Decizia civilă nr. 864/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 864/R/2011
Ședința martie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : S. D.
JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : L. D. GREFIER : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL M. C.-N. și L. T. "N. B." împotriva sentinței civile nr. 3177 din 04 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. AL I. P. C.EAN, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului intimat S. L. al Î. P. C., avocat G. P., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate intimaților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar împuternicire avocațială și concluzii scrise și arată că nu mai are alte cereri în probațiune de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursurilor și menținerea sentinței recurate susținând pe larg motivele expuse în concluziile scrise depuse la dosar. De asemenea, arată că a luat act că pârâtul recurent L. T. „ N. B."; în ultimii trei ani anteriori înregistrării acțiunii nu a realizat venituri proprii, însă apreciază că acesta este obligat să pună în aplicare și să respecte C. C. de M. și la nivel județean. Nu solicită obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A D eliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3177 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...) a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții M. M., C. L., S. C., S. E., P. F., P. T., P. E., O. I. G., D. A. A., O. A. P., W. O. L., I. S., T. N., C. D., P. V., M. M., A. S. A., C. R., B. N., C. C., O. L., V. A., SIM R., N. N., P. A., RAD S. ANA, H. I. M. S. A. I., G. D. E., P. V., R. S., P. R., B. N., C. M., S. S. V., S. E., C. I. C., C. I. M., P. S., M. M. E., S. A. D., I. M.,
G. I. C., H. O. A., R. F., C. A., T. I., F. (PETRICAN) O., HERTA SORANA, IVAN MADA., C. DORU, P.ITA CONSTANTIN, VARVARI L. C., I. A., JUCAN V.A, CIOICA C., TUSA A., COSMA OTILIA, SICIU S., S. M. M., C. C. și T. ANA prin S. L. AL Î. P. C.EAN în contradictoriu cu pârâții L. T. N. B. și C. LOCAL AL M. C.- N. astfel cum a fost precizată.
A fost obligat pârâtul de rândul 1, în calitate de angajator, la plata primei de vacanță, în cuantum de un salariu de bază, pentru 3 ani școlari anteriori introducerii cererii, actualizată în funcție de indicele de inflație până la data efectivă a plății, și anume la plata primei aferente anului școlar 2006-2007 către reclamanții indicați prin tabelul nominal întocmit pentru anul școlar (...)- (...), a primei aferente anului școlar 2007-2008 în favoarea reclamanților indicați prin tabelul nominal întocmit pentru anul școlar (...)-(...) și a primei aferente anului școlar 2008-2009 către reclamanții indicați prin tabelul nominal întocmit pentru anul școlar (...)-(...).
A fost obligat pârâtul de rândul 1 să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale membrilor de sindicat.
A fost obligat pârâtul de rândul 2 la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în perioada anilor școlari (...)-2008 respectiv 2008-2009 reclamanții au fost angajați ai pârâtului L. T. N. B., după cum sunt detaliate perioadele concrete prin tabelele anexate (filele 15-26).
Potrivit art. 59 alin. 3 din C. C. de M. U. la nivel național pe anii 2007-
2010, „. contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță";, iar prin dispozițiile art. 37 lit. g din C. C. de M. încheiate la N. de R. Î. pe perioada vizată prin prezenta cerere de chemare în judecată (anii școlari 2006-2009), în acest domeniu s-a convenit ca personalul din învățământ să beneficieze și de „o primă de vacanță din venituri proprii";, care urma să se acorde odată cu indemnizația de concediu, respectiv cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu (art. 29 alin. 4).
În analiza cauzei de față trebuie pornit, în principal, de la verificarea aspectelor care vizează legalitatea clauzei din CCM la nivelul de ramură de învățământ prin care părțile au convenit plata unor prime de vacanță în cuantumul unui salariu de baza avut în luna anterioară plecării în concediu, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Deși legalitatea și validitatea acestei clauze nu a fost contestată de către pârâți, câteva aspecte se impun a fi subliniate.
Conform prevederilor art. 8 alin 1, 3 și 4 din L. nr. 130/1996, „Clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai in limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege.
(2) C. colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivelsuperior.(…)
(4) La încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare ladrepturile salariaților au un caracter minimal";.
În situația instituțiilor bugetare, categorie din care fac parte semnatarii
Contractelor colective de muncă supuse atenției instanței, dispozițiile legale mai sus citate se completează cu prevederile art. 12 alin 1 din același act normativ, potrivit cărora „C. colective de muncă se pot încheia și pentrusalariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale";.
Interpretând sistemic și per a contrario prevederile legale mai sus citate, ținând seama și de principiile care stau la baza raporturilor de muncă, rezultă că salariații bugetari pot negocia, prin contracte colective de muncă, clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Un alt argument în susținerea validității raționamentului expus vine și din interpretarea teleologică a dispozițiilor legale citate. A., scopul vizat de legiuitor a fost acela de a limita posibilitatea de negociere a drepturilor salariale prin CCM-uri exclusiv în privința drepturilor ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Apoi, pe aceeași linie logică, trebuie reținut că salarizarea personalului didactic este reglementată prin L. nr. 1. care, prin art. 48 statuează că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în sporuri și alte drepturi salariale suplimentare. Potrivit alin. 2 al art. 48 din L. nr. 1., drepturile salariale suplimentare al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii. Apoi, potrivit art. 50 alin. 12, „personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzută de lege și de contractul colectiv de muncă"; iar potrivit prevederilor art. 146 din aceeași lege, „în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică în totalitate normele din legislația muncii, respectiv prevederile contractelor colective de muncă";.
Concluzionând, din interpretarea tuturor textelor legale mai sus citate rezultă că personalul didactic are dreptul de a negocia prin contracte colective de muncă acele drepturi salariale suplimentare a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Întrucât legea specială aplicabilă raporturilor de muncă ce se derulează între părțile din litigiul de față reglementează exclusiv acordarea și modul de calcul a salariului de bază, recunoscând existenta unei părți variabile a salariului, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare (a căror acordare și mod de calcul nu o reglementează), rezultă ca această parte variabilă a salariului poate face obiectul negocierii prin CCM-uri.
Ca un argument suplimentar (fără a fi definitoriu) în susținerea acestei opinii, este de remarcat faptul că la înregistrarea contractelor colective de muncă la nivel de ramură, supuse analizei instanței, M. Muncii și P.i Sociale nu a sesizat încălcarea prevederilor art. 8 din L. nr. 130/1996, cu toate că, în conformitate cu prevederile art. 27 din același act normative, intră în atribuțiile acestei instituții să verifice legalitatea clauzelor contractuale.
În considerarea argumentelor mai sus expuse, în soluționarea litigiului dedus judecății se pornește de la premisa legalității clauzei inserate in cuprinsul Contractelor colective de munca, privind obligația angajatorului de a plăti o prima de vacanță.
Pornind de la aceasta premisă și în conformitate cu prevederile art. 236 alin. 4 din Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților. Pe cale de consecință, încălcarea obligațiilor de către părțile semnatare atrage răspunderea contractuală a părții aflate în culpă.
Continuând raționamentul, în situația în care pârâții nu au negat încălcarea obligației contractuale de plată a unei prime de vacanță, putându-se apăra exclusiv prin invocarea lipsei fondurilor necesare plății acestor prime, se ridică întrebarea în ce măsură aceste apărări pot fi reținute ca fiind pertinente iar situația invocată de natură să lipsească de efecte clauza contractuală.
În CCM la nivel de ramură de învățământ 2005-2006, părțile au inserat clauza potrivit căreia angajatul „are dreptul la o prima de vacanță din venituriproprii";. Conform prevederilor art. 170 alin. 3 din L. învățământului nr.
84/1995, "Instituțiile și unitățile de învățământ pot beneficia și de alte surse de venituri dobândite în condițiile legii: venituri proprii, subvenții, donații, sponsorizări și taxe de la persoane juridice și fizice";.
Pârâtul de rând 1 a încercat acreditarea ideii conform căreia clauza contractuală este afectată de modalitatea condiției, cu consecința că prima de vacanță va putea fi acordată doar dacă unitatea de învățământ a realizat venituri proprii, pentru constituirea fondului necesar pentru acordarea acestei prime.
Or, în opinia tribunalului, clauzele CCM evocate trebuie interpretate având în vedere prevederile art.977-985 Cod civil. A., rezultă fără îndoială că acordarea primei de vacanță reprezintă o obligație contractuală iar nu o facultate a angajatorului .De altfel, însăși modalitatea în care părțile au înțeles să formuleze clauza reclamată exclude ipoteza afectării obligației de modalitatea condiției. A., părțile nu au menționat „plata primei de vacanță se va face dacă se obțin venituri proprii"; ci „plata primei de vacanță se face din venituri proprii";, înțelegând, așadar, să indice sursa de finanțare a acestor cheltuieli. Pentru exemplificare, o situație similară se întâlnește în contractele colective de muncă încheiate la nivel S. cu privire la ajutorul pentru Ziua feroviarului.
Necuprinderea în fondul de salarii inclus în bugetul de venituri și cheltuieli supus aprobării a fondului necesar acordării primei de vacanță s-a făcut din culpa pârâtului de rând 1 iar aceasta nu se poate prevala de propria culpă pentru a justifica neexecutarea obligațiilor asumate prin C. C. de M..
A condiționa plata primelor de vacanță (ca, de altfel, a oricăror drepturi salariale) de existența veniturilor angajatorului și a lăsa la latitudinea angajatorului cuprinderea acestor sume în buget este de natură a scoate raporturile de muncă din matca lor firească și a deschide calea abuzului.
În privința mențiunilor cuprinse în CCM unic județean la nivel de ramură învățământ 2007-2008 precum și în CCM unic județean la nivel de ramură învățământ 2008-2009, prelungit pana la (...), conform cărora „prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului, conform O.U.G. nr.146/2007";, această trimitere nu impietează asupra existenței dreptului la prima de vacanță, aceasta neavând decât scopul de a stabili un criteriu de cuantificare a primei. De altfel, admițând că acest criteriu de cuantificare nu mai este valabil urmare a suspendării O.U.G. nr.
146/2007 prin legile succesive de aprobare a bugetului de stat, mai rămâne un criteriu de cuantificare, prevăzut de aceleași părți, respectiv ";un salariu de bază al angajatului";.
Pentru considerentele de fapt si de drept mai sus expuse, tribunalul a constatat că în cauza dedusă judecății se angajează răspunderea contractuală a părții care nu și-a îndeplinit culpabil obligațiile contractuale, sens în care a dispus obligarea pârâtului L. T. N. B., în calitate de angajator, la plata primei de vacanță în cuantum de un salariu de bază, în favoarea reclamanțilorindicați prin tabelele anexă, pentru 3 ani școlari anteriori introducerii cererii. De asemenea, în temeiul art. 161 alin. 4 teza finală din Codul muncii, primele datorate au fost actualizate în funcție de indicele de inflație până la data efectivă a plății.
În temeiul art. 3 din Decretul nr. 92/1976, actualizat, pârâtul de rând 1 a fost obligat la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale membrilor de sindicat.
Pârâtul C. Local al municipiului C.-N. a fost obligat conform art. 167 din
L. nr. 84/1995 la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
În temeiul art. 291 Codul muncii raportat la art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată Î mpotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții L. T. N. B. și C. Localal municipiului C.-N.
Prin recursul declarat de L. T. N. B. s-a solicitat modificarea sentinței însensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului s-a invocat că dreptul la plata primei de vacanță este supus condiției prealabile a identificării sumelor de finanțare, a negocierii în vederea includerii drepturilor în actele normative ce le reglementează și a plății acestora exclusiv din veniturile proprii, conform art.35 alin.1 și 2, art.36 lit. g din C. colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ pe anii 2007
- 2008 care nu au fost respectate în cauză.
S-a susținut că dreptul la plata primei de vacanță nu are caracter legal, contrar cerinței art.17 alin.2 din L. nr.50/2003, ceea ce a împiedecat cuprinderea fondurilor necesare plății în bugetul aprobat.
În fine, s-a arătat că pârâta nu a realizat în ultimii 3 ani venituri proprii necesare plății sumelor de vacanță, ceea ce reprezintă o condiție de recunoaștere a dreptului conform acordurilor colective de care se prevalează reclamanții.
Prin recursul declarat de pârâtul C. Local al municipiului C.-N. s-a solicitat respingerea acțiunii împotriva sa ca formulată față de o persoană lipsită de calitate procesuală.
În motivarea recursului s-a arătat că în conformitate cu dispozițiile Legii nr.1. privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitate de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
Potrivit disp. art.167 din L. nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea de la bugetul local și din alte surse, urmând ca finanțarea de bază să se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
De asemenea față de prevederile art.50 alin.2 lit. a din L. nr.273/2006 D. Generală a Finanțelor P.e asigură repartizarea pe unități administrativ teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat în termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în M. O. al R., partea I.
Din coroborarea taxelor legale la care s-a făcut referire mai sus, rezultă că pentru ca instituția să poată aloca fonduri pentru cheltuielile de personal, este imperios necesar ca aceste sume să fi fost prevăzute în bugetul de stat -aceasta pe de o parte, iar pe de altă parte, din bugetul de stat sumele destinate cheltuielilor de personal să fi fost repartizate și virate în contul bugetului local, instituția făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ în funcție de necesarul financiar al fiecăreia, în conformitate cu disp. art.39 alin.6 din L. nr.273/2006.
Pe de altă parte bugetul pe anul 2010 a fost aprobat prin HCL nr.30/2010 însă nu a fost asigurată sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamantului.
De asemenea, potrivit Legii bugetului de stat pe anul 2010 sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Repartizarea acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin decizia a directorului D. Generale a Finanțelor P.e Județene după consultarea
C.ui județean și a Primarului și cu asistența tehnică de specialitate a I. Ș. sau a D. de muncă și solidaritate socială, după caz, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Reclamantul S. L. al Î. P. C. a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea va admite în parte recursurile pentru următoarele considerente:
Recursul pârâtului L. T. N. B.
Conform dispozițiilor art.48 alin 2 din L. nr.1., salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar se face cu respectarea principiului potrivit căruia învățământul constituie o prioritate naționala, ținând seama de responsabilitatea și complexitatea muncii, de pregătirea și experiența profesională, de rolul și importanta activității prestate. Salariul personalului didactic se compune din salariul de baza, stabilit conform legii, și o parte variabila, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
Curtea reține că, întrucât dispozițiile art. 50 alin. 12 din L. nr. 1., în vigoare în perioada pentru care se solicită în cauză drepturi bănești, prevăd că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, art.157 alin.2 din Codul muncii, referitor la stabilirea prin lege a sistemului de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice, nu poate exclude stabilirea prin contractele colective de muncă a unor prime de vacanță în favoarea personalului didactic.
Potrivit art. 146 din aceeași lege, „în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică celelalte dispoziții din legislația muncii";.
Se reține astfel că în mod eronat invocă recurentul L. T. N. B. dispozițiile art.17 alin.2 din Codul muncii, fără a lua în considerare că L. nr. 1., reglementând sistemul de salarizare a personalului didactic, a prevăzut posibilitatea stabilirii unor premii și altor drepturi bănești prin contracte colective de muncă.
Prin dispozițiile art. 59 alin. 3 din C. colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006 și 2007-2010 s-a statuat că prin contractelecolective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță.
Așadar, contractele colective de muncă la nivel național aplicabile în perioada de referință prevăd posibilitatea acordării prin contractele colective de muncă încheiate la nivel inferior a unei prime de vacanță, în raport de posibilitățile economico-financiare ale unității.
În acest sens, C. C. de M. la N. de R. Î. pentru anii 2005-2006 stabilește că prima de vacanță se acordă din veniturile proprii ale unității de învățământ, ceea ce îi conferă un caracter condiționat suspensiv de realizarea de către unitatea școlară a veniturilor proprii.
Prin art. 37 lit. g din C. C. de M. U. la N. de R. Î. pe anii 2007-2008 s-a stabilit că personalul din învățământ beneficiază de „o primă de vacanță, în
condițiile legii.
Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu.";
Prin art.36 lit. g din C. C. de M. U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2008-
2009, prelungit până la (...), s-a stabili că personalul din învățământ beneficiază de „o primă de vacanță, în co ndițiile legii . Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului conform O.U.G. nr.146/2007";.
Potrivit dispozițiilor art.5 din C. colectiv unic la nivel de ramură învățământ, acesta produce efecte față de toți salariații din învățământ.
Deși pârâtul L. T. N. B. a invocat imposibilitatea plății drepturilor pretins de salariați în raport de neîndeplinirea procedurii prealabile plății drepturilor (identificarea surselor, stabilirea criteriilor, negocieri ale partenerilor de dialog social), Curtea apreciază însă că dreptul pretins de reclamanți are caracterul unui drept afectat de condiția suspensivă a realizării de venituri proprii de către unitatea școlară pentru perioada 2006-2007, respectiv caracter pur și simplu, neafectat de modalități pentru perioada 2007-2008 și 2008-2009.
Prin urmare, apărarea pârâtei se limitează doar la perioada 2006-2007, fiind pertinentă sub acest aspect, deoarece condiția de care depinde existența dreptului este realizarea veniturilor proprii, nefiind însă asimilate evenimentului viitor și nesigur ca producere, etapele invocate de pârât.
A., nerealizarea unor venituri proprii în anul școlar 2006-2007, aspect necontestat în cauză, împiedică îndeplinirea condiției de care depinde nașterea dreptului pretins prin acțiune și atrage modificarea sentinței în aceste limite.
La data de (...) a fost înregistrat la D. de M. și P. S. a J. C. C. C. de M. U.
J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2008-2009, prelungit până la (...), care la art.36 lit. g prevede că personalul din învățământ beneficiază de o „o primă de vacanță, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului conform O.U.G. nr.146/2007";.
Potrivit art. 25 alin.3 L. 130/1996, contractele colective de munca se aplică de la data înregistrării la D., sau la o dată ulterioară în măsura în care părțile își manifestă voința în acest sens.
Prin urmare, Curtea apreciază că pentru anii școlari 2007-2008 și 2008-
2009 membrii de sindicat reprezentați de reclamant sunt îndreptățiți la plata primei de concediu, în temeiul dispozițiilor art.36 lit. g din C. C. de M. U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2008-2009, care nu mai condiționează plata acesteia de existența veniturilor proprii ale unităților școlare.
Recursul declarat de pârâtul C. Local al M. C.-N.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de recurentul C. Local Curtea constată că argumentația pe care aceasta se fundamentează este parțial întemeiată. În concret, prin raportare la normele legale incidente, excepția nu poate fi primită decât cu privire la obligația de alocare a drepturilor salariale aferente perioadei 2006-2007.
Referitor la perioada 2007-2009, Curtea notează că dispozițiile art.167 alin. 1 din L. nr. 84/1995 statuează că finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr.
273/2006 privind finanțele publice locale veniturile bugetare locale se constituie și din „sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamanților rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță veniturile din care se constituie sumele necesare pentru această plată.
Este real că în sensul prevederilor art. 14 din Codul muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din L. nr. 1. privind Statutul personalului didactic, calitatea de angajator aparține unității de învățământ, și prin urmare acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale. Or, pentru aceasta sunt prevăzute, prin dispoziții legale speciale, atribuții specifice în sarcina altor instituții, printre care și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale.
În cauză, calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât C. Local al M.
C.-N. este justificată pentru perioada 2007-2009, prin prisma faptului că potrivit dispozițiilor art.36 alin. (4) lit. a) din L. nr. 215/2001, acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. (...) privind finanțarea unităților deînvățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 „consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
Deși repartizarea efectivă a fondurilor necesare plății drepturilor salariale pentru unitățile de învățământ se realizează, conform art. 5 alin. (6) din L. nr.
11/2010 a bugetului de stat pentru anul 2010, de către directorul direcției generale a finanțelor publice județene, Curtea reține că acesta repartizează sumele pe comune, orașe și municipii, astfel încât drepturile salariale solicitate se achită tot din bugetul local.
Neprevederea în bugetul pe anul 2010 a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale solicitate de reclamanți nu poate determina sistarea plății acestor drepturi salariale, atât timp cât ordonatorii principali de credite, în elaborarea bugetelor instituțiilor din subordine, au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale care reglementează drepturile salariale ale angajaților.
De altfel, acest aspect aparține etapei executării hotărârii, neputând fi opusă drepturilor de natură salarială ale reclamanților, care au caracter pur și simplu, nedepinzând de o atare pretinsă condiție suspensivă.
În ceea ce privește perioada 2006-2007, Curtea notează că obligația plății și a alocării drepturile salariale pretinse de către reclamanți subzistă exclusiv în sarcina unității de învățământ angajatoare, recurentul pârât neavând calitate procesuală pasivă cu privire la alocarea acestora pentru perioada menționată.
A., reține că intenția părților semnatare a CCM la nivel de ramură învățământ pentru anii 2005-2006, contract prelungit ulterior și pentru perioada 2006-2007, a fost în sensul acordării primei de vacanță „. veniturileproprii"; ale unității de învățământ, astfel că în acest context obligarea recurentului la alocarea sumelor pretinse și pentru această perioadă estelipsită de orice fundament legal.
Pentru aceste considerente, apreciind că motivele de recurs sunt parțial întemeiate, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și ale art. 312 alin. 1și 3 C.proc.civ., să admită în parte recursurile și să modifice sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii pentru plata primei de concediu aferente anului școlar 2006-2007. Va menține restul dispozițiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursurile declarate de pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N. și de pârâtul L. T. N. B. împotriva sentinței civile nr. 3177 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea reclamanților prin S. L. AL Î. P. C.EAN având ca obiect plata primei de vacanță pentru anul școlar 2006-2007.
Menține celelalte dispoziții.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. D. D. G. L. D.
GREFIER C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...)
Jud.fond.M. F.B./A. G.C.
| ← Decizia civilă nr. 2569/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4082/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
