Decizia civilă nr. 2115/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2115/R/2011
Ședința de la 10 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: L. D. GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta M. M. împotriva sentinței civile nr. 3785 din 09 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâții Ș. " I. O., C.
LOCAL AL M. T., P. M. T. și I. Ș. J. C., având ca obiect obligația de a face.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 06 iunie 2011, când s-a dispus amânarea pronunțării asupra recursului pentru data de 09 iunie 2011, apoi pentru data de azi, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin acțiunea înregistrată la data de (...), reclamanta M. M., în contradictoriu cu pârâții Ș. „. O. T., I. Ș. al județului C., C. Local al municipiului T. și P. municipiului T., a solicitat să se dispună încadrarea sa în funcția de profesor învățământ primar, calculul și plata drepturilor salariale neacordate - reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite studiilor și salariul efectiv plătit - începând cu data de (...) și până la soluționarea prezentei cauze, sume actualizate cu rata inflației la data efectivă a plății, precum și efectuarea înscrierilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
La data de (...), prin sentința civilă nr.3785/2010, pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul I. Ș. J. C. și în consecință, s-a respins acțiunea față de acesta.
S-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta M. M., împotriva pârâților Ș. „. O. T., C. Local al municipiului T. și P. municipiului T.
Pentru a pronunța soluția menționată, T. a reținut următoarele:
Reclamanta a fost încadrată la pârâta de rd.1 în funcția didactică de institutor, conform contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată.
În perioada (...) - (...) reclamanta a urmat cursurile Facultății de P. - S. - S. P., forma de învățământ la distanță , din cadrul Universității S. H., a căror durată a fost de 3 ani, iar în sesiunea din iulie 2008 a susținut examenul de licență desfășurat în condiții similare cu examenul pentru forma de învățământ zi și a obținut nota 9,60.
La data de (...), reclamanta a depus la pârâta de rd. 1 dovada absolvirii studiilor cu diplomă de licență, specializarea psihologie, forma de învățământ la distanță la U. S. H. și a solicitat încadrarea pe funcția de profesor pentru învățământul primar, însă pârâta de rd.1 nu a dat curs acestei solicitări, motivând că programul de studii universitare de licență sociologie - psihologie,forma de învățământ la distanță din cadrul Universității S. H. din București nu a avut niciodată autorizare de funcționare provizorie sau acreditare.
Instanța a reținut că, potrivit prevederilor art. 3 din O.G. nr. 1., studenții ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005-2008 la specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ la distanță au dreptul de a-și continua studiile la specializări/programe de studii autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate potrivit unei metodologii aprobate prin O. al
M. E., C. și I., care se publică în Monitorul Oficial.
Reclamanta a fost înmatriculată în anul I în anul 2006 și a finalizat studiile prin susținerea și promovarea examenului de licență din sesiunea iunie-iulie
2009.
Pentru a putea fi încadrată în funcția de profesor pentru învățământul primar conform studiilor absolvite, reclamanta poate susține examenul de licență în condițiile programelor de studii sau specializărilor autorizate să funcționeze provizoriu sau să fie acreditate potrivit metodologiei aprobate prin O. al M. E., C. și I., publicat în Monitorul Oficial.
În situația obținerii licenței, în condițiile arătate anterior, M. E., C. și I. va recunoaște diploma de licență conform prevederilor art. 4 din O.G. nr. 1..
Deoarece licența în specializarea psihologie din cadrul Facultății de P. - S. -
S. P., forma de învățământ la distanță din cadrul Universității S. H. a fost obținută în alte condiții decât cele legale, cererea reclamantei este nefondată, fiind respinsă.
În termen legal, a declarat recurs reclamanta M. M., solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.proc.civ., admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, cu consecința obligării pârâtelor la încadrarea pe funcția de profesor pentru învățământ primar și plata salariului corespunzător funcției; calculul și plata drepturilor salariale neacordate - reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite conform studiilor și salariul efectiv plătit, începând cu data de (...) și până la soluționarea prezentei cauze, sume actualizate în funcție de rata inflației la data efectivă a plății și efectuarea înscrierilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
Consideră că în mod eronat a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Local al M. T., în condițiile în care acesta din urmă are atribuții în ceea ce privește finanțarea unităților de învățământ preuniversitar, potrivit dispozițiilor art. XIII din OUG nr. 32/2001, aprobată prin L. nr. 3., coroborate cu prevederile HG nr. 538/2001, ale art. 164 din L. nr. 84/1995.
Mai mult, în conformitate cu prevederile art. 38 alin. (2) lit. d) din L. nr.
215/2001, privind administrația publică locală, acest pârât are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor pe unitățile de învățământ preuniversitar.
Așadar, raportat la obiectul cererii deduse judecății privind plata drepturilor salariale cuvenite și având în vedere și prevederile legale invocate, precum și faptul că salarizarea este o componentă esențială a finanțării, apreciază că pârâtul are calitate procesuală pasivă.
Aceeași poziție procesuală este exprimată de către reclamantă și referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a IȘJ C., pârât cu privire la care arată că are calitatea de angajator pentru personalul didactic de predare și instruire/pregătire practică.
În ceea ce privește fondul cauzei, reclamanta face trimiteri la dispozițiile art. 60 al. 1 din L. nr. 84/1995, republicată, la prevederile art. 29 alin. 3 din L. nr. 88/1993, privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor (abrogată prin L. nr. 8.), precum și la L. nr. 8., susținând că singura condiție pentru desfășurarea formei de învățământ ladistanță este ca specializarea să fie acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu și să aibă organizată forma de învățământ zi.
E.luarea și acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii, care duc la o calificare universală distinctă, și nu la nivelul formelor de învățământ, cum greșit se interpretează.
Ca atare, dispozițiile legale în materie sunt neechivoce în sensul că se acreditează sau se evaluează doar programele de studii și nu formele de învățământ, acestea din urmă fiind doar modalități de desfășurare a programelor de studii.
În susținerea legalității diplomei de licență care îi conferă toate drepturile care decurg din absolvirea unei instituții de învățământ superior, reclamanta învederează că U. "S. H." este instituție de învățământ superior acreditată prin L. nr.4., iar Facultatea de S.-psihologie din cadrul Universității S. H. a fost acreditata prin H. nr. 693 din 12 iunie 2003, publicata în Monitorul Oficial nr.
466 din 30 iunie 2003. U. are dreptul legal de a organiza examen de licență și de a elibera documente de studii.
D. emise de U. "S. H.", ca de altfel toate cele emise de orice altă instituție de învățământ superior, nu pot fi anulate decât de instituția de învățământ emitentă sau de instanțele de judecată.
L. nr. 88/1993, abrogată prin L. nr. 8., prevedea, la art. 14: "D. eliberate de instituțiile de învățământ superior pentru absolvenții facultăților, colegiilor sau specializărilor acreditate, sunt recunoscute de drept de către M. E. N.".
Instituțiile de învățământ superior acreditate au dreptul să organizeze examene de licență și să elibereze diplome și, pe cale de consecință, acestea sunt recunoscute de drept atâta timp cât nu s-a constatat că sunt eliberate prin fals sau fraudă.
În mod greșit prima instanță și-a întemeiat soluția de respingere pe dispozițiile OG nr. 1., în condițiile în care acest act normativ produce efecte doar pentru viitor, respectiv cuprinde referiri la „. ";, iar nu și la absolvenți sau licențiați, categorie din care făcea parte reclamanta încă din anul 2008.
Apreciază că în măsura în care diploma de studii nu a fost revocată sau anulată de o instanță judecătorească sau de o autoritate administrativă, aceasta se bucură de prezumția de legalitate, producând efecte ca atare.
În susținerea recursului, reclamanta invocă și practică judiciară.
Prin întâmpinarea formulată (f. 22-24), intimatul pârât I. Ș. J. C. a solicitatrespingerea recursului, cu consecința menținerii sentinței recurate.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive proprii, pârâtul consideră că soluția instanței de fond este una corectă, prin prisma faptului că acesta nu are atribuții de încadrare(angajare), de calcul sau de plată a drepturilor salariale ale personalului didactic, respectiv de a efectua mențiuni în carnetul de muncă.
Ceilalți intimați nu și-au exprimat poziția procesuală. În probațiune s-au depus înscrisuri.
Recursul este parțial fondat.
Obiectul acțiunii deduse judecății constă în obligarea, printre alții, și a pârâților C. Local al M. T. și a P. M. T. la încadrarea reclamantei în funcția de profesor învățământ primar, la calculul și plata drepturilor salariale neacordate - reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite studiilor și salariul efectiv plătit - începând cu data de (...) și până la soluționarea prezentei cauze, sume actualizate cu rata inflației la data efectivă a plății, precum și efectuarea înscrierilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
În raport de pretențiile formulate de reclamantă, Curtea reține că solicitarea de obligare a pârâților C. Local al M. T. și a P. M. T. la încadrarea, lacalculul și plata unor sume pretinse cu titlu de drepturi salariale, respectiv efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă este lipsită de temei legal.
În ceea ce privește petitele de calcul și plată a drepturilor salariale, Curtea notează că o asemenea cerere este legată indisolubil de existența unor raporturi juridice de muncă din care ar izvorî obligația angajatorului de a achita drepturile salariale angajatului, corespunzător muncii prestate conform contractului individual de muncă.
Or, în absența oricărui raport juridic de muncă între părți, recurenții C. Local al M. T. și P. M. T. nu pot fi obligați la plata unor drepturi salariale către o persoană care nu este angajata lor.
Conform art.167 din L. nr.84/1995 finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. (1) lit.b) din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale „veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale pretinse este bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ.
Conform art.36 alin. (4) lit. a) din L. nr. 215/2001, C. local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. (...) privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 „consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
P. este de ordonator principal de credite al bugetului Orașului, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din L. 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv T., art. 62 alin. (1) din L. administrației publice locale prevăzând expres că „primarul reprezintă unitatea administrativ- teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
În consecință, Curtea constată că reclamanta face o confuzie între calitatea de angajator și cea de ordonator de credite (finanțator), doar aceasta din urmă putând justifica legitimarea procesuală a recurenților în cadrul unui eventual litigiu al cărui obiect l-ar reprezenta obligarea acestora la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale datorate de angajator.
Însă, prin cererea dedusă judecății reclamanta nu a vizat cea din urmă calitate, în condițiile în care a solicitat obligarea celor doi pârâți la „. "; drepturilor salariale, iar nu la „. acestora.
Reținând că obligația de încadrare a unui salariat pe un anumit post, respectiv efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă al acestuia revine angajatorului, care, potrivit dispozițiilor Legii nr. 128/1997 este unitatea de învățământ - în speță Ș. ";I. O. "; T., Curtea constată că nici în raport de aceste petite, cei doi pârâți nu au calitate procesuală pasivă.
Drept urmare, consideră că, în speță, raportat la pretenția concretă dedusă judecății, este incidentă cu prioritate, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Local al M. T. și P. M. T. , care va fi soluționată în sensul admiterii sale, conform considerentelor expuse anterior.
Nu pot fi primite nici susținerile recurentei reclamante privitoare la calitatea procesuală pasivă a IȘJ C..
În acest sens, Curtea reține că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, respectiv raporturile de muncă.
Cum inspectoratele școlare județene sunt organe deconcentrate, în subordinea M.ui E., C. și Tineretului, cu atribuții clar prevăzute în art. 142 din L. învățământului nr. 84/1995 cu modificările și completările ulterioare, printre care și aceea de a coordona încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar, neavând în schimb calitatea de angajator în sensul art. 10 și 14 din Codul muncii, între inspectoratul școlar și cadrele didactice nu se nasc raporturi de muncă.
Acestea iau ființă între directorul unității de învățământ și cadrele didactice, potrivit art. 11 alin. 5 din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, întrucât angajarea pe post se face de către directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnată de I. școlar general.
Rolul I.ui Ș. J. este deci doar acela de a dispune repartizarea cadrului didactic la o anumită unitate de învățământ.
În raport de aceste aspecte, Curtea constată că în mod corect prima instanță a apreciat că acest pârât nu are calitate procesuală pasivă.
Referitor la fondul cauzei, Curtea notează că în iulie 2008, reclamanta recurentă a susținut și promovat examenul de licență în cadrul Universității „S. H."; - Facultatea S.-psihologie - specializarea psihologie, forma de învățământ la distanță.
Urmare a finalizării studiilor cu diplomă de licență, aceasta a fost încadrată în funcția de institutor I grad didactic I, în baza deciziei nr. 670/(...), înscrisă în carnetul de muncă la poziția 113, în conformitate cu O.ul nr. 5600 din (...) (f.
38,39 dosar recurs). Ulterior, reclamanta recurentă a solicitat pârâtei de rd.1 încadrarea sa pe funcția de profesor pentru învățământ primar și plata salariului corespunzător funcției, însă pârâta a refuzat, motivând că specializarea psihologie, forma de învățământ la distanță din cadrul Universității „S. H.";- Facultatea S.-psihologie, nu funcționează legal.
Contrar celor reținute de către prima instanță, Curtea apreciază că refuzul pârâtei de rândul I este nejustificat, în contextul în care solicitarea reclamantei recurente se întemeiază pe o diplomă de licență care se bucură de prezumția de legalitate și care produce efectele specifice.
Practic, refuzul de încadrare a reclamantei recurente pe funcția de profesor în învățământul primar a fost determinat de faptul că în urma intrării în vigoare a
OG nr. 1., s-a considerat că specializarea psihologie, forma de învățământ la distanță din cadrul Universității „S. H.";- Facultatea S.-psihologie, nu funcționează legal.
Referitor OG nr. 1. privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate, se constată că prin art. 3 legiuitorul a stabilit că „ Studenții ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005-2008 la specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ la distanță au dreptul de a-și continua studiile la specializări/programe de studii autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate potrivit unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educației, cercetării și inovării, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
De dreptul prevăzut la alin. (1) beneficiază și studenții ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005-2008 la specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ cu frecvență redusă.";
Coroborând dispozițiile legale menționate cu cele ale art. 1 din actul normativ evocat, care statuează că „ Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, U. "S. H." din București, înființată prin nr. 4., încetează școlarizarea pentru toate specializările/programele de studii/autorizate provizoriu/acreditate la forma de învățământ la distanță";, Curtea reține că prevederile ordonanței nu sunt aplicabile reclamantei recurente.
În acest sens, se observă, fără nici o urmă de echivoc, că legiuitorul face mențiuni exclusiv cu privire la „. înmatriculați în anul I în perioada 2005-2008, fără a face însă nici o trimitere la persoanele licențiate.Or, reclamanta recurentă era licențiată încă din luna iulie 2008, astfel că nu intră sub incidența acestor prevederi.
Un alt argument, îl constituie principiul neretroactivității legii civile, principiu consacrat de legea fundamentală și care prevede că legea civilă produce efecte doar pentru viitor.
A admite ca fiindu-i aplicabile reclamantei recurente dispozițiile acestei ordonanțe, ar echivala cu a recunoaște că aceasta retroactivează, respectiv că aceasta produce efecte cu privire la situațiile anterioare intrării ei în vigoare. Or, o astfel de abordare contravine atât dispozițiilor art. 15 al. 2 din Constituția
României, cât și prevederilor art. 1 din Codul Civil.
Mai mult, solicitarea reclamantei recurente se întemeiază pe diploma de licență obținută ca urmare a promovării examenului de licență în anul 2008,diplomă care până la data soluționării cauzei nu a fost anulată, astfel că acestdemers se dovedește întemeiat.
Cu alte cuvinte, în condițiile în care un act se bucură de prezumția de legalitate, prezumție care însă nu a fost răsturnată, acel act produce efectele specifice, acestea din urmă neputând fi înlăturate.
Potrivit raționamentului menționat, diploma de licență a recurentei reclamante face dovada legalității studiilor acesteia, astfel că refuzul pârâtei de rândul I de a o încadra pe reclamanta recurentă pe funcția de profesor pentru învățământul primar începând cu data de (...) excede cadrului legal.
Ținând seama de considerentele expuse, în baza art. 312 al. 1,3 Cod de procedură civilă Curtea va admite în parte recursul, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va admite în parte acțiunea reclamantei, potrivit dispozitivului.
De asemenea, va respinge acțiunea acesteia formulată în contradictoriu cu pârâții C. Local al M. T. și P. M. T., pentru lipsa calității procesuale pasive.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de reclamanta M. M. împotriva sentinței civile numărul 3785 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea reclamantei împotriva pârâtei Ș. „. O. T. și, în consecință, obligă pârâta să o încadreze pe reclamantă pe funcția de profesor pentru învățământul primar începând cu data de (...), să-i plătească diferențele de drepturi salariale corespunzătoare funcției de profesor pentru învățământul primar și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Respinge acțiunea reclamantei formulată împotriva pârâților C. Local al municipiului T. și P. municipiului T., pentru lipsa calității procesuale pasive.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
S. D. D. G. L. D. A. B.
Plecată în CO, semnează Vicepreședinte instanță D. B.
Red. /dact./ DG
3 ex./(...)
Jud.fond: P. U./A.Rădulescu
| ← Decizia civilă nr. 2821/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 5146/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
