Decizia civilă nr. 447/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 447/R/2011
Ședința din 07 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D.
JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : D. G.
GREFIER : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL O. B. și P. O. B. împotriva sentinței civile nr. 4. din 22 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat Ș. P., și pe pârâtul intimat G. Ș. H. C. B., având ca obiect calcul drepturi salariale L. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate intimaților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în cursul acestei zile de 07 februarie 2011, reclamantul intimat S. P., prin U. J. a S. L. din
Învățământ B. N. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției lipsei calității procesuale pasive a recurenților; respingerea ca nefondate a recursurilor și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, precum și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4. din (...) a T.ui B. N. pronunțată în dosarul nr. (...), s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Local al orașului B. și P. orașului B.
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul/a Ș. P. M., împotriva pârâților G. Ș. „. C. B., P. orașului B. și C. Local al orașului B. și în consecință:
- a fost obligat pârâtul G. Ș. „. C. B. să calculeze și să plătească reclamantului/ei drepturile salariale restante rezultate din aplicarea dispozițiilor L. nr. 2., reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile L. nr.2., cu începere de la data de
1 octombrie 2008 și până la 31 decembrie 2009, sume actualizate cuindicele inflației începând cu data de 1 octombrie 2008 și până la data plății efective;
- au fost obligați pârâții P. orașului B. și C. Local al orașului B. să aloce pârâtului G. Ș. „. C. B. fondurile bănești necesare plății sumelor restante datorate.
- a fost obligat pârâtul G. Ș. „. C. B. să plătească reclamantului/ei suma de 30 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut că reclamantul/a este angajat/ă la pârâtul G. Ș. „. C. B., pe postul de maistru instructor, funcționând în cadrul acestei unități școlare cu personalitate juridică în perioada 1 octombrie 2008 - 31 decembrie 2009, conform mențiunilor din carnetul de muncă și din adeverința nr. 516/(...) depuse la dosar.
Dispozițiile L. nr. 128/1997 referitoare la stabilirea salariului de bază al personalului din învățământ au fost modificate și completate prin O. nr.
8., act normativ care a stabilit că salariul de bază se determină pe baza următoarelor elemente: 1. valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, care se stabilește anual prin hotărâre de G. și 2. coeficientul de multiplicare specific în raport de funcție, de nivelul studiilor și de vechimea în învățământ, prevăzut în anexele, parte integrantă a ordonanței. Anexele au cunoscut modificări succesive, urmare a creșterii anuale a valorii coeficientului de multiplicare 1,000 și a modificării coeficienților de multiplicare pentru funcțiile didactice, modificări realizate printre alte acte normative și în baza O.G. nr. 15/2008.
Această ordonanță a fost aprobată cu modificări prin L. nr. 2., act normativ conform căruia începând cu 1 octombrie 2008 salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, a personalului cu funcții didactice auxiliare din învățământ au cunoscut o creștere semnificativă, urmare a majorării valorii coeficientului de multiplicare.
Astfel, pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ valoarea coeficientului de multiplicare pe perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 a crescut la valoarea de 400 lei față de 291,678 lei, creșterea fiind de 37%, așa cum rezultă din preambulul O. nr. 136/2008.
Motivat de faptul că asemenea majorări salariale au un puternic impact negativ asupra economiei românești, prin acte normative succesive s- a încercat contracararea măsurilor de politică legislativă adoptate prin L. nr.
2..
Astfel, la data intrării în vigoare a L. nr. 2., moment la care creșterile salariale recunoscute puteau fi materializate practic, având în vedere faptul că efortul financiar al măririi salariilor cadrelor didactice nu putea fi susținut, s-a publicat O. nr. 136/2008 ce prevedea o scădere a valorii coeficientului de multiplicare la 299,933 lei personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ, abrogându-se expres valoarea acordată prin L. nr. 2. (prin art. 4 din O. nr. 136/2008 s-a abrogat liniuța a 3-a de la art. 1 alin. 1 lit. c, ce prevedea valoarea de 400,00 lei a coeficientului de multiplicare 1,000). Această ordonanță a fost declarată neconstituțională prin decizia C. C. nr.
1., fiind ulterior respinsă prin L. nr. 5..
În luna noiembrie 2008 se adoptă și intră în vigoare O. nr. 151/2008 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 15/2008, act normativ care instituie din nou o scădere salarială prevăzând pentru perioada 1 octombrie
- 31 decembrie 2008 o valoare a coeficientului de multiplicare de 299,933 lei pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ (adică o valoare identică cu cea prevăzută în cuprinsul O. nr. 136/2008 declarată neconstituțională).
Prin art. I pct. 3 această ordonanță introduce un nou articol 11, text conform căruia, pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ, pe perioada 1 ianuarie
- 28 februarie 2009 valoarea coeficientului de multiplicare este de 299,933 lei, pe perioada 1 martie - 31 august 2009 s-a prevăzut acordarea unei treimi din creșterea salariilor de bază prevăzută prin aplicarea valorii coeficientului de multiplicare de 299,933 lei, iar pe perioada 1 septembrie -
31 decembrie 2009 valoarea coeficientului de multiplicare este de 299,933 lei.
Prevederile art. I pct. 3 din O. nr. 151/2008 au fost declarate neconstituționale prin deciziile C. C. nr. 8., nr. 9. și nr. 9., reținându-se că adoptarea unei ordonanțe de urgență numai în scopul de a contracara o măsură de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. încalcă prevederile art. 1 alin. 4, art. 61 alin. 1, art. 115 alin. 4 și 6 din Constituție, într-un stat de drept fiind obligatorie respectarea legilor.
Prin O. nr. 1/2009 adoptată în ianuarie 2009 s-a prevăzut din nou modificarea valorii coeficienților de multiplicare, în sensul diminuării valorii lor față de valoarea cuprinsă în L. nr. 2..
Astfel, prin art. 2 al ordonanței de urgență s-a prevăzut modificarea art. 11 din O.G. nr. 15/2008, articol nou introdus prin art. I pct. 3 din O. nr.
151/2008, în sensul că pe perioada 1 ianuarie - 31 martie 2009 valoarea coeficientului de multiplicare este cea prevăzută pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a și 3a din O. nr.
151/2008, adică de 299,933 lei pentru funcțiile didactice din învățământul preuniversitar și pentru cele didactice auxiliare, iar pe perioada 1 aprilie - 31 august 2009 s-a prevăzut o creștere a salariilor de bază cu o treime din creșterea salariilor de bază obținute prin aplicarea coeficienților de multiplicare și a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzute pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr. 1.1b,
1.2b, 2b și 3b ale O.G. nr. 151/2008, anume de 299,933 lei pentru funcțiile didactice din învățământul preuniversitar și pentru cele didactice auxiliare. Această ordonanță de urgență a fost declarată neconstituțională prin decizia C. C. nr. 9..
Ulterior, la data de 1 aprilie 2009 a fost adoptată și a intrat în vigoare O. nr. 3. privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, prevăzându-se la art. 2 al acestui act normativ modificarea și completarea art. 11 lit. a din O.G. nr. 15/2008 în sensul că, pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ, pe perioada 1 - 30 aprilie 2009 valoarea coeficientului de multiplicare este de 299,933 lei, iar pe perioada 1 mai - 31 august 2009 s-a prevăzut o creștere a salariilor de bază cu o treime din creșterea salariilor de bază obținute prin aplicarea coeficienților de multiplicare și a valorii coeficientului de multiplicare 1,000 de 299,933 lei.
Ulterior, la data de 30 aprilie 2009 s-a publicat O. nr. 4., care în art. 2 prevedea că valoarea coeficientului de multiplicare pe perioada 1 mai - 31 decembrie 2009 este de 299,933 lei pentru funcțiile didactice din învățământul preuniversitar și pentru cele didactice auxiliare.
Având în vedere faptul că toate actele normative de după adoptarea L. nr. 2. și până la apariția O. nr. 3. au fost declarate neconstituționale prin deciziile C. C. nr. 1., nr. 8., nr. 9. și nr. 9., dispozițiile L. nr. 2. sunt aplicabile pe perioada 1 octombrie 2008 - 1 aprilie 2009, moment de la care devin aplicabile dispozițiile O. nr. 3..
Ca atare, pentru această perioadă cadrele didactice sunt îndreptățite la acordarea drepturilor salariale stabilite ca diferență între salariul cuvenit prin aplicarea L. nr. 2. și cel efectiv încasat.
La data de 1 aprilie 2009 s-a adoptat O. nr. 3., iar la data de 1 mai
2009 O. nr. 4., act normativ care prin art. 3 a abrogat prevederile art. 3 din
O. nr. 3..
Este real faptul că prin decizia nr. 1. pronunțată la data de 4 februarie
2010 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a O. nr. 3. și nr. 4., însă instanța constituțională a reținut inadmisibilitatea excepției pe considerentul că la data pronunțării deciziei actele normative a căror neconstituționalitate s-a invocat nu mai erau în vigoare, fiind abrogate prin L. nr. 3..
Prin urmare, judecătorul constituțional nu s-a pronunțat pe fondul excepției, nu a reținut, așa cum rezultă din motivarea deciziei, că ordonanțele mai sus menționate sunt conforme cu Constituția, ci dimpotrivă, nu a examinat constituționalitatea în baza dispozițiilor art. 29 alin. 1 din L. nr. 47/1992 de organizare și funcționare a C. C., text conform căruia Curtea Constituțională se pronunță asupra neconstituționalității legilor și ordonanțelor în vigoare.
În aceste condiții, instanța de judecată învestită cu soluționarea prezentului litigiu este chemată să analizeze în ce măsură dispozițiile celor două ordonanțe de urgență pot fi sau nu aplicate în condițiile declarării neconstituționalității prevederilor art. I pct. 3 din O. nr. 151/2008.
În această examinare, instanța a reținut că art. 11 alin. 1 lit. a, b, c din
O.G. nr. 15/2008 a fost introdus prin art. I pct. 3 din O. nr. 151/2008.
Prin O. nr. 3. s-a modificat art. 11 alin. 1 lit. b din O.G. nr. 15/2008 și s-a introdus o nouă literă a1 în cadrul aceluiași art. 11 alin. 1.
Prin O. nr. 4. s-a abrogat art. 11 alin. 1 lit. b și c din O.G. nr.15/2008
și anexele 1.1b, 1.2b, 2b, 3b și s-a modificat art. 11 alin.1 lit. a1.
Or, prin deciziile C. C. nr. 842/(...) și nr. 9. s-a constatat tocmai neconstituționalitatea art. I pct. 3 din O. nr. 151/2008, adică dispoziția legală prin care se prevedea introducerea în cuprinsul O.G. nr. 15/2008 a noului articol 11 alin. 1.
Potrivit art. 147 alin. 1 din Constituție, dispozițiile din ordonanțele în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la
45 de zile de la publicarea deciziei C. C. dacă, în acest interval P.ul sau G.ul nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen dispozițiile constatate neconstituționale sunt suspendate de drept.
Ca atare, dat fiind faptul că P.ul sau G.ul nu au pus de acord prevederile declarate neconstituționale cu textul Constituției, dispozițiile art. I pct. 3 din O. nr. 151/2008 au încetat să mai existe.
Așa cum s-a arătat în literatura juridică, dacă declararea neconstituționalității unei legi ar avea doar consecința teoretică a inaplicabilității ei și nu este sinonimă cu abrogarea, controlul de constituționalitate pe cale de excepție ar deveni un simplu și steril exercițiu teoretic.
Ca o consecință a caracterului obligatoriu erga omnes al deciziilor C. C., pronunțate în baza art. 146 lit. d) din Constituție, prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau a unei ordonanțe, prevederea normativă a cărei neconstituționalitate a fost constatată nu mai poate fi aplicată de niciun subiect de drept (cu atât mai puțin de autoritățile și instituțiile publice), încetându-și de drept efectele.
Prin decizia nr. 62/2007 a C. C. s-a statuat că în cazul constatării neconstituționalității unor dispoziții legale, acestea își încetează efectele juridice în condițiile prevăzute de art. 147 alin. (1) din Constituție, iar prevederile legale care au format obiectul abrogării continuă să producă efecte.
Dat fiind faptul că art. 11 a fost introdus prin art. I pct. 3 din O. nr.
151/2008, constatată ca fiind neconstituțională, practic acest articol nu mai există, astfel că nu mai poate produce efecte.
Prin urmare, O. nr. 3. și nr. 4. prin care se modifică art. I pct. 3 din O. nr. 151/2008 declarat neconstituțional, nu mai pot produce efecte odată ce textul pe care îl modifică nu mai există.
Având în vedere faptul că s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 3 din O., care a introdus art. 11, în forma existentă la data adoptării actului, practic aceste dispoziții nu mai există pentru întreg anul 2009.
Ca atare, nemaiexistând art. 11 din O. nr. 151/2008, text ce reglementa cuantumul valorii coeficientului de multiplicare pentru tot anul
2009, dispozițiile art. 2 din O. nr. 3. și nr. 4. ce prevăd modificarea unui articol ce nu mai este în ființă nu mai pot fi aplicate, cât timp textul legal de bază, pe care îl modifică sau îl completează nu mai există.
În aceste condiții, singurul act care, legal, poate sta la baza calculului drepturilor salariale ale personalului din învățământ este L. nr. 2., în forma în vigoare la data publicării sale, aplicabilă până la data de 1 ianuarie 2010, data intrării în vigoare a L. nr. 3., act normativ care a instituit principiul salarizării unice a personalului din sistemul bugetar, abrogând dispozițiile L. nr. 2..
Ca atare, pornind de la aceste texte legale, rezultă că drepturile salariale cuvenite reclamantului, calculate în baza L. nr. 2. se datorează în intervalul cuprins între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, drepturile salariale ale acestuia fiind prevăzute în anexa 3 din L. nr. 2..
În baza considerentelor exprimate și a textelor legale invocate, tribunalul a admis acțiunea și în consecință, a fost obligat pârâtul G. Ș. „. C.
B. să calculeze și să plătească reclamantului drepturile salariale restante, rezultate din aplicarea dispozițiilor L. nr. 2., reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile L. nr. 2., pe perioada 1 octombrie 2008 - 31 decembrie 2009, sume actualizate cu indicele inflației începând cu data de 1 octombrie 2008 și până la data plății efective.
Sumele datorate suportă riscul devalorizării, astfel că debitorul obligației de plată este ținut la repararea în totalitate a prejudiciului, motiv pentru care se impune obligarea debitorului la plata actualizată cu indicele inflației a sumelor cuvenite, începând cu data de 1 octombrie 2008 și până la data plății efective.
Întrucât primarul este ordonator de credite conform art. 63 alin. 4 lit. a din L. nr. 215/2001, republicată, iar consiliul local răspunde de aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică, pârâții primarul și consiliul local justifică legitimare procesuală pasivă, astfel că au fost obligați să aloce unității de învățământ sumele pe care aceasta le datorează în baza L. nr. 2. cu titlu de drepturi salariale, excepția lipsei calității procesuale pasive fiind neîntemeiată.
Potrivit art. 167 din L. nr. 84/1995, republicată, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe acăror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Finanțarea de bază, ce include și cheltuielile de personal conform art. 167 alin. 5 lit. a din L. nr. 84/1995, republicată, se face pe bază de contract încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ.
Totodată, conform art. 1 alin. 3 din H.G. nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul
2010, finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată.
Consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică, așa cum rezultă din dispozițiile art. 4 alin. 1 din H.G. nr. 1618/2009.
Art. 7 alin. 8 al L. nr. 84/1995, republicată, consacră expres personalitatea juridică a unităților de învățământ, cu excepția școlilor care au numai clasele I-IV.
C. local este entitatea căruia unitatea de învățământ îi înaintează proiectul de buget întocmit, cu identificarea tuturor categoriilor de venituri și cheltuieli, finanțate din bugetul local, însoțit de notele de fundamentare, calitate în care aprobă prin hotărâre proiectul de buget.
Prin urmare, primarul, care este ordonator de credite și consiliul local sunt obligate să aloce unității de învățământ sumele pe care aceasta le datorează în baza L. nr. 2. cu titlu de drepturi salariale.
În baza art. 274 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a unității școlare, care a căzut în pretenții, tribunalul a obligat pârâtul G. Ș. „. C. B. să plătească reclamantului/ei suma de 30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, C. LOCAL AL O. B. ȘI P. O. B., solicitând admiterea acestuia și casarea sentinței recurate, arătând în motivare, în esență, că în mod greșit instanța a obligat recurenții la alocareafondurilor necesare plății drepturilor salariale, întrucât sumele solicitate nu pot fi atribuite din veniturile proprii ale unității administrativ teritoriale, fiind fonduri provenite de la bugetul de stat, fapt pentru care consideră că Ministerul Finanțelor Publice și C. Județean B.-N., ar trebui să fie obligați la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale restante.
Se arată de către recurenți că se află în imposibilitate de a-și onora obligațiile atât timp cât sumele necesare nu au fost primite de la bugetul de stat.
Prin întâmpinarea formulată (f. 10), reclamantul/a s-a opus admiterii recursului, susținând că toate părțile împrocesate au calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății.
De asemenea, subliniază că recurenții sunt persoane juridice de drept public distincte, cu buget propriu, acestea răspunzând direct de finanțarea unităților de învățământ care își desfășoară activitatea pe raza unității administrativ teritoriale respective.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de A. reține următoarele:
Instanța de fond a obligat recurenții la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale aferente perioadei (...)-(...). Drept urmare, criticileformulate de recurenți împotriva hotărârii instanței de fond sunt în mod evident nefondate.
Salariații sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor conferite de lege, fiind obligatoriu ca salariile să fie plătite înaintea oricăror alte obligații ale angajatorului, în raport de prevederile art.156 din Codul muncii.
Neprevederea în bugetul local a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale solicitate de reclamant/ă nu poate determina sistarea plății acestor drepturi salariale, atâta timp cât ordonatorii principali de credite, în elaborarea bugetelor instituțiilor din subordine, au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale care reglementează drepturile salariale ale angajaților.
De altfel, acest aspect aparține etapei executării hotărârii, neputând fi opusă dreptului de natură salarială al reclamantului/ei care are caracter pur și simplu, nedepinzând de o atare pretinsă condiție suspensivă.
Pe de altă parte, recurenții au calitatea de ordonatori de credite și, cum de altfel ei înșiși recunosc prin motivele de recurs, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ.
Ca atare, nu pot fi primite criticile recurenților privind necesitatea introducerii în cauză a altor instituții care să fie obligate la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale.
În ceea ce privește cadrul procesual, Curtea notează că stabilirea acestuia este exclusiv în sarcina părților, instanța de judecată neputând dispune introducerea de noi părți într-un proces cu care a fost învestită, în lipsa unor solicitări ale părților în acest sens. Principiul disponibilității ce guvernează și această materie, ar fi înfrânt în măsura în care instanța ar modifica din oficiu cadrul procesual.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează, ca în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 C.proc.civ., să respingă ca nefondat recursul declarat în cauză.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., vor fi obligați recurenții, ca părți căzute în pretenții, la plata a 15 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de C. LOCAL AL O. B. ȘI P. O. B. împotriva sentinței civile nr. 4949 din (...) a T.ui B. N. pronunțate în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimatului Ș. P. suma de 15 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER L . D. S. D. D. G. C. M.
Red.DG/dact.MS
2 ex./(...)
Jud.fond:G.C.F./R.B.
| ← Decizia civilă nr. 4069/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3879/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
