Decizia civilă nr. 2823/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
DECIZIA CIVILĂ NR. 2823/R/2011
Ședința septembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘED.TE : D. G. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : L. D.
G. : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. F. P. - D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 426 din 25 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., și pe pârâții intimați Ș. CU C. I-V. M. V. B., C. LOCAL B., P. C. B., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 30 august
2011, reclamantul intimat S. L. din Î. M. a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate, precum și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2
C.pr.civ.
De asemenea, se constată că prin motivele de recurs pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin.
2 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 426 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar numărul (...), a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, invocată de acesta prin întâmpinare.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M. în contradictoriu cu pârâții Ș. cu clasele I-V. „M. Vulcănescu"; B., C. Local B. și P. comunei B., Ministerul Finanțelor Publice B.
Au fost obligați pârâții să plătească membrei de sindicat B. M. ajutorul ce se acordă personalului din învățământ la nașterea fiecărui copil, în sumă de două salarii de bază avute de mamă în luna anterioară nașterii, actualizat în raport de indicele de inflație la data plății efective.
S-a luat act că nu s-a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că excepția lipsei calității procesuale a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice este nefondată întrucât potrivit art.19 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, pe care sefundamentează pretențiile reclamantului împotriva acestui pârât, Ministerul
Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea
Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție
Având în vedere că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, respectiv finanțarea de bază ce interesează în speță, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale, instanța a apreciat legitimarea procesuală pasivă a M.ui F. P. este conferită de prevederile legale evocate și, ca urmare, a respins excepția invocată de acesta.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut că, potrivit certificatului de naștere seria N.J. nr.0. (fila 6), numita B. M. a născut pe minora B. D.-A. la data 27 iunie 2010.
Potrivit art. 35 alin. 4 lit. g din contractul colectiv de muncă unic la nivelul I. Ș. al J. M. pe anul 2008-2009, personalul din învățământ beneficiază de două salarii de bază plătite de angajator mamei, pentru nașterea fiecărui copil. Dacă mama nu este salariată, soțul acesteia va beneficia de plata unui salariu de bază. Acest ajutor se acordă inclusiv din venituri poprii.
Aceste prevederi se regăsesc și în art. 36 alin.5 lit. f din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ pe anii 2005-2006 și în art. 51 lit.c din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii
2007-2010, care prevede „un salariu mediu pe unitate, plătit de angajator mamei, pentru nașterea fiecărui copil";.
Potrivit art. 236 alin. 4 din Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, putând însă să stabilească drepturi la un nivel superior.
Clauzele contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul I. Ș. al J. M. pe anii 2008-2009 produc efecte pentru toți salariații din învățământ din județul M., conform art. 5 din contract și art. 11 alin. 1 lit. a din Legea nr.
130/1996.
Așa fiind, văzând dispozițiile art. 236 Codul muncii, art. 11 din Legea nr.
130/1996 și art. 35 alin. 4 lit. g din contractul colectiv de muncă unic la nivelul I. Ș. al J. M. pe anii 2008-2009, acțiunea a fost admisă potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor P ublice B. solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerea obligării M inisterul Finanțelor Publice la alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamant.
Pârâtul apreciază că nu are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății, prin prisma faptului că acesta nu are raporturi juridice cu reclamanții.
Rolul esențial in procesul bugetar și în execuția bugetara revine
Guvernului, respectiv P. potrivit art. 17 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, P.ul fiind acela care adopta legile bugetare anuale si legile de rectificare elaborate de G.
Reglementând rolul Guvernului la art.18 din aceeași lege, stabilește că acesta asigura însăși elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale si transmiterea acestora spre adoptare P., precum si supunerea spre adoptare P.a proiectelor legilor de rectificare bugetara si a contului general anual de execuție.
Obligarea M.ui F. P. la alocarea sumelor solicitate de reclamanți este lipsita de suport legal si în același timp imposibila, deoarece aceste sume trebuie propuse de către ordonatorii principali de credite conform art.34 alin.1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, iar Ministerul Finanțelor Publice sa fie autorizat in acest sens de către legiuitor.
In drept, au fost invocate prevederile art.304 pct.9 C.proc.civ.
În data de (...), reclamantul intimat S. L. din Î. M. a depus întâmpinare (f.
11-12), prin care a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtul
Ministerul Finanțelor Publice întrucât potrivit dispozițiilor art. 19 din legea nr.
500/2002 pârâtul are obligația de a aloca sumele necesare efectuării plății.
Nu au fost administrate probe noi.
Examinând sentința recurată, Curtea de A. reține următoarele:
Așa cum corect a reținut instanța de fond, Ministerul Finanțelor Publice este cel care, potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice,
„coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție";, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG 34/2009 privind organizarea și funcționarea M.ui F. P., „elaborează pe bază de metodologii proprii, menținând în permanență un echilibru bugetar corespunzător, proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare";.
Totodată, legea instituie răspunderea M.ui F. P. pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de P., precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Însă toate aceste aspecte sunt de natură să justifice calitatea procesuală pasivă a acestui pârât numai în măsura în care acesta a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțelor publice, în temeiul căreia exercită anumite funcțiile specifice cu privire la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar).
Or, în cauza dedusă judecății, rezultă fără nici un dubiu că reclamantul nu a avut în vedere acest rol, în contextul în care a solicitat prin acțiune obligarea tuturor pârâților, inclusiv a M.ui F. P. la plata ajutorului ce se acordă personalului din învățământ la nașterea unui copil, la valoarea actualizată în funcție de rata inflației la data plății, reprezentând două salarii de bază avute de mamă în luna anterioară nașterii.
Solicitarea de plată a drepturilor salariale menționate se întemeiază pe existența unui raport de muncă, însă un astfel de raport nu se identifică între pârâtul recurent și membrii de sindicat reprezentați în cauză. Drepturile pretinse derivă dintr-un raport juridic de muncă străin de recurent.
Cu alte cuvinte, admiterea acțiunii așa cum aceasta a fost formulată, respectiv în sensul instituirii obligației de plată și în sarcina pârâtului recurent, ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu sunt angajații M.ui F. P., încălcându-se astfel prevederile art.14 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Într-adevăr prin întâmpinarea depusă în recurs, reclamantul a susținut calitatea procesuală pasivă a pârâtului din perspectiva obligației acestuia de a aloca fondurile necesare, însă acest aspect, formulat pentru prima dată în recurs, contravine dispozițiilor art. 316 coroborate cu cele ale art. 294 Cod de procedură civilă.
În consecință, Curtea constată că față de modul în care a fost formulat obiectul acțiunii, recurentul-pârât nu are calitate procesuală pasivă în cauză, neexistând identitate între persoanele care trebuiau să fie obligate în raportul juridic dedus judecății, respectiv unitatea de învățământ angajatoare a personalului didactic și recurent.
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul dispozițiilor legale menționate și ale art. 312 al. 1 și 3 Cod de procedură civilă coroborat cu art. 304 pct. 9 cod de procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul
Finanțelor Publice împotriva sentinței civile numărul 426 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o va modifica în parte în sensul că se va respinge acțiunea civilă a reclamantului S. L. din Î. M. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței care nu au făcut obiectul prezentului recurs.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile numărul 426 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea civilă a reclamantului S. L. din Î. M. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței instanței de fond care nu contravin prezentei decizii.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 5 septembrie 2011.
PREȘED.TE, JUDECĂTORI,
D. G. S. D. L. D.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...) Jud.fond: H. D. M.
G., C. M.
| ← Decizia civilă nr. 557/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 883/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
