Decizia civilă nr. 4389/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4389/R/2011
Ședința din 31 octombrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : L. D.
JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. O. SA împotriva sentinței civile nr. 1. din 08 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată I. M. M., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul pârâtei recurente SC O. SA, consilier juridic D. A. C., lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 28 octombrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată I. M. M. a transmis prin fax la dosar întâmpinare într-un singur exemplar.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea studierii întâmpinării.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantului pârâtei recurente să studieze întâmpinare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul pârâtei recurente SC O. SA, consilier juridic D. A. C., lipsă fiind reclamanta intimată.
Reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar copia extrasului de cont în perioada (...)/(...) și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, susținând pe larg motivele expuse în scris prin memoriul de recurs depus la dosar. Nu solicită obligarea reclamantei intimate la plata cheltuielilor de judecată.
La întrebarea instanței, dacă pârâta recurentă a formulat acțiune în răspundere patrimonială, reprezentantul pârâtei recurente arată că societatea pe care o reprezintă a formulat plângere penală, întrucât nu s-a hazardat să formuleze acțiune în răspundere patrimonială, deoarece nu cunoaște suma însușită de fiecare dintre salariate.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, ulterior precizată, în ședința publică din 4 mai 2011 (f.100) reclamanta I. M. M. a chemat în judecată pe pârâta SC „. SA F., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța: să anuleze decizia de concediere disciplinară din (...), ca nelegală și netemeinică; să oblige pârâta să-i plătească despăgubiri pentru perioada cuprinsă între data desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă, (...) și data rămânerii irevocabile a sentinței; să oblige pârâta să-i plătească drepturile restante reprezentând diferența de salariu pentru luna septembrie și drepturile cuvenite pentru luna octombrie și noiembrie până la data de (...); să oblige pârâta să plătească contribuțiile sociale datorate atât pentru drepturile restante cât și cele aferente despăgubirilor ce se vor acorda pentru perioada cuprinsă între data desfacerii contractului individual de muncă, (...) și data rămânerii irevocabile a sentinței; să oblige pârâta să-i plătească suma de 5000 lei, cu titlu de daune morale pentru concedierea nelegală.
Reclamanta consideră că decizia de concediere este nelegală pentru următoarele considerente:
- neefectuarea convocării conform prevederilor legale în acest sens ( cu toate că angajatorul a încercat „să se acopere"; prin convocarea arătată și pe care a semnat-o la chiar data prezentării lor la sediul societății pentru a-și primi drepturile salariale, adică (...)).
- nu se prezintă în decizia contestată care prevederi din fișa postului și contractul individual de muncă au fost încălcate (în condițiile în care nu li s- a prezentat spre semnare vreo fișă a postului, iar contractul de muncă aferent perioadei (...) - (...) nu i-a fost remis).
- nu se prezintă în decizie motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către aceasta la data de (...).
- deși se face vorbire in decizie de procesul verbal nr.5188/(...) nu i s-a prezentat un exemplar din acesta, în decizie nu s-a indicat in mod corect instanța la care aceasta poate fi contestată.
De asemenea susține că decizia este și netemeinică arătând că nu există nicio lipsă la inventar.
Referitor la lipsa de inventar susținută de către conducerea societății, arată că în toată perioada lucrată la SC O. SA a participat la inventare, fără cel de final și nu au fost semnalate probleme. N. de la efectuarea ultimului inventar și până la data de (...) nu s-a spus nimic despre vreo lipsă. Consideră că este nereală, nefiind altceva decât o modalitate a societății de a o concedia, de a nu-i acorda dreptul de preaviz și fără a-i achita drepturile salariale restante. Așa cum a spus și societății, a lucrat și lucrează în domeniul vânzării încă de la început, fără să fi avut vreo problemă, cât de mică în acest sens. Această lipsă nu poate fi reală, mai mult, la data respectivă lor nu li s-a prezentat rezultatul clar al inventarului (de la contabila societății, a aflat că el nu este finalizat), respectiv documente contabile din care rezultă acest rezultat, cu atât mai mult că le-a solicitat pentru a le confrunta cu situațiile magazinului rămase la șefa de magazin, solicitare refuzată de către societate. Menționează că aceasta așa-zisa „lipsă la inventar"; este o practică bine cunoscută a societății întrucât toate vânzătoarele care sunt puse să-și dea demisia sau pleacă de la societate sunt scoase cu lipsa la inventar și puse să plătească. Nu se considerăvinovată, întrucât nu a luat nici un ban sau produse de la magazinul societății, astfel încât rezultatul inventarului pretins de către angajator este fie o greșeală fie o „intenție"; a acestuia pentru a nu-și îndeplini obligațiile legale față de ea.
De altfel, chiar din formularea deciziei de concediere rezultă clar, faptul că angajatorul, la data emiterii acesteia, nu are idee concretă despre această lipsă de inventar, întrucât face vorbire despre minus ca fiind: „de peste 4.000 ron";, or, având în vedere că este vorba de inventar contabil, acesta trebuie să fie evidențiat strict, la leuț și nu în termeni generali.
Ca urmare a concedierii nelegale solicită plata de despăgubiri potrivit codului muncii, fără să solicite reintegrarea deși în acțiunea inițială o astfel de cerere a fost formulată, însă ulterior reclamanta și-a precizat acțiunea, arătând că nu mai solicită reintegrarea pe un post similar la o altă unitate de lucru a pârâtei.
Solicită daune morale de la societate, întrucât desfacerea contractului de muncă în baza art.61 lit. a din Codul muncii, și lipsa nejustificată la inventar îi produce mari neajunsuri, în sensul că face imposibilă angajarea sa în altă parte, cu atât mai mult cu cât ea a lucrat doar în comerț din totdeauna.
De asemenea, solicită obligarea angajatorului la plata cheltuielilor de judecată.
În dovedirea acestei contestații depune înscrisuri, copie decizie concediere, copie contract de muncă și alte înscrisuri ce vor reieși din dezbateri și după depunerea actelor de susținere a deciziei de către angajator), precum și proba cu martori.
În drept a invocat disp.art.76-78 Codul muncii.
Pârâta legal citată nu a formulat întâmpinare, dar și-a delegat reprezentant în instanță care a depus la dosar actele de la filele 49-94, reprezentând acte referitoare la cercetarea prealabilă, statele de plată pentru perioada cât reclamanta fost salariată, pontaje, fișa postului, procesele verbale de inventariere și control care însă nu au fost însoțite și de fișele deinventar și de evidențele contabile privind stocul de marfă.
Pârâta a solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea plângerii pe care a formulat-o la I. C. pentru cercetarea reclamantei și a celorlalte două persoane împreună cu care aceasta a avut gestiune colectivă sub aspectul săvârșirii unor fapte penale, constând în aceea că la ultimul inventar s-a constatat un minus în gestiune de peste 4.000 lei.
Cererea de suspendare a cauzei a fost respinsă în ședința publică din
4 mai 2011(f.100).
Prin sentința civilă nr. 1./(...) pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr. (...), s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta I. M.-M., împotriva pârâtei SC „. SA și în consecință:
- a fost anulată ca netemeinică decizia nr.5207/(...), emisă de pârâtă, de desfacere a contractului individual de muncă nr.142265/(...), conform art.61 litera „a"; din Codul muncii.
- a fost obligată pârâta să plătească reclamantei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta pentru perioada cuprinsă între data desfacerii contractului individual de muncă, (...) și data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri;
- a fost obligată pârâta să plătească reclamantei drepturile bănești restante pentru perioada (...)-(...), reprezentând: drepturi salariale, pentruperioada (...)-(...) și indemnizație pentru concediul de odihnă, pentru perioada (...)-(...).
- a fost obligată pârâta să plătească contribuțiile sociale aferente drepturilor bănești restante precum și cele aferente drepturilor bănești cuvenite pentru perioada cuprinsă între data desfacerii contractului individual de muncă, (...) și data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
S-au respins ca neîntemeiate cererile având obiect: obligarea pârâtei la plata diferenței de salariu pentru luna septembrie 2010; obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești pentru perioada (...)-(...) și la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale.Fără cheltuieli de judecată.
T. a reținut că reclamanta a fost angajata pârâtei începând cu data de
(...), potrivit contractului individual de muncă nr.142265/(...), inițial pe perioadă determină, de o lună, până la 0(...)(f..8) și, prin actul adițional la acest contract, din (...)(f.56), pe perioadă nedeterminată, pe postul de lucrător comercial pentru comercializarea produselor alimentare și nealimentare din gestiunea comună a M. O. 37 din B., cu un salariu lunar de bază brut de 756 lei (f.9), atribuțiile postului fiind prevăzute în fișa postului aflată la filele 51-55, semnată de reclamantă.
Referitor la cererile având obiect anularea deciziei de sancționare disciplinară și plata de despăgubiri.
Prin decizia nr.5207/(...), s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă începând cu data de (...), conform art.61 litera „a"; din Codul muncii, reținându-se în motivarea acesteia că reclamanta nu și-a îndeplinit cu conștiinciozitate atribuțiile de serviciu prevăzute atât în contractului individual de muncă cât și în fișa postului, prin faptul că, împreună cu colegele de serviciu, au gestionat fraudulos gestiunea comună a magazinului în care și-au desfășurat activitatea astfel că, la ultimele inventare, minusul a fost de peste 4.000, 00 ron (f.6). Totodată, în cuprinsul deciziei, se menționează că, prin nota explicativă luată salariatei, aceasta menționează că este conștientă că a participat la o gestionarea comună a magazinului în care și-a desfășurat activitatea dar pentru minusul existent nu se consideră vinovată cu nimic, fiind făcută referire în motivarea decizie și la procesul verbal nr.5188/(...) și faptul că decizia poate fi contestată la Tribunalul Cluj.
Dispozițiile art.61 litera „a"; reglementează desfacerea contractului individual de muncă cu titlu de sancțiune disciplinară astfel că decizia de concediere trebuie să îndeplinească exigențele prevăzute de art.263-268 din Codul muncii, respectiv să fie emisă doar după efectuarea cercetării disciplinare prealabile, sub sancțiunea nulității și, tot sub sancțiunea nulității, trebuie să cuprindă toate mențiunile indicate la alineatul 2 al art.228 Codul muncii.
Reclamanta invocă nulitatea decizie de sancționare, susținând că aceasta a fost emisă fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile respectiv că nu a fost convocată la o astfel de cercetare și că, din punct de vedere formal decizia este nulă pentru că nu s-au indicat ce prevederi din fișa postului au fost încălcate, nu se indică motivele pentru care au fost înlăturate apărările sale și, deși, în decizie, se face vorbire de procesul verbal nr.5188/(...), acesta nu i-a fost comunicat invocând totodată și faptul că instanța este greșit indicată.
T. a reținut că decizia de sancționare disciplinară a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art.267 Codul muncii, fiind emisă după efectuare a cercetării disciplinare prealabile a reclamantei, care a fost convocată în data de (...) pentru data de (...)(f.49), dată la care reclamanta s-a prezentat la sediul pârâtei, nu a solicitat termen pentru pregătirea apărării și a dat notaexplicativă (f.50), prin care nu a recunoscut fapta și a declarat expres că a avut cunoștință de faptul că a participat la o gestiune colectivă împreună cu încă două salariate.
Prin urmare nu se poate susține că cercetarea disciplinară nu s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor art.267 din Codul muncii.
De asemenea decizia conține toate mențiunile prevăzute de art.268 din
Codul muncii sub sancțiunea nulității, fiind descrisă fapta (lipsa din gestiunea colectivă), fiind indicate prevederile care au fost încălcate, respectiv cele din fișa postului și din contractul individual de muncă iar faptul că nu au fost indicate punctual aceste prevederi nu constituie motiv de nulitate, cât timp în cele două acte invocate sunt descrise obligațiile s reclamantei a căror nerespectare ar fi dus la crea de minus în gestiune.
De asemenea se fac referiri și la apărările reclamantei iar faptul că instanța a fost greșit indicată nu determină nulitatea deciziei, fiind sancționată cu nulitatea doar neindicarea instanței or, în decizie se indică Tribunalul Cluj, instanță apreciată de pârâtă ca fiind instanța competentă, reclamanta nefiind prejudiciată prin indicarea acestei instanțe, cât timp o eventuală contestație adresată Tribunalul Cluj nu ar fi fost respinsă, ci cel mult s-ar fi declinat competența de soluționare în favoarea T.ui BN.
În schimb decizia de sancționare disciplinară este netemeinică întrucât pârâta nu a probat că reclamanta a săvârșit abaterea disciplinară reținută în sarcina ei, respectiv crearea de minus în gestiune.
Pentru a concluziona astfel, tribunalul a reținut că ultima inventarierea gestiunii de la magazinul 37 din B. a avut loc la data de (...) și s-a referit la perioada (...)-(...), așa cum rezultă din singurul act depus la dosar de pârâtă referitor la această inventariere, procesul verbal, nedatat și neînregistrat, întocmit la data de 2 noiembrie 2010, aflat în copie la filele 92-93.
Potrivit acestui proces verbal lipsa în gestiune ar fi de 2.017,74 lei, în timp ce în decizia de sancționare se face referire la un minus de peste 4000 lei.
Deși tribunalul a solicitat pârâtei comunicarea tuturor actelor întocmite cu ocazia efectuării inventarului din 26 octombrie 2010, precum și a evidențelor contabile pentru ca instanța să poată verifica dacă într-adevăr reclamanta a comis abaterea disciplinară, pârâta nu a depus aceste acte la dosar, deși sarcina probațiunii îi incumbă, conform art.287 din Codul muncii.
A., s-a reținut că inventarierea trebuie să se efectueze potrivit dispozițiilor cuprinse în O. nr.2., care la punctul 8 prevede măsurile organizatorice prealabile, iar la pct.18 prevede că, în timpul inventarierii toate bunurile care se inventariază se înscriu în listele de inventariere.
Conform pct. 33, pe ultima filă a listei de inventariere gestionarul trebuie să menționeze dacă toate bunurile au fost inventariate și consemnate în listele de inventariere în prezența sa și, de asemenea, acesta menționează dacă are obiecții. L. de inventariere se semnează pe fiecare filă atât de către comisia de inventariere cât și de gestionar. În cazul gestiunilor colective, cum este și cazul de față, listele de inventariere se semnează de către toți gestionarii.
Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor constatate faptic și înscrise în listele de inventariere cu cele din evidența tehnico operativă (fișe de magazie) și din contabilitate (pct.35) și potrivit pct.42 se consemnează într-un proces verbal care trebuie să cuprindă inclusiv decizia de numire a comisiei de inventariere și pe lângă concluziile comisie de inventariere trebuie să conțină și propunerile acesteia cu privirela cauzele plusurilor și a lipsurilor constatate și persoanele vinovate, precum și propuneri de măsuri în legătură cu acestea și se prezintă în termen de 7 zile lucrătoare administratorului sau persoanei responsabile cu gestiunea entității care trebuie să decidă asupra soluționării propunerilor făcute, cu respectarea dispozițiilor legale.
Rezultatele inventarierii se înregistrează în evidența tehnico operativă
și în contabilitate(pct.45).
În speță, pârâta a efectuat inventarierea fără respectarea exigențelor prevăzute în acest act normativ, nu au fost întocmite liste de inventarierea care să fie semnate pe fiecare filă de cele trei gestionare, tribunalul nu a putut verifica dacă cele menționate în procesul verbal din 2 noiembrie 2010 sunt reale, respectiv care a fost soldul faptic, soldul scriptic pentru a statua dacă reclamanta a săvârșit abaterea disciplinară reținută în sarcina ei.
Pe de altă parte, trecând peste faptul că procesul verbal de inventariere nu are număr de înregistrate, că mențiunile din acesta nu sunt complete, că cele consemnate în el nu pot fi verificate, minusul menționat în acest proces verbal nu este identic cu cel reținut în decizia de sancționare disciplinară.
Prin urmare, ultimul inventar fiind efectuat cu nerespectarea dispozițiile legale privind efectuarea inventarului, rezultatul acestuia nu poate constitui temei al angajării răspunderii disciplinare. Așa fiind, tribunalul a reținut că pârâta nu a probat faptul că reclamanta a săvârșit abaterea disciplinară reținută în sarcina ei, motiv pentru care, în temeiul art.78 din Codul muncii, a dispus anularea deciziei nr. 5207/(...), emisă de pârâtă, ca fiind netemeinică. Cum, urmare a anulării acestei decizii, reclamanta nu a solicitat reintegrarea ci doar plata de despăgubiri, potrivit art.78 din Codul muncii, a obligat pârâta să plătească despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta pentru perioada cuprinsă între data desfacerii contractului individual de muncă, (...) și data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, întrucât la această ultimă dată contractul individual de muncă al reclamantei va înceta de drept, potrivit alin.3 al art.78 din Codul muncii introdus de L. nr.40/2011.
Referitor la cererea având obiect plata unor drepturilor bănești pentruperioada anterioară desfacerii contractului individual de muncă C ererea prin care reclamanta solicită plata diferenței de salariu pentru luna septembrie 2010 este neîntemeiată întrucât potrivit înscrisului întitulat
„listă de lichidare pentru septembrie 2010"; aflat la fila 71 reclamanta a încasat sub semnătură suma de 387 lei, reclamanta recunoscându-și semnătura, în ședința publică din 4 mai 2011(f.100) astfel că susținerile acesteia în sensul că nu a încasat efectiv această sumă sunt neîntemeiate.
În ce privește drepturile bănești pentru perioada 1 octombrie 2010-26 noiembrie 2010 tribunalul a reținut că pârâta nu a probat că a achitat reclamantei drepturile bănești cuvenite.
A., deși pârâta susține că a achitat o parte din aceste drepturi, respectiv că a virat pe cardul reclamantei suma de 250 lei, cu titlu de avans pentru luna octombrie(f.66) nu a probat că această sumă a fost efectiv achitată reclamantei, actul de la fila 66 nefiind însoțit de dovada efectuării viramentelor bancare.
Din pontajele aflate la filele 59-60 reiese că în perioada 1 octombrie
2010-26 noiembrie 2010 reclamanta a prestat efectiv activitate în perioada
1 octombrie 2010-26 octombrie 2010, a fost în concediu de odihnă înperioada 27 octombrie 2010-11 noiembrie 2010 și în concediu fără plată din
11 noiembrie 2011 până la 26 noiembrie 2011.
În consecință este îndreptățită să beneficieze de drepturile bănești cuvenite pentru perioada efectiv lucrată (drepturi salariale) și pentru perioada în care a fost în concediu de odihnă(indemnizație de concediu) astfel că a fost obligată pârâta să plătească reclamantei drepturile bănești restante pentru perioada (...)-(...), reprezentând: drepturi salariale, pentru perioada (...)-(...) și indemnizație pentru concediul de odihnă, pentru perioada (...)-(...), fiind respinsă cererea pentru perioada (...)-(...), salariul fiind cuvenit doar în cazul în care munca a fost efectiv prestată nu și când salariatul a fost în concediu fără plată.
Cum din statele de plată depuse de pârâtă reiese doar faptul reținerii contribuțiilor sociale(f.67-68), nu și faptul că acestea au fost virate efectiv către bugetul general consolidat, a fost obligată pârâta să plătească contribuțiile sociale aferente drepturilor bănești restante precum și cele aferente drepturilor bănești cuvenite pentru perioada cuprinsă între data desfacerii contractului individual de muncă, (...) și data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
Referitor la cererea privind plata de daune morale Î ntrucât reclamanta nu a probat că a încercat un prejudiciu moral urmare a faptului că a fost emisă decizia de sancționare disciplinară, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea având obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 5.000 lei, cu titlu de daune morale.
Față de aceste considerente de fapt și de drept acțiunea reclamantei a fost admisă în parte, potrivit dispozitivului.Cu ocazia soluționării cauzei în fond nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
În termen legal, a declarat recurs pârâta S. O. S., solicitând modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii în întregime a acțiunii reclamantei.
În susținerea recursului, societatea pârâtă învederează că prima instanță a apreciat că decizia de concediere contestată este neîntemeiată, reținând în mod eronat că nu a comunicat toate actele întocmite cu ocazia efectuării inventarului din (...) și a evidențelor contabile pentru ca instanța să poată verifica dacă într-adevăr reclamanta a comis abaterea disciplinară.
Aceasta arată că a comunicat toate actele solicitate prin adresă, conform citației din (...). A., prin respectiva adresă se solicita „comunicarea statelor de plată, începând cu data angajării contestatoarei și până la data emiterii deciziei de concediere, pontajele întocmite, eventualele cereri pentru acordare de concediu de odihnă, inventarul efectuat la începutul și la încetarea activității contestatoarei, procesul verbal încheiat privind concluziile ultimului inventar efectuat, dovada convocării contestatoarei în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile";.
Prin urmare, se observă că însăși instanța a solicitat doar procesul- verbal încheiat privind concluziile ultimului inventar efectuat și nicidecum alte acte. Mai mult, ulterior depunerii actelor solicitate, instanța de fond nu a mai solicitat comunicarea altor acte privind inventarul respectiv, ci a considerat, că ar fi vina societății pârâte că acestea nu au fost depuse.
În acest context, consideră că procedând de maniera expusă, prima instanță i-a îngrădit dreptul la apărare prin limitarea probațiunii doar la cele cuprinse în adresa citație din (...), si solicită să se accepte depunerea în probațiune a actelor completate în cursul sau referitoare la inventarierea respectivă.
Mai arată recurenta că au fost întocmite liste de inventariere, semnate de cele trei gestionare, care atestă realitatea constatărilor și neconcordanța dintre soldul scriptic și soldul faptic.
Procesul verbal de inventariere nu cuprinde semnăturile gestionarelor deoarece acestea au refuzat să semneze - probabil în perioada de la completarea listelor de inventar și până la efectuarea procesului verbal de inventariere acestea s-au înțeles în acest sens. Este însă neîndoielnic că gestionarele au participat la operațiunea de inventariere, semnăturile acestora fiind prezente pe L. de inventariere și D. de inventar, datate (...) - data efectuării inventarierii.
In ceea ce privește neconcordanța dintre minusul constatat în procesul verbal de inventariere și decizia de încetare disciplinară a CIM, aceasta este cu mare probabilitate o eroare materială ce se datorează exclusiv redactorului deciziei.
În privința drepturilor salariale aferente lunii octombrie 2010, învederează că a făcut o plată parțială constând în suma de 250 lei.
Prin întâmpinarea formulată, reclamanta intimată I. M. M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat si, pe cale de consecința, menținerea ca legala si temeinica a sentinței atacate.
Consideră intimata reclamantă că susținerile recurentei sunt neîntemeiate, în condițiile în care în litigiile de muncă sarcina probei revine angajatorului, în speță, recurentei.
Depunerea în recurs a documentației pe care se întemeiază decizia de concediere, încalcă prevederile procedurale. Mai mult această atitudine manifestată de societatea recurentă conduce la ideea întocmirii acestor acte pro causa. Dincolo de aceste aspecte, documentația menționată nu face dovada certă a lipsei în gestiune care i se impută.
Referitor la minusul în gestiune, arată că societatea recurentă este inconstantă, neputând justifica de unde rezultă acesta.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Recursul este parțial fondat.
Curtea găsește neîntemeiate criticile societății recurente privitoare la îngrădirea dreptului la apărare prin limitarea probațiunii doar la înscrisurile indicate în adresa citație din (...).
În conformitate cu dispozițiile art. 287 din Codul Muncii, în forma în vigoare în perioada de referință, sarcina probei in litigiile de munca revine angajatorului, în speță, recurentei, astfel ca toate înscrisurile care au stat la baza deciziei de concediere trebuiau prezentate instanței de către aceasta.
Prin urmare, nedepunerea lor este imputabilă exclusiv societății recurente și nicidecum instanței de fond. P., recurenta își invocă propria culpă pentru a justifica lipsa de diligență în gestionarea procesului sub aspectul probațiunii.
Mai mult, actele solicitate prin adresa citație din (...) au fost depuse la dosar doar ca urmare a rolului activ manifestat de către prima instanță, astfel că, în contextul arătat, susținerile societății potrivit cărora s-a limitat să depună la dosar doar înscrisurile solicitate ilustrează reaua credință manifestată de către aceasta.
Recurenta face trimiteri și la procedura de inventariere, aspect referitor la care menționează că nesemnarea procesului verbal de inventariere se justificată prin refuzul celor trei gestionare de a-l semna, însă subliniază că acestea au semnat listele de inventariere.
N. aceste alegații nu pot fi primite, prin prisma faptului că, așa cum a reținut, de altfel, și instanța fondului, societatea recurentă era ținută să respecte întocmai procedura de inventariere stabilită prin O. nr. 2., care presupunea inclusiv numirea unei comisii de inventariere.
Printre atribuțiile acestei comisii se identifică și obligația de a încheia procesul verbal de inventariere, în care aceasta era ținută să consemneze, în cazul unui refuz de a semna, care sunt motivele pentru gestionara/gestionarele refuză să semneze. Or, în procesul verbal evocat nu se regăsește o astfel de mențiune. A., simpla susținere a recurentei în sensul unui posibil refuz necoroborată cu alte probe nu poate fi acceptată.
S-a mai arătat că deși procesul verbal de inventariere nu a fost semnat, listele de inventar pe baza căruia acesta a fost întocmit poartă semnătura celor trei gestionare, afirmații care însă sunt infirmate de documentația de la dosar. N. una din listele de inventariere depuse în probațiune nu poartă semnătura concomitentă a celor trei gestionare.
Or, legalitatea acestora este condiționată de legiuitor tocmai de însușirea lor prin semnătura de către toți gestionarii, în cazul gestiunilor colective (pct. 33 din ordinul nr. 2.). Lipsa tuturor semnăturilor, sau a mențiunilor referitoare la un eventual refuz, conferă un fine de neprimire unor astfel de înscrisuri care nu se mai bucură de prezumția de legalitate.
Similar cu reținerile instanței de fond, se constată că listele de inventariere și procesul verbal din (...) prezintă multiple neconformități, atât sub aspectul formei, cât și al fondului, de natură să pună la îndoială validitatea acestora, conducând la concluzia că unele dintre acestea au fost întocmite pro causa.
În privința pretinsului minus în gestiune, Curtea reține că nu poate fi acreditată susținerea societății recurente privitoare la o „. eroare materială";, datorită faptului că se constată o veritabilă neconcordanță de natură să profite salariatului și nicidecum societății recurente. A., în decizia de concediere pretinsul "minus"; este menționat ca fiind de "aproximativ 4.000 lei", iar in procesul-verbal de inventariere acesta apare ca fiind de 2.071,74 lei. Or, în lipsa unei individualizări exacte a pretinsului prejudiciu produs angajatorului, respectiv în lipsa caracterului cert al acestuia angajarea răspunderii salariatului nu poate opera.
Cum în cauză nu a fost dovedită săvârșirea unei fapte ilicite de către reclamanta intimată, decizia de concediere contestată apare ca fiind nelegal emisă, astfel că în mod corect prima instanță a dispus anularea acesteia.
Referitor la drepturile salariale aferente perioadei (...)-(...), Curtea constată că într-adevăr societatea recurentă a făcut dovada viramentului în contul de card al reclamantei intimate a sumei de 250 lei, conform extrasului de cont eliberat de CEC B. (f. 40 recurs).
Ținând seama de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 al. 1,3 Cod de procedură civilă, Curtea va admite în parte recursul și va modifica sentința atacată în sensul că va diminua cu 250 lei, drepturile salariale restante aferente perioadei (...)-(...).
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentințe atacate.
În faza procesuală a recursului, nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către nici una din părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E A dmite în parte recursul declarat de pârâtul S. O. S. împotriva sentinței civile numărul 1327 din (...) a T.ui B. N. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în parte în sensul că diminuează cu suma de 250 lei drepturile salariale restante aferente perioadei (...)-(...).
Menține restul dispozițiilor.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI G REFIER L . D. D. G.
S. D.
C. M.
Red./dact./ DG
3 ex./(...)
Jud.fond: I.R. B.
| ← Decizia civilă nr. 2351/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2161/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
