Decizia civilă nr. 887/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D.ZIA CIVILĂ NR. 887/R/2011
Ședința din 08 martie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : I. T.
JUDECĂTOR : D. C. G. JUDECĂTOR : C. M.
GREFIER : A. B.
S-au luat în examinare recursurile declarate de către pârâții C. LOCAL AL M. C. N. și C. J. C. împotriva sentinței civile nr. 3187 din 04 octombrie
2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. AL Î. P. C.EAN și pe pârâta intimată Ș. DE A. ȘI M.
(S.) având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantului intimat S. L. al Î. P. C., avocat G. P., lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantului intimat S. L. al Î. P. C. depune la dosar împuternicirea avocațială și concluzii scrise. Învederează instanței faptul că, reclamantul intimat a renunțat la judecată față de C. Local al municipiului C.-N. și la instanța de fond s-a luat act de renunțarea la judecată, motiv pentru care, această instituție nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză. Arată că, nu are cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, invocă din oficiu, excepția lipsei de interes a recursului formulat de către C. Local al municipiului C.-N. și constată recursurile in stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra excepției invocate și pe fond asupra recursurilor.
Reprezentanta reclamantului intimat S. L. al Î. P. C. solicită respingerea ca fiind lipsit de interes recursul formulat de C. Local al municipiului C.-N. și respingerea recursului formulat de pârâta C. J. C., menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, susținând pe larg motivele expuse în concluziile scrise de la dosar. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3187 din 4 octombrie 2010 pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. L., B. ANA, B. C., B. C., B. C., B. M., B. M., B. V.,
C. R., C. V., C. L. E., C. M., C. F., C. I., D. V., D. V., D. ANA M., D. A. ANA, D.
V., G. M. I., G. M., G. V., G. V., ILE I., I. V., I. E., J. Ș., L. M. M., L. E., M. M., MAN I., M. T. M., M. I., M. A., M. M., N. A., M. D., O. R., P. G. V., P. E., P. E., P. G., R. V., S. P. D., S. I., T. V. A., P. (B.) A., A. TAMARA, BRAICU R., COZMA C.,
JUDE I., LACATUS ANA, M. A. ANA, MAIER C., Z.IE SAVETA, S. V., GANEA ANA, COPACIU VIRGINIA, BATIN PAMELA, KOROSI GOREA OL., BASALIGA L., SINGEREAN D., TRA. V., P. (B.) A., HEDESIU OCTAVIAN, P. STELUȚA M., DOMOKOS ZOLTAN, M. M., PRUNEAN BAGOSI M., BORTOS GLIGOR, CAILEAN SABIN, C. AMBROZIE, M. V., M. D. M., M. P.TA R., P. V., LAKOTITI A. prin S. L. AL Î. P. C.EAN, cu sediul in C.-N., Piața Ș. cel M., nr. 4, jud. C., în contradictoriu cu pârâții Ș. DE A. ȘI M. (S.), cu sediul în C.-N., str. Fabricii de Z., nr. 51, jud. C. și C. J. C., cu sediul în C.-N., b-dul 21 D. 1989, nr. 58, jud. C., astfel cum a fost precizată.
Pârâta de rândul 1, a fost obligată în calitate de angajator, la plata primei de vacanță, în cuantum de un salariu de bază, pentru 3 ani școlari anteriori introducerii cererii, actualizată în funcție de indicele de inflație până la data efectivă a plății, și anume la plata primei aferente anului școlar 2006-
2007 către reclamanții indicați prin tabelul nominal întocmit pentru anul școlar (...)-(...), a primei aferente anului școlar 2007-2008 în favoarea reclamanților indicați prin tabelul nominal întocmit pentru anul școlar (...)-(...) și a primei aferente anului școlar 2008-2009 către reclamanții indicați prin tabelul nominal întocmit pentru anul școlar (...)-(...).
Pârâta de rândul 1 a fost obligată să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale membrilor de sindicat.
Pârâtul de rândul 2 a fost obligat la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că în perioada anilor școlari (...)-2008 respectiv 2008-2009 reclamanții au fost angajați ai pârâtei Ș. de A. și M. (S.), după cum sunt detaliate perioadele concrete prin tabelele anexate.
Potrivit art. 59 alin. 3 din Contractul Colectiv de M. U. la nivel național pe anii 2007-2010, „. contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, s ă se pl ăte asc ă ș i o pr imă de v ac anț ă ";, iar prin dispozițiile art. 37 lit. g din C. C. de M. încheiate la N. de R. Î. pe perioada vizată prin prezenta cerere de chemare în judecată (anii școlari 2006-2009), în acest domeniu s-a convenit ca personalul din învățământ să beneficieze și de
„o primă de vacanță din venituri proprii";, care urma să se acorde odată cu indemnizația de concediu, respectiv cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu (art. 29 alin. 4).
În analiza cauzei de față trebuie pornit, în principal, de la verificarea aspectelor care vizează legalitatea clauzei din CCM la nivelul de ramură de învățământ prin care părțile au convenit plata unor prime de vacanță în cuantumul unui salariu de baza avut în luna anterioară plecării în concediu, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Deși legalitatea și validitatea acestei clauze nu a fost contestată de către pârâți, câteva aspecte se impun a fi subliniate.
Conform prevederilor art. 8 alin 1, 3 și 4 din L. nr. 130/1996, „Clauzelecontractelor colective de muncă pot fi stabilite numai in limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege.
(2) C. colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.(…)
(4) La încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal";.
În situația instituțiilor bugetare, categorie din care fac parte semnatarii
Contractelor colective de muncă supuse atenției instanței, dispozițiile legale mai sus citate se completează cu prevederile art. 12 alin 1 din același act normativ, potrivit cărora „C. colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale";.
Interpretând sistemic și per a contrario prevederile legale mai sus citate, ținând seama și de principiile care stau la baza raporturilor de muncă, rezultă că salariații bugetari pot negocia, prin contracte colective de muncă, clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Un alt argument în susținerea validității raționamentului expus vine și din interpretarea teleologică a dispozițiilor legale citate. A., scopul vizat de legiuitor a fost acela de a limita posibilitatea de negociere a drepturilor salariale prin CCM-uri exclusiv în privința drepturilor ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Apoi, pe aceeași linie logică, trebuie reținut că salarizarea personalului didactic este reglementată prin L. nr. 1. care, prin art. 48 statuează că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în sporuri și alte drepturi salariale suplimentare. Potrivit alin. 2 al art. 48 din L. nr. 1., drepturile salariale suplimentare al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii. Apoi, potrivit art. 50 alin. 12, „personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzută de lege și de contractul colectiv de muncă"; iar potrivit prevederilor art. 146 din aceeași lege, „în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică în totalitate normele din legislația muncii, respectiv prevederile contractelor colective de muncă";.
Concluzionând, din interpretarea tuturor textelor legale mai sus citate rezultă că personalul didactic are dreptul de a negocia prin contracte colective de muncă acele drepturi salariale suplimentare a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Întrucât legea specială aplicabilă raporturilor de muncă ce se derulează între părțile din litigiul de față reglementează exclusiv acordarea și modul de calcul a salariului de bază, recunoscând existenta unei părți variabile a salariului, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare (a căror acordare și mod de calcul nu o reglementează), rezultă ca această parte variabilă a salariului poate face obiectul negocierii prin CCM-uri.
Ca un argument suplimentar (fără a fi definitoriu) în susținerea acestei opinii, este de remarcat faptul că la înregistrarea contractelor colective de muncă la nivel de ramură, supuse analizei instanței, M. Muncii și Protecției Sociale nu a sesizat încălcarea prevederilor art. 8 din L. nr. 130/1996, cu toate că, în conformitate cu prevederile art. 27 din același act normative, intră în atribuțiile acestei instituții să verifice legalitatea clauzelor contractuale.
În considerarea argumentelor mai sus expuse, în soluționarea litigiului dedus judecății se pornește de la premisa legalității clauzei inserate in cuprinsul Contractelor colective de munca, privind obligația angajatorului de a plăti o prima de vacanță.
Pornind de la aceasta premisă și în conformitate cu prevederile art. 236 alin. 4 din Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților. Pe cale de consecință, încălcarea obligațiilor de către părțile semnatare atrage răspunderea contractuală a părții aflate în culpă.
Continuând raționamentul, în situația în care pârâții nu au negat încălcarea obligației contractuale de plată a unei prime de vacanță, putându-se apăra exclusiv prin invocarea lipsei fondurilor necesare plății acestor prime, se ridică întrebarea în ce măsură aceste apărări pot fi reținute ca fiind pertinente iar situația invocată de natură să lipsească de efecte clauza contractuală.
În CCM la nivel de ramură de învățământ 2005-2006, părțile au inserat clauza potrivit căreia angajatul „are dreptul la o prima de vacanță din venituriproprii";. Conform prevederilor art. 170 alin. 3 din L. învățământului nr.
84/1995, "Instituțiile și unitățile de învățământ pot beneficia și de alte surse de venituri dobândite în condițiile legii: venituri proprii, subvenții, donații, sponsorizări și taxe de la persoane juridice și fizice";.
Pârâtul de rând 2 a încercat acreditarea ideii conform căreia clauza contractuală este afectată de modalitatea condiției, cu consecința că prima de vacanță va putea fi acordată doar dacă unitatea de învățământ a realizat venituri proprii, pentru constituirea fondului necesar pentru acordarea acestei prime.
Or, în opinia tribunalului, clauzele CCM evocate trebuie interpretate având în vedere prevederile art.977-985 Cod civil. A., rezultă fără îndoială că acordarea primei de vacanță reprezintă o obligație contractuală iar nu o facultate a angajatorului .De altfel, însăși modalitatea în care părțile au înțeles să formuleze clauza reclamată exclude ipoteza afectării obligației de modalitatea condiției. A., părțile nu au menționat „plata primei de vacanță se va face dacă se obțin venituri proprii"; ci „plata primei de vacanță se face din venituri proprii";, înțelegând, așadar, să indice sursa de finanțare a acestor cheltuieli. Pentru exemplificare, o situație similară se întâlnește în contractele colective de muncă încheiate la nivel S. cu privire la ajutorul pentru Ziua feroviarului.
Necuprinderea în fondul de salarii inclus în bugetul de venituri și cheltuieli supus aprobării a fondului necesar acordării primei de vacanță s-a făcut din culpa pârâtei de rând 1 iar aceasta nu se poate prevala de propria culpă pentru a justifica neexecutarea obligațiilor asumate prin C. C. de M..
A condiționa plata primelor de vacanță (ca, de altfel, a oricăror drepturi salariale) de existența veniturilor angajatorului și a lăsa la latitudinea angajatorului cuprinderea acestor sume în buget este de natură a scoate raporturile de muncă din matca lor firească și a deschide calea abuzului.
În privința mențiunilor cuprinse în CCM unic județean la nivel de ramură învățământ 2007-2008 precum și în CCM unic județean la nivel de ramură învățământ 2008-2009, prelungit pana la (...), conform cărora „prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului, conform O.U.G. nr.146/2007";, această trimitere nu impietează asupra existenței dreptului la prima de vacanță, aceasta neavând decât scopul de a stabili un criteriu de cuantificare a primei. De altfel, admițând că acest criteriu de cuantificare nu mai este valabil urmare a suspendării O.U.G. nr.
146/2007 prin legile succesive de aprobare a bugetului de stat, mai rămâne un criteriu de cuantificare, prevăzut de aceleași părți, respectiv ";un salariu debază al angajatului";.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs C. LOCAL AL M. C. N. și C.
J. C..
C. Local al municipiului C.-N., a solicitat admiterea recursului șimodificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii față de C. local almunicipiului C.-N.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 1. privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula si achita drepturile salariale acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 167 din L. nr. 84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul local si din alte surse, urmând ca finanțarea de baza sa se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si din alte venituri ale bugetelor locale.
De asemenea, față de prevederile art. 50 alin. 2 lit. a din L. nr.
273/2006, Direcția Generală a Finanțelor P.e asigura repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, în termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în M. O. al R., P. I.
Din coroborarea textelor legale menționate, rezulta ca, pentru ca recurentul sa poată aloca fonduri pentru cheltuielile de personal, este absolut necesar ca aceste sume să fi fost prevăzute in bugetul de stat pentru anul 2010
- aceasta pe de-o parte, iar pe de alta parte, din bugetul de stat sumele destinate cheltuielilor de personal sa fi fost repartizate si virate in contul bugetului local, C. local făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, in funcție de necesarul financiar al fiecăreia, in conformitate cu dispozițiile art. 39 alin. 6 din L. nr. 273/2006.
Pe de alta parte, recurentul învederează faptul ca bugetul pe anul 2010 a fost aprobat prin HCL nr.30/2010, insa nu a fost asigurata sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamanților.
De asemenea, potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2010, sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Repartizarea acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin D. a directorului Direcției Generale a Finanțelor P.e Județene după consultarea consiliului județean si a primarului si cu asistența tehnica de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de munca si solidaritate sociala, după caz, in funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
C. J. C. a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii față deacest pârât.
În motivarea recursului a arătat că corespund adevărului susținerile reclamantului potrivit cărora prin art.12 din L. nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, dar prin aceste contract nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Potrivit prevederilor art.37 lit.g Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ pe anii 2007-2008 se prevede în mod expres că salariații sunt îndreptățiți la o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii, ce se acordă odată cu indemnizația de concediu. D., aceste drepturi salariale ar trebui să fie achitate în totalitate și exclusiv din veniturile proprii realizate de unitatea de învățământ.
Chiar contractul colectiv la nivel de ramură de învățământ pe anii
2007.2008 prevede în mod expres la art.33 alin.2 că scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi bănești prevăzute de legislația în vigoare și prezentul contract colectiv de muncă, părțile contractante vor stabili fondurile
și vor identifica sursele de finanțare, înainte de adoptarea legii bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acesteia.
Față de aceste aspecte legale, se poate reține că pentru acordarea unor drepturi prevăzute de contractele colective de muncă, părțile contractante trebuie să parcurgă mai multe etape și anume, identificarea surselor de finanțare, înainte de adoptarea legii bugetului de stat, negocierea în vederea includerii drepturilor respective în actele normative care reglementează aceste drepturi și achitarea acestora în totalitate și exclusiv din veniturile proprii realizate de unitatea de învățământ.
Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, destinate finanțării cheltuielilor aferente învățământului de stat, sunt stabilite prin legile bugetului de stat, consiliile locale având obligația să asigure încadrarea în sumele alocate.
Analizând recursul formulat de C. J. C. N., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este doar în parte fondat pentru următoarele considerente:
Având în vedere faptul că, pentru anul școlar 2006-2007, este aplicabil doar Contractul Colectiv de M. la N. de R. Î. care stabilește, la art.37 lit.g), că prima de vacanță se acordă din veniturile proprii ale unității de învățământ, se reține că în cadrul cererii formulate pentru această perioadă, recurentul nu are calitate procesuală pasivă.
Pentru anii școlari 2007-2008 și 2008-2009 reclamanții beneficiază însă de prevederile mai favorabile ale Contractului Colectiv de M. U. J. la nivel de R.
Î. C. pe anii 2007-2008, prelungit până la (...), care, la art.36 lit.g ), prevede că personalul din învățământ beneficiază de „o primă de vacanță, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului conform O.U.G. nr.146/2007";, astfel încât nu mai condiționează plata acesteia de existența veniturilor proprii ale unităților școlare.
În consecință, Curtea reține că în cadrul cererilor privind alocarea fondurilor necesare plății primelor de vacanță pentru această perioadă, C. J. C.
N. are calitate procesuală pasivă.
Potrivit art.17 alin.3 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale unităților de învățământ special se asigură din bugetul consiliului județean, respectiv al sectoarelor municipiului B., și din bugetul de stat.
Conform art. 167 alin.19 din L. nr.84/1995, finanțarea cheltuielilor curente si de capital ale unităților de învățământ special se asigura din bugetul consiliului județean, respectiv al sectoarelor municipiului B., si din bugetul de stat.
În ceea ce privește criticile de fond aduse sentinței atacate, Curtea reține că acestea sunt nefondate.
A., conform disp.art.48 alin 2 din L. nr.1., salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar se face cu respectarea principiului potrivit căruia învățământul constituie o prioritate naționala, ținând seama de responsabilitatea și complexitatea muncii, de pregătirea și experiența profesională, de rolul și importanta activității prestate. Salariul personalului didactic se compune din salariul de baza, stabilit conform legii, și o parte variabila, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
Curtea reține că, întrucât dispozițiile art. 50 alin. 12 din L. nr. 1., în vigoare în perioada pentru care se solicită în cauză drepturi bănești, prevăd că p ersonalul didactic beneficiază de premi i și de alte drepturi bănești prevăzute d e lege și de contractul colectiv de muncă , art.157 alin.2 din Codul muncii,referitor la stabilirea prin lege a sistemului de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice, nu poate exclude stabilirea prin contractele colective de muncă a unor prime de vacanță în favoarea personalului didactic.
Potrivit art. 146 din aceeași lege , „în măsura în care prezentul statut n u d ispune altfel, personalului didactic i se aplică celelalte dispoziții din legislaț iamuncii";.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 312 alin.2 Cod procedură civilă, urmează să se admită recursul declarat de C. J. C. N. și să se modifice în parte sentința primei instanțe, în sensul obligării C. J. C. N. la alocarea fondurilor necesare plății primelor de vacanță aferente anilor școlari
2007-2008 și 2008-2009 pentru salariații reprezentați în prezenta acțiune de către sindicatul reclamant.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
În ceea ce privește recursul formulat de C. Local al M. C. N., Curtea reține ca prin sentința civilă atacată acest pârât nu a fost obligat la plata sau calculul sumelor pretinse de reclamanți, astfel încât recursul formulat de acesta apare ca fiind lipsit de interes, astfel încât va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de C. J. C. N. împotriva sentinței civile nr. 3187 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă C. J. C. să aloce fondurile necesare plății acestor drepturi bănești pentru anii școlari 2007-2008 și 2008-2009.
Respinge ca fiind lipsit de interes recursul formulat de C. LOCAL AL M. C.-N. împotriva aceleiași sentințe.
D.zia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 08 martie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. T. C. M. D. C. G.cu opinie separatăîn sensul admiterii recursului cu respingerea acțiunii față de pârâtul C. Local G REFIER A. B.
Red.DCG Dact.SzM/3ex.
MOT.EA OPINIEI SEPARATE
Apreciez oportună soluția respingerea acțiunii față de pârâtul C. J.
1. În acest sens, rețin în primul rând că acordarea primei de vacanță este admisibilă în baza unor dispoziții din contractele colective de muncă, astfel:
Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură nr. 596/15/(...), depus în extras la fond, în cuprinsul art. 37 lit. g), stipulează că personalul din învățământ beneficiază de „o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu";.
Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ C. înregistrat la D. C. sub nr. 35/(...) (depus în extras la fond) stipulează în cuprinsul art. 36 lit. g) că personalul din învățământ beneficiază de „o primă de vacanță, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului conform O.U.G. nr.
146/2007";.
Mai sunt invocate de către reclamanți dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ nr. 5521/2004, inaplicabil datorită faptului că efectele sale se extind asupra unei perioade care nu este cuprinsă în cererea de chemare în judecată, anume, pe perioada (...)-(...), precum și cele ale contractelor colective de muncă unice la nivel național, încheiate pentru anii (...)-2006 și 2007-2010, acestea fiind de asemenea ineficiente în sensul admiterii acțiunii pentru că toate cuprind doar statuarea cu caracter generic și neobligatoriu că „. contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu să se plătească și o primă de vacanță";.
Alte contracte colective de muncă nu au mai fost depuse și nici invocate, care să acopere prin dispozițiile lor întreaga perioadă pentru care este solicitată prima de vacanță.
2. Raportat la pârâții în contradictoriu cu care se impune admiterea acțiunii, se observă faptul că în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură nr. 596/15/(...), se condiționează acordarea primei de vacanță de existența unor venituri proprii, evident, ale angajatorului. Ca urmare, nu se poate admite acțiunea în contradictoriu cu pârâtul C. județean, având în vedere că art. 167 alin. 19 din L. nr. 84/1995 stipulează că finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale unităților de învățământ special se asigură din bugetul consiliului județean, respectiv al sectoarelor municipiului B., și din bugetul de stat, or prin dispozițiile contractului colectiv de muncă se specifică în clar sursa acordării primei din alte fonduri decât cele asigurate de la bugetul local sau de stat.
Pentru perioada reglementată de contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ C. înregistrat la D. C. sub nr. 35/(...), se constată că nu s-a mai reluat stipulația de condiționare a acordării primei din venituri proprii ale angajatorului, însă în condițiile în care C. județean nu a fost parte în acest contract, în opinia mea nu îi sunt opozabile aceste prevederi, astfel încât nu poate fi ținut a suporta nici din bugetul propriu, nici din sumele avansate din bugetul de stat, efortul financiar necesar pentru plata primelor de vacanță.
În condițiile în care prima de vacanță este acordată în baza unui contract colectiv de muncă la nivel de ramură care stipulează în mod restrictiv că acordarea se va face din veniturile proprii, deci din veniturile unității școlare (în sensul dat de art. 167 alin. 12 din L. nr. 84/1995 citat mai sus), și în baza unui contract colectiv de muncă la nivel de județ în care nu se mai cuprinde această restricționare, dar care nu a fost negociat cu ministerul, pentru a se putea afirma că ar fi existat voința acestuia pentru angajarea de resurse din bugetul de stat, și nici cu C. județean, pentru a se proba astfel voința de angajare a bugetului acestuia sub acest aspect, apreciez că nu poate fi obligat C. județean la asigurarea fondurilor necesare pentru plata primei de vacanță.
Contractul este legea părților pentru părțile contractante, astfel încât nu poate impune obligații terților, or Inspectoratul Școlar, care a negociat acest contract cu S. Î., nu are, conform art. 142 din L. nr. 84/1995 a învățământului, abilitatea și atribuția de a angaja din punct de vedere financiar unitatea administrativ teritorială sau bugetul de stat prin asumarea în contul acestora a unor sarcini financiare suplimentare față de cele stabilite de lege în ceea ce privește salarizarea personalului din învățământ.
Singura interpretare legală a art. 36 lit. g din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ C. înregistrat la D. C. sub nr.
35/(...) o apreciez a fi în sensul datorării primei de vacanță tot în limita existenței unor venituri proprii ale unității de învățământ, având în vedere sursele de finanțare ale învățământului indicate în cele ce preced de art. 167 din L. nr. 84/1995 a învățământului.
Așa fiind, apreciez fondat recursul pârâtului C. J., cu consecința modificării sentinței în sensul respingerii acțiunii față de acesta.
În drept, rețin incidența dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Red., dact. I.T., (...)
JUDECĂTOR,
I. T.
| ← Decizia civilă nr. 198/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3090/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
