Decizia civilă nr. 2876/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2876/R/2011
Ședința publică din data de 7 septembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. C. V. împotriva sentinței civile nr. 1399 din 17 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată SC G 4 S C. S. S., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent, av. R. M. și reprezentanta pârâtei intimate, cons. jur. B. E. V., lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat
și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 29 august 2011, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în termen procedural.
Se comunică reprezentantei reclamantului recurent un exemplar, aceasta precizând că a luat cunoștință de cuprinsul întâmpinării și arată că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentanta pârâtei intimate depune la dosar împuternicire și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii introductive și anularea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii concedierii cu măsura reducerii salariului pe o perioadă de 3 luni cu 10%, pentru considerentele expuse în memoriul de recurs. cu cheltuieli de judecată la fond și în recurs, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanța de fond, pentru toate motivele arătate în întâmpinarea formulată, arătând în esență că reclamantul recurent nu se afla la prima abatere, fiind sancționat de mai multe ori, măsura desfacerii disciplinare a contractului de muncă venind ca urmare a sancțiunilor aplicate anterior. Fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A A supra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. (...) pe rolul T. C. reclamantul M. C. V. în contradictoriu cu pârâta S. G 4 S C. S. S., a contestat D. nr.453/(...) prin care i s-a desfăcut disciplinar Contractul individual de muncă în temeiul art. 61 lit. a din Codul Muncii, solicitând în principal, să se constate nulitatea absolută a Deciziei raportat la dispozițiile art.60 al.1 lit. h și 76 din Codul Muncii, coroborate cu art.10 din Legea nr.54/2003, precum și în raport de dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. b din codul muncii, să fie reîncadrat în funcția avută anterior emiterii deciziei și să-i fie plătite toate drepturile în conformitate cu disp. art. 78 din Codul Muncii începând cu data desfacerii contractului si până la reintegrarea în funcție. În subsidiar, reclamantul a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea prevăzută de art. 264 lit. d din codul muncii.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, arătând că reclamantul nu și-a îndeplinit obligațiile de serviciu ce se regăsesc înscrise în Fișa postului-casier și sef de echipă al transportului de valori, fișă pe care acesta a semnat-o.
Intimata a mai arătat că atât în referatul de constatare a abaterii, cât si în convocator si în decizie sunt arătate exact faptele pentru care s-a aplicat sancțiunea.
Reclamantului i s-a emis decizia de sancționare disciplinară în conformitate cu prevederile art. 263 alin.l si art. 266 din Codul Muncii si trebuie luat în considerare faptul că acesta a mai fost sancționat disciplinar în perioada anilor 2007-2009, pentru același gen de fapte.
In drept, pârâta a invocat prevederile art.114 si urm. Cod proc. civilă.
Prin sentința civilă nr. 1. pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) la data de 17 martie 2011 a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul M. C. V. în contradictoriu cu pârâta S. G4S C. S. S., având ca obiect unlitigiu de muncă.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin D . nr.453/(...) reclamantului i s-a desfăcut contractul individual de muncă în temeiul art. 61 lit. a din Codul Muncii începând cu data de (...).
Pentru a dispune astfel, intimata a reținut că reclamantul nu si-a îndeplinit atribuțiile prevăzute în fisa postului, respectiv în data de (...) cu ocazia colectării numerarului de la clientul R. B. - A. T., înainte de a ieși din locație nu a solicitat din poziția de comandant al cursei șoferului să parcheze autospeciala cât mai aproape de locație, a ieșit primul din locație fără să permită agentului de valori să verifice în prealabil dacă zona este sigură, traversând strada în fugă, prin loc nepermis, nu era echipat cu vesta antiglonț și a permis agentului de transport valori C. P. P. să folosească ușa din dreapta față, pentru a avea acces în autospeciala si nu a raportat ruperea sigiliului de la ușa dreapta-față a autospecialei.
De asemenea, în data de (...) a luat decizia să efectueze colectările înaltă ordine decât cea prevăzută în planul de rutare, fără să anunțe în prealabil inspectorul de exploatare trafic sau sefului ierarhic.
Procedând astfel, a încălcat prevederile Regulamentului de ordine interioară si cele ale Procedurii operaționale standard CIT si alimentare
ATM-POS O1.
Având în vedere dispozițiile art. 61 lit. a și 263 alin.2 din codul muncii instanța a reținut că faptele ce pot determina luarea măsurii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă nu au fost enumerate de legiuitor, caracterul grav al abaterii urmând a fi apreciat în raport cu toateelementele sale, împrejurările în care au fost comise și circumstanțele personale ale autorului ei.
Conform dispozițiilor art. 268 Codul Muncii, desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă se poate dispune de către angajator printr- o decizie emisă în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare.
Sancționarea disciplinară se face potrivit unor reguli procedurale care au ca scop asigurarea, pe de o parte a eficienței unor acte prin care se combate comportarea dăunătoare în procesul muncii, iar pe de altă parte garantarea stabilirii exacte a faptelor și asigurării dreptului la apărare al salariatului în cauză.
Cercetarea abaterii disciplinare se face potrivit dispozițiilor art. 267 alin. 1 Codul Muncii, care arată că „nici o sancțiune disciplinară, cu excepția avertismentului scris, nu poate fi dispună mai înainte de efectuarea cercetării disciplinare";. Lipsa cercetării prealabile duce la nulitatea absolută a măsurii respective, cu consecința reintegrării în funcția avută anterior și plății drepturilor salariale cuvenite.
În conformitate cu dispozițiile art. 268 alin. 2 din Codul Muncii, decizia de sancționare trebuie să conțină, sub sancțiunea nulității absolute, următoarele: descrierea faptei ce constituie abatere, precizarea prevederilor din statutul personal sau contractul individual de muncă ce au fost încălcate de către salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară a fost aplicată, temeiul în care sancțiunea poate fi contestată și instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Instanța a mai reținut că din Fișa postului, semnată de către reclamant, rezultă că acesta a îndeplinit funcția de casier - sef de echipaj al transporturilor de valori și avea printre responsabilități următoarele atribuții: să controleze si să îndrume transportatorii T3 si T1 de la începerea cursei si până la terminarea acesteia cu privire la transportarea in siguranță a valorilor; să ia toate măsurile de siguranță pentru transportul valorilor în situațiile prevăzute în manualul de proceduri și să ia măsuri pentru prevenirea sau rezolvarea operativă a oricăror situații apărute în timpul transportului de valori, informând ulterior/în prealabil despre acestea sefului ierarhic. De asemenea, avea atribuții precis determinate la preluarea sarcinilor (pachetelor cu valori) de la persoanele însărcinate de beneficiar, respectiv de la trezorerie cu respectare regulilor de siguranță si normelor de asigurare, așa cum sunt ele prevăzute în Regulamentul de O. si F. al S. G4S C. S. precum si în manualul de proceduri.
Întrucât reclamantul nu si-a îndeplinit aceste obligații asumate prin semnarea fișei postului în data de (...) si în data de (...), acesta a fost convocat la data de (...), ora 10:00, la sediul societății pârâte pentru a se efectua cercetarea disciplinară.
În urma acestei convocări s-a întocmit Referatul nr. 851/(...), ocazie cu care contestatorul a formulat o notă explicativă, prin care reclamantul a arătat că a părăsit primul locația fără ca în prealabil zona să fie asigurată de către T3 „. neatenție";; de asemenea, a arătat că nu a fost echipat cu vesta antiglonț, aceasta găsindu-se în mașină și că prin conduita sa a pus în pericol siguranța agentului de transport valori.
Apoi, a mai arătat că în data de (...) a întârziat aproximativ 3 ore la clientul S. P. S., luându-l la o altă oră pentru că nu a știut că sunt problemecu acest client, încălcând astfel prevederile manualului CIT privind respectarea cu strictețe a itinerarului de deplasare.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză instanța a reținut că reclamantul a ordonat oprirea mașinii într-o locație care nu era prevăzută în planul de rutare și s-a întors de la colectare printr-un loc nepermis. De asemenea, acesta nu purta vesta antiglonț si au existat situații frecvente în care a modificat ordinea de colectare fără a avea aprobarea inspectorilor de trafic.
Din materialul probator existent la dosarul cauzei rezultă că reclamantul a considerat atribuțiile sale de serviciu ca fiind facultative și nicidecum obligatorii, câtă vreme aceasta nu a respectat prevederile art. 7 lit.a si i, art. 37 pct.1-3 din fișa postului, pct.2, pct.4, pct.18, pct.22, pct.24, pct.29, pct.44, pct.46 si pct.61 din Regulamentul de ordine interioară, cap. Sarcini si responsabilități și prevederile Procedurii operaționale standard CIT si alimentare ATM-POS 01.
S-a mai reținut faptul că, prin D. nr.1621/(...), nr. 1807/(...) si nr.
2137/(...) reclamantul a mai fost sancționat disciplinar anterior prin reducerea drepturilor salariale cu 10% pe trei luni, respectiv cu 5% pe o lună, întrucât a săvârșit același gen de fapte, încălcând prevederile pct.33, pct.37 alin.2,9 si 13, pct.38, pct.39 și pct.61 din Cap.Sarcini si responsabilități al Regulamentului Intern (f.137-139).
Față de materialul probator depus la dosarul cauzei, instanța si-a format convingerea că, contestatorul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, respectiv nu si-a îndeplinit obligațiile asumate prin semnarea fisei postului și ca atare, a pus în pericol viața si integritatea fizică a echipajului de transport valori și siguranța valorilor transportate.
De asemenea, s-a reținut că actul sancționator a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 267-268 din Codul Muncii, angajatorul îndeplinindu-și obligația prevăzută de art. 287 din Codul Muncii, respectiv aceea de a proba că reclamantul nu a respectat obligațiile instituite în sarcina unui salariat prin dispozițiile art. 39 alin. 2 lit. a-c din Codul Muncii si cele din Fișa postului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. C.-V., solicitând modificarea hotărârii atacate și pe cale de consecință admiterea acțiunii privind anularea Deciziei nr.453 din (...) emisă de SC G. S. prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă în conformitate cu dispozițiile art.61 lit. a Codul Muncii.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul critică hotărârea instanței de fond prin prisma motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9
C.proc.civ., arătând că din probatoriul administrat în cauză în fața instanței de fond rezultă că faptele reținute în considerentele deciziei de concediere și care au format convingerea instanței de fond de a respinge acțiunea sa sunt disproporționate cu sancțiunea aplicată motivat de următoarele considerente:
Prin D. 453 din (...), pârâta a dispus, în conformitate cu dispozițiile art.61 lit. a și art. 264 al.1 lit. f din Codul Muncii încetarea contractului de muncă începând cu data de (...), motivat de faptul că reclamantul, la data de (...), a încălcat atribuțiile de serviciu legate de colectarea numerarului de la clientul R. B. T., iar la data de (...) a efectuat colectările în altă ordine decât cea prevăzută în planul de rutare, fapt ce a condus la producerea unei întârzieri de aproximativ trei ore pe ruta STR-CJ3.
Arată recurentul că în acțiunea introductivă de instanță a învederat faptul că decizia atacată este nulă atât raportat la dispozițiile art.60 al.1 lit.h coroborate cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 54/2003- legea sindicatelor, întrucât, reclamantului, în calitate de lider de sindicat - președinte al CP C. al Sindicatului UNI., afiliat la C. nu i se putea dispune desfacerea contractului de muncă decât cu acordul organelor de conducere ale organizației sindicale din care face parte, cât și la dispozițiile art.268 al.2 lit. b Codul Muncii.
Astfel, înainte de analizarea fondului cauzei sub aspectul vinovăției sau nevinovăției contestatorului, instanța de fond avea obligația de a verifica dacă decizia contestată cuprinde toate elementele, a căror omisiune este sancționată de legiuitor cu nulitatea absolută, potrivit dispozițiilor art.268 al.2 Codul muncii.
Textul menționat, la lit. a prevede, sub sancțiunea nulității absolute, că în decizie se cuprinde, în mod obligatoriu descrierea faptei care constituie abatere disciplinară.
Prin descriere nu se poate înțelege în niciun caz o enumerare sau o enunțare, ci prezentarea explicită a acelor aspecte care pot conduce la concluzia că fapta salariatului reprezintă o încălcare de către acesta a normelor de disciplină a muncii săvârșită în legătură cu munca sa, o înfrângere a obligațiilor izvorâte din contractul individual de muncă. Din descrierea faptei trebuie să rezulte în mod concret în ce a constat acțiunea sau inacțiunea săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici
De asemenea, sub sancțiunea nulității absolute, potrivit dispozițiilor art.268 al.2 lit. b din Codul Muncii, dispoziția de sancționare trebuie să cuprindă precizarea prevederilor din regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat. Ori, așa cum rezultă atât din considerentele deciziei de sancționare, cât și din motivarea instanței de fond s-au făcut referiri doar în mod formal la anumite dispoziții din Regulamentul intern, prin nearătarea în concret a obligațiilor încălcate, astfel că, simpla menționare a unor articole din acesta nu este de natură a complini cerința legiuitorului, motiv pentru care, consideră că decizia de sancționare este nulă absolut, iar hotărârea instanței nefondată.
Pentru angajarea răspunderii disciplinare este necesară existența cumulativă a unor elemente esențiale, calitatea de salariat, existența unei fapte ilicite, săvârșirea faptei cu vinovăție, rezultatul dăunător, precum și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și rezultat. În ceea ce privește fapta ilicită, este unanim apreciat că ea reprezintă o încălcare a obligațiilor asumate prin contractul individual de muncă ori cel colectiv de muncă sau alte acte normative, regulament de organizare și funcționare, regulament intern, ordine și dispoziții ale șefilor ierarhici, obligații care, ca regulă generală, sunt înscrise în fișa postului.
Susține recurentul că a probat în fața instanței de fond că faptele reținute în sarcina sa, ca temei al desfacerii contractului individual de muncă, parcare ilegală, lipsa vestei antiglonț, așa zisa abatere de la ruta de colectare a valorilor de la SC P. SA, care ar fi adus un prejudiciu de imagine firmei, sunt datorate în mare parte și culpei angajatorului care nu impune clienților asigurarea unor locuri de parcare, proastei coordonări făcute în planul de transport de către inspectorii de trafic care conduc la întârzieri neimputabile agenților de transport, iar din probatoriul administrat și considerentele hotărârii atacate, nici angajatorul și nici instanța nu a adus probe concludente din care să rezulte culpa exclusivă a reclamantului,gradul de vinovăție, așa zisele reclamații ale clienților care să justifice desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Mai mult, din declarația martorului S. M. rezultă că de fapt, desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă a fost legată de activitatea sa de lider sindical, activitate prin care a semnalat deficiențele legate tocmai de asigurarea unor condiții de muncă normale pentru salariații societății, iar reclamantul fiind o persoană indezirabilă pentru angajator a trebuit să fie înlăturat din firmă.
Consideră că faptele reținute în sarcina sa sunt disproporționate cu măsura luată de angajator prin D. nr.453 din (...), de desfacere disciplinară a contractului de muncă, având în vedere culpa concurentă a acestuia, iar soluția corectă ce se impunea în speța dedusă judecății era aceea de înlocuire a măsurii desfacerii disciplinare a contractului de muncă cu măsura prevăzută de art.264 lit. e din C.Muncii.
Prin întâmpinarea formulată în data de (...), intimata pârâtă SC G4S C.
S. S. (fosta SC G4S C. S. S.) (f. 10-13) a solicitat respingerea recursului caneîntemeiat.
Menționează intimata că dispozițiile legale invocate de recurent în susținerea excepției nulității deciziei se aplica doar in cazul concedierilor pentru motive de nu țin de persoana salariatului, nu si pentru concedierile disciplinare. Pe de altă parte, atât în referatul de constatare a abaterii, cat si in convocator si in decizie sunt arătate exact faptele pentru care s-a aplicat sancțiunea. Acțiunile exacte au fost descrise, iar salariatul nu se poate prevala de necunoașterea obligațiilor pe care le avea, atâta timp cat toate acțiunile sale ii erau aduse clar la cunoștința atât cu ocazia semnării fisei de post, cat si cu ocazia instruirilor pentru toate procedurile interne de lucru.
A mai arătat că recurentul - contestator recunoaște faptul ca a săvârșit abaterile disciplinare, insa, in loc sa si le asume, le considera ca fiind activități normale sau datorate exclusiv faptului ca angajatorul nu se îngrijește de toate aspectele activității.
Faptul ca nu a avut loc niciun incident la acel moment nu înseamnă ca își putea neglija si încălca obligațiile de serviciu. Mai mult decât atât, pentru angajarea răspunderii disciplinare, angajatorul nu este ținut sa dovedească producerea rezultatului dăunător, acesta fiind prezumat daca sunt dovedite celelalte elemente constitutive ale abaterii disciplinare.
Contestatorul a mai fost sancționat in decursul anilor ((...)) pentru același gen de fapte.
Mai mult decât atât, in raport de dispozițiile art. 263 alin.1, art. 266
Codul Muncii, angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, având competenta de a stabili sancțiunea disciplinara aplicata având in vedere gravitatea abaterii săvârșite.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și adispozițiilor legale incidente, Curtea constată că recursul este nefondat, avândîn vedere următoarele considerente:
Sub aspectul primului motiv de nulitate a deciziei de concediere invocat de recurentul reclamant, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 60 alin. 1 lit. h din Codul muncii „Concedierea salariaților nu poate fi dispusa pe durata exercitarii unei functii eligibile intr-un organism sindical, cu exceptia situatiei in care concedierea este dispusa pentru o abatere disciplinara grava sau pentru abateri disciplinare repetate, savarsite de catre acel salariat.";
În același sens sunt și dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 54/2003 care prevăd că „În timpul mandatului și în termen de 2 ani de la încetareamandatului, reprezentanților aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale nu li se poate modifica sau desface contractul individual de muncă pentru motive neimputabile lor, pe care legea le lasă la aprecierea celui care angajează, decât cu acordul scris al organului colectiv de conducere ales al organizației sindicale.";
Cum prin decizia contestată s-a dispus concedierea reclamantului pentru comiterea unor pentru abateri disciplinare, respectiv pentru motive imputabile salariatului, este evident că în cauză nu se poate reține incidența interdicției reglementate de dispozițiile legale menționate, după cum nu se poate reține nici necesitatea existenței acordului scris al organului de conducere al organizației sindicale din care face parte recurentul, astfel că acest motiv de nulitate a deciziei de concediere invocat de către reclamant este nefondat.
În ce privește nulitatea deciziei de sancționare pentru nerespectarea dispozițiilor art. 268 alin. 2 lit. a și b din Codul muncii Curtea constată că în mod temeinic și legal a reținut instanța de fond că decizia contestată a fost emisă cu respectarea prevederilor art. 268 din codul muncii.
Conform dispozițiilor art. 268 alin. 2 lit. a și b din Codul muncii decizia de sancționare trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, între altele, descrierea faptei care constituie abatere disciplinară și precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de către salariat.
Din analiza deciziei de concediere Curtea constată că angajatorul a descris pe larg faptele reținute în sarcina reclamantului ca fiind abateri disciplinare, prezentând în concret în ce au constat acțiunile sau inacțiunile săvârșite de către acesta, împrejurările în care au fost comise și urmările faptei, în ceea ce privește fapta comisă în data de (...).
Mai mult decât atât, în decizie s-a menționat că „abaterile sunt foarte grave, punând în pericol securitatea operațiunilor și mai ales a valorilor din autospecială, cu atât mai mult cu cât în calitatea sa de șef de echipaj pe durata operațiunilor de remitere/colectare trebuie să respecte toate procedurile de lucru și să reducă la minim riscurile la care se expune";.
De asemenea, Curtea constată că angajatorul a menționat în decizia de sancționare prevederile din Regulamentul intern și fișa postului, care au fost încălcate de salariat, respectiv: prevederile art. 7 lit. a si i, art. 37 pct.1,
2 și 3 din Regulamentul intern, din Fișa postului Cap. „Sarcini și responsabilități"; pct.2, pct.4, pct.18, pct.22, pct.24, pct.29, pct.44, pct.46 si pct.61 și prevederile Procedurii operaționale standard CIT si alimentare ATM-POS 01 enumerate în decizie.
Precizarea prevederilor statutului, regulamentului de ordine interioară, ale contractului colectiv de muncă încălcate au relevanță pentru ca instanța să poată stabili și verifica dacă fapta salariatului constituie abatere disciplinară și dacă se încadrează printre obligațiile de a face sau a nu face impuse acestuia.
Curtea reține însă că dispozițiile art. 268 alin. 2 lit. b din codul muncii prevăd cerința indicării în decizia de sancționare disciplinară a prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de către salariat, nu și efectuarea de către angajator a altor precizări în legătură cu prevederile respective, astfel cum susține recurentul.
Referitor la temeinicia deciziei de sancționare, în raport de probele administrate, Curtea reține că în cauză s-a făcut dovada comiterii cuvinovăție de către contestator a abaterilor disciplinare reținute în sarcina sa prin decizia contestată.
Aspectele invocate de recurent cu privire la faptul că angajatorul nu impune clienților asigurarea unor locuri de parcare și pretinsa coordonare deficitară făcută în planul de transport de către inspectorii de trafic, nu pot fi reținute de instanță ca fiind de natură a înlătura vinovăția reclamantului, întrucât din declarațiile martorilor M. V. A. și C. P. P. rezultă că salariații aveau cunoștință despre procedura pe care ar fi trebuit să o respecte în situația în care nu aveau loc de parcare, procedură pe care însă reclamantul nu a respectat-o în data de (...).
De asemenea, martorul M. V. A. a declarat că rutarea se putea schimba, dar nu fără acordul inspectorului de traseu, martorul precizând totodată că a mai fost în curse cu reclamantul și s-a întâmplat ca acesta să modifice ordinea de colectare, fără a avea aprobarea inspectorilor de trafic.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, contrar celor invocate de intimată, se apreciază că în lipsa unei limitări legale exprese, controlul judecătoresc al actului de sancționare este unul devolutiv, astfel încât, analizând legalitatea și temeinicia deciziei de sancționare, instanța judecătorească este competentă să se pronunțe inclusiv cu privire la legalitatea și temeinicia sancțiunii disciplinare și să înlocuiască sancțiunea aplicată de angajator cu una mai ușoară. În acest fel nu se creează angajatului o situație mai grea decât cea avută anterior introducerii acțiunii și se asigură și realizarea scopului răspunderii disciplinare, în sensul că, dacă s-ar recunoaște numai dreptul instanței de judecată de a anula sancțiunea aplicată, angajatul ar rămâne nesancționat, întrucât nu s-ar mai putea aplica o nouă sancțiune pentru aceeași faptă.
Analizând aceste motiv de recurs prin prisma criteriilor legale prevăzute de art. 266 din Codul muncii, Curtea reține că recurentul a mai fost sancționat disciplinar anterior de trei ori de către societate, fiindu-i aplicată sancțiunea reducerii salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-
10%, pentru comiterea unor fapte de același gen, astfel cum rezultă din copiile Deciziilor nr.1621/(...), nr. 1807/(...) si nr. 2137/(...) (depuse la filele
137-139 dosar fond).
De asemenea, Curtea reține caracterul grav al abaterilor, menționat și în decizia de sancționare, prin prisma specificului activității desfășurate de societatea intimată, dar și a atribuțiilor care îi reveneau în mod special reclamantului în calitatea sa de șef de echipaj.
În plus, în condițiile în care sancțiunile disciplinare aplicate anterior nu și-au atins scopul, faptele pentru care a fost sancționat recurentul prin decizia care face obiectul prezentei cauze fiind relativ similare cu cele săvârșite anterior, Curtea apreciază că față de circumstanțele, conținutul și urmările faptelor culpabile se impune concluzia că menținerea recurentului în cadrul colectivului intimatei nu mai este posibilă, astfel că și sub aspect recursul formulat de reclamant apare ca fiind nefondat.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 cod proc. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul
M. C.-V.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E R espinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. C.-V. împotriva sentinței civile nr. 1399 din (...) a T. C., pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 septembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G .-L. T. S.-C. B. I.-R. M.
GREFIER G . C.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...)
Jud.fond: E.B.
| ← Decizia civilă nr. 340/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3623/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
