Decizia civilă nr. 4932/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 4932/R/2011
Ședința 28 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : L. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC "Î. M. A C. F." SA împotriva sentinței civile nr. 3665 din 08 septembrie 2011, pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată M. D.-M., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantei intimate M. D. M., avocat Z. L. C., lipsă fiind reclamanta intimată
și reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 22 noiembrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată a depus la dosar întâmpinare.
Reprezentanta reclamantei intimate arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, susținând pe larg motivele expuse în scris prin întâmpinarea depusă la dosar. S. obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată și depune la dosar chitanțele justificative a acestora.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3665 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta M. D. M. în contradictoriu cu pârâta SC „. M. A C. F. S. B. și în consecință s-a dispus anularea Deciziei de sancționare nr.2.(...), emisă de pârâtă în sarcina reclamantei și a fost obligată pârâta să restituie reclamantei sumele reținute în baza deciziei de sancționare nr.2.(...).
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1240 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta este salariata pârâtei ocupând postul de primitor- distribuitor, iar prin D. de sancționare nr.228/(...) a fost sancționată cu reducerea salariului de bază pe o perioadă de 3 luni cu 10% in baza art.264lit.d din Codul muncii și art.18 pct.10 și 14 din Regulamentul intern, reținând că nu a luat măsuri corespunzătoare pentru asigurarea ușilor la magazia principală și la cea din curtea unității, având un singur lacăt la ușă, fiind ușor de deschis cu chei comune. (f.8-9).
S-a mai consemnat că recunoaște că nu a asigurat ușa cu yala, nu a asigurat magaziile cu sigilii marcate și nu a înștiințat conducerea secției că agentul de pază refuzau luarea in primire a sigiliilor marcate.
Verificând fișa postului reclamantei (f.10-13), instanța constată că reclamanta avea ca atribuții de a primi, păstra și elibera bunuri, de a ține evidența acestora, de a face propuneri de casare a obiectelor, însă nu are atribuții privind paza magaziilor societății angajatoare. Mai mult, pârâta a angajat agenți de pază special delegați pentru a asigura paza bunurilor societății.
Prin urmare, reclamanta nu a avut atribuții de serviciu asigurarea protecției bunurilor și paza acestora, nu poate fi sancționată pentru nereguli care derivă dintr-o precară pază și protecție.
Instanța a mai reținut din declarațiile celor doi martori audiați (f.76. 78) că timp de 20 de ani magazia s-a închis numai cu lacătul, iar yala nu a fost folosită in acest interval, prin urmare reclamantei nu i se poate imputa că la data la care a avut loc sustragerea unor materiale din magazie închisese ușa astfel cum se obișnuia, adică folosind numai lacătul.
Din declarațiile acelorași martori rezultă că după reclamantei i-a încetat programul de lucru au mai rămas angajați care aveau atribuții legate de magazie, la locul de muncă, iar ulterior firma de pază și protecție și-a început activitatea in incinta unității. Rezultă că reclamantei nu i se poate imputa protecția necorespunzătoare a bunurilor pârâtei.
Tot din același declarații rezultă că făptuitorii are au sustras bunurile din magazie au fost descoperiți și aceștia erau angajați ai pârâtei.
Reclamanta nu a mai fost sancționată pentru comiterea vreunor abateri disciplinare.
Având în vedere că reclamanta nu a comis nicio abatere disciplinară, astfel cum s-a învederat mai sus, decizia de sancționare a acesteia este lovită de nulitate absolută, iar in temeiul art.264, 281 Codul muncii, instanța a admis acțiunea, a dispus anularea Deciziei de sancționare nr. 2. (...), emisă de pârâtă în sarcina reclamantei, a obligat-o pe pârâta să restituie reclamantei sumele reținute în baza deciziei de sancționare nr.2.(...).
În temeiul art.274 alin.1 C.pr.civ., față de culpa procesuală a pârâtei, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1240 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial (f.7).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC „. M. A C. F. S.solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 și 304 1 modificarea în tot a sentinței atacateîn sensul casării sentinței și trimiterea spre rejudecare instanței competente.
În motivarea recursului pârâta a arătat că contestatoarea, salariată a societății a fost sancționată prin decizia 2.(...) cu reducerea salariului de bază cu 10% pe 3 luni conform art.264 lit.d Codul muncii. Sancțiunea a fost aplicată datorită săvârșirii de către contestatoare a unei abateri disciplinare constând în neluarea de măsuri corespunzătoare pentru asigurarea și predarea pe baza de proces verbal, a ușilor de la magazia de materiale a S. C., firmei care asigură paza incintei la terminarea programului de lucru. C. acestei abateri disciplinare au dus la sustragerea din magazia S. IMCF S. a unor cantități de materiale.
Din cuprinsul sentinței instanței de fiind aceasta a reținut faptul că în fișa de post a reclamantei rezultă că nu avea atribuții de pază și pe baza acestui fapt a concluzionat că nu a săvârșit nici o abatere disciplinară.
Pârâta arată instanței că reclamanta a fost sancționată nu pentru că nu a asigurat paza bunurilor societății ci pentru faptul că nu a luat măsuri corespunzătoare privind asigurarea magaziei și predarea incintei încuiate și sigilate pe bază de proces verbal firmei care era delegată cu atribuții de pază. Trebuie menționat că reclamanta cunoștea faptul că la terminarea programului de lucru trebuia să asigure incinta, să o sigileze și să o predea pe bază de proces verbal firmei de pază.
Mai precizează că această recunoaștere, fapt consemnat și în sentință, că nu a asigurat ușa cu yala, nu a asigurat magaziile cu sigilii marcate și nici nu a predat pe baza de proces verbal incintele respective firmei de pază, încă un motiv pentru care societatea i-a și aplicat sancțiunea disciplinară.
În opinia instanței de fond reclamanta nu a săvârșit nici o abatere disciplinară și pentru acest motiv decizia de sancțiune este lovită de nulitate absolută. În motivarea sentinței invocă art.264 și art.281 din Codul muncii, articole din al căror conținut nu reiese vreun motiv care ar putea duce la concluzia că decizia de sancționare este lovită de nulitate, iar pe cale de consecință să anuleze decizia de sancționare nr.2.(...).
Intimata M. D. M. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de invocate, Curtea de A . reține următoarele:
Deși a invocat în drept dispozițiile art. 3041 și 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recurenta a criticat sentința instanței de fond sub aspectul temeiniciei.
În mod judicios a reținut instanța de fond analizând Capitolul IV din Fișa postului intimatei-reclamante (filele 10-13 dosar fond) că aceasta nu avea atribuții privind paza magaziilor societății recurente (acestea aparținând unei firme de pază), ci de primire, păstrare și eliberare de bunuri, ținerea evidențelor acestora și propunerea de casare a obiectelor. Chiar din Raportul de investigare întocmit de societate (filele 34-37 dosar fond) rezultă că obligația de a prelua și preda „spațiile în care se află valorile păzite, încuiate și sigilate";, menționată în Contractul de prestări servicii de pază nr. 23/(...), aparține prestatorului
(respectiv SC R. SA) și nu reclamantei care este un angajat al beneficiarului acelui contract.
Din D. de sancționare nr. 2.(...) (fila 8 dosar fond) rezultă că reclamanta a fost sancționată pentru „că nu a luat măsuri corespunzătoare pentru asigurarea ușilor atât la magazia principală, cât și la cea din curtea unității, având un singur lacăt la ușă, fiind ușor de deschis";. Drept urmare, contrar celor invocate în recurs, fapta pentru care a fost sancționată disciplinar intimata a fost neasigurarea pazei bunurilor societății, asigurarea magaziei și predarea incintei sigilate pe bază de proces verbal firmei cu atribuții de pază, având ca scop paza bunurilor societății.
În plus, din descrierea faptei reținute în decizia menționată anterior nu rezultă că reclamanta a fost sancționată pentru omisiunea de a preda magazia încuiată și sigilată pe bază de proces verbal firmei de pază și, oricum așa cum s-a indicat anterior, reclamanta nu avea o astfel de obligație.
Referitor la recunoașterea reclamantei că nu a asigurat ușa cu yala, Curtea reține din depozițiile martorilor audiați în cauză (filele 77 și 78 ) că yala nu a fost folosită pentru închiderea magaziei de 20 de ani și că oricum după încheierea programului zilnic al reclamantei, există angajați ai pârâtei care au acces în magazie.
În fine, faptul că fără a reține un motiv de nulitate absolută, instanța de fond a dispus constatarea nulității deciziei de sancționare, deși a reținut în considerente că reclamanta nu a comis abaterea disciplinară pentru care a fost sancționată, ceea ce determina anularea deciziei de sancționare, nu reprezintă un motiv de modificare a sentinței de fond, întrucât efectele juridice ale nulității absolute și ale celei relative sunt similare, iar o eventuală admitere a recursului pentru acest temei ar fi pur formală, neavând nicio consecință în privința raporturilor juridice dintre părți.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă se va obliga recurenta SC
„. M. A C. F. SA, aflată în culpă procesuală, să plătească intimatei M. D.-M. suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat (fila 15).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC „. M. A C. F. SA împotriva sentinței civile numărul 3665 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatei M. D.-M. suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
PT. D. G. S. D. L. D.
În CO semnează P REȘEDINTELE INSTANȚEI V . M.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./(...) Jud.fond:I.P.
| ← Decizia civilă nr. 3090/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2498/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
