Decizia civilă nr. 2949/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2949/R/2011
Ședința din 12 septembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G.
JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : L. D. GREFIER : C. M.
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - recursurile declarate de pârâtele S. N. DE T. F. M. "C. M." SA B. și S. N. DE T. F. M. "C. M." SA - S. C. împotriva sentinței civile nr. 4048 din 23 noiembrie 2010, pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. R. V.
R. C. C., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 05 septembrie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 4048 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), s-a dispus disjungerea cererii formulate de reclamanții C. T., R. A., R. A., B. I., M. I., N. P., S. R., N. G., P. A., S. I., C. V. cu domiciliul în raza T.ui Bistrița Năsăud, reclamanții P. V., C. G. I, P. F., P. G., F. G., R. S., B. I., C. M. și reclamanții C. M., F. V., M. F.
A fost admisă excepția necompetenței teritoriale a T.ui C. cu privire la cererea reclamanților cu domiciliul în raza Tribunalelor Bistrița Năsăud, Maramureș, Sălaj și Alba.
A fost declinată competența de soluționare a cauzelor privind pe acești reclamanți în favoarea Tribunalelor Bistrița Năsăud, Maramureș, Sălaj și Alba.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamantul S. L. R. V. R. C. C. în numele și pentru membrii de sindicat cu domiciliul în raza T.ui C., în contradictoriu cu pârâții S. N. DE T. F. DE M. C. M. S. B. și S. C. M. SA C..
Au fost obligați pârâții în solidar să plătească fiecărui membru de sindicat căruia nu i-a fost aplicată o sancțiune disciplinară în anii 2007 -
2009, proporțional cu perioada lucrată în cadrul societății pârâte, retroactiv, câte un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, astfel:
- pentru anii 2007, 2008 și 2009 membrilor de sindicat C. S., S. F., M.
L., B. E., C. V., D. V., P. E., C. N., O. V., B. I., B. M., M. S., T. M., T. C., T. R., B. S., B. I., C. S., D. I., G. C., P. V. B., P. G. S., S. E., S. A., T. A., T. C., C. L., C. M., H. R., I. V. A., M. E., M. D., M. R. II, P. C., R. G., T. C., U. D., B. G. D., C. D., C. L., M. I., M. R. I, P. S., V. R., VAS I., S. G., M. V., F. G., M. S., M. V., L.
D., M. I., C. S., M. P., L. I., N. T., ROMAN S., P. I., M. T., C. V., D. F., N. V., B. M., F. M., I. V., M. D., P. I., B. I., O. A., R. D., R. C., B. M., C. V., F. C., F. I., M. G., P. V., RAD G., S. G., G. V., H. L., J. N., M. P., M. L., R. E. și R. I.
- pentru anul 2007 membrilor de sindicat P. A., T. T. și D. T.
- pentru anii 2007 și 2008 membrilor de sindicat M. M. și P. V.
- pentru anii 2008 și 2009 membrilor de sindicat B. I., N. L., M. R., M. G. și D. Ș.
- pentru anul 2009 membrului de sindicat Ș. L.
A fost respins capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Membrii de sindicat reprezentați de către reclamant sunt angajați ai pârâtei de rând 2, fiindu-le aplicabile dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
Potrivit art. 30 din contractul colectiv de muncă pentru anii 2007 - 2008 încheiat la nivelul pârâtei (f.4), „pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
Aceste prevederi legale au fost reiterate și în cuprinsul contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pentru anii 2006 -
2008 (f.32), tot la art. 30, alin. 1, a cărui valabilitate a fost prelungită pentru 48 de luni în baza actului adițional nr. 370/(...) (f.34), fiind astfel valabil și pentru anul 2009.
Mai mult chiar, art. 30, alin. 1 din Contractul Colectiv de M. la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, aplicabil părților din prezenta cauză, reglementează acordarea salariului suplimentar salariaților pentru munca ireproșabilă din cursul unui an calendaristic.
Astfel, potrivit art. 30 (f.33), pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Potrivit prevederilor art. 236 al. 4 C. muncii, contractul colectiv de muncă încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, iar conform prevederilor art. 40 al. 2 lit. c) C. Muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile care decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
În ce privește obligativitatea acordării drepturilor, instanța a apreciat că prevederile legale ce reglementează plata salariului suplimentar trebuie interpretate în ansamblu. Susținerile pârâtei de rând 1 potrivit cărora acordarea salariului suplimentar nu este obligatorie, acesta putând fi acordat doar salariaților care nu au avut abateri disciplinare, nu pot fi reținute. Obligativitatea acordării acestui drept de către angajator rezultă din cuprinsul prevederilor legale. Astfel, în anexa 6 sunt stabilite criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar pentru muncă ireproșabilă prestată în cursul anului. Așa după cum și titulatura o arată, acesta se acordă salariaților pentru muncă ireproșabilă prestată în cursul unui an calendaristic, aceasta fiind singura condiție reglementată.
Contractul Colectiv de M. la nivel de grup de unități reglementează acordarea salariului suplimentar, fără a folosi sintagma „poate";, instituind o obligație directă în sarcina angajatorului, sub aceiași condiție, a desfășurării unei activități ireproșabile.
Potrivit prevederilor art. 287 C. Muncii în litigiile de muncă sarcina probei revine angajatorului, însă pârâtele nu au făcut dovada celor afirmate încuprinsul întâmpinării, respectiv că unii dintre membrii de sindicat reprezentați de reclamant au fost sancționați disciplinar în perioada anilor 2007 - 2009.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei un tabel centralizator (f.73 - 79) în care membrii de sindicat sunt menționați cu drepturile solicitate, precum și perioadele în care au fost salariați ai pârâtei. În aceste condiții, dreptul dedus judecății urmează a fi acordat fiecărui membru de sindicat în funcție de perioada efectiv lucrată în cadrul societății, prin luarea în considerare a unui an calendaristic întreg.
Pentru toate aceste motive, pârâtele au fost obligate conform dispozitivului în solidar să achite fiecărui membru de sindicat căruia nu i-a fost aplicată o sancțiune disciplinară în anii 2007 - 2009, proporțional cu perioada lucrată în cadrul societății pârâte, retroactiv, pentru anii 2007, 2008 și 2009, câte un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizat în raport cu rata inflației la data plății efective.
Instanța de fond a respins capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată întrucât reclamantul nu a dovedit ocazionarea acestora.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. N. DE T. F. M. "C. M." SA B. solicitând admiterea acestuia, să se rețină cauza spre rejudecare și pe fond respingerea cererii formulate de reclamant ca nefondată.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut (304 pct.6 Cod procedură civilă), întrucât nu a ținut cont de precizările făcute de reprezentantul salariaților reclamanți prin răspunsul la întâmpinare depus la termenul din (...), în sensul că renunță la acțiune pentru salariații care la data introducerii acțiunii nu mai aveau calitatea de membru de sindicat, respectiv: M. M., P. V., M. V., F. G., B. I., M. S., P. A., T. T., T. D., R. G. și D. T.
S-a mai invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.8 Cod procedură civilă, precizându-se că în mod greșit instanța de fond a considerat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 283 alin. 1 lit.e) din Codul muncii și a asimilat plata salariului suplimentar cu un drept de natură salarială.
S-a mai criticat hotărârea instanței de fond, în limita aceluiași motiv de recurs, pentru respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de CCM la nivel de unitate valabil pentru anii
2007-2009, respectiv sesizarea comisiei mixte patronat-sindicate.
Recurenta a mai arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității de reprezentant pentru salariații (menționați anterior) care la data introducerii acțiunii nu mai aveau calitatea de angajați.
Referitor la fondul cauzei s-a arătat că în CCM la nivel de unitate valabil pentru anii 2007-2009 nu este prevăzută obligativitatea acordării salariului suplimentar, posibilitatea acordării acestuia fiind determinată de posibilitățile financiare ale angajatorului, care nu au permis achitarea acestor drepturi.
Fiind o societate cu capital de stat aflată în subordinea M.ui T.ului, recurenta este agent economic monitorizat conform OUG 79/2008, revenindu-i obligația să se înscrie în bugetele de venituri și cheltuieli, aprobate prin hotărâri de guvern.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. N. DE T. F. DE M. "C. M." S. S. C. solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii formulată de reclamant.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că drepturile salariale solicitate de către reclamant sunt prevăzute în Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, care a fost semnat de reprezentanții salariaților prin sindicate și de directorul general al S. N. de T. F. de M. „. M. SA, care este
și Președintele Consiliului de A., și nu de S. T., care nu a încheiat nici un act juridic prin care să se oblige la plata unor drepturi bănești de către salariații membrii de sindicat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate,
Curtea de A. reține următoarele:
Referitor la recursul declarat de S. N. DE T. F. DE M. "C. M." SA - S. C. sereține că în conformitate cu dispozițiile art.241 alin.1 lit. c Codul muncii ( care deși în prezent a fost abrogat prin art. I pct.90 din Legea 40/2011, guvernează raporturile juridice dintre părți) , „clauzelor contractuale colective de muncă produc efecte ……pentru toți salariații angajatorului, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel";, cum este situația în cauza dedusă judecății.
Astfel, obligația de plată a dreptului recunoscut de acordul colectiv încheiat la nivelul S. N. de T. F. de M. „. M. SA în favoarea tuturor salariaților săi, revine angajatorului direct, care este în prezent S. T. Chiar dacă recurenta nu este semnatar al contractului colectiv de muncă, constituie o structură din cadrul S. N. de T. F. de M. „. M. SA și este obligată, conform art.40 alin.2 lit. c din Codul muncii să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din contractul colectiv de muncă aplicabil.
Or, în speță, tocmai acest acord colectiv de muncă este aplicabil membrilor de sindicat reprezentați de reclamant, în considerarea calității lor de salariați în cadrul S. N. de T. F. de M. „. M. SA.
Delegarea de competență dată directorului Sucursalei pentru încheierea contractelor individuale de muncă nu are semnificația aplicării unui regim salarial diferit angajaților Regionalei decât cel al celorlalți salariați din cadrul S. N. de T. F. de M. „. M. SA, deoarece acordul colectiv se aplică în mod nediferențiat de organizarea și structura regională a societății.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că excepția lipsei calității procesuale pasive a fost corect respinsă de instanță, urmând ca în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. "C. M." SA - S. T.
Referitor la recursul declarat de S. N. DE T. F. M. "C. M." SA B. se reține căîn conformitate cu dispozițiile art. 28 alin. 2 din Legea 54/2003 (care deși a fost abrogată prin art. 224 din Legea 62/2011, era în vigoare la data formulării acțiunii) organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiuni în justiție în numele membrilor lor, fără a avea un mandat expres din partea celor în cauză. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată.
Din interpretarea acestei dispoziții legale, Curtea reține că sindicatul poate introduce o acțiune în justiție, fără a avea un mandat expres din partea membrilor de sindicat, însă nu poate renunța la judecată, acest act de dispoziție putându-se realiza numai de către membrii de sindicat. În consecință, instanța de fond nu a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât nu putea lua act de renunțarea la acțiune formulată de sindicat.
Referitor la al doilea motiv de recurs invocat, se reține că prescripția dreptului la acțiune a fost corect soluționată de instanța de fond întrucât art. 283 alin.(1) din Codul muncii prevede că „Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator;e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea 130/1996 prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, așa cum judicios a apreciat și instanța de fond, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a)-d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, iar prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor adaosuri neacordate ce fac parte, potrivit dispozițiilor art.155 din Codul muncii, din categoria drepturilor salariale Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile menționate anterior este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
În mod corect a soluționat instanța de fond excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile în fața comisiilor mixte patronat-sindicat. Și în opinia instanței de recurs această procedură nu este obligatorie, neexistând o dispoziție legală care să prevadă obligativitatea unei asemenea proceduri, așa cum prevede art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă.
Referitor la excepția lipsei calității de reprezentant a organizației sindicale, Curtea reține că drepturile solicitate de M. M., P. V., M. V., F. G., B. I., M. S., P.
A., T. T., T. D., R. G. și D. T. sunt aferente perioadei în care aceștia au fost angajați, astfel încât în mod legal a fost respinsă excepția menționată anterior.
În ceea ce privește fondul cauzei, se constată că în conformitate cu prevederile art. 243 alin. 1 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar conform dispozițiilor art. 241 alin. 1 lit. b din Codul muncii, efectele clauzelor contractului colectiv de muncă se întind pentru toți salariații încadrați la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
Potrivit prevederilor art. 30 alin 1 si 3 din Contractele colective de muncă aplicabile la nivelul paratei pentru anii 2007-2008 și 2009-2010: ";pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.(…) Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, in procent de pana la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar.";
De asemenea, conform dispozițiilor art. 31 alin. (1) din contractele colective de muncă menționate anterior „criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar sunt cele din Anexa nr.6";.
Față de conținutul clauzei menționate anterior, se constată că în mod corect instanța de fond a reținut că este obligatorie acordarea acestor drepturi, contractul colectiv de muncă precizând în mod expres cum și din ce fonduri se plătesc aceste drepturi.
În ceea ce privește sintagma inserată în conținutul clauzei „poate primi un salariu suplimentar"; ce ar putea conduce la concluzia că acordarea acestuia este facultativă, Curtea apreciază că interpretând sistematic dispozițiile art. 30 alin. (1) și (3), 31 și anexa 6 din Contractele colective de muncă menționate anterior, rezultă că plata salariului suplimentar este condiționată numai de respectarea criteriilor de acordare, respectiv de „. ireproșabilă prestată în cursul anului calendaristic"; conform pct.1 din anexa 6, criteriu care este nuanțat la pct.2 în sensul că se prevede expres că salariații care au fost sancționați cu retrogradarea în funcție sau categorie pentru o durată ce nu poate depăși 60 de zile sau cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă nu beneficiază de salariul suplimentar.
De asemenea, interpretarea clauzei evocată anterior nu poate fi realizată decât prin prisma dispozițiilor art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 potrivit cărora contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, ori prin CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 a cărui valabilitate a fost prelungită prin A. adițional înregistrat sub nr. 370/(...), la art. 30 alin. 1 s-a prevăzut că
„salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar";, rezultând astfel fără îndoială obligativitatea acordării acestor drepturi.
În plus, din modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții al art. 30 alin.(3) din CCM rezultă așadar în mod evident obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri.
Pentru aceste motive, având în vedere faptul că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de
10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se apreciază că dispozițiile invocate de către intimate pentru a justifica lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni nu pot prezenta relevanță în speță.
În consecință, întrucât niciunul dintre motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, în temeiul art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. M. "C. M." SA B.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții S. N. DE T. F. M. "C. M." SA B. și S. N. DE T. F. M. "C. M." SA - S. C. împotriva sentinței civile numărul 4048 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 septembrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. G. S. D. L. D.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...)
Jud.fond: I.P./E. B.
| ← Decizia civilă nr. 2161/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2652/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
