Decizia civilă nr. 444/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 444/R/2011
Ședința din 07 februarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : L. D.
JUDECĂTOR : S. D.
JUDECĂTOR : D. G.
G. : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. A. împotriva sentinței civile nr. 954 din 04 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată SC F. I. S., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri, iar la a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent S. A., avocat R. L. F., lipsă fiind reclamantul recurent și reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 01 februarie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtei intimate întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantului reclamantului recurent.
Curtea constată că, recursul declarat de reclamantul recurent nu este semnat de către aceasta și nici de către reprezentantul reclamantului recurent, această lipsă a semnăturii complinindu-se prin semnarea recursului de către reprezentantul reclamantului recurent S. A., avocat R. L.
F., în fața instanței.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că nu mai are alte cereri în probațiune de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului conform concluziilor scrise pe care le depune la dosar, în sensul de a se dispune obligarea pârâtei intimate de a plăti reclamantului suma de 1200 euro indemnizația de deplasare conform Contractului de M. I. semnat. Nu solicită obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A Î n urma deliberării, reține că la data de(...), prin sentința civilă nr. 9., pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. A., în contradictoriu cu pârâta S. F. I. S.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale aferente lunii februarie 2009, în cuantum brut de 720 lei și a indemnizației de concediu de odihnă aferente anilor 2007, 2008 și 2009.
S-a dispus radierea din carnetul de muncă al reclamantului a mențiunilor privind efectuarea a 6 zile libere în luna iunie 2007, 23 de zile libere în luna iulie 2007 și 15 zile libere în luna februarie 2009, fiind obligată pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale aferente acestora, conform contractului individual de muncă încheiat.
A fost respinsă cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata indemnizației de deplasare în sumă de 1.200 E.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a reținut că în baza contractului individual de muncă încheiat între părți, reclamantul S. A. s-a obligat să presteze muncă pentru pârâta SC F. I. S., pe o perioadă nedeterminată, începând cu data de (...), în calitate de conducător auto, stabilindu-se un salariu de bază brut lunar în sumă de
440 lei.
Potrivit înscrierilor din carnetul de muncă al reclamantului seria Bf nr.
0742231, poziția 71, începând cu data de (...), salariul cuvenit reclamantului s-a majorat la 720 lei lunar.
Potrivit deciziei nr. 26/(...), raportul de muncă dintre părți a încetat la data de (...), prin acord, în temeiul art. 55 lit. b C. muncii.
Potrivit art. 163 C. muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Pârâta nu a făcut dovada plății către reclamant a drepturilor salariale aferente lunii februarie 2009, cu toate că sarcina probei îi incumbă, potrivit art. 287 din C. muncii.
Potrivit art. 144 C. muncii, salariatul este obligat să efectueze în natură concediul de odihnă în perioada în care a fost programat, cu excepția situațiilor expres prevăzute de lege sau atunci când, din motive obiective, concediul nu poate fi efectuat. Compensarea în bani a concediului de odihnă este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.
Pârâta nu a probat acordarea concediului legal de odihnă aferent perioadei (...)-(...), cu toate că sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, care este obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Potrivit mențiunilor din carnetul de muncă al reclamantului, acesta ar fi beneficiat de 6 zile libere în luna iunie 2007, 23 zile în iulie 2007 și 15 zile libere în februarie 2009.
Nu au fost depuse la dosar cererile de acordare a zilelor libere, formulate de către reclamant, și nu s-a dovedit efectuarea acestora. Dimpotrivă, din adeverința nr. 212/(...) și jurnalul de circulație emise de V. - Î. de circulație N. rezultă că reclamantul a prestat muncă pentru societatea pârâtă, efectuând mai multe curse în lunile iunie și iulie 2007.
Concediul fără plată poate fi acordat salariaților în condițiile prevăzute de C. muncii și contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii
2007-2010, nedovedite în speță.
În ceea ce privește indemnizația de deplasare solicitată în cuantum de
1.200 E., tribunalul a reținut că în contractul individual de muncă nu au fost stipulate clauze în acest sens, apreciind că reclamantul nu a dovedit îndreptățirea sa la plata acesteia.
Raportat la considerentele expuse, în baza art. 40 alin. 2 lit. c), art. 141 alin.4, art. 161, art. 163, art. 287 C. muncii, tribunalul a admis în parte acțiunea formulată, obligând pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale aferente lunii februarie 2009, în cuantum brut de 720 lei și a indemnizației de concediu de odihnă aferente anilor 2007, 2008 și 2009.
Instanța a dispus radierea din carnetul de muncă al reclamantului a mențiunilor privind efectuarea a 6 zile libere în luna iunie 2007, 23 de zile libere în luna iulie 2007 și 15 zile libere în luna februarie 2009, obligând pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale aferente acestora, conform contractului individual de muncă încheiat.
Instanța a respins cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata indemnizației de deplasare în sumă de 1.200 E., reținând că reclamantul nu a probat îndreptățirea sa la plata acesteia.
În baza art. 274 alin. 1 C.proc.civ., a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, proporțional cu partea din pretenții admisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. A., solicitândadmiterea recursului, în sensul obligării pârâtei la plata indemnizației de deplasare în sumă de 1.200 E., arătând că în conformitate cu art. 10 și art. 155 C. muncii, angajatorul este obligat la plata tuturor serviciilor efectuate de către angajat prin plata indemnizației de deplasare, fără a fi necesar ca reclamantul să aducă probe concludente.
De asemenea, subliniază că probațiunea administrată la fondul cauzei confirmă faptul că în perioada (...)-(...) a efectuat 9 curse, iar în perioada (...)-(...) a efectuat 15 curse, indemnizația pe cursă fiind stabilită în acord cu angajatorul la 50 E.
Prin întâmpinarea depusă în data de (...), pârâta S. F. I. S. (f. 8-9) asolicitat respingerea recursului, întrucât indemnizația de deplasare solicitată de reclamant nu este stipulată în contractul individual de muncă, iar acesta nu a dovedit îndreptățirea sa la plata acesteia.
Învederează că recurentul reclamant a făcut un calcul eronat al curselor, din jurnalul de circulație reieșind că în perioada de referință acesta a efectuat 13 curse, iar nu 24, fiind astfel îndreptățit la o sumă totală de 650
E., care, de altfel, i-a fost achitată în luna iulie conform statului de indemnizație.
Opinează, de asemenea, că a respectat dispozițiile instituite prin art.10 din H.G.R. nr. 1860/2006.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Examinând hotărârea prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente și a probațiunii administrate, Curtea apreciază că aceasta este legală și temeinică, recursul fiind nefondat.
Recurentul reclamant critică hotărârea exclusiv sub aspectul modului de soluționare a cererii referitoare la indemnizația de deplasare.
Raportat la probațiunea administrată, Curtea constată că reclamantul recurent este îndreptățit să beneficieze de indemnizație de deplasare, cuantumul acesteia fiind stabilit prin acordul părților la 50 E. pentru fiecare cursă (f. 54 dosar fond).
În ceea ce privește suma de 1200 E. pretinsă cu acest titlu de către reclamantul recurent, se notează că aceasta este una eronată, calcululcontravalorii acesteia făcându-se, nu în raport de numărul de curse, ci în raport de plecările și sosirile efectuate de către acesta în perioada de referință.
În acest sens, se constată că în jurnalul de deplasări la care se raportează recurentul reclamant (f. 76 dosar fond) sunt menționate în total
24 de plecări și sosiri în perioada (...)-(...), însă acordarea indemnizației de deplasare se justifică doar în măsura efectuării de curse integrale, incluzând plecare-sosire destinație - retur.
Astfel, pentru efectuarea de 13 curse recurentul reclamant era îndreptățit la 650 E., iar nu 1200 E. cum pretinde acesta. De altfel, conform statelor „indemnizații de deplasare"; pentru perioada 1-15 iulie 2007, respectiv 16-31 iulie 2007 (f.13,14 recurs), semnate de către recurentul reclamant, reiese fără nici o urmă de echivoc că acestuia i-a fost achitată cu titlu de indemnizație de deplasare pentru cursele efectuate în perioada de referință echivalentul în lei al sumei de 650 E.
Nu pot fi primite nici susținerile recurentului reclamant privitoare la adresa nr. (...) emisă de V. - Î. de circulație N., în sensul că aceasta ar confirma efectuarea în perioada de referință a 24 curse(f. 75 dosar fond), aceasta întrucât adresa menționată nu nominalizează numărul de curse, ci doar face trimitere la extrasul din jurnalul de circulație, script ce a fost analizat de către instanță prin considerentele anterioare.
Având în vedere aspectele expuse, în baza art. 312 al. 1 din C. de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantului S. A.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. A. împotriva sentinței civile nr. 954 din (...) a T.ui M. pronunțate în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G.
L. D. S. D. D. G. C. M.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...)
Jud.fond: D.M.H./M.C.
| ← Decizia civilă nr. 2944/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2580/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
