Decizia civilă nr. 3929/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3929/R/2011
Ședința publică din data de 26 octombrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘED.TE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
G.-L. T.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 3110 din 20 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. S. D. Î. T. și pe pârâții intimați C. N. M. V., I. Ș. AL J. C., C. LOCAL AL M. T. și P. M. T., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtului intimat C. Local al municipiului T., consilier juridic P. C., lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 21 octombrie 2011, chematul în garanție recurent a formulat și înregistrat precizări la motivele de recurs.
Se comunică reprezentantului pârâtei intimate precizările formulare de recurentă.
Reprezentantul pârâtului intimat depune delegație de reprezentare și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A P rin sentința civila nr. 3100 din 20 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a I.UI Ș. JUDEȚEAN C. și în consecință s-a respins acțiunea față de acesta.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții
C. LOCAL AL M. T., P. M. T. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul S. S. D. Î. T., împotriva pârâților C. N. „. V., C. LOCAL AL M. T., și P. M. T., și în consecință pârâții au fost obligați să calculeze și să plătească fiecărui membru de sindicat, în numele cărora s-a formulat acțiunea, drepturile neacordate reprezentând diferența dintre indemnizația de concediu de odihnă cuvenită legal și cea efectiv încasată, aferentă concediului de odihnă pentru anul 2010, sume actualizate potrivit indicelui de inflație la data plății.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul C. LOCAL AL M. T. împotriva chematului în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și în consecință a fost obligat chematul în garanție să suplimenteze sumele acordate prin bugetul de stat necesare pentru plata drepturilor solicitate și neacordate.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că membrii de sindicat în numele cărora s-a formulat cererea de chemare în judecată au calitățile de personal didactic auxiliar și personal nedidactic la C. N. M. V. din T.
Membrii de sindicat au formulat cerere privind aprobarea efectuării concediului de odihnă pentru anul 2010 la data de (...), fiind înregistrate conform numerelor de înregistrare.
Pârâta de rd. 1 a confirmat prin adeverințe funcțiile îndeplinite de membrii de sindicat, data de la care aceștia sunt încadrați, funcția pe care o dețin, perioada în care au efectuat concediul de odihnă solicitat și indemnizația diminuată cu 25%.
Potrivit prevederilor art. 145 din Codul Muncii pentru perioada concediului de odihnă, salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în Contractul individual de muncă (alin.l).
Indemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevăzute la alin.l din ultimele 3 luni anterioare cererii în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu (alin.2).
Indemnizația de concediu de odihnă se plătește de către angajator cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecare in concediu.
Conform prevederilor art. 1 din L. 118/2010 intrată în vigoare la data de
(...), cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații si alte drepturi salariale precum si alte drepturi în lei sau valută stabilite în conformitate cu prevederile Legii cadru nr.
330/2009 si ale OUG nr. 1/2010 se diminuează cu 25%.
Indemnizația de concediu de odihnă cuvenită membrilor de sindicat si stabilite în conformitate cu cele două acte normative a fost plătită pentru personalul didactic și didactic auxiliar și nedidactic în luna iulie 2010 cu o diminuare de 25% așa cum rezultă din statele de plată.
Procedând astfel, pârâții au calculat si plătit nelegal indemnizația de concediu diminuând-o cu 25% în baza Legii nr. 118/2010 deoarece cererile de aprobare a efectuării concediului au fost formulate la finele lunii martie 2010 și potrivit prevederilor art. 145 din Codul Muncii, aveau obligația de a plăti această indemnizație cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecare în concediu făcând media zilnică a drepturilor salariale prevăzute la alin.1 din ultimele 3 luni anterioare celei in care este efectuat concediul.
In mod concret pentru persoanele care au solicitat efectuarea concediului începând cu data de 01.06, și (...), plata indemnizației de concediu de odihnă trebuia plătită cu 5 zile înainte si nediminuată cu 25% întrucât L. 118/2010 nu era în vigoare la respectivele dăți la care trebuia efectuată plata, iar pentru celelalte persoane diminuarea trebuia aplicată doar după data de (...), data intrării în vigoare a Legii 118/2010, respectiv media indemnizației de concediu trebuia făcută din drepturile cuvenite în lunile mai, iunie nediminuat si iulie diminuat cu 25%.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs chematul în garanție M INISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - prin D. G. A F. P. C. prin care a solicitatmodificarea sentinței și pe cale de consecință, respingerea cererii de chemare în garanție formulata de C. Local T.
În motivarea recursului a arătat că nu are calitate procesuală pasivă, deoarece legea finanțelor publice stabilește competențe și responsabilități în procesul bugetar, nu atribuie M.ui F. P. competența de a întreprinde demersurile stabilite în sarcina sa de către instanța de fond.
In acest sens arată ca, rolul esențial în procesul bugetar și în execuția de casa bugetara revine Guvernului și respectiv P., potrivit art.17 alin.1 din L. 5. privind finanțele publice, Parlamentul fiind acela care adopta legile bugetare anuale și legile de rectificare elaborate de G.
Reglementând rolul Guvernului la art.18, L. 5. stabilește ca acesta asigura însăși elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale și transmiterea acestora spre adoptare P. De asemenea tot Guvernul supune spre adoptare P. și proiectele legilor de rectificare bugetara și a contului general anual de execuție.
Coroborând dispozițiile Legii 1/2011 cu L. 5., rezultă că Ministerul
Finanțelor Publice nu are competența legală să suplimenteze sumele acordate prin bugetul de stat necesare pentru plata drepturilor solicitate.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulateîn cererea de recurs, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 60 alin. 1 din Codul de procedură civilă: „Partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire."
Dispozițiile art. 60 din C. justifică utilizarea instituției procesuale a chemării în garanție ori de câte ori partea în proces are dreptul, în cazul în care ar cădea în pretenții, să se îndrepte împotriva altei persoane cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
I. juridică a chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție - izvorâtă fie din convenție, fie dintr-o dispoziție legală - sau a unei obligații de despăgubire ce revine, în principiu, tuturor acelora care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune se face cu titlu oneros, iar obligația de garanție este condiționată de existența unei transmisiuni anterioare, cu titlu oneros, a unui bun sau drept subiectiv.
Având în vedere atribuțiile chematului în garanție Ministerul Finanțelor
Publice astfel cum au fost stabilite prin dispozițiile art. 19 lit. a), g), h) și i), art. 28 și 34 din L. nr. 5., respectiv art. 3 alin. (1) pct. 6, 7, 8, 11 și 13 din
Hotărârea Guvernului nr. 34 din 22 ianuarie 2009, privind organizarea și funcționarea M.ui F. P., modificată și completată, Curtea reține că acestea nu pot constitui fundamentul unui raport juridic obligațional între autoritatea chemată în garanție, Ministerul Finanțelor Publice și autoritatea publică pârâtă.
Cum între pârâtul C. Local al M. T. și chematul în garanție M.ui F. P. nu există o obligație legală de garanție sau de despăgubire, Curtea reține că în speță cererea de chemare în garanție nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 60 C.
Aceeași soluție a fost adoptată și de către Înalta Curte de Casație și
Justiție, care prin D. nr. 10 din 19 septembrie 2011 a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de C. de conducere al C. de A. S. și a stabilit că: „În aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la 19 din L. nr. 5. privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M.ui F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege";.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C. va admite recursul declarat împotriva sentinței tribunalului, pe care o va modifica în parte în sensul că va respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul C. Local al M. T.
Vor fi menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 3100 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul C. LOCAL AL M. T. în contradictoriu cu
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 octombrie 2011.
PREȘED.TE JUDECĂTORI S .-C. B. I.-R. M. G.-L. T.
GREFIER R ed.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud.fond: P.U.
G. C.
| ← Decizia civilă nr. 1103/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2601/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
