Decizia civilă nr. 2550/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D.ZIA CIVILĂ NR. 2550/R/2011
Ședința publică din data de 6 iulie 2011
Instanța constituită din:
PREȘED.TE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B.
G.: A. B.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL B. M. și P. M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 213 din 01 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M. și pârâta intimată G. "I. C." B. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 1 iulie
2011, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare din partea reclamantului intimat, prin care solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de fond și judecarea cauzei în lipsă.
Constatând că întâmpinarea a fost depusă în termenul procedural, Curtea apreciază că nu se impune comunicarea acesteia cu pârâții recurenți.
Cauza fiind în stare de judecată, având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă și prin cererile de recurs, rămâne în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Asupra recursurilor de față;
D. examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. (...) pe rolul T. M., reclamantul S. L. din Î. M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții G. „. C. B. M., C. local al M. B. M., P. M. B. M., ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâta unitatea școlară să acorde membrilor de sindicat S. V., S. Ana C., S. A., D. S., F. I., C. F., S. R., F. R., T. T., C. A., T. Ana M., T. M. indemnizația de concediu de odihnă aferentă anului școlar 2009-2010, în cuantumul integral, fără aplicarea diminuării de 25% prevăzută de L. nr. 1., în conformitate cu prevederile legale în vigoare cu 10 zile anterior plecării în concediu, plata diferenței dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată pentru concediul de odihnă aferent anului școlar 2009-2010, actualizată cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
S-a solicitat obligarea celorlalți pârâți la asigurarea sumelor necesare pentru plata diferențelor ce vor rezulta din calculul solicitat.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat că personalul didactic din învățământ beneficiază de dreptul la concediu de odihnă, în temeiul art. 103 lit. i din L. nr. 128/1997 cu modificările la zi.
Reclamantul a mai arătat că în raport de prevederile art.145 din
Codul muncii și ale art. 28 alin.4 Contractul colectiv de muncă unic la nivelul I. Ș. al județului M. 2008-2009, coroborate cu dispozițiile art. 29 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ 2007-
2008, pentru membrii de sindicat reprezentați în cauză, indemnizația de concediu a fost diminuată cu 25%, făcându-se o aplicare abuzivă a prevederilor Legii nr. 1., deoarece intrarea în concediu de odihnă a acestora a fost anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 1.. Prin diminuarea indemnizației cu 25% s-a încălcat și principiul neretroactivității legii civile.
Reclamantul consideră că a fost încălcat și art. 1 din Protocolul nr. 1 la C., întrucât noțiunea de bun îmbracă în situația de față, natura unui drept patrimonial, respectiv orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică.
Pârâtul P. M. B. M., prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu motivarea că nu are raporturi juridice de muncă cu reclamanții, nefiind angajatorul acestora.
Pârâtul C. local al municipiului B. M. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei capacității și calității sale procesuale pasive.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 213/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-au respins excepțiile lipsei capacității și calității procesuale pasive invocate de pârâții C. local al municipiului B. M. și P. M. B. M.
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul S. L. din Î. M., în contradictoriu cu pârâții G. „. C. B. M., C. local B. M. și P. M. B. M.
A fost obligată pârâta G. „. C. B. M. să calculeze indemnizația de concediu de odihnă aferentă anului școlar 2009-2010, pentru membrii de sindicat reprezentați de reclamant: S. V., S. Ana C., S. A., D. S., F. I., C. F., S. R., F. R., T. T., C. A., T. Ana M., T. M., în cuantum integral, fără aplicarea diminuării cu 25% prevăzută de L. nr. 1., și au fost obligați pârâții C. local B. M. și P. M. B. M. să asigure sumele necesare efectuării plății sumelor, actualizate în funcție de indicele de inflație la data efectivă a plății.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepțiile lipsei capacității și calității procesuale pasive a pârâtului C. local al M. B. M., respectiv lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. M. B. M., instanța a reținut că C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ-teritoriale, aceasta din urmă având atât personalitate juridică, cât și patrimoniu propriu.
Prin urmare, C. local al municipiului B. M. a fost chemat în judecată tocmai în considerarea calității acestuia de organ deliberativ al unității administrativ-teritoriale, deci, în reprezentarea unității administrativ- teritoriale, aspect care reiese, în mod neîndoielnic, din modul de formulare a cererii introductive de către instanță.
Astfel, prin acțiune se solicită drepturi salariale de către cadrele didactice, or, potrivit dispozițiilor art. 1 din H. nr. 538/2001, cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat sunt plătite din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale unde își au sediul. Aceste prevederi legale sunt aplicabile pentru perioada de până la 31decembrie 2004, conform art. 49 din anexa la H. nr. 2. pentru aprobarea N. metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Pentru perioada ulterioară datei de 1 ianuarie 2005 sunt aplicabile dispozițiile art. 16 din H. nr. 2., unde, de asemenea, se prevede că „. unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.";
Or, reclamantul urmărește obținerea unor surse financiare din cadrul bugetului local.
Pe de altă parte, potrivit art. 36 alin. 4 din L. nr. 215/2001, C. local este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar.
Aceste atribuții au fost avute în vedere de către reclamant pentru a solicita, în contradictoriu cu acest pârât, admiterea acțiunii.
Ar fi excesiv de formal să nu se dea o astfel de interpretare acțiunii formulate de reclamant, în condițiile în care art. 978 cod civil statuează, cu putere de principiu, că atunci când o clauză este primitoare de două înțelesuri, se interpretează în sensul ce poate avea un efect, iar nu în acela ce n-ar putea produce niciunul. Aplicând acest principiu în speța de față, este oportună, din această perspectivă, interpretarea dată cererii introductive de către instanță, în sensul că aceasta a fost formulată în contradictoriu cu unitatea administrativ-teritorială, fără a mai fi nominalizată direct această unitate, ci fiind nominalizate în acțiune autoritățile care o reprezintă.
S-au reținut în acest sens dispozițiile art. 23 din L. nr. 215/2001, modificată, unde se prevede că autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive.
De asemenea, s-a reținut că, potrivit prevederilor art. 1 alin.1 din L. nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat cât și public.";
Prin urmare, L. contenciosului administrativ reglementează in terminis capacitatea procesuală și calitatea procesuală a autorităților publice. Or, art. 2 alin. 1 lit. b din lege definește autoritatea publică drept organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public. Ca atare, consiliile locale și primarii se subsumează acestei categorii.
Rămâne de stabilit, în acest caz, dacă se poate accepta că în prezenta cauză, ce constituie un conflict de drepturi, ar fi aplicabile aceleași principii ce guvernează domeniul contenciosului administrativ.
Instanța a apreciat că dispozițiile legale sus-citate sunt aplicabile având în vedere că pârâții C. local al M. B. M. și P. municipiului B. M. au fost chemați în judecată în considerarea raporturilor juridice stabilite între aceștia și angajatorul persoanelor ale căror drepturi salariale fac obiectulprezentului litigiu. Or, raportul juridic dintre un consiliu local, respectiv, primar și o unitate de învățământ este, prin excelență, unul administrativ. Prin urmare, reclamantul s-a raportat, în momentul constituirii cadrului procesual, nu doar la raportul juridic stabilit între angajat și angajator, ci și la cel în virtutea căruia angajatorul va putea obține sursele financiare pentru plata drepturilor salariale solicitate, în dorința de a asigura caracterul eficient și executoriu al hotărârii judecătorești, prin implicarea tuturor factorilor de decizie în asigurarea acestor surse financiare.
Ca atare, chemarea în judecată a pârâților s-a făcut în considerarea unui raport juridic de drept administrativ în care aceștia sunt implicați.
Pe de altă parte, conform art. 21 alin.1 din L. nr.215/2001 a administrației publice locale, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Conform prevederilor art. 36 alin.2 lit. b și d, alin.4 lit. a și alin.6 lit. a pct.1 din L. nr.215/2001, consiliul local exercită, printre altele, atribuții privind dezvoltarea economico-socială și de mediu a comunei, orașului sau municipiului și atribuții privind gestionarea serviciilor furnizate către cetățeni. În exercitarea acestora, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar și asigură, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind, printre altele, educația.
Pe de altă parte, P. a fost chemat în judecată în calitatea sa de ordonator principal de credite.
În ce privește fondul cauzei, tribunalul a constatat că membrii de sindicat reprezentați de reclamant sunt cadre didactice, la unitatea școlară pârâtă în cauză. Pentru anul 2009-2010 aceștia au beneficiat de concediu de odihnă.
Potrivit art. 103 lit. a din L. nr. 128/1997, personalul didactic beneficiază de „. anual cu plată, în perioada vacanțelor școlare, respectiv universitare, cu o durată de cel puțin 62 de zile, exclusiv duminicile și sărbătorile legale.";
Potrivit dispozițiilor art. 28 alin.4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul I. Ș. al județului M. 2008-2009, în vigoare și pentru anul
2010, se prevede că pe durata concediului de odihnă salariații vor primi o indemnizație ce reprezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. I. nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă. I. de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu de odihnă, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 145 alin.3 din Codul muncii, indemnizația de concediu se plătește cu cel puțin 5 zile anterior plecării în concediul de odihnă.
Pentru membrii de sindicat reprezentați în prezenta cauză, indemnizația de concediu de odihnă trebuia plătită cu cel puțin 5 zile anterior datei de (...).
D. actele depuse la dosar și din adeverința eliberată de unitatea
școlară, s-a constatat că indemnizațiile de concediu au fost plătite în (...).
Față de cuantumul indemnizației la care membrii de sindicat sunt îndreptățiți, raportat la modalitatea de calculare a acesteia, așa cum este precizată în art. 28 alin.4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul I.
Ș. al J. M. 2008-2009, indemnizația plătită efectiv a fost diminuată cu 25%.
L. nr. 1. a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 441/(...), data intrării în vigoare a acesteia fiind (...).
Instanța a mai reținut că, în condițiile în care plata indemnizației de concediu pentru membrii de sindicat reprezentați de reclamant trebuia să se facă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 1., după modalitatea de calcul a acesteia așa cum deja s-a arătat, diminuarea cuantumului acesteia cu 25%, în baza art. 1 din L. nr. 1. este greșită. Chiar dacă plata efectivă a indemnizației s-a făcut după intrarea în vigoare a Legii nr.1., cuantumul acesteia trebuia să rămână cel rezultat din calculul anterior, fără aplicarea diminuării de 25%.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții P. municipiului B.
M. și C. Local al municipiului B. M.
1. Prin recursul formulat, pârâtul P. M. B. M. a solicitat modificareasentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii intentate de S. L. din Î. M., față de acest pârât pentru lipsa capacității și calității procesuale pasive P.ui M. B. M.
În motivarea recursului recurentul a arătat că potrivit prevederilor art. 77 din L. nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată, "P., viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumita primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 21 din L. nr. 215/2001 republicată, „(1) Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public cu capacitate deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane juridice sau fizice, în condițiile legii. (2) În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean."
În drept, recurentul a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
2. Recurentul C. Local al M. B. M., prin recursul formulat, a solicitatmodificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii intentate împotriva acestui pârât pentru lipsa capacității și calității procesuale pasive a C.ui Local al M. B. M.
În motivarea recursului a arătat că în ceea ce privește prima excepție, în conformitate cu art.41 coroborate cu prevederile art. 26 alin. 1 din
Decretul nr. 31/1954 și art. 21 din L. nr. 215/2001, republicată, consiliul local nu are personalitate juridică și buget propriu, situație în care nu poate sta în judecată în nume propriu, într-un litigiu având ca obiect plata unor despăgubiri bănești.
Potrivit art. 20 din L. nr. 215/2001, republicată, unitățile administrativ-teritoriale sunt: comunele, orașele, municipiile și județele, în care se exercită autonomia locală și funcționează autorități ale administrației publice locale.
C. Local este, potrivit art. 23 din L. nr. 215/2001, republicată, autoritatea administrației publice locale, în speță a M. B. M., o autoritate cu caracter deliberativ (hotărăște, avizează, aprobă etc, cf. art. 36 din L.nr.215/2001, republicată) în problemele de interes local, iar primarul este autoritatea administrației publice locale cu caracter de execuție, (« ... pune în aplicare hotărârile consiliului local ...» cf.art.61 din L. nr. 215/2001, republicată.
În consecință, C. Local al M. B. M. și P. M. B. M. sunt autoritățile unității administrativ-teritoriale - Municipiul B. M., care nu au personalitate juridică proprie, nu au capacitate și nici patrimoniu.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive recurentul arată că, C. local al M. B. M. a fost chemat în judecată, așa cum arată reclamantul, în calitate de finanțator al unităților de învățământ. D. că, potrivit dispozițiilor art. 63 alin. 4 litera a din L. 215/2001, republicată, primarul în exercitarea atribuțiilor prevăzute la art. 63 alin. 1 lit. c, exercită funcția de ordonator principal de credite, iar nu consiliul local care îndeplinește alte atribuții date în competența sa. C. local al M. B. M. nu este și nici nu poate fi reprezentat de către primarul M. B. M., deoarece cele două autorități au atribuții distincte.
A mai susținut recurentul că pe fond, acțiunea este inadmisibilă. C. Local al M. B. M. este o autoritate deliberativă, fără personalitate juridică, fără patrimoniu, astfel că nu poate să își asume obligații pecuniare.
În drept, recurentul a invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod Proc. Civ.
Reclamantul intimat S. L. din Î. M. a depus întâmpinare în data de (...)
(f. 12-17), solicitând respingerea recursurilor și menținerea hotărârii recurate.
Arată intimatul că în conformitate cu dispozițiile art. 167 din L. nr.
84/1995 cu modificările și completările ulterioare și ale Legii educației nr.
1/2011, C. Local este finanțatorul unităților de învățământ preuniversitar, iar primarul a fost chemat în judecată datorită calității sale de ordonator principal de credite. Prin urmare, datorită acestor atribuții consideră că au calitate procesuală pasivă în acest dosar.
Menționează intimatul că persoana juridică își îndeplinește obligațiile prin organele sale, actele făcute de aceste organe, în limitele puterilor ce le- au fost conferite, fiind actele persoanei juridice însăși, prin urmare consideră că cei doi pârâți au capacitate procesuală de folosință, precum și capacitate procesuală de exercițiu. D., pot sta în judecată, respectiv au capacitate procesuală pasivă.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs invocate, Curteaconstată că recursurile sunt nefondate, având în vedere următoareleconsiderente:
Astfel cum rezultă din cererea introductivă de instanță reclamantul a chemat în judecată pe pârâții recurenți solicitând ca aceștia să fie obligați la asigurarea sumelor necesare pentru plata diferențelor salariale pretinse potrivit primului capăt de cerere.
În consecință, Curtea observă că pârâții nu au fost chemați în judecată în calitate de angajatori, însă prevederile din legile speciale privitoare la finanțarea învățământului preuniversitar de stat, care sunt de strictă interpretare, justifică legitimarea procesuală a primarului și consiliului local în prezentul litigiu.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 167 alin. 3 din L. nr. 84/1995 finanțarea de bază a unităților de învățământ de stat, care include și cheltuielile de personal, este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Conform art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale veniturile bugetare locale se constituie și din „sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care se plătesc drepturile salariale rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
Totodată, potrivit art. 16 din HG nr. 2. de aprobare a N. metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat „. unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr.
32/2001, aprobată prin L. nr. 3., începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
În plus, conform art. 4 alin. 1 din HG nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul
2010 „consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
Având în vedere atribuțiile ce revin C.ui Local al M. B. M. conform dispozițiilor art. 36 alin. 4 lit. a din L. nr. 215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și art. 36 alin.
6 pct. 1, potrivit cărora consiliul local asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, Curtea constată că în mod legal a statuat instanța de fond că această autoritate poate sta în proces în calitate de pârât, calitatea procesuală pasivă a acestuia fiind justificată în raport de obiectul cererii de chemare în judecată formulată împotriva sa.
Calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât P. M. B. M. este, de asemenea, justificată, prin prisma faptului că acesta a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite al bugetului municipiului, conform art. 63 alin. 4 lit. a din L. nr. 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv a municipiului B. M., art. 62 alin. 1 din L. nr. 215/2001 a administrației publice locale prevăzând expres că „primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că nu se poate reține incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ., va respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. Local B. M. și P. M.
B. M.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E R espinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. LOCAL B. M. și P. M. B. M. împotriva sentinței civile numărul 213 din (...) a T. M. pronunțată în dosarul numărul (...), pe care o menține.
D.zia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 iulie 2011.
PREȘED.TE JUDECĂTORI I .-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
A.ă în concediu de odihnă A. în concediu de odihnă S emnează vicepreședinte instanță Semnează vicepreședinte instanță G .
A. B.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: D.M.H.
| ← Decizia civilă nr. 4781/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 175/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
