Decizia civilă nr. 2383/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)*
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2383/R/2011
Ședința publică din data de 28 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. B. F. S. C. N. împotriva sentinței civile nr. 1379 din 16 martie 2011 pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...)* privind și pe reclamantul intimat M. V.
E., având ca obiect litigiu de muncă - contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul intimat personal și reprezentanta pârâtei recurente - avocat L. H. din cadrul
Baroului C..
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care părțile declară că nu au cereri de formulat în probațiune.
Nefiind formulate alte cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și pentru motivele arătate în scris, motive pe care le susține în fața instanței de recurs, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul intimat lasă la aprecierea instanței declarând că nu dorește decât să se termine procesul
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față.
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 2305/117/(...) pe rolul T. C., reclamantul M. V. E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S. „. F. S., anularea deciziei nr.1/(...) emisă de pârâtă și a celorlalte acte emise in baza acesteia, reîncadrarea reclamantului pe postul anterior deținut, plata daunelor morale în valoarea de 10000 lei și a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate, începând cu data de (...) și până la reintegrare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că decizia de concediere a fost motivată pe lipsa nejustificată la locul de muncă in perioada 15.03 - (...), fiind vădit nelegală deoarece tocmai pârâta i-a solicitat să predea cheile camionului urmând a fi solicitat ulterior pentru efectuarea unor curse.
S-a mai susținut că nu s-au indicat in decizie prevederile legale pe care reclamantul le-ar fi încălcat, actul fiind lovit de nulitate absolută.
Reclamantul a mai arătat că, urmare a măsurii dispuse, i-a fost afectată reputația și demnitatea sa.
Acesta a mai arătat că nu a mai fost anterior sancționat pentru alte abateri, astfel că măsura este excesivă.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii și a arătat că cercetarea disciplinară a fost legal efectuată, reclamantul necritică decizia, ci arătând că era imposibil să onoreze acea cursă deoarece nu era in localitate.
S-a mai susținut că reclamantul recunoaște că după (...) nu s-a mai prezentat la unitate, astfel că sancțiunea este firească, iar decizia este corect motivată.
Angajatorul a mai arătat că pretențiile privind daunele morale sunt nedovedite.
S-a administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială și interogatoriu.
În cauză s-a pronunțat sentința civilă nr.542/(...), care a fost casată prin decizia nr. 5. a C. de A. C., cauza fiind trimisă spre rejudecare T. C., deoarece de la dosarul cauzei lipsea încheierea de ședință din (...) când au avut loc dezbaterile pe fond și s-a amânat pronunțarea în cauză.
Prin sentința civilă nr. 1379/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins cererea reclamantului de renunțare la judecată, s-a admis în parte acțiunea precizată de reclamantul M. V. I., în contradictoriu cu pârâta S. B. F. S. C.-N., a fost anulată comunicarea nr. 01/(...) și decizia nr. 12/(...) de desfacere a contractului individual de muncă al reclamantului, emise de către pârâtă.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, începând cu data de (...) și până la pronunțarea prezentei hotărâri.
S-au respins petitele privind reintegrarea în muncă și plata daunelor morale.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit contractului individual de muncă nr. 23/(...), reclamantul a dobândit calitatea de angajat al pârâtei ocupând postul de conducător de autocamion începând cu (...) pe durată nedeterminată.
Prin comunicarea nr.01/(...) s-a arătat că pentru absențele nemotivate reclamantul va fi sancționat cu desfacerea contractului de muncă și drepturile salariale neachitate se vor ridica de reclamant după comunicarea contului bancar unde acestea să îi fie virate.
Prin decizia nr.12/(...) s-a dispus desfacerea, conform art.61 lit.a) Codul muncii, a contractului individual de muncă al reclamantului, începând cu (...), având în vedere cererea angajatului pentru încetarea raporturilor juridice de muncă prin acordul părților, cererea de demisie a salariatului, alte temeiuri de drept.
Instanța de fond a constatat că atât comunicarea nr.1/2009, cât și decizia nr.12/2009 sunt lovite de nulitate absolută, încălcând prevederile art.268 alin.2 din Codul muncii, potrivit cărora în decizia de sancționare se cuprind in mod obligatoriu următoarele date: prevederile încălcate de angajat, descrierea faptei, motivele pentru care au fost înlătura apărările salariatului sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea, temeiul de drept al aplicării sancțiunii, termenul de contestare și instanța competentă.
Aceste mențiuni sunt cumulative, iar sancțiunea nerespectării condițiilor privind cuprinsul deciziei de sancționare este nulitatea absolută.
S-a constatat că atât comunicarea nr.1/2009, cât și decizia nr.12/2009 sunt nule absolut, deoarece nu descriu fapta comisă de salariat, în decizia de desfacerea contractului individual de muncă se arată mai multe motive contradictorii pentru încetarea raporturilor de muncă (acordul părților, cererea de demisie, alte temeiuri). Pentru a fi întrunite cerințele art.268 al.2 C. muncii fapta trebuie descrisă astfel încât să stabilească cu claritate momentul comiterii sale și gravitatea acesteia or, in decizie nu se arată aceste elemente iar in comunicare nu se indică perioada în care se pretinde că reclamantul a lipsit nemotivat de la serviciu, astfel că acesta nu își poate face o apărare efectivă iar instanța nu are posibilitatea de a verifica legalitatea și temeinicia sancțiunii aplicate.
Decizia este nulă și pentru că nu menționează prevederile legale încălcate de reclamant, motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantului sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea, termenul în care poate fi contestată sancțiunea și instanța competentă, temeiul de drept al aplicării sancțiunii. Sub acest ultim aspect, s-a constatat indicarea cumulativă a art.65, 61 lit. a și 56 C. muncii, ceea ce echivalează cu nemotivarea în drept a măsurii aplicate.
Ca urmare a anulării deciziei emise și a comunicării, pe baza principiului reparării integrale a prejudiciului, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului salariile aferente perioadei în care a fost in mod nelegal lipsit de aceste mijloace bănești.
Prima instanță a mai reținut ca fiind neîntemeiat cpătul de cerere privind plata daunelor morale, neexistând nicio dovadă privind această pretenție.
La termenul de judecată din data de (...), reclamantul a arătat că nu solicită reintegrarea in muncă, astfel că acest petit a fost respins.
La termenul de judecată din data de (...), reclamantul a arătat că renunță la judecată pentru că in dosarul execuțional nr.330/2010 s-a pus in executare sentința civilă nr.542/2010 și a încasat toate drepturile salariale. Reprezentanta pârâtului s-a opus cererii de a se lua act de cererea de renunțare la judecată.
Instanța a constatat că intrându-se în dezbateri, renunțarea la judecată poate fi eficientă numai dacă există acordul părții adverse, iar în condițiile opoziției pârâtei, în baza art.246 alin.4 Cod.proc.civilă, instanța a respins cererea de renunțare la judecată.
Deși în dosarul execuțional nr.330/2010 al BEJ Stolnean Romeo M. s- a executat creanța stabilită prin sentința civilă nr.542/2010 a T. C., prima instanță a admis acțiunea, întrucât sentința menționată a fost desființată prin calea de atac a recursului, reclamantul nu mai este deținătorul unui titlu executoriu, iar conform art.4041 alin.1 Cod.proc.civilă, în cadrul desființării titlului executoriu se va proceda la întoarcerea executării prinrestabilirea situației anterioare acesteia, ceea ce înseamnă că dacă nu s-ar pronunța un nou titlu executoriu, reclamantul, deși îndreptățit la plata despăgubirilor, ar fi obligat la restituirea sumelor încasate către pârâtă.
S-a mai reținut că, în cazul în care pârâta înțelege să nu solicite întoarcerea executării silite, evitând în acest fel restituirea despăgubirii
(admițând că nu se va ridica problema compensației legale) și plata din nou a aceleiași despăgubiri, aceasta va putea opune reclamantului executarea obligației efectuată în cadrul execuțional nr.330/2010 al BEJ Stolnean
Romeo M..
Pentru aceste motive, în baza art.278 alin.2, art.40 Codul muncii, art.4041 și 246 alin.4 Cod.proc.civilă, instanța a respins cererea reclamantului de renunțare la judecată și a admis în parte acțiunea precizată.
In baza art.274 Cod.proc.civilă, față de culpa procesuală a pârâtei, instanța a obligat la plata către reclamant a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. „. F. S.,considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: Instanța de fond nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra excepției tardivității formulării contestației, având în vedere faptul că decizia nr.12/2009 a fost contestată de către reclamant doar la termenul din data de (...).
Pe fond, s-a arătat de către recurentă că încetarea contractului de muncă s-a dispus cu respectarea tuturor procedurilor prealabile, contestatorul absentând nemotivat de la cercetarea disciplinară, iar decizia de concediere, comunicată sub semnătură contestatorului, cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art.268 alin.2 din Codul muncii.
S-a mai arătat că reclamantul a înțeles întocmai motivele de fapt ce au stat la baza emiterii deciziei de concediere, astfel cum rezultă din precizarea și completarea la acțiune.
De asemenea, recurenta arată că martorii Sav L. și M. A. C. confirmă corectitudinea situației de fapt reținute de către angajator, privind absențele nemotivate ale intimatului de la serviciu.
Se mai susține că motivele de drept ale concedierii au fost clar exprimate în decizie.
De asemenea, recurenta arată că motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea rezultă din comunicarea nr.1/(...) și decizia nr.12/2009.
De asemenea, se susține că absența nemotivată a intimatului de la locul de muncă a fost dovedită și cu răspunsurile acestuia la interogatoriu.
În recurs, intimatul nu a formulat întâmpinare și nu au fost administrate probe noi.
Analizând recursul formulat de pârâta S. „. F. S., în temeiuldisp.art.3041 Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Se reține că în cauză și înscrisul nr.01/(...), intitulat „comunicare";, constituie un veritabil act de concediere, prin acesta menționându-secă:„ Pentru absențele nemotivate, respectiv neprezentarea la serviciu pînă la data prezentei, dl. M. E. va fi sancționat conform Codului muncii, art.264 alin.1 lit.f) cu desfacerea contractului de muncă. Conform art.268 alin.3 din Codul muncii, decizia de desfacere a contractului de muncă va avea efect de la dataprimirii, respectiv (...), iar în caz de refuz de primire, de la data notificării de către curierul poștal. Prezenta decizie poate fi contestată în termen de 30 de zile calendaristice la Tribunalul Cluj.";.
Acest act unilateral al angajatorului a atras din partea contestatorului conduita previzibilă și legală de a-l contesta, solicitând proteguirea drepturilor sale pretins a fi încălcate instanței de judecată, înlăuntrul termenului de prescripție prevăzut de art.283 alin.1 lit.a) din Codul muncii, respectiv la data de (...).
Faptul că recurenta a mai emis ulterior și decizia nr.12/(...), prin care a dispus concedierea reclamantului începând cu data de (...), nu poate avea astfel nicio relevanță în ceea ce privește termenul de contestare a măsurii concedierii, întrucât la data emiterii acesteia contractul de muncă al intimatului încetase prin decizia anterioară, intitulată „comunicare";.
De altfel, această nouă decizie, astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, eludează în totalitate prevederile imperative privind mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă un act de concediere, prevăzând doar că încetează contractul individual de muncă al intimatului, începând cu data de (...), conform art.61 lit.a) din Codul muncii,
„Având în vedere cererea angajatului pentru încetarea raporturilor juridice de muncă prin acordul părților, cererea de demisie a salariatului, alte temeiuri de drept( art.65, 61 a, art.56)……";
Această decizie mai cuprinde și paragraful: „Ținând cont de (se vor menționa motivele de desfacere a contractului din inițiativa unității)…….desfacerea contractului de muncă disciplinar………..";.
Curtea reține astfel că, nici coroborând mențiunile celor două decizii de concediere, ceea ce oricum nu ar fi permis, tocmai pentru considerentele expuse mai sus, nu s-ar putea concluziona că ar fi fost respectată vreuna dintre prevederile esențiale ale art.268 alin.2 din Codul muncii, respectiv motivele de fapt și de drept pentru care s-a dispus concedierea, atribuțiile din fișa postului și din regulamentul intern ce au fost încălcate de către salariat, motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea prealabilă, mențiuni care trebuiau cuprinse în decizie sub sancțiunea nulității absolute.
Se mai reține că lipsa acestor mențiuni nu poate fi complinită cu alte probe sau trimiterea la alte înscrisuri, ce nu au fost comunicate contestatorului împreună cu decizia de concediere, iar conform dispozițiilor art.77 din Codul muncii, în cazul unui conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Astfel cum a reținut și Curtea Constituțională prin deciziile nr.383/2005, nr.319/2007, condițiile de formă și conținut ale actului prin care angajatorul aplică o sancțiune disciplinară sunt impuse de lege pentru a preveni eventualele abuzuri din partea angajatorilor, față de care salariatul se află în raporturi de subordonare, pentru a-l informa concret și complet pe angajat cu privire la faptele, motivele și temeiurile de drept pentru care se aplică sancțiunea, precum și pentru ca instanța să aibă suficiente elemente de verificare a legalității și temeiniciei măsurii dispuse.
Obligativitatea cuprinderii acestor date chiar în decizia de sancționare oferă salariatului garanția că angajatorul nu va invoca în fața instanței alte motive de fapt și de drept decât cele precizate în acest act.
Având în vedere aceste motive de nelegalitate a deciziilor contestate în cauză, se reține ca fiind de prisos analizarea motivelor ce privesc temeinicia măsurii disciplinare dispuse de către angajator.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.274 Cod.proc.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. „. F. S. și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. B. F. S. împotriva sentinței civile nr. 1379 din 16 martie 2011 a T. C. pronunțate în dosar nr.
(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 28 iunie 2011
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. T. D. C. G. C. M.
N. N.
GREFIER R ed./Tehnored.: C.M.;
2 ex.-(...);
Jud.fond: Tribunalul Cluj:-I.P.
| ← Decizia civilă nr. 1664/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4642/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
