Decizia civilă nr. 2532/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2532/R/2011
Ședința publică din data de 5 iulie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. C. G.
JUDECĂTOR : C. M. JUDECĂTOR : S. D. G. : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Ș. CU C. I - V. „. B. B. M. împotriva sentinței civile nr. 316 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) privind și pe reclamanta intimată R. M. și pe pârâtul intimat I. Ș. AL J. M., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată depusă la dosar întâmpinare, însoțită de C. C. de M. la nivelul I. Ș. al J. M. pe anul 2008 - 2009, înregistrată la data de 16 iunie 2011 de către reclamanta intimată.
Curtea, văzând că atât recurentul în cadrul memoriului de recurs, cât și intimatul prin întâmpinare, au solicitat judecata în lipsă, reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.316 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. Ș. al J. M. și respinsă acțiunea formulată de reclamanta R. M. în contradictoriu cu acesta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta R. M. în contradictoriu cu
Ș. cu clasele I-V. „L. B. B. M. și obligată pârâta să îi plătească reclamantei indemnizația de pensionare, în cuantum de trei salarii de bază avute în luna anterioară pensionării, actualizată în raport de indicele de inflație la data efectivă a plății.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamanta R. M. a fost angajata pârâtei Ș. cu clasele I-V. „L. B. B. M., în calitate de învățătoare, prin decizia nr. 2. din (...), emisă de C. J. de P. M., fiind stabilite drepturile sale de pensie, începând cu data de (...) .
În conformitate cu dispozițiile art.36 lit.e) din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul I. Ș. al J. M. pe anul 2008-2009, salariații care se pensionează pentru limită de vârstă sau în condițiile art. 127 alin.3 din L. nr.128/1997 sunt îndreptățiți la plata unei indemnizații egale cu cel puțin trei salarii de bază avute în luna anterioară pensionării.
Acest contract colectiv de muncă a fost în vigoare până la data de (...).
Potrivit art. 243 din Codul muncii și art. 30 din L. nr. 130/1996, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Neîndeplinirea obligațiilor asumate atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
De asemenea, conform art. 236 alin. 4 din Codul muncii și art. 7 alin. 2 din
L. nr. 130/1996, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Pârâta nu a făcut dovada plății indemnizației de pensionare reclamantei, cu toate că sarcina probei îi incumbă, potrivit art. 287 din Codul muncii, iar art. 40 alin. 2 lit.c) din Codul muncii statuează că angajatorul este obligat să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
L. nr. 1. a intrat în vigoare ulterior datei la care s-a născut dreptul reclamantei la plata pensiei și, implicit, la plata indemnizației de pensionare solicitate, respectiv (...), astfel încât dispozițiile acesteia nu pot fi aplicate retroactiv.
C. colectiv de muncă la nivelul I. Ș. al județului M. pe anul 2008-2009 a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, neputând fi înlăturat de la aplicare de art. 30 din L.-cadru nr. 3..
Raportat la considerentele mai sus-expuse în baza art. 40 alin.2 lit.c), art. 236 alin.4, art. 243, art. 287 din Codul muncii art.7 alin.2 și art. 30 din L. nr.
130/1996, coroborat cu art.36 lit.e) din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul I. Ș. al județului M., instanța a admis acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Ș. cu clasele I-V. „L. B. B. M. și a dispus obligarea acesteia la plata către reclamantă a indemnizației de pensionare, în cuantum de trei salarii de bază avute în luna anterioară pensionării, actualizată în raport de rata inflației la data efectivă a plății.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Ș. CU C. I - V. „. B. B. M.solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
În motivarea recursului a arătat că în baza art.9 din L. 1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar: începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, indemnizații la ieșirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă.
Chiar dacă dreptul la pensie al reclamantei a fost stabilit începând cu data de (...), decizia de pensionare mr. 2. a fost emisă de C. J. de P. M. la data de (...), dată la care era deja în vigoare L. 1., iar solicitarea de acordare a trei salarii a fost înregistrată la unitatea școlară numai la data de (...).
Consideră că începând cu data de (...) nu se mai puteau acorda drepturile salariale prevăzute în contractul colectiv de muncă și care nu erau prevăzute și în lege, inclusiv cele trei salarii la pensionare.
Art.1 alin.2 din L. 3. prevedea: începând cu data intrării în vigoare, în tot sau în parte, a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin.1 sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege, ori dispozițiile acestui act normativ nu prevăd acordarea vreunui ajutor la ieșirea la pensie.
În plus, la art.40 din L. 3. se precizează faptul că încălcarea dispozițiilor prezentei legi privind stabilirea salariului de bază individual, a indemnizațiilor, și, după caz, a soldelor funcțiilor de bază la încadrarea, promovarea și avansarea personalului, a celorlalte drepturi, precum și acordarea de drepturi fără respectarea prevederilor acesteia atrag, după caz, răspunderea disciplinară materială sau penală a persoanelor vinovate, potrivit legii.
Reclamanta R. M. prin întâmpinare (f.5-6) a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate încererea de recurs, prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Așa cum în mod corect a constatat și prima instanță, reclamanta a fost cadru didactic la unitatea școlară pârâtă, iar la data de (...) s-a pensionat conform deciziei nr. 2./(...) eliberată de C. J. de P. M..
Potrivit dispozițiilor art. 36 lit. e din C. C. de M. U. la N. ISJ M. pe 2008-
2009 „. care se pensionează la limită de vârstă sau în condițiile art. 127 alin. 3 din L. nr. 128/1997 primesc o indemnizație de cel puțin 3 salarii de bază, raportat la salariul de bază avut în luna anterioară pensionării";. Potrivit prevederilor art. 9 alin. 1, contractul colectiv a fost încheiat pe o durată de un an și a intrat în vigoare de la data înregistrării, respectiv (...), iar în temeiul alin. 2 din același articol, deoarece nu a fost denunțat de niciuna dintre părți, s-a prelungit pe o perioadă de un an, fiind astfel în vigoare la data pensionării intimatului reclamant.
Este real că prin L. nr. 1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, s-a prevăzut la art. 9 că începând cu data intrării în vigoare a legi nu se mai acordă ajutoare sau indemnizații la ieșirea la pensie.
Însă, contrar celor susținute de către recurentă, nu se poate reține incidența în cauză a L. nr. 1., întrucât fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 441 din 30 iunie
2010, a intrat în vigoare în data de 3 iulie 2010, iar reclamantul s-a pensionat în data de 1 iulie 2010.
Astfel, art. 1 Cod civil, consacră principiul tempus regit actum, conform căruia actele și faptele ce se produc între momentul intrării în vigoare și abrogare vor fi supuse legii respective, legea neavând putere retroactivă.
Același principiu este înscris și în art. 15 alin. 2 din Constituție, text potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile.
Așadar, sumele reprezentând indemnizație de pensionare erau datorate de către unitatea școlară fostului său angajat anterior intrării în vigoare a L. nr. 1.. Împrejurarea că decizia de pensionare a fost emisă ulterior intrării în vigoare a acestui act normativ, nu prezintă nici o relevanță în ceea ce privește data la care are loc pensionarea, întrucât acest din urmă moment este cel care determină acordarea drepturilor la pensionare.
Ca atare, raportarea prevederilor inserate prin L. nr. 1. care instituie interdicția acordării indemnizațiilor de pensionare situații existente înainte de intrarea acesteia în vigoare ar semnifica încălcarea principiului neretroactivității evocat mai sus, motiv pentru care textul legal arătat nu poate constitui temei pentru criticile formulate de recurentă.
Susținerea recurentei potrivit căreia prin adoptarea L. nr. 3. a fost abrogat art. 50 alin. 12 din L. nr. 128/1997, potrivit căruia „personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă";, nu este de natură să atragă nelegalitatea hotărârii pronunțate de către instanța de fond, deoarece contractul colectiv de muncă care a prevăzut acordarea drepturilor solicitate prin acțiune, a fost încheiat în anul
2008, deci anterior intrării în vigoare L. nr. 3., or la acel moment dispoziții legale mai sus citate prevedeau posibilitatea acordării de drepturi în favoarea personalului din învățământ prin contracte colective de muncă, fiind exclusă așadar incidența art. 40 din L. nr. 3..
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de recurentă, în cauză nefiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Ș. CU C. I - V. „. B. B. M. împotriva sentinței civile nr. 316 din (...) a T.ui M. pronunțate în dosar nr. (...) pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 5 iulie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI D . C. G. M. C. S. D.
G. N. N.
Red.D.C.G./12 iulie 2011
Dact.Sz.M./2 ex.
Jud.fond.D. M. O.
| ← Decizia civilă nr. 1986/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1608/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
