Decizia civilă nr. 2506/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ S ecția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie D osar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2506/R/2011
Ședința din 04 iulie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : D. G.
JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : D. C. G. G. : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC E. S. împotriva sentinței civile nr. 535 din 08 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat P.-O. A., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente SC E. S., avocat A. Ș. și reprezentantul reclamantului intimat P. O. A., avocat M. P., lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită cu reclamantul intimat P. O.
A., însă aceasta se acoperă prin prezenta în fața instanței a reprezentantului acestuia, potrivit dispozițiilor art. 89 alin. 2 C.pr.civ.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care la întrebarea instanței, reprezentantul reclamantului intimat arată că reclamantul P. O. A. domiciliază în Z., str. K. L. nr. 37, jud. Sălaj și că a primit un exemplar al recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar un raport de expertiză contabilă judiciară efectuat în dosarul de urmărire penală cu privire la cuantumul prejudiciului și arată că a depus acest raport de expertiză în susținerea cererii de suspendare a prezentului recurs formulat ca petit principal în memoriul de recurs, având în vedere faptul că dosarul de urmărire penală este aproape finalizat și că s-a început urmărirea penală a reclamantului intimat.
Reprezentanta pârâtei recurente arată că partea pe care o reprezintă a mai formulat o plângere penală împotriva reclamantului intimat pentru fals în declarații care are legătură cu cauza dedusă judecății, însă nu cunoaște stadiul de soluționare al acesteia.
De asemenea, solicită suspendarea prezentului recurs în temeiul art. 244 pct. 2 C.pr.civ., până la pronunțarea unei hotărâri penale definitive pentru faptele arătate în plângerea penală înregistrată sub nr. 4467/P/2010 la P. de pe lângă
Judecătoria Baia Mare, conform copiei atașate la prezentul recurs. Apreciază că hotărârea care se va pronunța în dosarul penal are o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii din prezenta cauză, deoarece prejudiciul cauzat de reclamantul intimat ca urmare a săvârșirii infracțiunilor este estimat de către expert la suma de 40.000 lei.
În măsura în care s-ar pronunța o hotărâre irevocabilă prin care pârâta recurentă ar fi obligată la plata unor sume de bani către reclamantul intimat înainte de pronunțarea unei hotărârii penale de condamnare a acestuia și de obligare la rândul lui la plata unor sume de bani către pârâta recurentă, s-ar creaun grav prejudiciu societății pârâtei recurente, existând posibilitatea ca sumele de bani pe care acesta le-a însușit ca urmare a infracțiunilor arătate să nu mai poată fi recuperate de la reclamantul intimat.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea cererii de suspendare a prezentului recurs formulată de reprezentanta pârâtei recurente în temeiul art. 244 pct 2 C.pr.civ, întrucât între cauza penală și prezenta cauză nu există nici o legătură, având în vedere că dosarul la care face referire reprezentanta pârâtei recurente este un dosar penal, instituirea eventuală a unei obligații de plată a intimatului către recurentă izvorând dintr-un raport juridic penal și nu dintr-un raport juridic de dreptul muncii.
Subliniază că, cererea dedusă judecății, soluționată de către instanța de fond, vizează drepturi salariale restante pentru perioada 11 noiembrie 2007 - septembrie 2010, iar pârâta recurentă nu poate face dovada achitării către reclamantul intimat a acestor drepturi salariale, reclamantul intimat nefiind retribuit pe perioada cât a fost angajatul pârâtei recurente.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea de suspendare a prezentului recurs în temeiul art. 244 pct. 2 C.pr.civ. formulată de către reprezentanta pârâtei recurente, apreciind că soluția ce se va pronunța în cauza penală nu poate avea înrâurire asupra prezentei cauze, atât raportat la obiectul cauzei deduse judecății, cât și raportat la faptul că societatea recurentă nu a învestit instanța cu o cerere reconvențională.
Reprezentanta pârâtei recurente și reprezentantul reclamantului intimat arată că nu mai au alte cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, în principal casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de fond raportat la prevederile art. 312 alin. 5 C.pr.civ. și ale Legii nr. 168/1999, reținând că instanța de fond a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului; în măsura în care nu se va împărtăși acest punct de vedere, solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului, justificat de faptul că au fost achitate drepturile salariale solicitate de reclamantul intimat, aspect ce rezultă din copiile registrului de casă în format electronic.
Susține pe larg motivele expuse în scris prin memoriul de recurs depus la dosar, respectiv solicită obligarea reclamantului intimat la plata cheltuielilor de judecată în recurs în cuantum de 1.500 lei, conform copiei chitanței pe care o depune la dosar.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală , susținând că în cauză nu este necesară efectuarea unei expertize contabile, ci trebuie depuse la dosar statele de plată din perioada 11 noiembrie 2007 - septembrie 2010, în măsură să facă dovada achitării drepturilor salariale.
Întrucât societatea recurentă nu a făcut dovada plății drepturilor salariale pretinse de către reclamantul intimat decât pentru două luni, în mod legal și temeinic prima instanță a admis cererea acestuia. Solicită obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată pe care le va dovedi până la sfârșitul dezbaterilor.
Reprezentanta pârâtei recurente arată că se opune acordării cheltuielilor de judecată pretinse de către reclamantul intimat, în condițiile în care dovada acestora se va face ulterior închiderii dezbaterilor.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A Î n urma deliberării, reține că la data de (...), prin sentința civilă nr. 5., pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-a admis în parte cerereaformulată și precizată de reclamantul P. O. A., împotriva pârâtei SC E. S. R. și în consecință, a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului suma de 19.452 lei cu titlu de salarii restante pe perioada 11 noiembrie 2007 - septembrie 2010.
Soluția menționată se fundamentează pe următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată la data de (...) în dosarul nr. (...) contestatorul P. O. A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata SC E. S. constatarea nulității absolute a Deciziei nr. 3 din (...) emisă de aceasta; obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale a drepturilor salariale pentru perioada octombrie
2010 și până la efectiva reîncadrare; obligarea intimatei la plata drepturilor salariale ce i se cuvin în temeiul contractului individual de muncă nr.
245937/(...) pentru perioada septembrie 2007 - septembrie 2010.
Pârâta, prin precizările la întâmpinare depuse la data de (...), a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada septembrie 2007-16 noiembrie 2007, excepția de nemotivare a petitului privind plata drepturilor salariale, dat fiind faptul că e greu de crezut că o persoană poate lucra trei ani fără salariu, iar în ceea ce privește dovada plății salariului, a arătat că, întrucât statele de plată nu sunt semnate, depune extrase de cont, fișele fiscale ale reclamantului pe anii 2007-2009 și fișe de client din care rezultă că în ziua salariului reclamantul plătea bunuri achiziționate de la firma pârâtă.
Prin Sentința civilă nr. 299/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-a disjuns capătul de cerere formulat de contestator având ca obiect obligarea intimatei la plata drepturilor salariale aferente perioadei septembrie 2007 - septembrie 2010 și s-a dispus formarea prezentului dosar.
La termenul de judecată din data de (...), reclamantul și-a precizat câtimea obiectului cererii solicitând plata drepturilor salariale doar începând din data de (...) până în septembrie 2010, excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada septembrie 2007-16 noiembrie 2007,
Referitor la fondul cauzei, T. a reținut că prin contractul de muncă nr.
245937/(...), între reclamantul P. O. A. și pârâta SC E. S. s-a născut un raport de muncă, cel dintâi prestând, în beneficiul secundei, activitate de operator calculator, în schimbul unui salariu de bază de 440 lei brut lunar, iar de la (...) de 800 lei brut lunar, așa cum reiese din certificatul privind stagiul de cotizare depus la fila 22 dosar.
Art. 163 Codul muncii stabilește că plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către cel îndreptățit, sarcina probei revenindu-i, conform art. 287 Codul muncii, angajatorului, obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
În speță, pârâta a făcut dovada achitării salariilor doar pe lunile martie și iunie 2009 prin extrasele de cont emise de R. B. (f.11, 12 dosar)
În ce privește restul perioadei, statele de plată nefiind semnate de angajat, pârâta s-a prevalat de fișele de client și de facturile (f. 13-21), care însă atestă plata de către reclamant a unor produse achiziționate de la societatea pârâtă, iar nu a plății salariului de către pârâtă angajatului ei.
Nici certificatul privind stagiul de cotizare nu face dovada plății salariului, ci a cuantumului drepturilor salariale cuvenite reclamantului de la societatea unde desfășura activitate pe bază de contract de muncă.
Potrivit considerentele expuse, prima instanță a admis în parte acțiunea reclamantului, conform dispozitivului.
În termen legal, a declarat recurs pârâta S. E. S. R., solicitând, în principal,casarea sentinței recurate ca urmare a necercetării fondului de către primainstanță; în subsidiar, solicită modificarea în parte a sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
De asemenea, solicită suspendarea recursului până la soluționarea definitivă a cauzei penale în care s-a început urmărirea penală împotriva reclamantului intimat P. O. A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2151 alin. 1 Cod penal, temeiul de drept al cererii constituindu-l dispozițiile art. 244 pct. 2 Cod de procedură civilă
În susținerea soluției de casare, societatea recurentă arată că instanța fondului a pronunțat hotărârea fără a intra în cercetarea fondului, fără a analiza în ce condiții și cum a fost posibil ca reclamantul intimat să lucreze la societatea recurentă o perioadă de 3 ani de zile fără a fi retribuit. Mai mult, cu o motivare sumară a respins toate probele solicitate în dovedirea faptului că reclamantului intimat i s-au achitat drepturile salariale pe întreaga perioada solicitată.
Nu numai că s-a încălcat dreptul la apărare al societății recurente, dar s-a încălcat și dreptul la un proces echitabil, în condițiile în care potrivit legislației muncii sarcina probei revine pârâtului - în speță recurentei.
În virtutea rolului activ, a garantării dreptului la apărare și la un proces echitabil, a principiului stăruirii instanței prin orice mijloace în vederea aflării adevărului era esențială în prezenta cauză luarea unui interogatoriu reclamantului - probă solicitată de recurentă instanței de fond și respinsă .
De asemenea, societatea recurentă face trimitere la o convorbire înregistrată pe un CD, referitor la care subliniază că, deși nu constituie un mijloc de probă, acesta poate constitui un început de dovadă scrisă care să se coroboreze și alte probe.
Consideră că în cauză era oportună efectuarea unei expertize contabile, care ar fi relevat, cu certitudine, plata drepturilor salariale către reclamantul intimat. În acest sens, era necesară și audierea ca martor a numitului C. C.
Plata drepturilor salariale pretinse rezultă inclusiv din Registrul de casă al societății ținut în sistem electronic, și care a fost completat de către reclamant și expediat pe mail.
Întrucât toate probele solicitate i-au fost respinse, apreciază că tribunalul a încălcat dispozițiile art. 163 teza a II a din Codul muncii.
Arată că, în măsura în care nu se va împărtăși soluția de casare, în cauză s-ar impune modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.
În ceea ce privește cererea de suspendare a cauzei până la soluționarea definitivă a cauzei penale, în conformitate cu dispozițiile art. 244 pct. 2 Cod de procedură civilă, Curtea reține că aceasta a fost respinsă ca nefondată, pentru considerentele expuse în practica, astfel că nu va reveni asupra acesteia.
Intimatul s-a opus admiterii recursului.
În probațiune s-au depus înscrisuri și un CD.
Recursul este nefondat.
Conform prevederilor art. 287 din Codul Muncii sarcina probei în conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depună dovezile in apărarea sa pana la prima zi de înfățișare.
Art. 288 din Codul Muncii statuează că administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgenta, instanța fiind in drept să decada din beneficiul probei admise partea care întârzie in mod nejustificat administrarea acesteia.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 168 din Codul Muncii „ plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Statele de plată, precum și celelalte documente justificative se păstrează și se arhivează de către angajator în aceleași condiții și termene ca în cazul actelor contabile, conform legii ";.
Coroborând dispozițiile legale evocate, Curtea reține că, în cauză, sarcina dovedirii plății salariului către reclamantul intimat revine societății recurente care trebuie să respecte limitările sub aspect probatoriu impuse de legiuitor în această materie.
În acest context, nu se poate reține că prima instanță a încălcat dreptul la apărare al societății recurente pe motiv că a respins ca inadmisibile proba testimoniale, a interogatoriului, respectiv a unei expertize contabile.
Așa cum reiese din încheierea de ședință din (...) (f. 33 dosar fond), aceste probe au fost solicitate în dovedirea tezei probatorii referitoare la plata salariului, astfel că, raportat la dispozițiilor art. 168 din Codul Muncii, în mod corect acestea nu au fost primite de instanță.
De altfel, solicitările în probațiune, chiar și în măsura în care s-ar fi circumscris limitărilor impuse de legiuitor prin art. 168 din Codul muncii, nu puteau admise, prin prisma faptului că au fost formulate ulterior primei zile de înfățișare.
Neîntemeiate se dovedesc a fi și alegațiile privind lipsa de rol activ a primei instanțe. După cum se poate remarca, prima instanță a dat dovadă de rol activ, punându-i în vedere, în mod constant, reprezentantului societății recurente să depună statele de plată sau alte documente justificative din care să rezulte plata salariului către reclamantul intimat.
Ceea ce omite însă societatea recurentă să aibă în vedere, este faptul rolul activ al instanței în materia conflictelor de muncă este unul limitat, putând fi exercitat numai în măsura în care nu intră în coliziune cu dispozițiile speciale ale art. 287 din Codul Muncii.
Recurenta apreciază că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, făcând trimitere în acest sens la dispozițiile art. 287 din Codul Muncii, prevederi care, așa cum s-a arătat, stabilesc că sarcina probei revine angajatorului.
Curtea notează că și aceste susțineri sunt nefondate, în contextul în care, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul de acces la instanță, garantat de dispozițiile art. 6 al. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care implică și dreptul un proces echitabil nu este un drept absolut, acesta putând suferi limitări impuse de către legiuitorul național.
T. a cercetat fondul cauzei, în sensul că analizat pretențiile deduse judecății prin prisma probațiunii de la dosar și prin raportare la normele speciale care guvernează materia conflictelor de muncă, evidențiind punctual aspectele pe care le-a avut în vedere la pronunțarea soluției, respectiv motivele pentru care a înlăturat solicitările și apărările părților.
Curtea consideră că T. a tranșat în mod corect fondul cauzei, în condițiile în care societatea recurentă, nu a produs nici o probă din cele admise de legiuitor din care să reiasă plata drepturilor salariale pentru perioada de referință, cu excepția unei perioade de două luni.
Este adevărat că, în recurs, recurenta a depus copii conforme cu originalul ale registrului de casă al societății, însă acest script nu se încadrează în sfera documentelor justificative de natură să facă dovada plății salariului, ca urmare a faptului că acest registru privește doar operațiunile comerciale desfășurate de către societate.
Așadar, acest registru nu este relevant decât sub aspectul relațiile comerciale ale societății. Or, plata salariului privește raporturile de muncă dinte societate și angajați, care nu se circumscrie sferei operațiunilor comerciale.
Curtea nu poate primi ca mijloc de probă CD-ul depus la dosar datorită faptului că acesta nu constituie o probă în sensul dispozițiilor Codului de procedură civilă, aspect recunoscut, de altfel, de către societatea recurentă.
De altfel, și în măsura în care un astfel de mijloc de probă era considerat admisibil de către legiuitor, acesta nu putea fi administrat în recurs, ca urmare ainterdicției impuse de art. 305 Cod procedură civilă, care stabilește că în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor.
Ținând seama de considerentele arătate, în baza art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul societății pârâte.
Deși potrivit art. 274 Cod de procedură civilă, reclamantul intimat este îndreptățit la plata cheltuielilor de judecată, Curtea va respinge această cerere, ca urmare a faptului că nu a fost dovedit cuantumul acestora prin scripte depuse anterior încheierii dezbaterilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. E. S. împotriva sentinței civile numărul 535 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Respinge cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. G. S. D. D. C. G.
G. C. M.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...) Jud.fond: B.G.
| ← Decizia civilă nr. 4048/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 5097/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
