Decizia civilă nr. 792/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 792/R/2011
Ședința publică din data de 1 M. 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE: C. M.
JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâtul C. T. „. S. B. M. împotriva sentinței civile nr. 1314 din (...) pronunțată de Tribunalul
Maramureș în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M. și pe pârâtul intimat I. Ș. J. M., având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 21 februarie 2011 reclamantul intimat a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare iar la data de 25 februarie 2011 recurentul a transmis la dosar prin fax o cerere prin care solicită amânarea.
După deliberare, Curtea respinge cererea de amânare aceasta nefiind fondată și, având în vedere că recurenta prin recurs și intimatul prin întâmpinare au solicitat judecata în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosarul cauzei.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1314 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. 287100/2010 s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. Ș. J. M..
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M., în contradictoriu cu pârâtul I. Ș. J. M., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M., în contradictoriu cu pârâtul . T. „. S. B. M.
Pârâtul a fost obligat să acorde următoarelor cadre didactice: Anicai D., B. Lidia, B. Corina, Boian A., Borsa Raul B., Breban M., Ciocan (M.) O., Cioclu Costel, Contan R., Cotot Constantin, Csaszar R., Daraban M., Fanatan Nelu, Gavra Augustin, H.c L.tina, Hatos I., Hendre M., Cont I., Ianc G., Ianc M., Ilea Ana, I.iu F., L.n C. V., Lepadus E., Luca C.ia, Lucus E., Mandru Voichița, M.cas L., Mesani V. Elisa, M. C., M. L. M., M. L., M. R., Negru Melania, Oancea
D., Oprea M., Petric M., Petruț Aurel, P. B., P.u D., Raciu I. Sever, R. M., R. M.ela, Rosca N., Sateanu M., Sindrestean Aurelia, Soreanu A. M., Szenasi Olga, Bologa (Tamaian) M. L., Tinc L., Tita A., Vancea Flavița, Vasilache A., Vasilov F., Verdes Lăcrămioara, C.scu F., Beldean M., Călăuză Antonica Nelu, drepturile salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței G. nr. 1., începând cu 1 octombrie 2008, actualizate în funcție de indicele de inflație, până la data efectivă a plății.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că prin dispozițiile OG nr. 1., privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art. 1 alin. 1 lit. b și c, se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul
României prin L. nr. 2., principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie-
31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007.
Guvernul României, prin OUG nr. 1., privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ, pe anul 2008, modifică unele prevederi ale OG nr. 1., așa cum a fost probată prin L. nr. 2., reducând majorările salariale stabilite de P.
Acest act normativ însă a fost declarat neconstituțional de către Curtea
Constituțională, prin decizia nr. 1. noiembrie 2008, publicată în M.O. al R., partea I, nr. 804/2 decembrie 2008.
S-a stabilit atunci de către Curte că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, adoptată de P. încalcă articolul 1 alin.
4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din Constituție.
Totodată, s-a arătat că o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art. 115 alin. 6 coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin. 1 din L. fundamentală.
În consecință, Curtea a constatat și încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. 5, potrivit cărora „în România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie";.
Ulterior, G.ul emite OUG nr. 1. din 10 noiembrie 2008, publicată în M.O.- partea I, nr. 759/11 noiembrie 2008, prin care după ce în art. 1 pct. 1 modifică denumirea OG nr. 1., prin art. I pct. 2 și 3, reduce în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr. 2. de aprobare a OG nr. 1..
Curtea Constituțională, prin decizia nr. 8. iunie 2009, publicată în M.O.- Partea I, nr. 464/6 iulie 2009, constată neconstituționalitatea art. I pct. 2 și 3 din OUG nr. 1., invocând aceleași considerente avute în vedere și la analiza OUG nr. 1..
S-a reținut, ca o situație de fapt, că, Curtea, prin decizia nr. 9. iunie
2009, decizie nepublicată încă în M.O. a constatat încă odată neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din OUG 151 concomitent cu constatarea neconstituționalității art. 2 și 3 din OUG nr. 1. privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar.
De remarcat faptul că, atât prin dispozițiile art. 2 și 3 din OUG nr. 1., cât și prin dispozițiile art. 2 și 3 din OUG nr. 31. și dispozițiile art. 2 din OUG nr.
41. se reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct. 2 și
3 din OUG nr. 1., prevederi constatate ca neconstituționale de către Curtea
Constituțională.
Cum modificările aduse OG nr. 1., prin dispozițiile art. I pct. 2 și 3 din OUG nr. 1. nu -și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art. 31 alin. 3 , fraza a II-a din L. nr. nr. 47/1992 nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.
În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către
Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de G. OG nr.
1., așa cum aceasta fusese aprobată prin L. nr. 2., tribunalul consideră că în prezent se aplică OG nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul
2008 și 2009 personalului din învățământ în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin L. nr. 2..
A privi astfel lucrurile, înseamnă a respecta considerentele C. C. și a pune în aplicare voința parlamentului cu privire la domeniul reglementat, afirmarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat, precum și a principiului respectării Constituției, a supremației sale și a legilor țării.
Pe de altă parte, potrivit art. 169 alin. 1 din Codul muncii, angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Or, neplata salariului stabilit prin lege, potrivit art. 157 alin. 2 din Codul muncii, constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator și salariat și care atrage răspunderea civilă contractuală a celui ce angajează.
Întrucât în cauză se aplică principiile răspunderii civile contractuale, cel vinovat trebuie să asigure repararea integrală a prejudiciului produs, astfel încât atunci când e vorba de plata unei sume de bani, cuantumul prejudiciului se compune atât din această sumă cât și din corecția ei cu indicele de inflație.
Procedând astfel, se dă satisfacție și respectării dispozițiilor art. 1 din
Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O., care prevede că, „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional";.
În practica CEDO, s-a statuat că noțiunea de „., în sensul art. 1 din
Protocolul nr. 1 la C., cuprinde atât „bunuri actuale"; cât și valori patrimoniale, inclusiv, în anumite situații bine stabilite, creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puțin o „speranță legitimă"; în exercitarea efectivă a dreptului său ( a se vedea Draon împotriva Franței MC , nr.
1.513/03/ 65, CEDO 2005-IX).
Or, reclamanții, fiind beneficiarii dispozițiilor OG nr. 1., așa cum a fost aprobată prin L. nr. 2., pot pretinde cel puțin o „speranță legitimă"; cu privire la realizarea drepturilor lor aferente creșterilor salariale.
De altfel, această „speranță legitimă"; a reclamanților își găsește justificarea și prin prisma deselor modificări legislative prin intervenția G., care prin ordonanțe succesive a căutat că contracareze măsurile legislative dispuse de P. cu privire la creșterile salariale ale personalului din învățământ.
Mai mult decât atât, în speță nu s-a dovedit că ingerința în dreptul reclamanților cu privire la reglementarea drepturilor lor salariale s-a făcut cu respectarea limitărilor reglementate de art. 1 din Protocolul adițional la C.
Astfel, potrivit art. 1 din protocol, privarea de un bun se poate face dacă aceasta este prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile și dacă este impusă de o cauză de utilitate publică.
Pentru ca o ingerință să fie „legală"; aceasta trebuie, pe de o parte să fie prevăzută de lege, asigurându-se astfel principiul supremației legii, principiu fundamental într-o societate democratică, iar, pe de altă parte, să păstreze un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării dreptului la respectarea bunurilor reclamanților ( cauza Viașu contra R., hot. din 9 decembrie 2008).
Or, în cauză s-a constatat că însăși Curtea Constituțională a considerat că normele emise de G. și care se constituie într-o ingerință în dreptul la un salariu mărit al reclamanților încalcă legea și că aceste norme nu fac altceva decât să contracareze unele măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de P.
Cât privește prejudiciul suferit de către reclamanți și care trebuie să fie acoperit de pârâți, în practica CEDO, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 41 din C., aceasta a stabilit că reparația trebuie să fie echitabilă și să acopere daunele materiale suferite ca urmare a ingerinței produse ( vezi cauza Tarik împotriva R.-hotărârea din 7 februarie 2008 și cauza Șerbănescu împotriva R.).
În conformitate cu această practică se impune ca reclamanților să li se restituie diferența drepturilor salariale de care aceștia ar fi trebuit să beneficieze potrivit dispozițiilor OG nr. 1., așa cum a fost aprobată prin L. nr.
2..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C. T. „. S. B. M. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului a arătat că prin O. nr. 1., O. nr. 1. și O. nr. 1., au fost modificate prevederile O.G. 1., aprobată cu L. nr. 2., ordonanțe care au fost în vigoare și au produs efecte până la data pronunțării deciziei de neconstituționalitate, pronunțată de Curtea Constituțională.
Așa fiind, unitățile de învățământ au procedat în mod corect, punând în aplicare ordonanțele în cauză, ordonatorii de credite și angajatorii fiind obligați să respecte legile în vigoare.
În conformitate cu prevederile art. 15 alin. 2 din Constituția R. și ale art.l din Codul Civil, legea dispune numai pentru viitor și nu are putere retroactivă, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Conform prevederilor art. 78 din Constituția R., legea se publică în M. O. al R. și intră în vigoare la 3 (trei) zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.
În baza prevederilor art. 11 din L. nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, legile și ordonanțele emise de G. în baza unei legi speciale de abilitare intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în M. O. al R., Partea
1, sau la o dată ulterioară prevăzută în textul lor.
Conform acelorași prevederi, termenul de 3 zile se calculează pe zile calendaristice, începând cu data de publicare în M. O. al R. și expiră la ora 24 a celei de-a treia zi de la publicare.
De asemenea, conform prevederilor art. 11, lit. C, alin. 3 din L. nr.
47/1992, modificată și completată, "deciziile și hotărârile C. C. sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor".
Conform prevederilor art. 124 din Constituția R., justiția se înfăptuiește în numele legii, ea este unică, imparțială și egală pentru toți, iar judecătorii sunt independenți și se supun numai legii. Instanțele judecătorești nu potdecât să respecte și să aplice legea și nicidecum să o modifice, înlăturând dispoziții ale ei sau ignorând acte normative care sunt în vigoare.
A ignora dispoziții legale în vigoare ar însemna încălcarea principiului separației puterilor în stat, consacrat de art. 1, alin. 4 și art. 61, alin. 1 din
Constituție.
Prin urmare, misiunea instanței este aceea de a realiza justiția, potrivit art. 126, alin. 1 din Constituție, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Conform prevederilor Legii învățământului nr. 84/1995, modificată și completată, salarizarea personalului de învățământ se face de la bugetul de stat. P. la această dată unitățile de învățământ nu au primit fondurile aferente creșterilor salariale solicitate de reclamantă. În aceste condiții, consideră că în mod greșit instanța a dispus obligarea unității la plata drepturilor salariale corespunzătoare Legii nr. 2., în condițiile în care prin ordonanțele în cauză nu s-a făcut doar modificarea formei inițiale a O.G. 1. ci modificarea O.G. 1., așa cum a fost completată și aprobată de L. nr. 2..
S. L. din Î. M. prin întâmpinare (f.44-45) a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Referitor la susținerile recurentului privind aplicarea retroactivă a Legii nr. 2., Curtea reține că prin această lege s-a aprobat OG nr. 15 din (...) privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului din învățământ în anul 2008, ordonanță care conform dispozițiilor exprese din art.10 se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2010.
Conform art. 3 din L. nr. 2. „La articolul 1 alineatul (1), litera c) se modifică și va avea următorul cuprins: "c) pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este următoarea: - 1 ianuarie-31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0. 259,593 lei; - 1 aprilie-30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0. 275,168 lei, respectiv o creștere de 6%; - 1 octombrie-31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0.
400,00 lei, care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare."
Reținând că în cuprinsul Legii 2. se face referire expresă la valoarea coeficientului de multiplicare pentru perioada 1 octombrie 2008-31 decembrie
2008, iar drepturile salariale aferente lunii octombrie 2008 se achită în luna noiembrie 2008, Curtea apreciază că instanța de fond nu a aplicat retroactiv dispozițiile legii, în caz contrar prevederile legale menționate fiind fără aplicabilitate în perioada (...)-(...).
În ceea ce privește fondul cauzei se constată că așa cum corect a reținut prima instanță prin art. 1 din O.G. nr.1., în cursul anului 2008 salariile de bază ale personalului didactic din învățământ, stabilite potrivit prevederilor OUG nr. 68/2004 privind unele măsuri în domeniul învățământului, aprobată cu modificări prin nr. 6., cu modificările ulterioare, s-au majorat, iar prin L. nr. 2., s-a aprobat OG nr. 15 din 30 ianuarie 2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, cu modificările menționate anterior.
Art. 1 al O.G. nr. 1. a fost modificat prin O. nr. 1., care a fost declarată neconstituțională prin decizia C. C. nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, iar ulterior a fost respinsă prin L. nr. 5..
Prin O. nr. 1., publicată în M. O. la data de (...), s-a modificat din nou art. 1 din O.G. nr. 1., însă dispozițiile art. I pct. 2 din O. nr. 1. au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 8. a C. C.
Conform art. 2 din O. nr. 1., a fost modificat art. 11 alin. 1, lit. a) și b) din OG nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, publicată în M. O. al R., Partea I, nr.
82 din 30 ianuarie 2008, aprobată cu modificări prin nr. 2., cu modificările și completările ulterioare.
Prin decizia nr. 989/(...), Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. I pct. 2 si 3 din O. nr. 1. pentru modificarea si completarea O.G. nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și ale art. 2 și art. 3 din O. nr. 1. sunt neconstituționale.
Atât prin dispozițiile art. 2 și art. 3 din O. nr. 1., cât și prin dispozițiile art. 2 și art. 3 din O. nr. 31. și art. 2 din O. nr. 41. se aduc modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct. 2 și 3 din O. nr. 1., ce au fost declarate neconstituționale.
Prin urmare, drepturile salariale cuvenite reclamanților, calculate în baza Legii nr. 2. se datorează până la 31 decembrie 2009, având în vedere faptul că începând din 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare L. nr. 330/2009, încetându-și aplicabilitatea prevederile Legii nr. 2..
Referitor la ultimele susțineri din recurs, se reține că salariații sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor conferite de lege, fiind obligatoriu ca salariile să fie plătite înaintea oricăror alte obligații ale angajatorului, în raport de prevederile art. 156 din Codul muncii.
Neprevederea în bugetul recurentului a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale solicitate de reclamant nu poate determina sistarea plății acestor drepturi salariale, atâta timp cât ordonatorii principali de credite, în elaborarea bugetelor instituțiilor din subordine, au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale care reglementează drepturile salariale ale angajaților.
De altfel, acest aspect aparține etapei executării hotărârii, neputând fi opusă dreptului de natură salarială al reclamantului care are caracter pur și simplu, nedepinzând de o atare pretinsă condiție suspensivă.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. T. „. S. B. M. împotriva sentinței civile nr. 1314 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr.
(...) pe care o menține.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 1 martie 2011.
PREȘED.TE JUDECĂTORI C . M. I. T. D. C. G.
G. N. N.
Red.DCG Dact.SzM/2ex.
| ← Decizia civilă nr. 3006/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2507/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
