Decizia civilă nr. 1732/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1732/R/2011
Ședința publică din data de 17 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE : I. T.
JUDECĂTOR : D. C. G.
JUDECĂTOR : C. M.
G. : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de F. P. prin D. G. a F. P. M., precum și recursurile formulate de P. M. B. M. și C. LOCAL B. M. împotriva sentinței civile nr. 66 din 11 ianuarie 2011 a T.ui M. pronunțate în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., precum și pe pârâții intimați G. „. BY S. B. M. G. „. C. B. M., G. Ș. „. U., C. LOCAL U. și P. O. U., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate intimaților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 9 mai
2011 reclamantul intimat a formulat întâmpinare.
Având în vedere că atât recurenții, în cadrul memoriilor de recurs, cât și reclamantul intimat prin întâmpinarea formulată, au solicitat judecata în condițiile art. 242 C.proc.civ., Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civila nr. 66 din 11 ianuarie 2011 a T.ui M. pronunțata în dosar nr. (...) s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M., C. Local al M. B. M. și P. M. B. M.
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul S. L. din Î. M. împotriva pârâților: G. S. By S. B. M., G. „. C. B. M., G. Ș. „F. U. U., C. Local B.
M., P. O. B. M., C. Local U., P. O. U. și Ministerul Finanțelor Publice, și în consecință:
Pârâții au fost obligați să acorde membrilor de sindicat: L. I., M. E., S.
Ana, C. E., R. F., S. M., I. I., Z. R., P. E., I. A., N. I., M. T., L. L. , T. I., C. M., P. D., M. M., O. D., H. E., F. S., B. R., P. G., V. F. și O. P., prima de vacanță în cuantum de un salariu de bază avut în luna anterioară plecării în concediu
(conform art. 36 lit. g din C. C. de M. U. la N. I. Ș. al J. M. pe 2008-2009) aferentă concediului de odihnă din anul 2009, actualizată cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
P. a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prima de vacanță este prevăzută în C. C. de M. U. la N. N., în C. C. de M. U. la N. de R. de Î. și în C. C. de M. U. la N. I. Ș. al J. M..
C. C. de M. U. la N. I. Ș. al J. M. pe 2008-2009 prevede la art. 36 lit g:
„toți salariații din învățământ primesc o primă de vacanță, în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară, care este acordat o dată cu indemnizația de concediu";. Acest contract a fost înregistrat la D. de M. și P. S. a J. M. cu nr. 127 din (...) și este în vigoare până la data de (...), potrivit adresei cu nr. 2459/(...) emisă de A. J. P. P. S. M..
Art. 43 alin. 2 din Legea 330/2009 dispune că „prevederile din actele normative referitoare la detașare, delegare și mutare, acordarea concediilor, a primei de vacanță, cheltuieli de transport, cheltuieli cu cazarea (…) rămân în vigoare";
Potrivit art. 10 din OUG nr. 1/2010 „În conformitate cu art. 30 din Legea cadrul nr. 330/2009 la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate in considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale in vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor in vigoare la data emiterii lor si care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009";.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. LOCAL AL M. B.
M. și P. M. B. M.
Pârâtul C. Local al M. B. M. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului a arătat în ceea ce privește excepția lipsei capacității procesuale că în conformitate cu art.41 coroborat cu prev. art.26 alin.1 din Decretul 31/1954 și art.21 din Legea 215/2001, consiliul local nu are personalitate juridică și buget propriu, situație în care nu poate sta în judecată în nume propriu, într-un litigiu având ca obiect plata unor despăgubiri bănești.
C. local este, potrivit art.23 din Legea nr.215/2001, republicată, autoritatea administrației publice locale , în speță a M. B. M., o autoritate cu caracter deliberativ în problemele de interes local, iar primarul este autoritatea administrației publice locale cu caracter de execuție.
În consecință, C. local al mun. B. M. și P. mun, B. M. sunt autoritățile unității administrativ-teritoriale - Municipiul B. M., care nu au personalitate juridică proprie, nu au capacitate și nici patrimoniu.
În ceea ce privește excepția calității procesuale pasive a C.ui local al mun., B. M., arată că acesta a fost chemat în judecată, în calitate de finanțator al unităților de învățământ. D. că, potrivit disp.art.63 alin.4 lit.a din Legea
215/2001, primarul în exercitarea atribuțiilor prevăzute la art.63 alin.1 lit.c exercită funcția de ordonator principal de credite, iar nu consiliul local care îndeplinește alte atribuții date în competența sa. C. local al mun. B. M. nu este și nici nu poate fi reprezentat de către P. mun. B. are, deoarece cele două autorități au atribuții distincte.
Pe fond arată că acțiunea este inadmisibilă, deoarece C. local al mun. B. M. este o autoritate deliberativă, fără personalitate juridică, fără patrimoniu astfel că nu poate să își asume obligații pecuniare.
Prin recursul său P. M. B. M. a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond a respins excepția lipsei capacității procesuale pasive și a calității procesuale pasive a P.ui.
În ce privește această excepție, arată că potrivit art.77 din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale, „primarul, viceprimarul, secretatul unității administrativ teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale";.
De asemenea, unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane juridice sau fizice în condițiile legii.
Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul obligării M.F.P. la alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamant.
În motivarea recursului a arătat că rolul esențial în procesul bugetar și execuția bugetară revine Guvernului, respectiv parlamentului potrivit art.17 alin.1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice.
Admiterea cererii formulate împotriva M.ui F. P. ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu se numără printre angajații săi.
Obligarea pârâtului la alocarea sumelor solicitate de reclamanți este lipsită de suport legal și în același timp imposibilă deoarece aceste sume trebuie propuse de către ordonatorii principali de credite conform art.34 alin.1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice iar Ministerul Finanțelor Publice să fie autorizat în acest sens de către legiuitor.
S. L. din Î. M. prin întâmpinare (f.20-23) a solicitat respingerea recursurilor.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor din întâmpinări, Curtea constată cărecursurile sunt nefondate, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din C.proc.civ., îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Obligația de a plăti salariul revine angajatorului, care este, necontestat, unitatea școlară reprezentată prin director.
Aceste drepturi se asigură din surse bugetare, așa cum o indică suficient de clar art. 167 alin (1) din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, unde se prevede că: „unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
Potrivit disp.art.36 alin.2 lit.d) din legea nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform disp.art.63 alin.4 lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Conform disp.art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Potrivit art.40 din aceeași hotărâre, după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al M. București, prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, repartizează unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate dinunele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora.
Se reține astfel că pârâții au atribuții în ceea ce privește alocarea și fundamentarea fondurilor necesare unităților de învățământ, astfel că aceștia au fost în mod corect obligați de către prima instanță la acordarea, și nu la plata afectivă, a drepturilor bănești cuvenite reclamanților.
În consecință, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod. proc. civilă, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, C. LOCAL AL M. B. M. și P. M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 66 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține.
P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, C. LOCAL AL M. B. M. și P. M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 66 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 mai 2011.
PREȘED.TE JUDECĂTORI I . T. D. C. G. C. MĂNĂSTIREAUcu opinie separată însensul admiterii recursurilor G . N. N.
Red.DCG/(...) Dact.SzM/2ex.
MOT.EA OPINIEI SEPARATE
Apreciez oportună soluția admiterii recursurilor cu consecința respingerii acțiunii față de pârâții recurenți.
1. În acest sens, rețin în primul rând că acordarea primei de vacanță pentru anul 2009 este admisibilă în baza unor dispoziții din C. C. de M. U. la N. I. Ș. al J. M. pe 2008-2009, ce prevede la art. 36 lit g: „toți salariații din învățământ primesc o primă de vacanță, în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară, care este acordat o dată cu indemnizația de concediu";.
2. Raportat la pârâții în contradictoriu cu care se poate admite acțiunea, se observă faptul că, în condițiile în care pârâții recurenți nu au fost părți înacest contract, în opinia mea nu le sunt opozabile aceste prevederi, astfel încât nu pot fi ținuți a suporta nici din bugetul propriu, nici din sumele avansate din bugetul de stat, efortul financiar necesar pentru plata primelor de vacanță.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 167 din Legea nr. 84/1995 a învățământului, din cuprinsul căruia, coroborând prevederile alineatelor 2-7,
11 și 12, se observă faptul că asigurarea cheltuielilor de personal se face în cadrul finanțării de bază, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Totuși, în condițiile în care prima de vacanță este acordată în baza unui contract colectiv de muncă la nivel de județ care nu a fost negociat cu ministerul, pentru a se putea afirma că ar fi existat voința acestuia pentru angajarea de resurse din bugetul de stat, și nici cu consiliul local sau cu primarul, pentru a se proba astfel voința de angajare a bugetului local sub acest aspect, apreciez că nu pot fi obligați recurenții pârâți la asigurarea fondurilor necesare pentru plata primei de vacanță.
C. este legea părților pentru părțile contractante, astfel încât nu poate impune obligații terților, or Inspectoratul Ș., care a negociat acest contract cu S. Î.ului, nu are, conform art. 142 din Legea nr. 84/1995 a învățământului, abilitatea și atribuția de a angaja din punct de vedere financiar unitatea administrativ teritorială sau bugetul de stat prin asumarea în contul acestora a unor sarcini financiare suplimentare față de cele stabilite de lege în ceea ce privește salarizarea personalului din învățământ.
Singura interpretare legală a art. 36 lit. g din C. colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ M. înregistrat la D. M. sub nr. 127/(...) o apreciez a fi în sensul datorării primei de vacanță doar în limita existenței unor venituri proprii ale unității de învățământ, având în vedere sursele de finanțare ale învățământului indicate în cele ce preced de art. 167 din Legea nr. 84/1995 a învățământului.
În drept, rețin incidența dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ.
Red., dact. I.T., (...)
JUDECĂTOR,
I. T.
| ← Decizia civilă nr. 2650/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 655/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
