Decizia civilă nr. 844/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 844/R/2011
Ședința publică din data de 4 martie 2011
Instanța constituită din: Președinte: G.-L. T.
Judecători: S.-C. B.
I.-R. M. Grefier: S.-D. G.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta S. A. C. împotriva sentinței civile nr. 5. din (...) pronunțată de T. B. - N. în dosarul nr. (...) privind pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, P. DE PE L. T. B. - N., P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI, T. B. - N., CURTEA DE APEL CLUJ și pe chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. A F. P. B.-N., având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție
- 2%, 11%.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 2 martie 2011, când reprezentanta M.ui P.- P. de pe lângă C. de A. C., a pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași datî, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 5. din (...) pronunțată de T. B. în dosarul nr. (...), a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul
Justiției și L. C. pentru drepturile solicitate de reclamantă din perioada 1 noiembrie 2007 - 12 decembrie 2007, și în consecință s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta S. A. C. împotriva acestui pârât pentru aceste pretenții.
A fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților C. N. pentru C. D. și Ministerul Finanțelor Publice, prin mandatar D. generală a F. P. B.-N., privind petitul de reactualizare a sumelor solicitate de reclamantă și în consecință s-a respins acțiunea formulată de reclamantă împotriva acestor pârâți privitor la acest petit.
Au fost respinse ca nefondate excepțiile lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității acțiunii invocate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
A fost admisă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul P. de pe lângă C. de A. C. și în consecință s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta S. A. C. împotriva pârâților Ministerul Public - P. de pe lângă Î. Curte de C. si Justiție, P. de pe lângă C. de A. C. și P. de pe lângă T. B.-N., privind drepturile bănești solicitate pentru perioada 1 aprilie 2007 - 30 octombrie 2007, existând autoritate de lucru judecat.
A fost respinsă ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamanta S. A.
C., împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de C asație și Justiție, P. de pe lângă C. de A. C. și P. de pe lângă T. B.-N. privind drepturile solicitate pentru perioada 31 octombrie 2007 - 12 decembrie 2007.
A fost respinsă ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamanta S. A.
C. împotriva pârâților Ministerul Justiției, C. de A. C., T. B.-N., Ministerul
Finanțelor Publice, prin mandatar D. G. a F. P. B.-N. și C. N. pentru C. D. B..
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta S. A. C. a fost angajată în funcția de procuror la P. de pe lângă Judecătoria Năsăud din data de
01 februarie 2004 și până la data de 12 decembrie 2007 potrivit înscrisului doveditor de la f.71 dosar reunit, iar începând cu data de 13 decembrie 2007 aceasta este judecător la Judecătoria Bistrița conform celor menționate în înscrisul de la f.43 dosar reunit.
Examinând, în prealabil, în condițiile art.137 Cod procedură civilă excepțiile invocate în ambele dosare reunite, în ordinea priorității acestora, tribunalul aconstatat următoarele:
Excepția lipsei calității procesual pasive parțiale a pârâtului Ministerul J ustiției și L. C. privind drepturile solicitate de reclamantă pentru perioada 1noiembrie 2007 - 12 decembrie 2007 împotriva acestui pârât a fost întemeiatăîntrucât după cum s-a reliefat anterior în perioada respectivă reclamanta avea calitatea de procuror, iar nu de judecător, situație în care neexistând raporturi juridice de muncă între părți în mod evident ca pârâtul nu justifică calitate procesuală pasivă privitor la pretențiile deduse judecății de reclamantă împotriva acestuia pentru perioada anterior precizată.
T. a admis și excepția invocată din oficiu privind lipsa calității procesualepasive a pârâților C. N. pentru C. D. și Ministerul Finanțelor Publice privind petitulde reactualizare a sumelor solicitate prin acțiunile deduse judecății de reclamantăîntrucât această cerere a fost formulată global împotriva tuturor pârâților și în mod evident acești doi pârâți, dacă acțiunea va fi găsită întemeiată, nu au nici o obligație de a proceda la reactualizarea sumelor solicitate, situație în care nu justifică calitate procesuală pasivă, motiv pentru care tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamantă împotriva acestor doi pârâți privitor la acest petit.
T. a respins ca nefondate excepțiile lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității acțiunii invocate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, întrucât petitul împotriva acestuia a vizat obligarea la alocarea de fonduri bănești necesare plății drepturilor solicitate, iar sub acest aspect tribunalul a reținut că sunt aplicabile prevederile art.131 din legea nr. 304/2004 potrivit cărora activitatea instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea estefinanțată de la bugetul de stat, iar potrivit art.19 din legea 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice are competența și responsabilitatea de a pregăti și promova legile privind adoptarea ori rectificarea bugetului de stat, având un rol coordonator în materia finanțelor publice, situație în care în mod evident acesta justifică legitimitate procesuală pasivă. Deși nu există raporturi de muncă între reclamantă și acest pârât, acțiunea formulată de către aceasta a fost admisibilă raportat la pretențiile solicitate de acest pârât neexistând nici un impediment legal privind analizarea fondului pretențiilor deduse judecății de către aceasta, motiv pentru care s-a respins și excepția inadmisibilității acțiunii invocate de acest pârât.
În ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul P. de pe lingă C. de apel C., tribunalul a constatat că aceasta a fost întemeiată, motivpentru care a admis-o pentru considerentele ce au fost arătate în cele ce urmează:
Prin decizia civilă nr.457/R/2009 a C. de apel C., pronunțată în dosarul nr.(...) au fost admise recursurile declarate de chematul în garanție M. Economiei și F. și de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr.44/4 februarie 2008 pronunțată de T. B.-N., pe care a modificat-o în întregime, în sensul că a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții anume indicați, printre care a figurat și reclamanta din acest dosar S. A.. Obiectul acțiunii din dosarul respectiv, l-a constituit tocmai obligarea pârâților P. de pe lângă C. de apel C., P. de pe lângă T. B.-N., și Ministerul Public, să calculeze și să plătească reclamanților-procurori diferențele salariale rezultate din aplicarea majorării îndemnizației de încadrare brute lunare cu 5% din (...) în raport cu decembrie
2006, de 2% începând cu 1 aprilie 2007 în raport cu luna martie 2007 și de 11% începând cu data de (...) în raport cu luna septembrie 2007 până la 30 octombrie
2007, sume actualizate potrivit indicelui de inflație începând cu data de 10 afiecărei luni pentru drepturile bănești aferente lunii anterioare și până la data plății efective.
Observând părțile, obiectul și cauza acțiunii civile ce a fost respinsă în mod irevocabil ca nefondată prin decizia civilă anterior evocată comparativ cu părțile, obiectul și cauza acțiunilor formulate în dosarele reunite în cauză, tribunalul a constatat că sunt întrunite condițiile impuse de art.1201 Cod civil, în sensul că există identitate de părți, obiect și cauză.
În aceste condiții, tribunalul a statuat că nu se mai impune examinarea excepției prescripției dreptului material la acțiune privind pretențiile deduse judecății pentru perioada 1 - 29 aprilie 2007, excepție invocată de pârâtul
Ministerul Public pentru că excepția autorității de lucru judecat primează și din moment ce aceasta a fost admisă, nu se mai impune verificarea respectării termenului de prescripție pentru pretențiile deduse judecății din perioada precizată anterior.
În ce privește fondul pretențiilor civile deduse judecății de reclamantătribunalul a apreciat că acestea nu au fost întemeiate, motiv pentru care au fost respinse ca nefondate.
Pentru adoptarea acestei soluții, tribunalul a apreciat că este aplicabilă decizia nr. 1325/4 decembrie 2008 a C. Constituționale, decizie obligatorie pentru instanțe potrivit art.31 din legea nr.47/1992, prin care s-a statuat că dispozițiile OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprindeînțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Așa fiind, tribunalul a considerat că prevederile OG nr.1. și OG nr.
13/2008 invocate de reclamantă sunt aplicabile expres și limitativ doar categoriei de personal bugetar la care se referă, iar nu și altor categorii de personal plătit din fondurile publice, pentru că nu există nici un temei legal pentru a se aplica prevederi legale specifice unei categorii profesionale altor categorii profesionale. Categoria profesională din care face parte reclamantă este deosebită atât din punct de vedere al statutului, dar si din perspectiva indemnizației acordate față de categoriile profesionale prevăzute expres și limitativ de ordonanțele invocate privind acordarea diferențelor salariale de 2 și 11%, motiv pentru care în mod evident aceste prevederi legale nu pot profita și magistraților, fiind de strictă interpretare și aplicare. Nu orice diferență de tratament între categoriile depersonal bugetar înseamnă și discriminare, ci doar în condițiile în care persoanele respectiv s-ar afla în situații similare, ori o asemenea condiție nu este îndeplinită, fiind în mod cert vorba de categorii de personal bugetar cu specific profesional propriu ce nu se află în situații analoage.
Având în vedere această soluție de respingere ca nefiind întemeiate pretențiile principale deduse judecății, în mod evident nu pot fi găsite ca fondate cererile accesorii referitoare la actualizarea sumelor cu indicele de inflație, efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă ori alocarea de fonduri bănești de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, aceste pretenții accesorii fiind subsecvente și în legătură directă cu pretenția principală care a fost respinsă ca nefondată.
De asemenea întrucât acțiunea civilă formulată de reclamantă a fost respinsă ca nefondată, tribunalul observând prevederile art. 60 Cod procedură civilă a respinsă și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva pârâtului chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice pentru că pârâtul inițial nu a căzut în pretenții și nu a fost obligat să plătească vreo sumă de bani reclamantei, astfel că nu se poate obliga chematul în garanție să îndeplinească pretenția formulată de pârâtul ce a formulat chemarea în garanție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S. A.-C. solicitând modificarea hotărârii recurate și, pe cale de consecință, să se dispună admiterea acțiunii introductive așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta a arătat că tribunalul a motivat respingerea acțiunii invocând decizia nr. 1325/4 decembrie 2008 a C.
Constituționale.
În opinia reclamantei care, de altfel, este și opinia C. de A. C., tribunalul nu-și depășea atribuțiile puterii judecătorești, întrucât obiectul prezentei cauze îl reprezintă acordarea unor despăgubiri echivalente cu prejudiciul material suferit prin discriminare. Ca atare nu s-a solicitat instanței: să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege și nici să le înlocuiască cu alte norme.
Prin acțiune s-au cerut despăgubiri potrivit dreptului comun al muncii (art.
269 raportat la art. 295 alin. 2 și art. 1 din Codul muncii, conform art. 1 alin. 5 raportat la art. 21 alin. 1-3 din Constituție).
Deci, dreptul la acțiunea în despăgubiri nu poate fi îngrădit de nici o decizie a C. Constituționale în ceea ce privește aspectul secundar al stabilirii cuantumului despăgubirilor cuvenite.
Invocă în acest sens Decizia Civilă nr. 2697/R/2009 pronunțată de C. de A. C. în dosar or. (...) și nr. 2695/R/2009, pronunțată în dosar nr. (...) având în vedere faptul că instanța de control judiciar, respectiv C. de A. C. a pronunțat soluțiile prin menționatele decizii după apariția deciziei C. Constituționale.
Dacă a accepta motivarea tribunalului, ar fi însemnat că și C. de A. C. ar fi trebuit să admită recursurile și să desființeze sentințele civile nr. 1. și respectiv 8. ale T.ui B.-N..
În concluzie, reclamanta solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și, pe cale de consecință, să se dispună admiterea acțiunii introductive așa cum a fost formulată.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, C. de A. apreciază că recursul sunt fondat în parte, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prima instanță, în argumentarea soluției de respingere a acțiunii în sensul că prevederile OG nr. 1. și OG nr. 13/2008 sunt aplicabile expres și limitativ doar categoriei de personal bugetar la care se referă a avut în vedere exclusivstatuările C. Constituționale potrivit cărora prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Potrivit dispozițiilor art. 5 din C.Muncii, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, fiind interzisă atât discriminarea directă, cât și cea indirectă.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 155 din C.Muncii, act normativ aplicabil și reclamantei, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, iar art. 154 alin. 3 din cod prevede că la stabilirea și acordarea salariului este interzisă orice discriminare.
Art. 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice prevede că toate persoanele sunt egale în fața legii și sunt îndreptățite fără nici o discriminare la protecție egală din partea legii. În acest sens, legea trebuie să interzică orice discriminare și să garanteze tuturor persoanelor protecție egală și efectivă împotriva discriminării în baza oricărui criteriu.
Potrivit Protocolului nr. 12 la C. europeană privind drepturile omului și libertăților fundamentale, paragraful 1, exercițiul drepturilor și libertăților recunoscute de lege trebuie să fie garantat fără nici o discriminare pe nici un temei precum sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opinia politică sau alt tip de opinie, originea națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea sau alt statut. Nimeni nu poate fi discriminat de nici o autoritate pe nici un criteriu precum cele menționate în paragraful 1.
Existența discriminării directe a reclamantei rezultă din prevederile menționate anterior precum și din dispozițiile: art.16 alin.1 și 2 din Constituția
României, art. 7 și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (care garantează dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare); art. 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin D. nr. 2. (care garantează dreptul la condiții de muncă juste și prielnice și la egalitate de tratament în salarizare, fără nicio distincție); art.14 din C. europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; art.4 din Carta socială europeană revizuită (ratificată prin L. nr.74/1999) care garantează dreptul la o salarizare echitabilă; art.20, art.53 și art. 41 din Constituție (care garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă și care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii).
De asemenea, C. Europeană a Drepturilor Omului a statuat că diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din CEDO referitor la interzicerea discriminării, numai atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă, ceea ce C. de A. apreciază în temeiul considerentelor enunțate anterior că este cazul în prezenta speță.
Art. 2 alin. 2 pct. a din Directiva 2000/78/CE privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare prevede că există discriminare în situația în care două persoane aflate în situație asemănătoare sunt tratate în mod diferit. Or, în condițiile în care scopul acordării indexărilor prin OG nr. 1. a fost acoperirea creșterii inflației pe o perioadă determinată, în mod evident reclamanta a fostdiscriminată față de persoanele beneficiare ale actului normativ menționat anterior, în condițiile în care inflația afectează în mod similar și veniturile obținute de aceasta.
Prin urmare se constată a fi întemeiate pretențiile reclamantei privind acordarea unor despăgubiri echivalente cu prejudiciul material suferit prin discriminare.
Pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantei, instanța devin aplicabile, prin analogie, procentele de majorări prevăzute de art.1 din O.G. nr. 1., întrucât numai astfel se poate realiza principiul unei juste și integrale despăgubiri, iar pe de altă parte, art.3 din Codul civil oprește instanța să invoce lacuna legislativă, respectiv procentele de majorare se vor aplica la indemnizația de încadrare brută lunară (legiuitorul folosind, în OG nr. 1. noțiunea de salariu de bază, specific celorlalte categorii de personal bugetar).
Cum indemnizația de încadrare brută lunară este stabilită potrivit art.3 din OUG nr. 27/2006 adică este produsul dintre valoarea de referință sectorială și coeficientul de multiplicare prevăzut pentru fiecare reclamant și cum un factor al înmulțirii, coeficientul de multiplicare, este constant, în realitate, prin indexarea indemnizației de încadrare brută lunară (care este produsul) serealizează o indexare, în aceleași procente, a valorii de referință sectorială
(noțiune folosită de legiuitor în cazul personalului din administrația centrală,
MAE, etc., în OG nr.16/2007, a controlorilor financiari și implicit în cazul personalului auxiliar de specialitate din justiție, OG nr. 8/2007).
În consecință, la indemnizația de încadrare brută lunară a reclamantei (și la valoarea de referință sectorială în funcție de care se determină indemnizația de încadrare brută lunară) se va aplica o majorare astfel 11% în raport cu luna septembrie 2007 începând cu 3(...), ținând seama și de faptul că, astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, pentru o parte dintre pretențiile deduse judecății, respectiv perioada 1.04-(...) operează autoritatea de lucru judecat potrivit Deciziei nr. 457/R/2009 pronunțată de C. de A. C. în dosarul nr. (...).
Prin OG nr. 13/2008 începând cu data de 1 aprilie 2008 s-a prevăzut indexarea valorii de referință sectorială aplicabilă magistraților, în procent de 2% față de valoarea de referință sectorială din luna decembrie 2007, valoarea de referință sectorială care este de aproximativ 333,63 lei însă pârâții Ministerul
Justiției și T. B.-N. au aplicat aceste indexări la valoarea de referință sectorială din luna decembrie 2006 și nu la cea corectă din luna decembrie 2007.
Pârâții refuză să recunoască valoarea de referință sectorială corectă, valabilă pentru luna decembrie 2007 și să calculeze și să le plătească reclamantei drepturile aferente pentru lunile ianuarie, februarie și martie 2008 prin determinarea lor conform valorii de referință sectorială corectă aferentă lunii decembrie 2007, rezultată în urma indexărilor anterior arătate, drepturile salariale fiindu-i calculate în funcție de valoarea de referință sectorială din luna decembrie 2006.
Reclamanta a solicitat actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație, cerere pe care instanța o găsește admisibilă, ținând cont și de prevederile art.1082 din Codul civil și art.161 alin.4 din Codul muncii, potrivit cărora debitorul este osândit, de se cuvine, la plata unor daune interese, pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este de rea credință din partea sa, afară numai dacă nu va justifica faptul că neexecutarea provine dintr-o cauză străină ce nu-i poate fi imputată. În prezenta cauză pârâții sunt în culpă pentru neacordarea drepturilor solicitate precum și pentru neinițierea unor măsuri care să aibă finalitate, eliminarea acestor discriminări.
Actualizarea se va efectua începând cu data nașterii dreptului de a cere plata drepturilor salariale și până la data plății efective.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 și 3 C.pr.civ., va fi admis în parte recursul declarat de reclamantă cu consecința modificării în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în parte a acțiunii potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de reclamanta S. A. C. împotriva Sentinței civile nr. 5021 din (...) pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta S. A. C. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și L. C., Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice, C. de A. C., P. de pe lângă C. de A. C., T. B.-N., P. de pe lângă T. B.-N., admite cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, și în consecință:
Obligă pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă C. de A. C. și P. de pe lângă T. B.-N. să calculeze și să plătească reclamantei diferențele salariale rezultate din aplicarea majorării indemnizației de încadrare brută lunară de 11% în raport cu luna septembrie 2007, pentru perioada 3(...)-(...), actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă pârâții Ministerul Justiției și L. C., C. de A. C. și T. B.-N. să calculeze și să plătească reclamantei diferențele salariale rezultate din aplicarea majorării indemnizației de încadrare brută lunară de 11% în raport cu luna septembrie 2007, începând cu data de (...), actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă pârâții Ministerul Justiției și L. C. și T. B.-N. ca, începând cu (...) să calculeze și să plătească reclamantei diferențele salariale rezultate din majorarea cu 2% a valorii de referință sectorială (majorare prevăzută de OG nr.13/2008) în raport cu valoarea de referință sectorială din luna decembrie 2007- care să includă și majorarea de 11% începând cu data de (...), actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă pârâții T. B.-N. și P. de pe lângă T. B.-N. să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
Obligă pârâtul Ministerul Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare efectuării plății sumelor anterior menționate.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04 martie 2011.
PREȘEDINTE JUDECATORI G .-L. T. S.-C. B. I.-R. M.
S.-D. G.
GREFIER R ed.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond:M. L. B. și G. C. F.
| ← Decizia civilă nr. 1657/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3823/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
