Decizia civilă nr. 4771/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4771/R/2011
Ședința noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : S. D.
G. : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul K. C. C., și, respectiv de pârâta C. N. DE A. SI D. N. D. R. SA împotriva sentinței civile nr.
1003 din 20 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent K. C. C., avocat C. L., lipsă fiind reclamantul recurent și reprezentanta pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului formulat de partea pe care o reprezintă, modificarea în parte a sentinței recurate și reținerea cauzei spre rejudecarea în fond admiterea în tot a cererii de chemare în judecată, susținând pe larg motivele expuse în scris prin memoriul de recurs depus la dosar.
Referitor la recursul declarat de pârâta recurentă, reprezentanta reclamantului recurent solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat, susținând pe larg motivele expuse în scris prin întâmpinarea depusă la dosar.
În ceea ce privește obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată, reprezentanta reclamantului recurent arată că le va solicita pe cale separată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1003 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul-pârât C. C. K., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă C. N. de A. și D. N. din R. S.A..
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâta- reclamantă C. N. de A. și D. N. din R. S.A., în contradictoriu cu reclamantul- pârât C. C. K.
A fost obligată pârâta-reclamantă la plata către reclamantul-pârât a ajutorului egal cu 7 salarii de bază avute în luna anterioară concedierii, în sumă de 71.050 lei, în temeiul art. 32 lit. B alin. 4 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pe anul 2008.
A fost obligată pârâta-reclamantă la plata către reclamantul-pârât a sumei de 4350 lei, reprezentând diferența dintre indemnizația încasată și cea cuvenită, conform art. 38 alin. 2 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pe anul 2008.
S-a constatat nulitatea absolută a actului adițional nr. 1267 din data de
(...) la contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 82 din (...).
Au fost respinse ca neîntemeiate celelalte cereri formulate.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 82 din (...), reclamantul s-a obligat să presteze muncă pentru pârâta C. N. de A. și D. N. din R.-SA, pe o durată nedeterminată, începând cu data de (...), în funcția de șef serviciu reformă informatică.
Potrivit actului adițional nr. 1153 din (...) la contractul individual de muncă, reclamantul a fost numit în funcția de director în cadrul D. I.T.&C, salariul de bază al acestuia fiind majorat la 7000 lei, la care se adaugă o indemnizație de conducere de 45% în valoare de 3150 lei.
Potrivit clauzei stipulate de părți la pct. 4 din actul adițional nr. 1153/(...), cuantumul rezultat de 10.150 lei se înscrie în carnetul de muncă și constituie bază de calcul pentru sporuri și alte drepturi.
În același sens sunt și mențiunile din carnetul de muncă al reclamantului seria M.P.S. nr. 2089507, poziția 17, în care este înscris un salariu de bază lunar de 10.150 lei, începând cu data de (...).
Prin decizia nr. 418 din data de (...), pârâta-reclamantă C. N. de A. și D. N. din R.-SA a dispus încetarea contractului individual de muncă a reclamantului- pârât C. C. K., începând cu data de (...), în temeiul art. 65 din Codul muncii, ca urmare a desființării locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
Pentru neacordarea termenului de preaviz de 20 de zile lucrătoare, angajatorul s-a obligat să plătească o indemnizație egală cu salariul de bază pe o lună, avut la data desfacerii contractului de muncă.
În conformitate cu dispozițiile art. 32 lit. B alin. 4 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pe anul 2008, în cazul concedierilor individuale, salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor beneficiază de măsuri active de combatere a șomajului, respectiv de compensații în condițiile prevăzute de lege.
Pentru o vechime în muncă cuprinsă între 0 și 20 ani, angajatorul va acorda salariaților concediați un ajutor egal cu 7 salarii de bază avute în luna anterioară concedierii.
De asemenea, potrivit art. 38 alin. 2 din contractul colectiv de muncă, în cazul în care unei persoane i se desface contractul de muncă fără să i se acorde termenul de preaviz, angajatorul are obligația de a plăti o indemnizație egală cu salariul de bază pe o lună, avut la data desfacerii contractului de muncă.
Prin urmare, reclamantul-pârât este îndreptățit la plata ajutorului egal cu
7 salarii avute în luna anterioară concedierii, ca urmare a încetării contractului său de muncă din motive care nu îi sunt imputabile, fiind fără relevanță sub acest aspect împrejurarea că a refuzat postul oferit de companie.
De asemenea, reclamantul-pârât este îndreptățit la plata unei indemnizații egale cu salariul de bază pe o lună, ca urmare a neacordării termenului de preaviz.
Potrivit fișei de lichidare aflate în copie la fila 75 din dosarul nr. (...), reclamantul - pârât a încasat, în temeiul art. 38 alin. 2 din contractul colectiv de muncă, suma de 5800 lei, rămânând o diferență de 4350 lei.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată, instanța reține că, prin actul adițional nr. 1267 din (...), angajatorul s-a obligat să nu îl concedieze sau retrogradeze pe reclamant de pe postul ocupat la momentul începerii cursului de pregătire „. de proiect"; pe perioada efectuării cursului și timp de 1 an după absolvirea acestuia.
În cazul nerespectării acestei obligații, angajatorul s-a obligat să îi plătească salariatului 24 de salarii compensatorii la o valoare a salariului brut egală cu cea în vigoare la data semnării actului adițional.
S-a prevăzut, de asemenea, o clauză de neconcurență, potrivit căreia reclamantul urma să beneficieze de o indemnizație de neconcurență de 1500 euro pe lună pe o perioadă de 24 luni de la data încetării contractului individual de muncă, în schimbul obligației de a nu desfășura ca angajat activități concurente sau adiacente activității angajatorului.
În cuprinsul aceluiași act adițional a fost stipulată și o clauză de confidențialitate, în conformitate cu care reclamantul s-a obligat să păstreze secretul și informațiile de care a luat cunoștință în timpul executării contractului individual de muncă, urmând a benefica de un spor de confidențialitate lunar de
30% la salariul de bază, începând cu data încheierii actului adițional.
Actul adițional nr. 1267 din data de (...) a fost încheiat, în calitate de angajator, de către C. N. de A. și D. N. din R.-SA , reprezentantă legal prin ing. D. D. G., director general, astfel cum s-a menționat în cuprinsul acestuia, cu toate că la momentul respectiv era plecat din țară, aspect recunoscut de părți și confirmat de martorul audiat Zidăroiu R. Vladimir (fila 107).
Prin decizia nr. 443 din data de (...), directorul general al Companiei N. de A. și D. N. din R.-SA l-a împuternicit pe directorul general adjunct, C. Duică, să semneze și să repartizeze în numele și pe seama directorului general toate actele și documentele emise și primite de către direcțiile din subordinea acestuia, conform organigramei, precum și să coordoneze activitatea direcțiilor aflate în subordinea directorului general, pe perioada (...) - (...).
Actul adițional nr. 1267 din (...) a fost semnat de directorul general adjunct, potrivit susținerilor părților, după expirarea acestui termen, nefiind înregistrat nici la serviciul de resurse umane și perfecționare din cadrul pârâtei, astfel cum rezultă din adresa nr. 6/1189 din (...).
Potrivit art. 14 alin. 3 din O.U.G. nr. 84/2003, drepturile de salarizare și celelalte drepturi de personal, condițiile de muncă, obligațiile generale și specifice, timpul de muncă și de odihnă, programele de perfecționare profesională a salariaților și alte condiții în care se desfășoară procesul muncii se stabilesc prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
De asemenea, art. 19 lit. a) și s) din Statutul Companiei N. de A. și D. N. din R.-SA prevede printre atribuțiile C. de administrație elaborarea proiectului anual de venituri și cheltuieli, precum și stabilirea drepturilor de salarizare și celelalte drepturi de personal pentru personalul de conducere al C.
Actul adițional nr. 1267 din (...) a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale, angajatorul nefiind reprezentat în mod legal de o persoană căreia să îi fi fost delegate în mod expres atribuții în acest sens, cu consecința angajării unor cheltuieli extrabugetare, fără acordul consiliului de administrație și al adunării generale a acționarilor.
Raportat la considerentele mai sus-expuse, instanța a admis în parte atât acțiunea principală precizată cât și cererea reconvențională.
Instanța a obligat pârâta-reclamantă la plata către reclamantul-pârât a ajutorului egal cu 7 salarii de bază avute în luna anterioară concedierii, în sumă de 71.050 lei, în temeiul art. 32 lit. B alin. 4 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pe anul 2008.
Instanța a obligat pârâta-reclamantă la plata către reclamantul-pârât a sumei de 4350 lei, reprezentând diferența dintre indemnizația încasată și cea cuvenită, conform art. 38 alin. 2 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pe anul 2008.
Instanța a constatat nulitatea absolută a actului adițional nr. 1267 din data de (...) la contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 82 din (...).
Reținând că în cuprinsul actului adițional a cărui nulitate absolută a fost constatată nu sunt inserate mențiuni cu privire la suportarea contravalorii cursului de „. de proiect";, instanța a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea reclamantului la restituirea acesteia, precum și celelalte cereri formulate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambele părți.
1. Prin recursul declarat de reclamant s-a solicitat modificarea în parte ahotărârii în sensul obligării pârâtei la plata a 24 de salarii compensatorii în cuantum de 243.600 lei; a indemnizației de neconcurență în cuantum de 1500 euro/lună pe o perioadă de 24 de luni, însemnând 151.920 lei; a sporului de confidențialitate lunar în cuantum de 15.255 lei aferent unei perioada de 5 luni, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului , reclamantul a prezentat starea de fapt care a generat litigiul dedus judecății, invocând incidența cazului prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ. sub două aspecte.
În primul rând s-a susținut că hotărârea atacată este lipsită de temei, nerezultând din cuprinsul său cauza de nulitate absolută reținută că ar afecta actul adițional nr.1267/(...).
În acest sens se arată că prima instanță nu a reținut niciuna din cauzele de nulitate absolută prevăzute de art.948 cod civil (capacitate de a contracta, consimțământ valabil, obiect determinat și cauză licită) în care nu se încadrează împrejurarea semnării actului adițional de către o persoană care nu reprezintă legal angajatorul .
În continuare, reclamantul analizează cele trei motive de nulitate absolută ale actului adițional, invocate de pârât prin cererea reconvențională, concluzionând că nu sunt incidente aceste motive (frauda de lege, cauza ilicită și imorală, lipsa obiectului).
Se arată în acest context că nu s-a făcut dovada că prin încheierea actului adițional părțile au urmărit un scop prohibit de legi sau contrar ordinii publice. Intenția părților la încheierea actului adițional a fost aceea de a se asigura reciproc cu privire la neconcurența și confidențialitatea, respectiv de a nu fi retrogradat sau concediat.
Nici indicarea de către instanța de fond în sentința atacată a aspectului legat de angajarea unor cheltuieli extrabugetare nu este de natură să atragă nulitatea actului adițional nr. 1267, întrucât depășirea bugetului Companiei N. de A. și D. N. din R. SA (denumită în continuare C.) ar fi avut loc la o dată ulterioară semnării actului adițional doar în condițiile în care C. nu și-ar fi executat propriile obligații asumate. Or, după cum se știe potrivit regulii
„tempus regit actum"; cauzele de nulitate trebuie să fie anterioare sau concomitente actului adițional.
În privința cauzei actului juridic se susține că din cuprinsul actului adițional rezultă în mod clar care sunt prestațiile și contraprestațiile părților și caracterul licit al acestora, nefiind prohibite de legi ori contrare bunurilor moravuri sau ordini publice C. s-a limitat în a efectua simple afirmații cu privire la reaua credință a părților fără a produce nicio dovadă în susținerea acestora. Pentru a răsturna prezumția de valabilitate a acestei condiții a actului juridic era necesară ca C. să administreze dovezi așa cum prevede art.967 alin.2 Cod civil.
Obiectul actului adițional nr.1267 constă în obligațiile părților privind urmarea cursului de pregătire profesională, neconcurența și confidențialitatea precum și interdicția concedierii reclamantului într-un anumit interval de timp sub sancțiunea unor daune compensatorii.
De asemenea obiectul actului adițional este licit și moral, respectând dispozițiile art.190 și art.193 alin.2 Codul muncii, referitoare la pregătirea profesională a salariaților, precum și prevederile similare cuprinse în art.125 alin.3 din contractul colectiv de muncă la nivelul C.
A doua ipoteză a art.304 pct.9 C.pr.civ. respectiv pronunțarea sentinței cu încălcarea și aplicarea greșită a legii se întemeiază pe teoria mandatului tacit și aparent. Se susține în esență că a operat o prelungire tacită a mandatului expres acordat directorului general adjunct al C. în vederea reprezentării acesteia pe perioada plecării din țară a directorului general, ceea ce rezultă din împrejurările de fapt relevate, precum și din ratificarea tacită a actelor încheiate în atare condiții, nefiind infirmate de directorul general.
Se indică temeiul statutar al delegării atribuțiilor directorului general în favoarea directorilor executivi, afirmându-se că depășirea limitelor mandatului este inopozabilă reclamantului, terț în raport de acest mandat conform extraselor jurisprudențiale prezentate.
În fine, reclamantul invocă teoria mandatului aparent în raport de imposibilitatea sa de a cunoaște că directorului general adjunct i-a încetat mandatul expres acordat, anterior încheierii actului adițional nr.1267, prezentându-se argumentele de fapt și de drept în acest sens.
Astfel, mandatul aparent există atunci când împrejurările de fapt determină o terță persoană să creadă în mod legitim, fără a se reține vreo culpă în sarcina ei, că cel cu care tratează a fost împuternicit de prezumatul mandat să încheie acte juridice, deși nu există nici un contract de mandat sau actul juridic este încheiat cu depășirea puterilor atribuit de mandat.
Reclamantul pârât, de bună credință fiind și aflându-se într-o eroare obștească și invincibilă a avut convingerea că încheie respectivul act adițional cu adevăratul reprezentant al societății.
D.ul general adjunct a semnat în toată această perioadă numeroase alte acte juridice care au implicat societatea (printre altele, depuse la dosar, contractul individual de muncă al domnului Vlad Zidăroiu, contractul de proiectare și execuție cu nr.93/23311, contractul dintre C. N. și S.C. Codecs S.A cu nr.8518 din 09.12.209); actul adițional poartă ștampila societății; actul adițional poartă antetul societății și, de asemenea număr de înregistrare; funcția sau calitatea mandatarului este un alt element care vine în sprijinul bunei credințe a reclamantului, domnul C. Duică, în calitatea sa de director general adjunct al Companiei care în mod uzual, semna toate actele societății pe perioada absenței D.ului General.
C. nu a administrat nici măcar o singură probă care să înlăture cele dovedite în privința bunei credințe și a erorii invincibile în care s-a aflat reclamantul pârât cu privire la calitatea de reprezentant al directorului general adjunct în momentul semnării actului adițional 1267, limitându-se doar la a face afirmații.
Pârâta C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului reclamantului, arătându-se că directorului general adjunct nu i s-a delegat atribuția semnării actului adițional, putând reprezenta angajatorul doar în temeiul unui mandat expres.
Se arată, de asemenea, că nu există nici un indiciu referitor la persoana care a semnat actul adițional în numele angajatorului și acest act a fost ascuns de reclamant atât conducerii, cât și serviciului de resurse umane
Se arată că actul adițional nu a fost încheiat în legătură cu cursul de pregătire profesională urmat de reclamant.
Se invocă nulitatea clauzelor de neconcurență și de confidențialitate în raport de prevederile art.20,21, 23, 24, 26 Codul muncii.
În fine, se afirmă că reclamantul nu a absolvit cursul de pregătire profesională.
2. Prin recursul declarat de pârâta C. s-a solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii cererii reclamantului de acordare a despăgubirilor salariale compensatorii de 7 salarii de bază în cuantum total de 71.050 lei și de plată a sumei de 4350 lei, reprezentând diferența neachitată dintre indemnizația egală cu salariul de bază avut și cea efectivă plătită.
În motivarea recursului s-a susținut că la momentul concedierii reclamantului acesta ocupa funcția de șef serviciu, în baza Deciziei nr.831/2008, având un salariu de bază de 2800 lei, conform actului adițional nr.831/(...).
Se prezintă modul de calcul agreat de pârâtă în raport de un salariu de bază de 5100 lei .
Se arată că reclamantului i-a fost acordată indemnizația prevăzută de 38 alin.2 din CCM, calculată în raport de salariul de șef serviciu de 2800 lei.
Reclamantul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerearecursului ca nefondat, arătând că la data concedierii ocupa funcția de director, conform mențiunii din chiar cuprinsul deciziei de concediere și înscrierilor din carnetul de muncă, având un salariu de bază de 10150 lei conform deciziei nr.1089/(...).
Actul adițional nr.653/(...) nu este semnat de reclamant, fiind menționat expres refuzul său în acest sens.
În fine, se arată că reclamantul a absolvit cursul de pregătire profesională.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. varespinge recursul pentru următoarele considerente:
1. Recursul declarat de reclamant.
Pretențiile reclamantului se întemeiază sub aspect juridic pe actul adițional nr.1267/(...) la contractul de muncă înregistrat sub nr.82/(...), prin care pârâta în calitate de angajator și-a asumat obligația de a nu-l concedia pe reclamant pe perioada efectuării cursului de pregătire profesională și în continuare, timp de un an după absolvire, sub sancțiunea acordării unei despăgubiri egale cu 24 salarii brute.
De asemenea, prin același act adițional pârâta și-a asumat obligația de a-i achita reclamantului o indemnizație de neconcurență de 1500 euro/lună pe o perioadă de 24 de luni de la data încetării contractului individual de muncă, precum și un spor de confidențialitate lunar de 30% din salariul de bază.
Prin cererea reconvențională formulată de pârâta, astfel cum a fost precizată (f.7-10 dosar nr.(...)), s-a invocat nulitatea actului adițional ca urmare, printre alte cauze a fraudei la lege, derivând din încălcarea prevederilor art.25 alin.4 din Statutul C.
În acest sens, Curtea reține că potrivit art.25 alin.4 din Statutul C. cuprins în anexa la OUG nr.4/2003 privind înființarea C. „ drepturile și obligațiile
salariaților o stabilesc prin contra ctul colectiv de muncă"; .
De asemenea, art.19 lit. s din statut prevede ca atri buți e a C. de
administrație stabilirea drepturilor de s alarizare și celelalte drepturi de personal pentru personalul de conducere al C.
Or, drepturile salariale pretinse de reclamant prin acțiune au fost stabilite printr-un act adițional la contractul individual de muncă, semnat din partea angajatorului de o persoană a cărei identitate nu rezultă din cuprinsul acestui act, cert fiind că nu este directorul general al C., plecat din țară la momentul respectiv.
Acest aspect nu prezintă însă relevanță în cauză în raport de nerespectarea dispozițiilor art.19 lit. s și art.25 alin.4 din anexa la OUG nr.4/2005 prin acordarea unor drepturi salariale în baza unui act adițional, în condițiile în care dispozițiile legale citate impun stabilirea drepturilor salariale de către consiliul de administrație al C., cuprinderea acestor drepturi în contractul colectiv de muncă, precum și încadrarea lor în limitele contractului colectiv.
Or, în cauză nu s-a dovedit emiterea unui act decizional de către C. de A., iar contractul colectiv de muncă nu reglementează remunerarea prin acordarea unui spor a clauzei de confidențialitate (conform enumerării sporurilor acordate la nivelul C. - art.107 și art.109) și nu stabilește nicio obligație pecuniară în sarcina angajatorului în cazul concedierii unui salariat care a participat la un curs de pregătire profesională (art.123- 133), ci dimpotrivă în sarcina salariatului este trasată obligația de a nu avea inițiativa încetării contractului de muncă sub sancțiunea unor daune, deoarece numai astfel este atins scopul pregătirii profesionale.
De asemenea, în privința clauzei de neconcurență, acordul colectiv stabilește prin art.18 alin.5 că executarea obligațiilor specifice clauzei de neconcurență pentru perioada de maxim 2 ani de la încetarea contractului individual de muncă nu se realizează în cazul concedierii salariatului pentru motive ce nu țin de persoana sa. În cauză, reclamantului concediat în baza art.65
Codul muncii nu îi revine obligația de neconcurență, însă nici indemnizația corespunzătoare.
Încălcarea acestor dispoziții legale imperative invocate de pârâtă la fondul cauzei atrage nulitatea absolută a actului adițional indiferent de persoana care a semnat actul adițional în numele angajatorului. Chiar dacă s-ar reține incidența mandatului tacit sau aparent în acest sens, actul adițional este lipsit de efecte juridice datorită neconformității obiectului său cu dispozițiile legale menționate care permit acordarea drepturilor cu caracter salarial în baza și în limitele contractului colectiv de muncă.
Pentru considerentele expuse anterior menite să completeze și să suplinească în parte pe cele reținute de prima instanță, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
2. Recursul declarat de pârâtă.
Elementul esențial în soluționarea acestui recurs constă în stabilirea funcției și salariului avut de reclamant la momentul concedierii sale.
În acest context, Curtea observă că reclamantul a fost angajat de către pârâtă prin contractul individual de muncă nr.82/(...) (f.77-90 din dosar nr.(...)) pe postul de șef serviciu al serviciului de reformă informatică, cu un salariu de bază de 2800 lei, la care se adaugă sporuri rezultând un salariu brut de 6615 lei.
Prin decizia nr.831/(...) (f.74), reclamantul a fost numit șef al Serviciului Rețele Informatice din subordinea D.ului Comunicare și Relații Informatice pe o perioadă de probă de 76 de zile cu menținerea drepturilor salariale.
Prin actul adițional nr.1153/0(...) reclamantului i s-a modificat locul muncii, felul muncii și salariul, devenind din (...) director al D. IT&C, remunerat cu un salariu de bază de 7000 de lei (prin majorarea celui standard de 4000 leicu 75% conform art.95 alin.2 din CCM) și cu indemnizația de conducere de 45% în sumă de 3150 lei, rezultând un cuantum total de 10.150 lei care, potrivit actului adițional „se înscrise în carnetul de muncă și constituie bază de calcul pentru sporuri și alte drepturi";.
Actul adițional nr.653/(...) (fila 26) de care se prevalează pârâta și care ar atesta o modificare a felului și locului muncii, precum și a salariului în sensul ocupării de către reclamant începând cu data de (...) a funcției de specialist relații sociale la D. - B., cu un salariu de bază de 2800 lei, este lipsit de efecte juridice deoarece reclamantul nu și-a dat consimțământul la modificarea contractului de muncă, exigență legală imperativă impusă de art.41 alin.1 Codul muncii.
Astfel, reclamantul a menționat expres pe acest act refuzul de a-și da acordul la modificarea contractului individual de muncă.
În absența acordului părților, nu este posibilă modificarea contractului individual de muncă, fiind ineficientă și decizia nr.399/(...) (fila 73 din dosarul nr.(...)) bazată tocmai pe actul adițional, prin care începând cu (...) reclamantul a fost trecut în funcția menționată în actul adițional nr.653/(...), deoarece reprezintă o modificare unilaterală a contractului de muncă, prohibită de legislația muncii.
Prin urmare în raport de starea de fapt expusă anterior, Curtea de A. conchide că la data concedierii sale prin decizia nr.418/(...) (fila 9 dosar nr.(...)), reclamantul ocupa funcția de director al D. IT&C având un salariu de 10.150 lei.
Acest aspect este confirmat atât de decizia de concediere menționată, în cuprinsul căreia s-a indicat că funcția deținută de reclamant la data de (...) când au încetat raporturile juridice de muncă, este cea de D. al D. IT&C, cât și de înscrierile din carnetul de muncă de la pozițiile 16-18 (fila 104 dosar nr.(...)) din care rezultă expres și clar evoluția raporturilor de muncă dintre părți.
Astfel la data de (...) reclamantul devine angajat al pârâtei pe postul de șef serviciu cu un salariu de 6615 lei (poziția 16); la data de (...) i se schimbă funcția și salariul, ocupând funcția de director cu un salariu de 10.150 lei (poziția 17) până la data de (...) când a fost concediat în baza art.65 Codul muncii prin decizia nr.418/(...) (poziția 18).
În raport de această dezlegare asupra funcției deținute de reclamant
(director al IT&C) și a salariului de care a beneficiat (10.150 lei) la data concedierii sale, Curtea de A. constată că drepturile salariale care au fost acordate de către prima instanță au fost corect calculate.
Astfel, art.32 lit. B alin. 4 din CCM prevede dreptul salariatului concediat pentru motive ce nu țin de persoana sa de a beneficia de un ajutor egal cu 7 salarii de bază avute în luna anterioară concedierii pentru o vechime în muncă cuprinsă între 0-20 de ani.
Cum reclamantul, concediat în baza art.65 Codul muncii pentru motive ce nu țin de persoana sa, a avut în luna aprilie 2009 (element de referință temporală ce nu face posibilă luarea în considerare a salariului modificat unilateral de angajator în luna mai 2009), un salariu de 10.150 lei, ajutorul la care este îndreptățit are un cuantum de 71.050 lei.
De asemenea, întrucât nu i s-a respectat dreptul la preaviz, în temeiul art.38 alin.2 din CCM reclamantul beneficiază de o indemnizație egală cu salariul de bază pe o lună avut la data desfacerii contractului de muncă respectiv cel de
10.150 lei, din care a primit 5800 lei, rezultând o diferență de 4350 lei, după cum corect a reținut prima instanță.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către cele două părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul K. C. C. și de pârâta C. N. DE A. SI D. N. D. R. SA împotriva sentinței civile nr. 1003 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘED.TE JUDECĂTORI
L. D. D. G. S. D.
G. C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.H. D.
| ← Decizia civilă nr. 5326/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 61/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
