Decizia civilă nr. 4454/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4454/R/2011
Ședința publică din data de 2 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE: S.-C. B. JUDECĂTORI: I.-R. M.
G.-L. T. GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare, în vederea pronunțării, recursurile declarate de reclamantul S. M. DE L. D. D. C. C.-N. și de către pârâții S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA B. și S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA - R. DE T. F. DE C. C. împotriva sentinței civile nr. 2177 din 4 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26 octombrie 2011, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 2177 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive și a prescripției - invocată de pârâtele SNT FC - R. de T. F. de C. - C. și de S. "C. C."SA B.
A fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul S. M. de locomotivă din D. C. C.-N. în numele membrului de sindicat Man L. și au fost obligate cele două pârâte să-i achite pentru 2009 - un salar suplimentar echivalent cu salariul de bază - de încadrare din luna decembrie 2009 - actualizat cu rata inflației și dobânda aferentă până la plata efectivă.
Au fost respinse capetele de cerere privind ajutorul material de C. pe 2009, ajutorul material de P. pentru 2010, și salariul suplimentar, ajutorul de C. și prima de ziua F. - aferente anului 2010.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anul 2009 a fost respinsă obiectul cererii din speță îl formează drepturile bănești de natură salarială și se aplică în cauză ca atare, dispozițiilor art. 283 lit. c din Codul muncii, care prevede ca termen de formulare a acțiunii 3 ani.
Aceasta, întrucât drepturile bănești solicitate sunt o componentă a salariului, care conform art.155 Codul muncii se compune din salariul de bază., indemnizații, sporuri precum și alte adaosuri.
În cauză s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a regionalei de
T. F. de C. C. - C. individual de muncă al fiecărui angajat se încheie în baza contractului colectiv de muncă iar în speță, angajatorul este R. de T. F. de C. C. și în această calitate - are calitate procesuală pasivă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a SNT FC - R. de T. F. de
C. - C., aceasta nu este întemeiată, deoarece conform contractului colectiv demuncă rezultă că această societate este semnatara acestuia și ca urmare are sarcina de a duce la îndeplinire prevederile acestuia.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
Membrul de sindicat în numele căreia este promovată acțiunea este angajat ai pârâtei de rândul 1.
În conformitate cu dispozițiile art. 32 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități pe anii 2007-2008, pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, prima pentru Z. F., primele de P. și de C. S. suplimentar se poate acorda și trimestrial, în baza hotărârii C.ui de A., luată cu acordul delegaților aleși ai sindicatelor. În acest caz, cuantumul anual al salariului suplimentar va fi echivalent cu un salariu de bază mediu lunar realizat. D. veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar.
Prin noțiunea de „. se înțelege, profitul societății sau plusul de valoare care depășește cheltuielile societății. Reclamantul nu se poate apăra, că nu a obținut , pentru că în urma activității ce a desfășurat-o a obținut venituri. În acest text din CCM, se arată modalitatea constituirii fondului de plată a salariului suplimentar, dar din ansamblul articolului, nu rezultă că această plată este condiționată de existența profitului, astfel că apărarea pârâtei, în sensul că nu dispune de fondurile necesare achitării drepturilor solicitate, nu pot fi avute în vedere, întrucât o asemenea împrejurare nu o exonerează de obligația stabilită în sarcina sa prin contractele colective de muncă pe anii 2007-2009, contracte care dau naștere la drepturi și obligații în sarcina părților care le-au semnat, deci inclusiv în sarcina pârâtei, care are obligația să asigure fondurile necesare pentru respectare tuturor obligațiilor asumate și stabilite în sarcina lor.
Apărarea pârâtei că pe anul 2009 nu i s-a aprobat bugetul de venituri și cheltuieli nu este menit să absolve pârâta de la plata drepturilor stabilite prin C. colectiv de muncă, care are forță obligatorie între părți și nu condiționează plata acestor drepturi de alocarea sumelor necesare plății acestora, însă de reținut este faptul că pe anul 2009 acest drept nu se cuvine pentru următoarele:
C. colectiv de muncă valabil pe anii 2009-2010 prevede la art. 43 alin. 3 că la nivel de unitate al 13-lea salar, care este același cu noțiunea de salar suplimentar așa cum rezultă din prevederile art. 43, lit. a din C. colectiv de muncă, se stabilesc în funcție de posibilități, printr-un regulament aprobat în acest sens de către comisia prioritară din unitatea respectivă.
Așadar, plata acestui drept este condiționată de posibilitățile pe care le are societatea și de asemenea de modalitatea aprobată prin regulament de o comisie paritară, ori dovada acestei posibilități a societății și existența regulamentului aprobat nu a fost dovedită de reclamant.
Plata salariului suplimentar se cuvine așadar pe anul 2009, însă fiind condiționată de neaplicarea vreunei sancțiuni salariatului așa cum rezultă din criteriile de condiționare. iar acest drept se acordă, conform criteriilor stabilite, doar angajaților pentru munca prestată ireproșabil în cursul anului calendaristic.
În ceea ce privește ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de P. și C. aferente anului 2009 și P., salariul suplimentar, C. și prima de Z. F. pentru 2010, aceste drepturi nu se cuvin reclamantei, văzând și contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate încheiat între pârâte și reprezentanții salariaților, respectiv federațiile reprezentative la nivel de unitate, contract care a intrat în vigoare începând cu (...), motiv pentru care dispozițiile art. 247 din Codul muncii nu sunt aplicabile în speța.
Prin urmare pârâtele nu aveau obligația legală de a respecta în același timp atât prevederile CCM încheiat: la nivel de unitate cât și prevederile CCM încheiat la nivel de grup de unități.
Motivat de situația financiară dificilă a pârâtei S. "C. C."SA B., organizațiile sindicale reprezentative la nivel de unitate au fost de acord cu renegocierea clauzelor contractuale, în sensul ca prevederile art. 69 lit. a și b din CCM urmau a se aplica, într-o primă etapă, începând cu (...), iar ulterior prin A. adițional nr.
1708/(...) urma să se aplice începând cu (...).
În consecință, rezultă că prevederile CCM - ului pe anii 2009-2010 încheiat la nivel de unitate nu cuprinde clauze la un nivel inferior celor stabilite prin CCM la nivel de grup de unități, ci doar că s-a suspendat aplicarea prevederilor referitoare la acordarea ajutorului material de P. și C. și a primei de Z. C., urmând ca acestea sa se aplice începând cu data de (...).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul S. M. DE L. D. D. C. C.-N. solicitând modificarea sentinței de fond ca fiind netemeinică și nelegală, să se rețină cauza spre rejudecare și pe fond să se admită acțiunea așa cum a fost formulata și motivată.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că în mod greșit prima instanță respinge pretențiile solicitate, deoarece drepturile au devenit scadente după data de
(...), iar hotărârea a fost pronunțată la data de (...), iar pârâtele n-au achitat până la această dată drepturile solicitate prin acțiune.
În art.69 din CCM pe anii 2. prevede expres și imperativ că aceste prevederi se aplică începând cu (...), iar prin A. adițional nr. 1708/(...) s-a stabilit expres că aceste prevederi se aplică începând cu (...), prin urmare a operat o amânare a plății acestor drepturi salariale și nicidecum suprimarea acordării lor.
Pe de altă parte, dispozițiile art.2 din C. colectiv de muncă pe anii 2009-2010, prevăd: (1) din CCM 2009-2010 înregistrat sub nr.2572/(...) - prezentul contract colectiv de muncă devine aplicabil de la data înregistrării; (4) Părțile se obligă, ca în perioada de aplicare a prezentului contract colectiv de muncă, să nu promoveze clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior aplicabile la S. sau prin legislație; (7) Prevederile prezentului contract colectiv de muncă se vor adopta prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior, acolo unde prevederile minimale ale acestuia nu au fost atinse, sau ale cărui clauze nu se regăsesc incluse.
Deși a invocat ca temei legal al drepturilor solicitate prevederile art.71 din C. C. de M. la N. de G. de U. din T.ul F. pe anii 2006-2008, prelungit prin actul adițional nr. 370/(...) pentru 48 luni, căruia nu i se poate opune contractul colectiv de munca încheiat la nivelul paratei pentru anii 2010-2011 și înregistrat la D. B. sub nr.1708 din (...) prima instanța n-a ținut cont de ele, pronunțând o hotărâre netemeinica și nelegala data cu aplicarea greșita a legii.
Art.71 prevede - "cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare,"- pentru Z. F. se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de C. de A., la nivelul clasei 1 de salarizare.
Contractele colective de munca la nivel de unitate pe anii 2010-2011, nu sunt aplicabile în speța deoarece stabilesc o clauza prohibitiva în contradicție cu dispozițiile art. 71 din C. C. de munca la N. de G. de U. din T.ul F. pe anii 2006-
2008, aplicabil și în perioada 2009-2010, conform actului adițional nr. 370/(...), fiind astfel încălcate prevederile art. 238 alin. l Codul muncii și art. 8 alin. 2 din L. nr.130/1996, CCM la N. de G. de U. fiind încheiat la nivel superior fata de CCM
2009-2010 la nivel de unitate.
Prin recursul declarat de S. N. de T. F. de C. S. B. - R. de transport feroviar de călători C., s-a solicitat prin admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței civile, luând în considerare următoarele:
D. analiza probelor depuse la dosar, instanța de fond a reținut greșit faptul ca R. de T. F. de C. C. are calitate procesuala pasiva în cadrul acțiunilor izvorâte din contractele de munca asupra unor drepturi salariale obținute ca urmare a negocierii intre reprezentanții legali ai Societății Naționale de T. F. de C. S. B. și reprezentanții salariaților (Federațiile reprezentative menționate în lista semnatarilor C.ui C. de M., inclusiv S. M. de L. din D. C. C.-N. ).
Menționează faptul ca D. general al Societății Naționale de T. F. de C. C. C. S. a delegat D. Regionalei de T. F. de C. C. competenta de a încheia contracte de munca cu personalul care ocupa funcții de execuție în cadrul unității proprii și a subunităților din structura acesteia, în temeiul prevederilor art. 19 alin. 2 din Statutul Societății Naționale de T. F. de C. - C. C. S., iar în temeiul prevederilor art. 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii îi revine obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din C. C. de M. aplicabil (Contract C. de M. semnat de către reprezentanții S.)
Într-adevăr sub aspectul obligației plății drepturilor salariale, este indirect și în subsidiar și obligația Regionalei de T. F. de C. C., dar potrivit doctrinei în materie contractuala, calitatea procesuala activa/pasiva poate avea doar părțile semnatare ale contractului nu și unitățile care fac parte din structura vreunei părți semnatare.
În măsura în care R. de T. F. de C. C. prin reprezentant legal ar fi semnatar al C.ui C. de M. cu reprezentanții salariaților (Federațiile reprezentative menționate în lista semnatarilor C.ui C. de M.), calitatea procesuala pasiva a acesteia ar fi fost indubitabila, ori nu este cazul în speța de fata.
Consideră ca în mod greșit instanța de fond a admis în parte cererea reclamantului, obligându-i la plata salariului suplimentar pe 2009.
Conform A.ui adițional la C. C. de M. pentru anul 2009, prevederile art. 32 alin. 1 și 2 cu referire la salariul suplimentar, precum și prevederile art. 69 lit. a și b privind ajutorul de P., C. și Z. F. se modifica în sensul ca aceste prevederi nu se aplica în anul 2009, urmând sa se aplice doar începând cu anul 2011.
Prin recursul declarat de pârâta S. N. de T. F. de C. "C.F .R. C." - S. B. s-a solicitat modificarea sentinței atacate conform susținerilor invocate mai jos.
În motivare pârâta consideră că soluția de respingere a excepției prescrierii dreptului material la acțiune în ceea ce privește acordarea salariului suplimentar aferent anului 2009 a fost dată cu aplicarea greșită a legii, ceea ce constituie motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Fiind vorba despre o cerere în vederea soluționării unui conflict de munca având ca obiect neexecutarea unor clauze contractuale din CCM, pentru care legiuitorul a stabilit un termen de prescripție de 6 luni, rezulta implicit faptul ca în speța de fata nu se pot retine ca fiind aplicabile dispozițiile art. 283 lit. c) din Codul muncii, în cauza nefiind vorba despre o acțiune privind drepturi salariale.
Precizează faptul ca dreptul la acțiune În cazul neexecutării prevederilor art.32 alin.(I) din contract s-a născut la data (...), iar față de data introducerii acțiunii, respectiv data de (...), raportat la prevederile art. 283 alin. (l) lit. e) din Codul Muncii, dreptul material la acțiune al intimatului reci amant privind acordarea salariului suplimentar pentru anii 2006-2008 este prescris.
Pe fondul cauzei, solicită instanței, raportat la prevederile art. 3041 din Codul de procedură civilă, să analizați prezenta cauză sub toate aspectele.
Critică reținerile instanței ca nesusținute, avându-se în vedere faptul că prin apărările formulate, a arătat că drepturile solicitate pot fi acordate doar în concordanță cu prevederile legale care reglementează fundamentarea fondului de salariu.
Astfel, potrivit principiului că nimeni nu se poate obliga la ceva ce este imposibil, recurenta nu se putea obliga să acorde salariul suplimentar pentru că nu avea fonduri pentru acordarea acestora, si, chiar daca ne-am asumat această obligație, ea s-ar fi putut executa numai dacă ar fi existat fondurile necesare pentru acordarea acestor drepturi. Dar câtă vreme subscrisa lucrează în pierdere, această clauză contractuală a fost imposibil de executat.
Este de subliniat faptul că în conformitate cu dispozițiile art. 12 din L. nr.130/1996 privind contractul colectiv de munca, republicată, cu modificările ulterioare: "contractele colective de munca se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale"".
Acest text se aplica prin analogie și salariaților din unitățile în care statul este acționar majoritar, cum este subscrisa, unități pentru care fondul de salarii este limitat la suma aprobata prin hotărâre de guvern, dispoziție prevăzuta de O. nr.7..
Este important de reținut ca prin O. nr. 7. s-a prevăzut obligativitatea aprobării prin act normativa bugetului de venituri și cheltuieli al societăților cu capital majoritar de stat, respectiv și pentru sub scrisa.
Potrivit art.236 alin.(4) din Codul Muncii, "contractul colectiv de munca încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților."
D. acest text rezulta ca un contract colectiv de munca poate fi izvor de drepturi și obligații numai daca se înscrie în limitele legii, în caz contrar clauzele negociate neproducând efecte juridice.
Caracterul de norma convenționala a contractului colectiv de munca face ca acesta sa devina inaplicabil în situația în care vine în contradicție cu un act normativ, ori negocierea de drepturi bănești, așa cum este salariul, fără ca acestea sa poată fi susținute din bugetul aprobat la nivel superior societății angajatoare, nu naște obligația de plata.
Apreciază că atâta timp cât instanța a admis contrariu, acest lucru echivalează cu a admite ca părțile unui contract colectiv de munca la nivel de unitate pot negocia drepturi de natura salariala fără nici un fel de limita, ca lege a părților, având eficienta chiar cu încălcarea legii.
Prin urmare, clauzele din contractul colectiv de munca ce prevedeau aceste drepturi nu pot avea eficienta decât în măsura în care fondul de salarii al angajatorului este suficient pentru plata acestor sume, obligația de plata luând naștere doar în condițiile existentei surselor de venit care se aproba prin actele normative emise pentru aprobarea acestora.
Mai mult decât atât, pârâta fiind o societate cu unic acționar statul român, aflată sub autoritatea M.ui T.urilor și Infrastructurii și unul din agenții economici monitorizați în baza prevederilor O. nr. 7. privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, aprobată prin L. nr.203/2009 aveam obligația respectării prevederilor art.7 alin.(1), conform cărora: " indicelui de creștere a câștigului salarial mediu brut lunar, care nu va putea fi mai mare de 60% din indicele de creștere a productivității muncii .... ". Deci, în conformitate cu aceste prevederi legale subscrisei i-a revenit obligația de a se încadra în fondul de salarii prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli aferent anului 2009.
În ceea ce privește actualizarea și cu dobândă legală a sumelor reprezentând salariul suplimentar pe anul 2009, din considerentele sentinței nu reies motivele pe care se sprijină soluția instanței de fond cu privire la actualizarea cu dobânda legală a sumelor reprezentând drepturi bănești, fiind incidente prevederile art. 261 alin. l pct. 5 C.pr.civ. potrivit cărora hotărârea trebuie să cuprindă motivele în fapt și în drept care au format convingerea instanței, ceea ce constituie motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 din Codul de procedură civilă.
Pe această cale, arată faptul că, în dispozitivul sentinței, instanța de fond, a obligat pârâtele la plata drepturilor bănești, indexate cu rata inflației și cu dobânda aferentă până la plata efectivă. Or, în aceasta situație, hotărâre a nu cuprinde în motivarea sa argumentele ce au format convingerea instanței de fond cu privire la soluția pronunțată, respectiv la obligarea pârâtelor la plata sumelor reprezentând drepturi bănești actualizate cu rata inflației și cu dobânda aferentă.
În subsidiar, apreciază că, plata dobânzii legale, în cazul în care suma de bani a fost și actualizată, ar fi excesivă, conducând la o dublă reparație, deoarece prejudiciul suferit de intimații reclamanți se acoperă fie din dobânda legală, fie din diferența rezultată din actualizarea sumelor solicitate.
Mai mult, un eventual cumul al dobânzii legale cu inflația ar fi fost admisibil în perioada anterioară intrării în vigoare a O.G. nr. 9/2000, când inexistența unei rate legale a dobânzii ar fi putut lasă loc arbitrariului, însă în prezent, nu mai pot fi găsite argumente întrucât, în principiu, dobânda legală cuprinde și rata inflației, deci și despăgubirea pentru prejudiciul cauzat prin deprecierea monedei naționale în perioada dintre data exigibilității creanței și data plății.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilorlegale incidente, Curtea reține următoarele:
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive reiterată de recurenta S.
C. SA - R. T. F. C. C. prin motivele de recurs, Curtea constată că prima instanță a dat o corectă soluționare acesteia apreciind întemeiat că membrul de sindicat, în numele căruia a fost promovată acțiunea, este angajat al pârâtei recurente R. de T. F. de C. „. C. SA"; C., cu această pârâtă fiind încheiat contractul individual de muncă al membrului de sindicat, pârâta având calitatea de angajator direct.
Prin urmare, ceea ce interesează în speța dedusă judecății este calitatea de angajator, și aceasta aparține recurentei R. de T. F. de C. C., raporturile de muncă în baza cărora se revendică drepturile de natură salarială fiind stabilite între aceasta și membrul de sindicat.
Pârâta recurentă nu contestă calitatea sa de angajator pentru membrul de sindicat însă precizează că această calitate derivă din mandatul dat de către S. N. de T. F. de C. SA B., or, un astfel de mandat confirmă calitatea procesuală a pârâtei în prezenta cauză.
D. punct de vedere al raporturilor dintre angajator și salariați nu prezintă relevanță cine este semnatarul contractului colectiv de muncă, drepturile de natură salarială derivând din acesta în beneficiul salariaților își găsesc corespondența în obligația corelativă a angajatorului de a le plăti.
Referitor la prescripția dreptului la acțiune, Curtea constată că în conformitate cu dispozițiile art. 283 alin. 1 din Codul muncii prevede că „Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
De asemenea, conform art. 1 alin. 1 din L. nr. 130/1996 prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin. 1 din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. 1 lit. a)- d) din Codul munciia reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, iar prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor adaosuri neacordate, ce fac parte, potrivit dispozițiilor art.155 din Codul muncii, din categoria drepturilor salariale, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile menționate anterior este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea constată că potrivit art. 243 alin. 1 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar conform dispozițiilor art. 241 alin. 1 lit. b din Codul muncii, efectele clauzelor contractului colectiv de muncă se întind pentru toți salariații angajatorului pentru contractele încheiate la nivel de unitate.
S. suplimentar este prevăzut la art. 32 alin.1 din CCM 2009-2010 încheiat la nivelul pârâtei, înregistra la D. B. sub nr. 2752/(...) și la art. 30 din CCM la nivel de grup de unități înregistrat la M. sub nr. 2836/(...), valabil 48 luni, conform A.ui adițional înregistrat sub nr. 370/(...).
Acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului, contractul colectiv de muncă precizând în mod expres cum și din ce fonduri se plătesc aceste drepturi.
Astfel, art. 30 alin. 3 precizează că :„ D. veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";. D. modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții rezultă așadar în mod evident obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri.
Pentru aceste motive, având în vedere faptul că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de 10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că dispozițiile invocate de către recurentă pentru a justifica atât caracterul facultativ al dreptului pretins, cât și lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni nu pot prezenta relevanță în speță.
În sensul caracterului necondiționat al dreptului la acordarea salariului suplimentar, pledează și art. 31 din CCM care face trimitere la criteriile de acordare a salariului suplimentar, prevăzute în anexa 6, din care rezultă că plata dreptului este obligatorie, cu excepția unor situații care țin de conduita disciplinară a salariaților.
Prin urmare, criticile aduse prin motivele de recurs ale pârâtelor, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale cu atât mai mult cu cât acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin recursurile formulate.
În ceea ce privește OUG nr. 7., deși invocate în general în recurs, se reține că recurenta nu formulează critici de nelegalitate a sentinței recurate prin raportare la anumite dispoziții din acest act normativ.
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 2 din L. 130/1996 și art. 236 din Codul muncii, „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legaleconstituie legea părților";, astfel încât salariații recurentei erau îndreptățiți la plata tuturor drepturilor salariale, inclusiv a adaosurilor la salariu, în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă aplicabil.
Prin urmare soluția instanței de fond privind acordarea salariului suplimentar aferent anului 2009 este legală și temeinică.
Referitor la salariul suplimentar aferent anului 2010, se constată, pe de o parte, faptul că potrivit A.ui adițional nr. 1708/(...) la CCM la nivel de unitate, prevederile referitoare la acordarea acestuia nu se aplică pentru anul 2010, iar, pe de altă parte, prevederile CCM la nivel de grup de unități, invocat ca temei al acțiunii reclamantului, și-au încetat aplicabilitatea la data de (...), anterior momentului la care s-ar fi cuvenit acordarea acestuia.
În ceea ce privește acordarea ajutorului material de P. și C. și a primei de Z. C., cererea reclamantului a fost respinsă motivat de faptul că organizațiile sindicale reprezentative la nivel de unitate au fost de acord cu renegocierea clauzelor contractuale, în sensul ca prevederile contractuale referitoare la aceste drepturi își suspendă aplicabilitatea potrivit A. adițional nr. 1708/(...) la CCM la nivel de unitate, acestea urmând să se aplice începând cu (...).
Aprecierile instanței în ceea ce privește îndreptățirea reclamantului de a beneficia de aceste drepturi sunt eronate în condițiile în care s-a invocat ca temei legal al drepturilor solicitate prevederile art. 71 din C. C. de M. la N. de G. de U. din T.ul F. pe anii 2006-2008, prelungit prin actul adițional nr. 370/(...) pentru 48 luni, a cărui aplicabilitate se impune cu prioritate față de contractul colectiv de munca încheiat la nivelul paratei în condițiile prevăzute de art. 8 alin. 2 din L. nr.
130/1996, fiind contract încheiat la nivel superior.
Potrivit art. 71 din CCM la nivel de grup de unități "cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare,"- pentru Z. F. se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de C. de A., la nivelul clasei 1 de salarizare.
Prin urmare reclamantul este îndreptățit să beneficieze de acordarea ajutorul material de C. pentru anii 2009 și 2010 stabilit la nivelul clasei 1 de salarizare, ajutorul material de P. pentru anul 2010 stabilit la nivelul clasei 1 de salarizare și prima pentru Z. F. pentru anul 2010 stabilită la nivelul clasei 1 de salarizare, actualizate cu rata inflației la data efectivă a plății, plus dobânda legală.
În ceea ce privește actualizarea drepturilor stabilite în favoarea reclamantului, cu rata inflației și acordarea dobânzii legale, aceasta are în vedere acoperirea prejudiciului efectiv suferit precum și a beneficiului nerealizat de reclamant ca urmare a plății cu întârziere a drepturilor ce i se cuvin.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 - 3
C.pr.civ. va admite în parte recursul reclamantului cu consecința modificării în parte a sentinței atacate potrivit dispozitivului prezentei decizii, urmând a fi respins ca nefondat recursul pârâtei.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de S. M. DE L. D. D. C. C.-N. împotriva Sentinței civile nr. 2177 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâtele S. C. SA B. și S. C. SA - R. T. F. C. C. să plătească reclamantului Man L. ajutorul material de C. pentru anii 2009 și 2010 stabilit la nivelul clasei 1 de salarizare, ajutorul material de P. pentru anul 2010 stabilit la nivelul clasei 1 de salarizare și prima pentru Z. F. pentru anul 2010stabilită la nivelul clasei 1 de salarizare, actualizate cu rata inflației la data efectivă a plății, plus dobânda legală.
Menține restul dispozițiilor din sentință.
Respinge ca nefondate recursurile formulate de pârâtele S. C. SA B. și S. C. SA - R. T. F. de C. C.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 noiembrie 2011.
PREȘED.TE JUDECATORI I .-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
GREFIER G . C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: P. R.a M.lena
| ← Decizia civilă nr. 3099/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 635/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
