Decizia civilă nr. 2223/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2223/R/2011
Ședința din 20 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : G.-L. T. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. C. S. DE C. împotriva sentinței civile nr. 3. din 28 februarie 2011, pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată M. L., și pe pârâta intimată
P. C. S. DE C., având ca obiect contestație act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta intimată M. L., lipsă fiind pârâtul recurent și reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 07 aprilie
2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată a depus la dosar întâmpinare.
De asemenea, se constată că la data de 15 iunie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată P. comunei S. de C. a depus la dosar întâmpinare și un set de acte ( filele 22-45).
Reclamanta intimată arată că i-a fost comunicat un exemplar al întâmpinării pârâtei intimate, precum și că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamanta intimată solicită respingerea recursului pentru motivele expuse în scris prin întâmpinarea depusă la dosar. Nu solicită obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3. din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosar numărul (...), s-a luat act de renunțarea la judecata formulată de contestatoarea M. L. față de P. comunei S. de C. prin P.
A fost admisă ca fiind întemeiată contestația formulată de contestatoarea M. L. împotriva Dispoziției nr.108/(...) emisă de P. comunei S. de C., în contradictoriu cu intimatul P. comunei S. de C. și în consecință s-a constatat nulitatea absolută parțială a dispoziției nr.108/09 august 2010 în privința contestatorilor. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatoarea, începând cu anul 2005 își desfășoară activitatea în cadrul aparatului propriu de specialitate al primarului comunei S. de C. în categoria personalului contractual potrivit contractului individual de muncă înregistrat cu numărul 1172 din (...) (f. 7-11).
Inițial, contestatoarea a chemat în judecata P. C. S. de C., însă ulterior și-a precizat contestația, formulând acțiunea în contradictoriu cu P. C. S. de C. P. personal în instanță la termenul de judecata din 31 ianuarie 2011, contestatoarea, a reiterat această poziție, arătând că înțelege, să renunțe la judecata fata de intimata P. C. S. de C. A. în vedere ca reclamanta a renunțat la judecata fata de pârâta P. C. S. de C. (chemată în judecata prin acțiunea introductiva), instanța a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 246 Cod procedura civila și drept urmare, a luat act de aceasta renunțare la judecata.
Prin dispoziția atacată, nr.108/09 august 2010 emisă de intimatul P. comunei S. de C., s-a dispus imputarea sumelor acordate nelegal funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al P. comunei S. de C., care au fost constatate de Curtea de Conturi a României - C. de C. a județului B.-N., în decizia nr.27/(...), potrivit anexei nr.1 ce face parte integrantă din dispoziție, iar art.2 prevede că pentru recuperarea acestor sume se va emite un angajament de plată pentru fiecare funcționar public și personal contractual în parte nominalizat în anexa nr.1 din dispoziție. Trebuie reliefat faptul că la baza întocmirii dispoziției atacate în considerente intimatul P. comunei S. de C., a avut în vedere procesul verbal de constatare al C. de C. a R. - C. de C. a județului B.-N. din (...), precum și decizia nr. 29/2010 emisă de D. C. de C. a județului B.-N., și s-a reținut în drept art.84 lit.b și art.85 din Legea nr.188/199 privind statutul funcționarilor publici, art.272 alin.1, art. 273 și art. 275 din Codul muncii.
Potrivit dispozițiilor art. 270 Codul muncii salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubelemateriale produse angajatorului din vina și în legătura cu munca lor. De asemenea, art.272 din același cod prevede că salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
Din analizarea acestor dispoziții legale, rezultă faptul că în situația în care un salariat angajat la un angajator în baza unui contract individual de muncă, cum este și cazul în speță, a încasat de la acesta o sumă de bani despre care ulterior se arată că nu era datorată, este necesar ca angajatorul să se adreseze cu o cerere de chemare în judecată întemeiată prin normele răspunderii civile contractuale, în afară de cazul în care părțile de comun acord ajung la o înțelegere să soluționeze litigiul pe cale amiabilă. Nici o dispoziție legală a Codului muncii aflat în vigoare în prezent, spre deosebire de cel anterior, nu permite angajatorului să emită un act juridic unilateral prin care să impute salariatului sume pe care acesta le-ar fi încasat pe nedrept, situație în care dispoziția atacată, aflându-se în contradicție cu prevederile legale anterior evocate ale Codului muncii, care reglementează răspunderea civilă patrimonială a salariaților față de angajator, este lovită de nulitatea absolută parțială în ce privește personalul contractual angajat în baza unui contract individual de muncă, pentru că fiind un act juridic unilateral emis de angajator a încălcat condițiile imperativ prevăzute de lege în vederea restituirii sumelor de bani pretins nedatorate încasate de salariat.
A. în vedere considerentele anterior reliefate, tribunalul în temeiul art. 284 Codul muncii, a admis ca fiind întemeiată contestația formulată, iar în consecință a constatat nulitatea absolută parțială a dispoziției nr. 108/09august 2010, în privința contestatoarei, care are calitatea de personal contractual salariat.
Față de această soluție nu s-a mai impus analizarea celorlalte motive de nelegalitate și netemeinicie a dispoziției atacate, invocate de contestatoare.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul P. C. S. DE C.solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul obligării P. comunei S. de C. la recuperarea sumelor încasate necuvenit conform Dispoziției nr.108/(...).
În motivarea recursului pârâtul a arătat că sentința este netemeinică și nelegală deoarece a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art.304 pct.9 și
3041 C.pr.civ., astfel:
Instanța de fond a admis contestația formulată de contestatoarea M. L. împotriva Dispoziției nr.108/(...), motivând că este necesar ca angajatorul să se adreseze cu o cerere de chemare în judecată întemeiată prin normele răspunderii civile contractuale, în afară de cazul în care părțile de comun acord ajung la o înțelegere să soluționeze litigiul pe cale amiabilă.
Pârâtul mai consideră că instanța de fond a constatat nulitatea absolută parțială a Dispoziției nr.108/(...) și a admis ca fiind întemeiată contestația formulată, cu încălcarea prevederilor art.271 alin.1 și 2, art.272 alin.1, 273 și
275 Codul muncii.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de A. reține următoarele:
Conform art. 169 alin. 2 ( art. 164 alin. 2 anterior republicării) din Codul muncii „reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă";.
Deși obligația de restituire a salariaților prevăzută de art. 256 (art. 272 anterior republicării) din Codul muncii, fiind întemeiată pe plata lucrului nedatorat, este o instituție distinctă de răspunderea patrimonială, procedura de recuperare a prejudiciului de către angajator este similară cu cea prevăzută pentru răspunderea patrimonială, în lipsa unor derogări exprese prevăzute de lege.
În consecință, în mod judicios a reținut instanța de fond că pentru a se restitui sumele pretins nedatorate plătite de recurent intimatei, acesta trebuia să se adreseze cu o cerere instanței pentru a se constata că datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă, dispoziția prin care s-a constatat în mod unilateral de către angajator sumele pe care i le datorează angajatul său fiind nulă absolut.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă fiind neîntemeiat.
Drept urmare, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. C. S. DE C. împotriva sentinței civile numărul 3. din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 iunie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. D. S. D. G.-L. T.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...)
Jud.fond: C. N.
| ← Decizia civilă nr. 3811/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4196/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
