Decizia civilă nr. 3090/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3090/R/2011
Ședința 19 septembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D.
JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : I. T. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. E., C. T. ȘI S. împotriva sentinței civile nr. 1726 din 04 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. AL Î. P. C.EAN, și pe pârâții intimați C. S. S. "V.", I. S. AL J. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului intimat S. L. al Î. P. C., avocat G. P., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 07 iunie
2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat S. L. al Î. P.
C. a depus la dosar întâmpinare.
De asemenea, se constată că la data de 14 septembrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul intimat I. Ș. J. C. a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantei reclamantului intimat.
Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, susținând concis motivele expuse în scris prin întâmpinarea depusă la dosar. Nu solicită obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A Î n urma deliberării, reține că la data de (...), prin sentința civilă nr. 1., pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis cererea formulată de reclamanții G. A., K. M., N. D., I. C., M. C., S. A., P. V., P. G., D. M., P. M. și G. A. prin S. L. al Î. P. C., în contradictoriu cu pârâții C. S. Ș. „. C.-N., I. Ș. al J. C. și M. E., C., T. și S.
A fost obligat pârâtul de rândul 1, în calitate de angajator, la calcularea și la plata drepturilor salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea O. G. nr. 1., pentrureclamanții membri de sindicat, pentru perioada (...)-(...), actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data plății efective.
A fost obligat pârâtul de rândul 1 să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și în evidențele salariale.
Au fost obligați pârâții de rând 2 și 3 la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Soluția menționată se fundamentează, în esență, pe următoareleconsiderente:
După cum rezultă din adeverința nr. 187/07.02. depusă la dosar (filele 10-
25), reclamanții au fost angajați ai pârâtului C. S. Ș. „. C.-N. în întreaga perioadă vizată prin prezenta cerere, respectiv (...) - (...).
Prin dispozițiile art. 1 alin. 1 lit. b și c din O.G. nr. 1. privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008 s-a stabilit o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie
2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin L. nr. 2., principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare de la 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007. Guvernul României, prin O. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, a modificat unele prevederi ale O.G. nr. 1., așa cum a fost aprobată prin L. nr.2., reducând majorările salariale stabilite de P.
Ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea
Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de G. O. nr.1., așa cum aceasta fusese aprobată prin L. nr. 2., tribunalul a apreciat că în prezent O.G. nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ funcționează în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin L. nr. 2..
A privi astfel lucrurile înseamnă a respecta considerentele C. C. și a pune în aplicare voința P.ui cu privire la domeniul reglementat, afirmarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat, precum și a principiului respectării Constituției, a supremației sale și a legilor.
Pe de altă parte, potrivit art. 169 alin. 1 din Codul muncii, angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Or, neplata salariului stabilit prin lege, potrivit art. 157 alin. 2 Codul muncii, constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator
și salariat și care atrage răspunderea civilă contractuală a celui ce angajează.
Și, întrucât în cauză se aplică principiile răspunderii civile contractuale, cel vinovat trebuie să asigure repararea integrală a prejudiciului produs, iar atunci când este vorba despre plata unei sume de bani cuantumul prejudiciului se compune atât din această sumă cât și din corecția ei cu indicele de inflație.
Prin urmare, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, pârâtul C. S. Ș. „. C.-N., unitate de învățământ ce funcționează potrivit art. 145 din L. nr. 84/1995, legea învățământului, în calitate de angajator, a fost obligatla calcularea și plata diferențelor salariale neacordate potrivit O.G. nr.1. către reclamanții membri de sindicat.
Procedând astfel, se respectă și dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.
E. a D. O.
Raportat la considerentele expuse, tribunalul a admis acțiunea, potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. E., C., T. și S., solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, cu modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
Pârâtul consideră că instanța de fond ignoră în mod evident cadrul legislativ în vigoare la data efectuării plății drepturilor salariale și anume, faptul că OG nr. 1., aprobată cu modificări de L. nr. 2. a fost modificată și completată. Prin urmare, în mod temeinic și legal, salariile reclamanților au fost acordate în baza OG. nr. 1., astfel cum a fost modificată și completată. Reclamanții au solicitat plata drepturilor salariale în baza Legii nr. 2., fără să țină cont de modificările ulterioare care se aflau în vigoare la data plății drepturilor salariale.
Potrivit prevederilor art. 11 (3) din L. nr. 47/1992 cu modificările și completările ulterioare, deciziile C. C. prin care au fost declarate neconstituționale prevederile OUG. nr. 1., O. nr. 1., O. nr. 1/2009 sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Dacă drepturile salariale ar fi acordate astfel cum au fost solicitate de către reclamanți, s-ar aplica în mod retroactiv deciziile C. C., situație ce contravine prevederilor art. 11 din L. nr. 47/1992.
Efectele pentru viitor ale deciziilor C. C. reprezintă o aplicare a principiului neretroactivității, ca o garanție a realizării drepturilor constituționale, în strânsă legătură cu asigurarea securității raporturilor juridice potrivit reglementărilor legale în vigoare la un moment dat.
O asemenea interpretare rezultă și din coroborarea dispozițiilor art. 31 din
L. nr. 47/1992 cu prevederile art. 147 alin. 1 din Constituția R., dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale încetându-și efectele juridice în termen de 45 de zile de la publicarea deciziei C. C. dacă, în acest interval, P. sau G.ul nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Ordonanța de Urgență a G. nr. 3. aprobată prin L. nr. 2. si Ordonanța de Urgență a G. nr. 4. aprobată prin L. nr. 3. prin care, de asemenea, a fost modificată OG nr. 1., au fost în vigoare în perioada (...)-(...) si si-au produs efectele, astfel încât salarizarea personalului didactic s-a efectuat în conformitate cu legislația aflată în vigoare. De altfel, excepția de neconstituționalitate invocată împotriva acestor acte normative a fost respinsă de către Curtea Constituțională. (D. nr.l05 si D.
106/2010).
Prin OUG nr. 3. și OUG nr. 4. s-au adus modificări O.G. nr. 1. cele două acte normative fiind aprobate de către Parlamentul României iar instanța de judecată nu poate să pronunțe o hotărâre care să lipsească de efecte un act normativ aprobat de P.
Reglementarea cuantumului indemnizațiilor sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat, inclusiv al sporurilor și al adaosurilor constituie un atribut exclusiv al legiuitorului.
Prin această sentință civilă, instanța judecătorească și-a arogat competențe care țin de sfera puterii legiuitoare și înfrânge voința P.ui cu privire la domeniul reglementat, încalcă principiul separației puterilor în stat si principiul supremației Constituției și a legilor.
Prin întâmpinarea formulată (f. 10-12), intimatul reclamant S. L. al Î. P. C. a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Pârâtul I. Ș. J. C. nu s-a opus admiterii recursului(f. 13).
Nu au fost administrate probe noi.
Recursul este nefondat.
Curtea reține că prin D. nr. 3 din (...), publicată în Monitorul Oficial, Partea
I, nr. 350 din (...), pronunțată în Dosarul nr. 2/2011 de S. U. ale Înaltei Curți de C . și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor Legii nr. 2. de aprobare a O. G. nr. 1., privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, s-a stabilit că, ca efect al deciziilor C. C. prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale G. nr. 1., nr. 151/2008 și nr.
1/2009, dispozițiile O. G. nr. 1., astfel cum a fost aprobată și modificată prin L. nr. 2., constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie
2009.
Dezlegarea data problemelor de drept judecate în cadrul recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 329 alin. 3 teza II Cod procedură civilă.
Raportat la dispozițiile art.27 alin. (1) din O.G nr.137/2000, Curtea apreciază că prima instanță nu a adăugat la lege, nu a legiferat și nu și-a depășit atribuțiile, ci a acordat despăgubiri, conform art. 269 Codul muncii, care garantează dreptul la despăgubire, inclusiv pentru discriminările în muncă, iar art. 3 din Codul civil interzice denegarea de dreptate.
De altfel, instanțele de judecată sunt independente în aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 1 alin. 2 și art. 295 alin.(1) din Codul muncii, ale art. 14 din C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și ale Protocolului nr. 12 la această convenție, acestea din urmă având prioritate față de legile interne (inclusiv față de deciziile C. C. invocate de recurent), conform art. 11 și art. 20 din Constituție.
Mai mult, art. 6 paragraful 1 al Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale garantează fiecărei persoane dreptul ca o instanță să soluționeze orice contestație privitoare la drepturile și obligațiile sale civile, consacrând astfel dreptul la un tribunal, instanța română trebuind să aibă jurisdicție deplină, respectiv să analizeze toate aspectele de fapt
și de drept ale cauzei.
De altfel, art. 1 paragraful 1, din Protocolul nr. 12 la C. europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prevede în sarcina statelor interdicția generală a discriminării (obligație pozitivă): beneficiul drepturilor și intereselor legitime prevăzute de lege va fi făcută fără discriminare pe nici un criteriu (cum ar fi statutul persoanei). Acest text a înlăturat dependența art. 14 din Convenție față de celelalte texte ale acesteia care garantează numai anumite drepturi. Ca atare, toate persoanele, aflate sub jurisdicția statelor contractante ale Convenției, pot invoca în mod independent și de sine stătător încălcarea principiului nediscriminării nu numai cu privire la drepturile prevăzute în Convenție, ci și cu privire la orice alt drept prevăzut în legislația internă a statului respectiv. În condițiile în care, conform deciziei instanței supreme cadrele didactice sunt îndreptățite la majorarea salarială, orice susțineri contrare vor fi înlăturate.
Ținând seama de considerentele expuse și având în vedere că prima instanță a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale, Curtea găsește nefondat recursul pârâtului, astfel că în baza art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă îl va respinge ca atare.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. E., C., T. ȘI S. împotriva sentinței civile numărul 1726 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI G REFIER L . D. D. G.
I. T.
C. M.
Red.DG/dact.MS; 2 ex./(...); Jud.fond: A.G.C.
| ← Decizia civilă nr. 887/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4932/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
