Decizia civilă nr. 2441/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2441/R/2011
Ședința publică din data de 29 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta SC O. P. SA împotriva sentinței civile nr. 56 din 2 februarie 2011, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată T. S., având ca obiect calcul drepturi salariale.
Pentru termenul de astăzi, pentru când s-a amânat pronunțarea, reclamanta intimată a depus la dosarul cauzei, prin fax, concluzii.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22 iunie 2011, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 5. din 2 februarie 2011 a T.ui B.-N., pronunțată în dosar nr. (...), a fost respinsă ca neîntemeiată excepția necompetenței teritoriale a T.ui B.-N., invocată de pârâta S. O. P. SA B.
A fost admisă, în parte, ca fiind întemeiată acțiunea precizată formulată de reclamanta T. S. împotriva pârâtei S. O. P. SA B. și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantei diferențele salariale lunare reprezentând creșterea salariului de bază. de 1298 lei, cu procentul de 12%, conform art. 128 pct. 6 din CCM la nivel de unitate, începând cu data de (...) și până la data de (...), sumă indexată cu dobânda legală începând cu data introducerii acțiunii 3 martie 2009 și până la plata efectivă.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei la plata indemnizației de detașare de 40 lei/zi conform art. 31 din CCM la nivel de unitate pentru perioada (...) - (...) și ca rămase fără obiect cererile de obligare a pârâtei la plata sumei de 2500 lei conform art. 128 din CCM la nivel de unitate
și la plata I. de delegare.
Au fost compensate parțial cheltuielile de judecată și în final obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 233,39 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Examinând prioritar potrivit art. 137 C.pr.civ. excepția procesuală a necompetenței teritoriale a T.ui B.-N., instanța în arondismentul căreia se află domiciliul reclamantei, instanța a constatat că art.72 din Legea nr. 168/1999 a fost abrogat implicit prin art.298 alin.2 ultima liniuță din Codul muncii, coroborat cu art.284 alin.2 din același act normativ. Deși Codul muncii reprezintă cadrul normativ general în materia dreptului muncii, cuprinde șinorme speciale de procedură referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi, cum sunt capitolul II și II din Titlul XII. ceea ce semnifică egalitatea forței ierarhice a celor două norme, precum și valabilitatea doar a normei ulterioare, deoarece tratează strict aceleași probleme, iar paralelismele legale nu sunt posibile. Punctul de vedere evocat a fost exprimat de instanța de control judiciar în litigiile de muncă purtate anterior între angajații O. P. și societatea angajatoare în legătură cu (ne)acordarea drepturilor salariale derivate din C. colectiv de muncă la nivel de unitate.
Astfel, excepția invocată a fost respinsă ca neîntemeiată.
In ceea ce privește fondul pretențiilor deduse judecății, instanța a reținut următoarele:
Intre reclamanta T. S. și pârâta O. P. SA (fosta P. SA) s-au derulat raporturi de muncă până la data de (...) potrivit mențiunilor din contractul de muncă (f. 4-16), confirmate de pârâtă.
In ceea ce privește pretențiile inițiale, formulate de reclamantă prin acțiunea introductivă, acelea referitoare la acordarea suplimentului salariul de
2500 lei prevăzut de art. 128 din C. Colectiv de M. la nivelul P. valabil pentru anii 2006- 2007 și indemnizației de delegare pentru perioada anterioară datei de (...), însăși reclamanta învederează instanței prin precizarea la cererea de chemare în judecată (f. 110) că au rămas fără obiect, fiindu-i achitate. Apărările pârâtei și actele furnizate confirmă aspectul satisfacerii acestor pretenții, astfel încât urmează să se constate că cele două petite au rămas iară obiect.
P. art. 39 al. 1 lit. a Codul muncii, salariatul are dreptul la salarizare pentru munca depusă, iar angajatorului îi revine obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă potrivit art. 40 al. 2 lit. c din același cod. Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri conform art. 155 Codul muncii.
P. art. 236 al. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă. încheiate cu dispozițiile legale constituie legea părților, executarea contractului colectiv este obligatorie pentru părți - art. 243 al. 1 iar prevederile acestor contracte produc efecte față de toți salariații, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală, conform art. 239 Codul muncii. Trebuie reliefate și prevederile art. 238 al. 1 Codul muncii care arată că prin contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Cererea reclamantei de obligare a pârâtei la pluta diferențelor salariale lunare reprezentând creșterea salariului de bază cu procentul de 12%, conform art. 128 pct. 6 din C. colectiv de muncă la nivel de unitate. începând cu data de (...) și până la încetarea raporturilor de muncă (...) este fondată.
Textul evocat stabilește următoarele: „A fost stabilită o creștere a salariilor de bază în medie cu 1 2%. cu aplicare de la (...). în acest sens se va proceda la o reașezare a salariilor de bază individuale, realizată de comun acord cu sindicatul corespondent, până la data de (...). fondul alocat în acest scop se determină aplicând 12% asupra sumei reprezentând totalul salariilor de bază ale personalului existent la data de (...). Suma creșterilor individuale va fi egală cu mărimea fondului. Comisia Paritară P. SA va putea aproba eventuale corecții ale acestui fond, justificate de relocări semnificative de personal".
Reclamanta îndeplinește condițiile impuse de prevederile citate. în sensul că a fost angajatul pârâtei atât în anul 2006 cât și în anul 2007, aflându-se înevidențele angajatorului la data de (...). respectiv (...). Salariul său de bază până la data de (...) era de 1298 lei, ulterior datei de (...) a rămas același potrivit datelor furnizate de angajator (f.97), ceea ce semnifică neacordarea beneficiului stipulat de textul evocat. Nu numai că nu s-a tăcut dovada
..reașezării"salariului de bază în intervalul de timp stabilit ca limită a aplicării prevederilor contractuale 1.01-(...), ci s-a negat de către angajator îndreptățirea la creșterea salarială stabilită de C. colectiv de muncă.
Apărările referitoare la faptul că fiecare salariat are dreptul numai la creșterea salarială corespunzătoare salariului minim pentru funcția/poziția pe care o ocupa în P. la un moment dat, așa cum acesta este determinat potrivit art. 128 al. 5 lit. b și că prin al. 6 al aceluiași articol (invocat de reclamantă) s- a urmărit aducerea salariilor la acel minim al funcției/poziției în cazul în care salariații ar fi fost plătiți sub acest minim pe funcție, ipoteză ce face inaplicabil acest text reclamantei, având un salariu de bază de 1298 lei, întrucât ea nu era remunerată sub minimul pe funcție/poziție - de 1040 lei - aceste aprecieri nu pot fi însușite cât timp distincția la care se referă pârâta nu este stipulată de textul art. 126. Acesta reglementează, fără a institui condiționări ori excepții, creșterea salariilor de bază pentru toți salariații P. aflați în evidențele angajatorului la data de (...) cu același procent de 12% care se aplică fondului alocat reprezentând totalul salariilor de bază al personalului. Cuprinsul Adresei nr. 174/(...)8f.70-71) expediată de pârâtă structurilor sale teritoriale și referitoare la finalizarea negocierilor purtate între angajator și sindicat, concretizate într-un act adițional de prelungire a valabilității CCM în vigoare, ce va fi realizat urmare a completării și modificării, nu aduce modificări textului art. 128 al. 6 în sensul celor afirmate de pârâtă. Inserarea alineatului
4 de la pct. 1 al pct. II. ..reașezarea salariilor individuale se va face cu respectarea coeficienților minimi din Anexa 3 bis. aplicați la 650 lei. nu are nicidecum semnificația afirmată de pârâtă, ci reeditează prevederile textului precedent art. 128 al. 5 pct. b referitor la salariile de bază minime pe P. pe niveluri și funcții valabile pentru anul 2007.
În lipsa inserării exprese a unei condiții restrictive în sensul evocat de pârâtă, nu se poate concluziona că textul art. 128 pct. 6 i-ar exclude de la beneficiul general al majorării aferente de 12% pe salariații P. al căror salariu de bază îl depășește pe cel minim corespunzător nivelului /funcției ocupate.
Pe cale de consecință, reclamanta este îndreptățită să beneficieze de prevederea contractuală înainte evocată.
Cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata indemnizației de detașare de 40 lei/zi, pentru perioada (...)-(...), conform art. 31 din CCM la nivel de unitate, a fost apreciată ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. O. P. S. B. solicitând modificarea hotărârii recurate și rejudecând pe fond pricina să se dispună: în principal - respingerea acțiunii promovată de reclamantă ca nefondată, iar în subsidiar - admiterea în parte a acțiunii și aplicarea coeficientului de 12% la salariul minim pe funcție, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor dejudecată în fond și în recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a arătat că aceasta hotărâre este profund netemeinică și dată cu încălcarea esențiala a legii.
Statuările instanței de fond în sensul că reclamanta era îndreptățita să beneficieze de aceasta indexare salariala și că pârâta nu ar fi făcut dovada că ar fi acordat-o sunt consecința unei interpretări greșite a probelor administrate în cauza.
Așa cum a statuat și instanța de fond, în speță sunt aplicabile dispozițiile art.128 alin.6 din CCM la nivel de unitate. P. acestui text, „A foststabilita o creștere a solarilor de baza, în medie cu 12%, aplicabile de la (...), de care vor beneficia salariații P. aflați în evidenta la data de (...).
În acest sens, se va proceda la o reașezare a salariilor de baza individuale, realizata de comun acord cu sindicatul corespondent, până la data de (...).
Fondul alocat în acest scop se determina aplicând 12% asupra sumei reprezentând totalul salariilor de baza ale personalului existent la data de (...).
Suma creșterilor individuale va fi egala cu mărimea fondului.
Comisia Paritara P. SA va putea aproba eventuale corecții ale acestui fond, justificate de relocări semnificative de personal, precum și adresa P. nr.174/0(...) care reproduce conținutul art.128 alin.6 din CCM P. 2007, precum și mențiunea: „Reașezarea salariilor individuale se va face cu respectarea coeficienților minimi din Anexa 3 bis, aplicați la 650 lei";.
Din interpretarea acestui text rezultă că art.128 alin.6 pct. 1 CCM P. reglementează creșterea generala a salariilor de baza aplicabila într-un anumit an; creșterea salariala generala prevăzuta de art.128 alin. 6 vizează fondul de salarii aferent anului corespunzător acesteia, iar nu fiecare salariu individual; fiecare salariat are dreptul numai la creșterea salariala corespunzătoare salariului minim pentru funcția/poziția pe care o ocupa la P. la un moment dat, așa cum acesta este determinat potrivit art.128 alin. 5 lit.b; peste salariul minim determinat potrivit art. 128 alin.5 lit.b se pot negocia majorări salariale
(fără a exista o obligativitate în acest sens din partea P.), majorări care pot fi sub sau peste creșterea salariala generala prevăzuta de art.128 alin.6;
Suma majorărilor salariale negociate nu poate depăși împreuna cu suma salariilor minime dintr-un anumit an fondul de salarii aprobat în anul respectiv;
Fondul de salarii de baza aprobat pentru un anumit an se determina prin majorarea fondului de salarii din anul anterior cu creșterea salariala generala prevăzuta de art.128 alin. 6 CCM P.
În urma negocierilor dintre patronat și sindicat s-a stabilit modalitatea în care se va aplica aceasta majorare salariala si nivelul salariului la care va fi aplicata majorarea. Rezultatul negocierilor a fost materializat prin adresa nr.174/0(...) comunicata tuturor sucursale lor P. si in care s-a făcut mențiunea ca reașezarea salariilor individuale se va face cu respectarea coeficienților minimi din Anexa 3 bis, aplicați la 650 de lei.
Prin reașezarea salariilor s-a înțeles alinierea tuturor salariilor la salariul minim pe funcție prevăzut de art.128 alin.5 lit.b pentru angajații P. care nu erau remunerați cu salariul minim corespunzător funcției sau meseriei. În concluzie, prin redactarea art.128 alin.6 s-a urmărit aducerea salariilor la minimul prevăzut de art. 128 alin. 5 lit. b in cazul in care salariații ar fi fost plătiți sub acest minim pe funcție.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și adispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este fondat, având învedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
P. art. 128 alin.6 pct.1 din C. colectiv de muncă pe P. pe anul 2007, „a fost stabilită o creștere a salariilor de bază, în medie, cu 12%, cu aplicarea de la (...), de care vor beneficia salariații P. aflați în evidența la data de (...)";.
Prevederea contractuală menționată anterior a fost explicitată prin dispozițiile următoare ale aceluiași articol în sensul că „în acest sens, se va proceda la o reașezare a salariilor de bază individuale, realizată de comun acord cu sindicatul corespondent, până la data de (...). Fondul alocat în acest scop se determină aplicând 12 % asupra sumei reprezentând totalul salariilor de bază ale personalului existent la data de (...). Suma creșterilor individualeva fi egală cu mărimea fondului. Comisa paritară P. S. va putea aproba eventuale corecții ale acestui fond, justificate de relocări semnificative de personal";.
Se observă astfel că nu este reglementată o creștere salarială individuală, pentru fiecare dintre salariați, ci aceasta privește creșterea în medie a salariilor de bază, aspect ce reiese din folosirea sintagmei „în medie";, în realitate fiind vizat fondul de salarii. De altfel, se stabilește o limită maximă a creșterilor salariale, anume, până la concurența sumei reprezentând fondul alocat în acest scop.
Or, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe aceste dispoziții din perspectiva unui drept individual la creșterea salarială solicitată, neluând în considerare faptul că prin modul de reglementare, un atare drept nu este câștigat. Practic, dispozițiile contractuale citate nu garantează unui salariat al P. că va beneficia personal de o creștere salarială, în condițiile în care nu se impune o reașezare a tuturor salariilor de bază individuale, concluzia fiind că prin trimiterea la reașezarea salariilor de bază, se indică procedura de urmat. F. vorba însă despre o creștere în medie a salariilor de bază, Curtea concluzionează că aceasta poate viza în mod diferit persoanele aflate în situații diferite, mai cu seamă că se indică reașezarea salariilor de bază de comun acord cu sindicatul, trimițându-se astfel la noi negocieri.
Așa fiind, se constată că nu există un drept individual născut al reclamanților la acordarea creșterii salariale de 12 % în anul 2007. Acest drept este prevăzut în mod generic, vizând situația generală a fondului de salarii la nivelul unității, iar situațiile individuale urmau a fi stabilite prin negociere și acord cu sindicatul.
Or, prin modul de formulare a acțiunii, reclamanta nu a înțeles să sesizeze instanța cu verificarea punerii în aplicare a dispozițiilor art. 128 alin. 6 din C. colectiv de muncă pe P. pe anul 2007, ci a solicitat direct aplicarea în favoarea ei a creșterii salariale de 12 procente, solicitare care, pentru considerentele ce preced, nu are temei în dispozițiile contractuale invocate.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin.
1 și 3 c.pr.civ., Curtea va admite recursul declarat cu consecința modificării în parte a sentinței atacate în sensul respingerii capătului de cerere având ca obiect diferențele salariale de 12% conform art. 128 din CCM 2007 la nivel de P.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C.pr.civ. intimata T. S. va fi obligată să plătească recurentei suma de 252,75 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta SC O. P. SA împotriva Sentinței civile nr. 5. din 2 februarie 2011 a T.ui B.-N., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge capătul de cerere având ca obiect diferențele salariale de 12% conform art. 128 din CCM 2007 la nivel de P.
Menține celelalte dispozițiile ale sentinței.
Obligă pe intimata T. S. să plătească recurentei suma de 252,75 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECATORI S .-C. B. I.-R. M. C. M.
GREFIER G . C.
Aflată în concediu de odihnă Semnează Prim Grefier M.LENA T.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond:C. N.
| ← Decizia civilă nr. 4053/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3099/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
