Decizia civilă nr. 4814/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 4814/R/2011
Ședința publică din data de 22 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G.
JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții P. și C. M. C. N. împotriva sentinței civile nr. 3581 din 29 august 2011 a Tribunalului C. pronunțate în dosar nr. (...) privind și pe reclamantele intimate F. E. E. și P. I. E., precum și pe pârâta intimată Ș. „. G. C. N., având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantelor intimate - avocat P. G. din cadrul Baroului C., împuternicită de S.
L. al Î. P. C., ale cărui membre de sindicat sunt reclamantele.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatelor și este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de (...) reclamantele intimate au depus la dosar concluzii scrise.
Reprezentanta reclamantelor solicită cuvântul pe fond arătând că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind formulate cereri prealabile, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentanta reclamantelor solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3581 din (...) a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă acțiunea formulata de reclamantele F. E. E., P. I. E. ,prin reprezentant S. L. AL I. P. C.EAN în contradictoriu cu pârâții S. „. G. C.-N. , C. LOCAL AL M. C.-N., P. M. C.-N.
A fost obligată pârâta S. „. G. C.-N. să calculeze și să plătescă diferențele de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea L. nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite reclamantelor în conformitate cu prevederile L. nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței G.ului nr. 15/2008, începând cu 01 octombrie 2008, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data intrării în vigoare a L. nr.
330/2009 precum și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de munca al reclamantelor.
Au fost obligați pârâții C. LOCAL AL M. C.-N., P. M. C.-N. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze pentru reclamante. F. cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Prin D. nr.843/2 iunie 2009, publicată în M.O. din 464/6 iulie 2009, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiile art. I pct.2 și 3 din O. nr.151/2008, pentru modificarea și completarea O. nr.15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, sunt neconstituționale.
Pentru a se pronunța astfel, în esență Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O. nr.136/2008, statuând că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. încalcă art.1 alin.4, art.61 alin.1 și art.115 alin.4 din legea fundamentală. Totodată, o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art.115 alin.6 din Constituție, coroborate cu cele ale art.41 și art.47 alin.1 din legea fundamentală .
Potrivit dispozițiilor O. nr.15/2008, privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art.1 alin.1 lit.b și c, se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul
României prin L. nr.221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007 Guvernul României, prin O. nr.136/2008, privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, modifică unele prevederi ale O. nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin L. nr.221/2008, reducând majorările salariale stabilite de P. .
Acest act normativ însă a fost declarat neconstituțional de către Curtea
Constituțională, prin decizia nr.1221/12 noiembrie 2008, publicată în M.O. al R., partea I, nr.804/2 decembrie 2008.
Ulterior, G.ul emite O. nr.151/2008 din 10 noiembrie 2008, publicată în
M.O. - partea I, nr.759/11 noiembrie 2008, prin care după ce în art.1 pct.1 modifică denumirea O. nr.15/2008, prin art.I pct.2 și 3, reduce în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul L. nr.221/2008 de aprobare a O. nr.15/2008.
Curtea Constituțională, prin decizia nr.842/2 iunie 2009, publicată în M.O.
- P. I, nr.464/6 iulie 2009, constată neconstituționalitatea art. I pct.2 și 3 din O. nr.151/2008, invocând aceleași considerente avute în vedere și la analiza O. nr.136/2008 .
Este important de reținut, ca o situație de fapt, că prin D. nr. 9. iunie 2009
Curtea a constatat încă odată neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct.2 și 3 n din O. nr.151/2008, concomitent cu constatarea neconstituționalității art.2 și 3 din O. nr.1/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar
.
De remarcat faptul că, atât prin dispozițiile art. 2 și 3 din O. nr.1/2009, cât și prin dispozițiile art.2 și 3 din O. nr.31/2009 și dispozițiile art.2 din O. nr.41/2009 se reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct.2 și 3 din O. nr.151/2008, prevederi constatate neconstituționale de către Curtea Constituțională.
Cum modificările aduse O. nr.15/2008, prin dispozițiile art. I pct.2 și 3 din
O. nr.151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art.31alin.3, fraza a II-a din L. nr.47/1992 nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte .
În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de G. O. nr.15/2008, așa cum aceasta fusese aprobată prin L. nr.221/2008, tribunalul consideră că în prezent O. nr.15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ funcționează în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin L. nr.221/2008 .
Mai sunt citate prevederile art. 253 alin.1, art.166 din Codul muncii. Întrucât în cauză se aplică principiile răspunderii civile contractuale, cel vinovat trebuie să asigure repararea integrală a prejudiciului produs, astfel încât atunci când e vorba de plata unei sume de bani cuantumul prejudiciului se compune atât din această sumă cât și din corecția ei cu indicele de inflație .
Prin urmare, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, pârâta S. „. G. "; unitate de învățământ ce funcționează potrivit art.145 din L. nr.84/1995, legea învățământului, în calitate de angajator a fost obligat la calcularea și plata, către părțile reclamante, a diferențelor salariale neacordate potrivit O. nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin L. nr.221/2008 .
Procedând astfel, se dă satisfacție și respectării dispozițiilor art.1 din
Protocolul nr.1 la C., cu referiri la jurisprudența C. (Draon împotriva Franței [MC[, nr.1.513/03, & 65, C.E.D.O. 2005-IX, hotărârea împotriva R., Străin și alții, nr.57.001/00, &56, C.E.D.O. 2005-VII, 21 iulie 2005, Păduraru citată anterior, &
98-99, Podeanu, nr.4.596/03, &34, 16 februarie 2006, R. nr.13.309/03, & 34, 20 iulie 2006, cauza Viașu contra R., hot. Din 9 decembrie 2008, cauza Tarik împotriva R. - hotărârea din 7 februarie 2008 și cauza Șerbănescu împotriva R.).
În temeiul art.167 din L. nr.84/1995 au fost obligați pârâții C. LOCAL AL M. C.-N. și P. M. C.-N. să asigure plata drepturilor salariale acordate părților reclamante prin prezenta acțiune. Instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs P. M. C.-N. și C. LOCAL AL M. C.- N., solicitând modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii față de aceștipârâți.
În motivarea recursului pârâtul P. municipiului C.-N. a arătat în esență că potrivit dispozițiilor art. 63 alin.4 lit. a) din L. 215/2001 in exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. 1 lit. c) (atribuții privind bugetul local), primarul exercita funcția de ordonator principal de credite al bugetului local. Ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora în condițiile legii. Așadar, pentru ca instituția primarului să poată repartiza fonduri pentru cheltuielile de personal, este necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate în mod corect, să fi fost prevăzute în bugetul de stat, din acesta, sumele destinate cheltuielilor de personal sa fi fost repartizate si virate in contul bugetului local.
Pe de alta parte, bugetul pe anul 2011 a fost aprobat prin HCL nr. 2 din 25 ianuarie 2011, însă nu a fost asigurata sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamanților. De asemenea. potrivit L. bugetului de stat pentru anul 2011, sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
În temeiul celor menționate mai sus, a arătat, de asemenea, că potrivit L. nr. 1 din 5 ianuarie 2011 - L. E. N. - prin art. 104, în conformitate cu alin. 2
Finanțarea de baza se asigura din bugetul de stat din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale,pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporuri, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora [...]. Totodată, potrivit alin. 5 finanțarea de baza aprobata anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului B., de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiva municipiului B., cu asistenta tehnica de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiva I. Ș. al M. B. De asemenea. alin. 6 din L. E. N. prevede în mod clar ca S. defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, alocate pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat ca finanțare de baza, nu pot fi executate silit pentru recuperarea creanțelor stabilite prin titluri executorii in sarcina autorităților administrației publice locale.
Față de prevederile art. 50 alin. 2 lit. a din L. nr. 273/2006, Direcția
Generală a Finanțelor P.e asigură repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, în termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în M. O. al R., P. I. R. acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin D. a directorului Direcției Generale a
Finanțelor P.e Județene după consultarea consiliului județean și a primarului și cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă și solidaritate socială, după caz, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
În conformitate cu dispozițiile L. nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
În motivarea recursului pârâtul C. local al mun. C.-N. a reiterat aceleașiconsiderente, subliniind în plus că sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ provin de la bugetul de stat, instituția făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, în funcție de necesarul financiar al fiecăreia, în conformitate cu dispozițiile art. 39 alin 6 din L. 273/2006. Așadar, în cazul prezentului litigiu, arată că nu s-a făcut dovada ca partenerii sociali au urmat etapele legale.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 17 noiembrie 2011, S. L. al Î. P. C. a solicitat respingerea recursului.
În motivare s-a arătat că excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de recurentă este nefondata raportat la dispozițiile art. 167 din L. nr. 84/1995, art. 1 din HGR nr. 538/2001, art. 16, 23, 28, 40 din HG nr. 2192/2004, consiliul local fiind ordonator de credite și centru de execuție bugetara la care este arondata parata de rândul 1.
În condițiile în care unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate prin bugetul local, acesta are obligația de a asigura fondurile necesare plății drepturilor salariale ale personalului didactic.
Nici unul dintre motivele de recurs nu sunt de natura să explice motivele de neaplicare a dispozițiilor unei legi aprobate de P.
Sunt dezvoltate considerente referitoare la fondul pretențiilor.
În ceea ce privește trimiterea la dispozițiile L. nr.1/2011 - L. E. N., apreciază că acestea sunt făcute cu rea credință cunoscut fiind principiul neretroactivității legii civile în timp. Concret, acțiunea are ca obiect drepturile salariale pentru anii școlari 2007-2008 respectiv 2008 - 2009, adică anterior intrării în vigoare a L. nr.1/2011.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare.
Argumentele pârâților recurenți C. local și P. mun. C.-N. vizează modul de alimentare a bugetului local pentru asigurarea sumelor necesare plății drepturilorsalariale ale cadrelor didactice și situația creată prin obligarea acestora la alocarea fondurilor în lipsa unor repartizări specifice de la bugetul de stat.
Raportat la aceasta, Curtea constată că în mod corect a reținut prima instanță incidența în cauză a dispozițiilor art. 167 din L. nr. 84/1995, potrivit cărora unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse
Se observă din acestea faptul că asigurarea cheltuielilor de personal se face în cadrul finanțării de bază, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică. Împrocesuarea acestuia s-a făcut deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale și raportat la calitatea pârâtului de autoritate publică locală, sens în care devin incidente dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 2 alin. 1 lit.b din L. nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Pe de altă parte, potrivit art. 36 alin. 4 din L. nr. 215/2001 C. Local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar. Totodată, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, conform dispozițiilor art. 36 alin. 6 lit. a) pct. 1 din L. nr.
215/2001. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. (...) „consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ";.
De asemenea, art. 63 alin. 4 lit. a) și b) din L. nr. 215/2001 reglementează atribuțiile primarului de ordonator principal de credite, respectiv de întocmire a proiectului bugetului local.
În mod evident, primarul a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. (1) din L. administrației publice locale prevăzând expres această calitate.
În mod evident, nu s-a dispus prin sentința atacată plata reclamanților de către recurenți în calitate de angajați ai acestora, ci prin obligarea la „. drepturilor s-a înțeles de fapt efectuarea de către fiecare dintre cei implicați în procesul de salarizare a personalului didactic a procedurilor specifice pentru asigurarea fondurilor necesare plății.
Conform art.40 din H.G. 2192/2004, după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al M. B., prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, repartizează unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora.
Consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ. B. aprobate conform legii se comunică unităților de învățământ și trezoreriilor în a căror rază teritorială își au sediul aceste unități.
După aprobare, bugetele unităților de învățământ preuniversitar de stat reprezintă documentul pe baza căruia se asigură finanțarea cheltuielilor acestora în exercițiul financiar respectiv.
Executarea plății drepturilor salariale este posibilă, printre altele, și în raport de măsura în care recurenții își îndeplinesc obligația de a cuprinde în proiectul legii bugetului sumele corespunzătoare cu această destinație, desigur în baza propunerilor ordonatorului principal de credite.
Deși este axiomatic imperativul încadrării în limitele bugetare a tuturor cheltuielilor de la buget, se constată că obligația de a asigura încadrarea în limitele bugetare a acestor cheltuieli revine chiar recurenților, care trebuie să asigure prevederea în buget a acestor sume datorate în baza unei legi în vigoare la momentul pentru care se solicită drepturile.
În plus, un alt aspect este cel dat de specificul raporturilor de muncă în cadrul unităților bugetare, în care deși încheierea formală a contractului individual de muncă se face între unitate și angajat, în fond, raportul este unul între stat și angajat, întrucât sursa financiară din care se achită drepturile salariale este bugetul de stat și bugetul local, reglementarea raporturilor de muncă, a drepturilor și obligațiilor angajaților, a cauzelor răspunderii disciplinare, se face prin legi specifice, negocierea salarială este limitată, neputând fi negociate clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, cu alte cuvinte, statul se comportă ca un angajator în cazul acestor angajați. Ca atare, chemarea în judecată a recurenților se face în considerarea acestui raport juridic suis generic, ca reprezentând angajatorul sub aspect financiar în cadrul raportului de muncă.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții P. și C. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 3581 din (...) a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 22 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, D. C. G. C. M. I. T.
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond. M.-F. B.
| ← Decizia civilă nr. 1806/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 5057/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
