândullui eronat.
Deși, conform art. 315 alin.l CPC, hotărârile instanței de recurs asupra necesității administrării unor noi probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, în rejudecare, consideră că nu s-au respectat aceste prevederi legale.
Instanța de rejudecare nu a administrat în fapt toate probele necesare clarificării litigiului.
Determinarea corectă a consumului de combustibil și a diferenței acestuia față de cel normat (36 litri/l00 km) trebuia să se facă nu pe baza unei medii între consumurile constatate pe diferite trasee (ușoare, medii și grele), ci stabilirea acestuia pentru fiecare cursă în parte și însumarea acestora, în baza FAZ-urilor aferente curselor parcurse de F. S., calcul nu numai posibil, ci și obligatoriu.
Instanța de fond a calculat greșit sumele datorate, în urma compensării, conform actelor existente la dosarul cauzei, în cele două cicluri procesuale: D.civil nr. (...) și D. civil nr. 4. rezultând suma de 6232,05, la care pârâtul urmează să fie obligat.
Pârâtul F. S. a solicitat respingerea acțiunii reclamantei pentru pretenția sumei de 3228 lei și obligarea acesteia la plata c/valorii diurnei în sumă de
8768 lei.
În motivarea recursului arată că în mod nelegal a fost obligat la plata către reclamantă a contravalorii 761,32 l motorină consumată de autotrenul societății în valoare de 3228 lei, dovedit fiind de ambii experți că mașina aflată în perioada de garanție înregistrează un consum mai mare decât cel impus de societate. E. Ș. V. a dovedit că media consumului efectiv al autotrenului condus de recurent este de 38,84 litri la 100 km și nu de 36 litri/. km stabilit de reclamantă, astfel că nu există culpa recurentului pentru această diferență.
În mod incorect instanța a respins pretenția pârâtului la plata diurnei în sumă de 8768 lei, societatea recunoscând această diurnă, nu a depus dovada de plată și încasare de către pârât sub semnătură.
Consideră corectă poziția instanței pronunțată prin decizia nr. 1. iunie
2009, admițând cererea reconvențională a pârâtului și sub acest aspect.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, Curtea,deliberând, constată următoarele:
În ceea ce privește modul se soluționare a acțiunii principale, Curtea constată că ambele părți au formulat recurs, astfel încât acestea urmează a fi analizate împreună.
Pentru o corecta soluționare a cauzei, curtea apreciază că analiza instanței ar fi trebui să pornească de la verificarea întrunirii în cauză a îndeplinirii condițiilor răspunderii materiale a salariaților față de angajatori.
A., art. 270 alin. 1 prevede că salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătura cu munca lor.
Ca atare, angajatorul trebuie să dovedească în cauză atât fapta ilicită, cât și culpa salariatului, un prejudiciu cert și raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Or, dacă prima instanță a reținut în mod corect atât existența faptei - depășirea consumului normat de combustibil - cât existența unui prejudiciu și a raportului de cauzalitate, a omis să cerceteze în mod efectiv condiția existenței vinovăției salariatului în săvârșirea faptei. Aceasta cu atât mai mult cu cât alin. 2 al aceluiași articol 279 prevede că salariații nu răspund de pagubele ce se încadrează în riscul normal al serviciului.
Din expertiza efectuată în cauză, instanța de fond a reținut că, în condițiile în care consumul normat de combustibil este de 38, 84 l/. km determinat ca urmare a litrometrării, diferența dintre consumul normat și consumul efectiv este de 761, 32 l.
Or, această diferență este rodul unui calcul abstract, prin simularea consumului ca urmare a aplicării unei metodologii ce a avut în vedere stabilirea consumului mediu prin mai multe măsurători efectuate pe unele trasee pe drumuri având dificultate maximă, medie și ușoară.
Din acest punct de vedere apar neîntemeiate criticile recurentei referitoare greșita efectuare a expertizei întrucât expertul tehnic nu a testat autovehiculul pentru determinarea în concret a litrajului. Expertiza tehnică a determinat un consul mediu, având în vedere trasee de drumuri cu toate tipurile de dificultate, fiind nu doar exagerat, ci și inutil a cere expertului să testeze el însuși autovehiculul pe toate tipurile de traseu. A. este imposibil a se reconstitui condiții identice de drum, stare atmosferică, trafic etc. pentru a determina un consum exact al acesteia, fiind vorba de un cumul de factorisubiectivi ce pot afecta consumul, factori ce nu pot fi reproduși. Riscul obținerii unor date eronate ar fi așadar în acest caz mai mare decât cel al determinării sale pe baza unor date medii, analizate științific.
Ca atare, în mod corect instanța de fond a considerat cauza lămurită sub acest aspect, neimpunându-se efectuarea unei contraexpertize.
Întemeiate apar însă criticile recurentului pârât, față de modul în care instanța de fond a interpretat concluziile expertizei, vis a vis de îndeplinirea condițiilor răspunderii materiale.
A., în cuprinsul expertizei se arată că în perioada de parcurs a primilor
100.000 km a motoarelor s-a observat un consum de combustibil mai mare, fapt certificat de directorul V. R. ( fila 144 dosar fond).
Or, în aceste condiții, Curtea apreciază că nu angajatorul nu a făcut dovada certă a vinovăției salariatului, neputându-se stabili că depășirea consumului agreat de societate este imputabil salariatului.
Dimpotrivă, în opinia Curții, date fiind cele de mai sus, depășirea consumului mediu în situația de față se încadrează în riscul normal al serviciului, fiind așadar exclusă angajarea răspunderii salariatului conform prevederilor art. 279 alin. 2 Codul muncii.
Cu privire la recursul pârâtului, Curtea reține ca neîntemeiată critica referitoare la respingerea capătului de cerere privind plata diurnei, formulat prin cererea reconvențională.
A., la dosarul de fond au fost depuse dispoziții de plată semnate de reclamantul reconvențional ce atestă încasarea de către acesta a diurnei (f.
121-130 dosar fond), pretențiile acestuia apărând așadar ca nefondate, aspect reținut în mod corect de instanța de fond.
Nu pot fi reținute susținerile acestui recurent referitoare la faptul că dispozițiile ar fi fost semnate în alb sau că semnătura ar fi fost efectuată de o altă persoană, în condițiile în care acesta nu a contestat scrierea și nu a solicitat efectuarea unei expertize în acest scop. În dispozițiile de plată se arată în mod concret „ am primit suma de.."; , indicându-se contravaloarea sumei primite și a naturii sale - diurnă, aspect atestat de recurent prin semnătură.
În ceea ce privește motivul de recurs al recurentei reclamante vis a vis de modul de compensare al cheltuielilor de judecată, Curtea reține că, întrucât cererea de chemare în judecată apare ca fiind în totalitate neîntemeiată și capătul de cerere privind soluționarea cererii reconvenționale formulate de pârâtul-reclamant urmează a fi menținut, această critică apare ca superfluă, culpa procesuală în fond aparținând recurentei reclamante.
Ca atare, în temeiul art. 274 C.pr.civilă, Curtea va obliga pe SC E. A.
SRL Z. să plătească recurentului F. S. suma de 800 lei cheltuieli de judecată la fond și recurs, după compensare.
PENTRU A. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâtul-reclamant F. S. împotriva sentinței civile nr. 2353 din (...) a T. S. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte, în sensul că :
Respinge acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă SC E. A. SRL Z. în contradictoriu cu pârâtul - reclamant F. S.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate privind soluționarea cererii reconvenționale formulate de pârâtul-reclamant F. S.
Respinge recursul formulat de SC E. A. SRl Z. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pe SC E. A. SRL Z. să plătească recurentului F. S. suma de 800 lei cheltuieli de judecată la fond și recurs, după compensare.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 28 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI I . T. D. C. G. C. M.
GREFIER N. N.
Red.DCG Dact.SzM/3ex.
| ← Decizia civilă nr. 4441/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2952/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
