Decizia civilă nr. 3140/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă

Decizii și sentințe litigii de muncă - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 3140/R/2011

Ședința publică din data de 21 septembrie 2011

Instanța constituită din:

PREȘED.TE: I.-R. M.

JUDECĂTORI: G.-L. T.

S.-C. B.

GREFIER: G. C.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. N. DE C. F. „. SA B. împotriva sentinței civile nr. 810 din 15 aprilie 2011, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată U. T. A S. M.-C. D. S. F. R. I. în numele membrilor de sindicat C. I. I., C. P., C. I. G., C. V., F. D. D., G. I. V. I., G. F. R., G. F., M. L., O. P. D., R. P. C., R. P., T. D., V. L. D. V., B. S. O. R., D. M. I., D. M., D. S. S., D. E. S., H. T. S. A., M. R., M. V. N., M. A. S., M. L. E., M. L. G. G., S. I., S. S., U. S. P., C. I. I. O., M. L., M. L., M. M., M. G. L., P. S. L., I. F., având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului intimat, J. Dan împuternicit în numele membrilor de sindicat, lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 13 septembrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței reclamanta intimată a depus întâmpinare.

Constatând că întâmpinarea a fost depusă în termenul procedural, Curtea apreciază că nu se impune comunicarea acesteia cu pârâta recurentă.

Reprezentantul reclamantei intimate depune la dosarul cauzei împuternicire și arată că nu are alte cereri de formulat.

Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea formulată. Fără cheltuieli de judecată.

C U R T E A A supra recursului de față;

D. examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. (...) pe rolul T. B.-N. reclamanții reprezentați prin U. T. a S. M. - C. din S. F. R. I., au chemat în judecată pe pârâta C. N. de C. F. „. S. B., solicitând obligarea acesteia la plata indexată a următoarelor sume: 1. salariul suplimentar pentru anii (...), echivalent cu salariul de bază de încadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentrucare se acordă, în baza art. 32 din CCM pe anii (...)-2. 2. ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de „. feroviarilor";, P. și C. pentru anul 2009, echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, în baza art. 65 din CCM din anul 2009; 3. contravaloarea bonurilor de masă neeliberate din luna februarie

2009, echivalentul zilelor lucrătoare prestate de fiecare salariat x 8,72 lei valoarea nominală a unui tichet de masă, în baza art. 1 din L. nr. 1., O.ui MMSSF nr. 1. și art. 77 din CCM în vigoare în anul 2009.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 7, 32, 65 și 77 din Contractele colective de muncă aplicabile perioadelor pentru care s-au solicitat despăgubirile în echivalentul drepturilor salariale neachitate; art. 38 și 43 din C. colectiv de muncă nr. 722/(...) la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2. L. nr. 1. privind acordarea tichetelor de masă, N. din (...) de aplicare a L. nr. 1. privind acordarea tichetelor de masă, aprobata prin HG nr. 5. și O. nr. 1. privind stabilirea valorii nominale indexate a unui tichet de masă pentru semestrul I

2009; Codul muncii, art. 40 alin. 2, 236, 242, art. 283 lit. c; art. 41 alin. 5 din

Constituția României.

Pârâta prin întâmpinarea depusă la dosar s-a opus admiterii acțiunii, solicitând respingerea acesteia ca nelegală și netemeinică.

Prin sentința civilă nr. 810/F/(...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăudîn dosar nr. (...), s-a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune privind contravaloarea tichetelor de masă începând din februarie 2009,invocată de pârâta C. N. de C. F. „. S. B.

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții C. I., C. P., C. I.

G., C. V., F. D., G. V. I., G. R., G. F., M. L., O. P. D., R. C., R. P., T. D., D. M., D.

Ș., D. S., H. S., M. R., M. N., M. S., M. E., M. G. G., S. I., S. S., U. P., M. L., M. L., M. M., I. F., prin U. T. a S. M. - C. din S. F. R. I., împotriva pârâtei C. N. de C. F.

„. S. B. și în consecință:

I. A fost obligată pârâta să plătească reclamanților C. I., C. P., C. I. G., C.

V., F. D., G. V. I., G. R., G. F., M. L., O. P. D., R. C., R. P., T. D., D. M., D. Ș., D.

S., H. S., M. R., M. N., M. S., M. E., M. G. G., S. I., S. S., U. P., M. L., M. L., M. M., I. F., salariul suplimentar pentru anii (...), echivalent cu salariul de bază de încadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acordă, sumă indexată cu rata inflației de la data scadenței - (...) și până la data plății efective;

II. A fost obligată pârâta să plătească reclamanților ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de „. feroviarilor";, P. și C. pentru anul 2009, echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, sumă indexată cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective;

III. S-a respins ca neîntemeiată cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata contravalorii bonurilor de masă neeliberate începând din februarie 2009, echivalentul zilelor lucrătoare prestate de fiecare salariat x 8,72 lei valoarea nominală a unui tichet de masă;

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții D. M. I., M. L., P. L., B. O. R., C. I. O., prin U. T. a S. M. - C. din S. F. R. I. împotriva pârâtei C. N. de C. F. „. S. B. și în consecință:

I. A fost obligată pârâta să plătească reclamanților D. M. I., M. L., P. L., salariul suplimentar pentru anul 2007 proporțional cu perioada efectiv lucrată de la data angajării și până la (...), respectiv salariul suplimentar pe anii 2008, 2009, echivalent cu salariul de bază de încadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acordă, sumă indexată cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective;

- a fost obligată pârâta să plătească reclamantului B. O. R. salariului suplimentar pentru anul 2008 proporțional cu perioada efectiv lucrată de la dataangajării și până la (...), respectiv salariul suplimentar pe întreg anul 2009, echivalent cu salariul de bază de încadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acordă, sumă indexată cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective;

- a fost obligată pârâta să plătească reclamantului C. I. O. salariului suplimentar pentru anul 2009 echivalent cu salariul de bază de încadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acordă, sumă indexată cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective;

S-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului B. O. R. de obligare a pârâtei la plata salariului suplimentar pe anul 2007 și pe perioada (...) - (...), echivalent cu salariul de bază de încadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acordă, sumă indexată cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective;

S-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului C. I. O. de obligare a pârâtei la plata salariului suplimentar pe anii 2007 și 2008, echivalent cu salariul de bază de încadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acordă, sumă indexată cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective;

S-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul V. D.

V. prin U. T. a S. M. - C. din S. F. R. I. împotriva pârâtei C. N. de C. F. „. S. B.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune având ca obiect platacontravalorii tichetelor de masă aferente perioadei februarie 2009 - decembrie

2009 tribunalul a reținut că aceasta nu este întemeiată.

C. colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 include în categoria "alte venituri" tichetele de masă (art. 42 alin. 2 lit. b).

De asemenea, tot în categoria altor venituri sunt incluse tichetele de masă

și prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-

2010 (art. 43 alin. 2 lit. b).

Fiind calificate ca venituri acestea sunt asimilate drepturilor salariale, astfel că sunt supuse prescripției de 3 ani, prevăzută de art. 283 alin. 1 lit. c, termen care începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune.

Cum pretențiile reclamanților privesc acordarea contravalorii tichetelor de masă începând din luna februarie 2009, iar acțiunea s-a promovat la data de (...), este evident că sumele sunt solicitate în cadrul termenului de prescripție de 3 ani, astfel că excepția invocată nu este întemeiată, impunându-se respingerea acesteia.

Conform art. 1 alin. (1) din L. nr. 130/1996, republicată, prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă", dispoziții similare conținând și art. 236 alin. (l) din Codul muncii.

Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale aleangajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a) - d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile pârâtei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.

Ca atare, ori de câte ori obiectul conflictului individual de muncă îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate, indiferent de izvorul lor, termenul de prescripție este cel prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, prevederile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii fiind incidente numai în situația neexecutării unor clauze ale contractului colectiv de muncă, altele decât cele privitoare la drepturi salariale neacordate.

Pentru aceste considerente și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, tribunalul a apreciat că în speță dreptul solicitat se încadrează în categoria „drepturilor salariale";, fiind asimilat salariilor, astfel încât termenul de prescripție aplicabil este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.

D. copiile contractelor individuale de muncă depuse la dosar instanța a mai reținut că reclamanții C. I., C. P., C. I. G., C. V., F. D., G. V. I., G. R., G. F., M. L., O. P. D., R. C., R. P., T. D., D. M., D. Ș., D. S., H. S., M. R., M. N., M. S., M. E., M. G. G., S. I., S. S., U. P., M. L., M. L., M. M., I. F. au fost salariați ai pârâtei în perioada pentru care se solicită plata drepturilor indicate în acțiune, 2007-2009, iar următorii reclamanți au devenit angajații pârâtei astfel: reclamantul V. D. V. - din data de 15 ianuarie 2010, reclamantul B. O. R. - din data de 4 august 2008, reclamantul C. I. O. - din 15 decembrie 2008, reclamanta D. M. I. - din 12 noiembrie 2007, reclamantul M. L. - din data de 26 noiembrie 2007, iar reclamantul P. L. - din data de 17 octombrie 2007.

Cu privire la cererea având ca obiect salariul suplimentar pentru anii (...) T. a reținut că potrivit art. 32 alin. 1 din CCM pe anii 2007-2008 și din CCM pe anii

2009-2010, pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, angajații vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar fiind prevăzute în anexa 6.

Salariul suplimentar constituie un drept salarial, fondul necesar pentru acordarea acestuia constituindu-se din fondul de salarii.

Potrivit art. 24 alin. 2 din Statutul pârâtei, aprobat prin HG nr. 5.,

drepturile de salar izare și cele lalte drepturi de personal se stabilesc prin c ontractul colectiv de muncă pentru personalul de execuție .

Potrivit art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.

Executarea contractului colectiv este obligatorie pentru părți potrivit art. 30 alin. 1 din L. nr. 130/1996, republicată, iar prevederile acestor contracte produc efecte față de toți salariații, indiferent de data angajării, conform art. 11 alin. 1 din L. nr. 130/1996 republicată.

Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 3 din L. nr. 130/1996, republicată, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.

La dosarul cauzei pârâta, căreia îi incumbă sarcina probei în conflictele de muncă, nu a depus la dosar vreo dovadă din care să rezultă că reclamanții nu s- ar încadra în criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar.

Ca atare, față de dispozițiile legale ce reglementează drepturile salariaților la salarizare, respectiv obligațiile corelative ale angajatorului, precum și caracterele și efectele contractelor colective de muncă legal încheiate, tribunalul a constatat că reclamanții în calitate de salariați ai pârâtei sunt îndreptățiți să primească salariul suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului pentru care se recunoaște dreptul pentru perioada în care au fost efectiv angajați ai pârâtei.

Instanța a constatat că reclamantul V. D. V., angajat doar din data de (...) nu este îndreptățit la plata salariului suplimentar aferent anilor 2007, 2008 și

2009 în care acesta nu a prestat activitate.

Sumele datorate suportă riscul devalorizării, astfel că debitorul obligației de plată este ținut la repararea în totalitate a prejudiciului, motiv pentru care s-a considerat că se impune obligarea debitorului la plata actualizată cu indicele inflației a sumelor cuvenite, începând cu data scadenței obligației - (...) (pentru reclamanții C. I., C. P., C. I. G., C. V., F. D., G. V. I., G. R., G. F., M. L., O. P. D., R. C., R. P., T. D., D. M., D. Ș., D. S., H. S., M. R., M. N., M. S., M. E., M. G. G., S. I., S. S., U. P., M. L., M. L., M. M., I. F., D. M. I., M. L., P. L.), (...) (pentru reclamantul B. O. R.), respectiv (...) (pentru reclamantul C. I. O.) și până la data plății efective.

Apărarea pârâtei, conform căreia plata nu s-a efectuat întrucât nu s-a constituit fondul de salarii necesar pentru acordarea lui, că ea constituie o facultate și nu o obligație a angajatorului nu a fost reținută, instanța constatând că prevederea cuprinsă în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și a celui la nivel de grup de unități din transportul feroviar privitoare la plata salariului suplimentar menționează faptul că salariații vor primi un salariu suplimentar, ceea ce înseamnă că s-a instituit în fapt obligația angajatorului și nu facultatea acestuia de a plăti acest salariu.

D. se dorea ca plata să constituie o simplă facultate, lăsată la aprecierea angajatorului în funcție de fondurile de care dispune, s-ar fi menționat că salariații vor putea primi un astfel de salariu.

Or, în condițiile în care norma este una imperativă, condiționarea recunoașterii dreptului și acordării acestuia de existența de fonduri, nu poate fi acceptată.

Atâta timp cât prin contractul colectiv de muncă s-a prevăzut obligația constituirii fondului, pârâta trebuia să îndeplinească această obligație, respectiv să constituie lunar fondul din care să acorde salariaților drepturile ce decurg din contractul colectiv de muncă aplicabil.

Este adevărat că, așa cum rezultă din actele adiționale încheiate, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2007-2008 s-a prelungit până la data de 31 martie 2009, iar contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009-2010 s-a aplicat doar din data de 6 iunie 2009, data înregistrării sale, astfel că la nivel de unitate nu a existat contract colectiv de muncă în intervalul 1 aprilie 2009 - 5 iunie 2009.

Însă în tot acest interval de timp, începând din data de 28 decembrie 2006 și până la data de 31 ianuarie 2011, a fost în vigoare și s-a aplicat contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii

2006-2008 nr. 2. (f. 281-312), care la art. 30 prevedea dreptul salariaților la plata salariului suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, fără a cuprinde vreo clauză de neacordare a acestuia pe anul 2009.

Potrivit art. 3 alin. 1 al contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, clauzele acestui contract produc efecte față de toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități feroviare

(pârâta fiind menționată la pct. 1 din anexa 4 la contractul colectiv la nivel de grup de unități) și pentru perioada în care din diverse motive nu există contract colectiv de muncă la nivel de unitate, indiferent de structura capitalului acesteia. Părților le revine obligația respectării prevederilor cuprinse în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul grupurilor de unități din transportul feroviar.

Ca atare, în raport de dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, respectiv a celui superior, la nivel de grup de unități, incidente pentru perioada anilor 2007-2009, s-a reținut că salariații reclamanți sunt îndreptățiți să primească salariul suplimentar pentru perioada în care au prestat activitate în anii (...).

- Referitor la plata ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de C., P., Z.feroviarului pe anul 2009 instanța a reținut că potrivit art. 65 din contractulcolectiv de muncă pe anii 2009-2010, cu ocazia sărbătorilor de P., C., Z. feroviarului se acordă salariaților un ajutor material al cărui cuantum va fi cel puțin egal cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, condiția fiind aceea ca salariatul să nu fi absentat nemotivat în cursul anului mai mult de o zi, să nu fi fost sancționat pentru consum de băuturi alcoolice sau să nu fi fost în concediu fără plată pentru o perioadă de 1 an.

În lipsa unei prevederi cu privire la data aplicării sale, în baza art. 25 alin.

3 din L. nr. 130/1996, republicată, contractul colectiv de muncă pe anii 2007-

2008 s-a aplicat în intervalul de timp cuprins între data înregistrării sale la D. de

M., S. S. și F. a municipiului B. - 29 martie 2007 (f. 7) și data încetării sale - (...), conform actelor adiționale depuse la dosar (f. 12, 314-316).

C. colectiv de muncă pe anii 2009-2010 s-a aplicat începând cu data înregistrării sale - 6 iunie 2009, expirând conform actului adițional nr.

1718/2010 la data de (...) (f. 17, 24).

Prin actul adițional nr. 1718/2010 la contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009-2010, art. 65 a fost modificat, în sensul menționării faptului că ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de P., C., Z. F. nu se acordă pentru anul 2009 și 2010.

În anul 2009, sărbătoarea pascală a avut loc în data de 19 aprilie, Z. F. a fost declarată data de 23 aprilie, iar C.ul s-a sărbătorit la data de 24 decembrie

2009.

Deși, pe de o parte, se poate constata faptul că în intervalul de timp cuprins între data expirării contractului colectiv de muncă pe anii 2007-2008 și momentul aplicării noului contract colectiv de muncă pe anii 2009-2010, 1 aprilie

2009 - 5 iunie 2009, nu a existat vreun contract colectiv de muncă la nivelul unității pârâte (astfel că raportat la acest contract colectiv de muncă sărbătoarea pascală și ziua feroviarului s-au situat în afara perioadei de aplicabilitate a contractului), iar pe de altă parte, pe perioada de aplicabilitate a contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009-2010, s-a prevăzut neacordarea ajutorului material solicitat pe anul 2009, tribunalul a reținut faptul că în anul 2009, pe tot parcursul său, a fost în vigoare și s-a aplicat contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii

2006-2008 nr. 2. (f. 281-312), care la art. 71 prevedea dreptul salariaților la plata ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de P., C., Z. F., cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.

Dat fiind faptul că are prioritate în aplicare contractul colectiv de muncă la nivel superior, ce cuprinde dispoziții mai favorabile pentru salariat, reclamanții, cu excepția reclamantului V. D. V., angajat doar din data de 15 ianuarie 2010, care nu a prestat activitate în anul 2009 pentru care se solicită dreptul, sunt îndreptățiți în baza contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități la plata ajutorului solicitat.

Nu a putut fi reținută nici aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor OUG nr.

81/1997, act normativ invocat de pârâtă ca temei de drept al apărărilor formulate în privința plății salariului suplimentar pe anii (...) și a ajutorului material solicitat de reclamanți, deoarece această ordonanță, în forma sa modificată prin legea de aprobare, L. nr. 1., așa cum rezultă chiar din titlul său, se referă la reglementarea plății premiilor anuale pe anul 1997 sau a altor sume de această natură suportate din fondul de salarii, care de regulă se acordă la finele anului.

Ca atare, această reglementare se referă expres și limitativ la interdicția plății salariului al 13-lea și a altor sume de aceeași natură doar pentru anul

1997, astfel că dispozițiile sale nu pot fi extinse.

În ce privește cererea având ca obiect plata contravalorii tichetelor de masăinstanța de fond a reținut, în raport de dispozițiile art. 1 alin. (1) din L. nr. 1. privind acordarea tichetelor de masă, că acordarea tichetelor de masă nu constituie o obligație legală pentru angajator. Pe baza criteriilor stabilite de L. nr.

1. se stabilesc clauze concrete privind tichetele de masă, în funcție de resursele financiare, prin contractele colective de muncă.

Conform Deciziei nr. 14/2008 dată în interesul legii de I., alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masa se acordă, în toate cazurile, numai dacă: - există un contract individual de muncă (persoana are calitatea de angajat); - angajatorul are capacitatea financiară de a suporta costurile tichetelor de masă; - există clauze stabilite pentru contracte colective de muncă referitoare la acordarea alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă.

Prestarea muncii se realizează în cadrul unor raporturi sociale care, odată reglementate pe norme de drept, devin, de regulă, raporturi juridice de muncă.

Aceasta categorie de personal are dreptul de a primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, beneficii ce nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care sunt prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.

L. nr. 1. condiționează acordarea tichetelor de masă de alocarea de fonduri de la bugetul de stat, iar în legea bugetului de stat pe anul 2009 (L. nr. 18/2009) nu există nicio dispoziție legală pentru sume cu această destinație, așa cum rezultă din anexa 1 a legii, privitoare la sinteza bugetului de stat, nu există nicio referire la tichetele de masă.

De asemenea, în anul 2009 nu s-a aprobat prin hotărâre de guvern bugetul de venituri și cheltuieli al pârâtei.

Reținând caracterul facultativ al acordării tichetelor de masă, condiționarea beneficiului acestora de existența de sume aprobate în buget cu această destinație și având în vedere faptul că pe anul 2009 nu s-a aprobat bugetul de venituri și cheltuieli al pârâtei, tribunalul a constatat că cererea reclamanților de acordare a tichetelor de masă echivalentul zilelor lucrătoare prestate de fiecare salariat x 8,72 lei valoarea nominală a unui tichet de masă nu este întemeiată.

În privința reclamantului V. D. V., T. a reținut că acesta nu este îndreptățit la contravaloarea tichetelor de masă pe perioada februarie 2009 - 31 decembrie

2009, dat fiind faptul că acesta s-a angajat abia la data de 15 ianuarie 2010.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. N. de C. F. „. SA B.^,solicitând modificarea în parte a sentinței, în sensul respingerii acțiunii în ceea ce privește obligarea C. C. SA la plata salariului suplimentar pentru anii (...) si aajutoarelor materiale acordate cu ocazia sărbătorilor de Z. F., P. si C. pentru anul

2009.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a arătat următoarele:

I. Cu privire la plata salariului suplimentar pentru anii 2007, 2008 si 2009 consideră că instanța de fond in mod greșit a obligat C. C. SA la plata acestuia către reclamanți.

Arată recurenta că C. "C." - SA este societate comerciala pe acțiuni cu capital social integral vărsat de statul roman în calitate de acționar unic care își exercita drepturile și obligațiile prin M. T.

Potrivit prevederilor art. 22 alin.(1) din HG nr. 5. privind înființarea

Companiei N. de C. F. "C." - S. prin reorganizarea S. N. a C. F. C. își stabilește bugetul propriu de venituri și cheltuieli care se aproba de către G., la propunerea

M. T., cu avizul M. Muncii și P.i Sociale și al M. F., excepție fiind anii 2006 si

2007 când, in conformitate cu art. 1 alin.(1) - (2) si art. 2 din OG nr. 1/2007 bugetul de venituri și cheltuieli al C. "C." - SA, care este cuprins în bugetul general consolidat al M. T., se aproba prin ordin comun al ministrului transporturilor care este ordonatorul principal de credite, al ministrului finanțelor publice și al ministrului muncii, solidarității sociale și familiei si se publica in Monitorul Oficial, Partea 1.

Conform art. 29 alin. (3) si (4), art. 47 alin. (3), art.48 alin.(2) lit. b) din L. nr. 500/2002, cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisa și limitată. Fondul salariilor de baza se aproba distinct, prin anexa la bugetul fiecărui ordonator principal de credite. A. pentru cheltuielile de personal, aprobate pe ordonatori principali de credite si, în cadrul acestora, pe capitole, nu pot fi majorate și nu pot fi virate și utilizate la alte articole de cheltuieli. R. pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor aprobate în bugete se aproba de către ordonatorii principali de credite, pentru celelalte subdiviziuni ale clasificației bugetare, pentru bugetele proprii și pentru bugetele ordonatorilor secundari de credite bugetare sau ale ordonatorilor terțiari de credite, după caz.

Bugetul de venituri si cheltuieli a C. "C." - SA aprobat conform prevederilor menționate mai sus, pentru anul 2007, nu a permis constituirea fondurilor necesare pentru acordarea acestor salarii suplimentare.

Mai mult decât atât, C. "C." - SA nu a avut aprobat bugetul de venituri și cheltuieli pentru anii 2008 si 2009, astfel ca neavând stabilit cuantumul veniturilor si fondul salariilor de baza aprobat nu s-a putut constitui fondul pentru plata salariului suplimentar.

În contextul in care C. "C." - SA nu a avut buget de venituri si cheltuieli si nu a avut venituri corespunzătoare acoperirii tuturor cheltuielilor, înregistrând pierderi in anii 2007, 2008 si 2009, precum si plăți restante fata de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, etc., considera ca nu exista obligația plății salariilor suplimentare aferente solicitate de reclamanți.

Precizează recurenta ca veniturile companiei nu au permis constituirea fondului pentru acordarea salariilor suplimentare, acordarea acestora putând majora deficitul bugetar al acesteia.

A mai arătat recurenta că în conformitate cu art. 22 alin. (2)- (4) din HG nr.

5. veniturile C. sunt utilizate, în principal: pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare, întreținere și reparații curente a infrastructurii feroviare, pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare, întreținere, reparații curente, precum și pentru modernizarea, dezvoltarea și reparațiile capitale ale infrastructurii feroviare private, pentru acoperirea cheltuielilor infrastructurii feroviare publice sau private, în funcție de sectorul din care provin.

Veniturile nu pot fi afectate direct unei cheltuieli anume. C. "C." SA are obligația utilizării veniturilor realizate conform prevederilor legale si a clasificației bugetare, deci nu numai pentru plata drepturilor salariale.

Recurenta a solicitat a se avea în vedere faptul că tot pe fondul unei crize economice, in anul 1997, G.ul a emis OUG nr. 81/1997 prin care se prevede ca regiile autonome și societățile comerciale, cu capital majoritar de stat și care, potrivit balanțelor de verificare și declarațiilor pentru impozitul pe profit au înregistrat pierderi sau plăți restante față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale sau bugetele fondurilor speciale, nu au dreptul de a plăti, la finele anului premiul anual, al 13-lea salariu sau orice alte sume de aceasta natura suportate din fondul de salarii.

Conform art. 32 alin. 3 din CCM, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar, in cadrul fondului de salarii, in procent de pana la

10% din fondul de salarii realizat lunar, din veniturile realizate.

D. interpretarea art. 32 alin. 3 se subînțelege ca, constituirea fondului necesar plății salariului suplimentar depinde de veniturile realizate, deci este o condiționare a acordării acestui drept de veniturile realizate.

La dosarul cauzei au fost depuse în copii situațiile financiare auditate, ce au fost depuse la Ministerul Finanțelor Publice, respectiv bilanțurile si conturile de profit si pierdere, ale companiei la data de (...), (...) si (...).

II. Cu privire la plata ajutoarelor materiale pentru Z. F., P. si C. pentru anul 2009 arată că pentru anul 2009 obligația C. "C." SA de a plăti ajutoarele materiale pentru Z. F., P. si C. nu exista, întrucât în conformitate cu prevederile art. 65 ultimul aliniat din CCM al C. "C." SA pe anul 2009-2010, "in anul 2009 nu se acorda ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de P., C. si de Z. F.".

Prin urmare, motivat de înțelegerea părților (patronat - sindicate) se arată că nu exista temei legal pentru acordarea ajutoarelor materiale aferente Zilei F.,

P. si C. pentru anul 2009.

Motivat de faptul ca au cunoștința de situația economica cu care se confrunta compania, organizațiile sindicale reprezentative au semnat împreuna cu C. "C." SA C. Colectiv de M. pe anul 2009-2010 cu prevederea ca "in anul

2009 nu se acorda ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de P., C. si de Z.

F.".

Apreciază ca acest motiv este de ordine publica deoarece instanța nu poate trece peste voința părților decât prin încălcarea principiului forței obligatorii a convenției, principiu statuat prin dispozițiile art.969 Cod civil.

C. "C." - SA nu a avut si nu are buget de venituri si cheltuieli aprobat conform prevederilor legale in vigoare (O.U.G. nr. 37/2008) pentru anii 2008 si

2009. G.ul nu a emis nicio hotărâre prin care sa fie aprobat BVC al C. "C." SA pentru anii 2008 si 2009.

În drept, recurenta a invocat dispozițiile art.304 pct. 8 si 9 teza a doua Cod proc. civ. cu aplicarea art. 304 indice 1 Cod proc. civ., L. 53/2003- Codul Muncii,

OUG nr. 79/2001 privind întărirea disciplinei economico - financiare și alte dispoziții cu caracter financiar.

Prin întâmpinarea formulată (f. 46-51), U. T. a S. din S. F. R. I. a solicitatrespingerea recursului formulat, ca nefondat.

Referitor la plata salariului suplimentar pentru anii 2007, 2008 si 2009 reprezentanta intimaților a arătat că din modul de redactare a prevederilor art. 32 din Contractele colective de munca ale C. C. SA aplicabile rezulta fără putința de tăgada caracterul imperativ al clauzei contractuale.

Faptul ca C. « C. » SA nu a avut aprobat buget de venituri si cheltuieli nu a fost de natura a împiedica funcționarea companiei. La nivelul C. C. SA a existat un buget de venituri si cheltuieli anual care, chiar daca nu a fost aprobat, a fostexecutat, fiind înregistrate atât venituri cât si cheltuieli, inclusiv fond de salarii, reper de calcul pentru constituirea fondului necesar pentru respectarea clauzelor contractuale.

Recurenta nu-si propune sa demonstreze care ar putea fi nivelul de venituri care sa-i permită sa respecte clauzele contractuale pe care le-a asumat prin încheierea contractului colectiv de munca, iar asigurarea veniturilor necesare respectării relațiilor contractuale asumate cad exclusiv in sarcina managementului companiei, iar nu in sarcina salariaților.

Astfel, apărarea recurentei, in sensul ca nu dispune de fondurile necesare achitării drepturilor solicitate, nu poate fi avută in vedere, întrucât o asemenea împrejurare nu o exonerează de obligația stabilita in sarcina sa prin contractele colective de munca valabile.

- Cu privire la plata ajutoarelor materiale pentru P. si Z. F. aferente anului

2009 arată că C. Colectiv de M. al C. « C. » SA, pe anul 2009-2010 a fost încheiat si înregistrat la D. de M. si P. S. B. la data de 04 iunie 2009 și se aplica de la data înregistrării.

Cum interdicția de plata a acestor drepturi, determinata de situația economica deficitara a angajatorului, a intervenit numai după ce aceste drepturi au ajuns la scadenta, respectiv (...), si acestea au fost recunoscute prin C. colectiv de munca al C. « C. » SA la nivelul anilor 2007 - 2008, prelungit prin acte adiționale, respectiv prin art. 71 din C. colectiv de munca încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006-2007 (prelungit prin act adițional), considera ca pretențiile formulate pentru acest capăt de cerere sunt pe deplin fundamentate.

D. textul contractului colectiv de munca nu rezulta ca acordarea drepturilor salariale solicitate, care reprezintă drepturi minimale, este condiționata de posibilitățile financiare ale societății. Interdicția de renunțare prevăzută de art. 38 din Codul muncii are in vedere nu numai drepturile stabilite prin lege, dar si pe cele stabilite prin negocieri colective garantate legal.

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, potrivit art. 32 alin.1 din C. colectiv de muncă încheiat la nivelul pârâtei și aplicabil acesteia „pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.

Potrivit prevederilor art. 243 alin. 1 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar conform dispozițiilor art. 241 alin. 1 lit. b din Codul muncii, efectele clauzelor contractului colectiv de muncă se întind pentru toți salariații angajatorului pentru contractele încheiate la nivel de unitate.

În mod corect instanța de fond a reținut că acordarea salariului suplimentar constituie o obligație, și nu o facultate a angajatorului, contractul colectiv de muncă precizând în mod expres cum și din ce fonduri se plătesc aceste drepturi.

Art. 32 alin. 3 precizează că :„ D. veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";. D. modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții rezultă așadar în mod evident obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri.

Aspectele invocate de recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale, asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative.

În cauză nu se poate reține incidența prevederilor OUG nr. 81/1997 pentru reglementarea plății premiilor anuale, a celui de-al 13-lea salariu sau a altor sume de aceasta natura, suportate din fondul de salarii, care, de regula, se acorda la finele anului, întrucât acest act normativ viza doar drepturile aferente anului 1997.

Curtea constată că și motivul de recurs referitor la acordarea greșită a ajutoarelor materiale pentru Z. F. ((...)), P. ((...)) și C. aferente anului 2009 este nefondat.

În mod corect a reținut instanța de fond că în perioada evenimentelor Z. F.

și P. 2009 nu a existat contract colectiv de muncă la nivelul societății pârâte, însă reclamanții sunt îndreptățiți la plata ajutoarelor materiale cu ocazia sărbătorilor de P. și pentru Z. F. 2009 în temeiul art. 71 din C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități din Transportul feroviar pe anii 2006-2008, înregistrat sub nr.

2836/(...), a cărui aplicare s-a prelungit prin actul adițional nr. 370/(...), fiind valabil astfel 48 de luni de la data înregistrării, aplicabil și pârâtei.

Potrivit art. 71 din acest din urmă contract colectiv de muncă, salariații beneficiază de un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare cu ocazia sărbătorilor de P. și de C., precum și de o premiere pentru „. Fero- viarului";, la nivelul clasei 1 de salarizare.

Art. 65 din C. colectiv de muncă pe anii 2009-2010 încheiat la nivelul pârâtei, prevede că „cu ocazia sărbătorilor de P., de C. si de Z. feroviarilor se va acorda salariaților un ajutor material al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare";.

La aliniatul final al acestui articol s-a prevăzut că „în anul 2009 nu se acordă ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de P., de C. și de Z. F..

Acest contract colectiv de muncă a fost înregistrat la D. de muncă și P. S. B. la data de (...), iar potrivit prevederilor art. 25 alin. 3 din L. nr. 130/1996 acest contract se aplică de la data înregistrării.

În consecință, prevederea de la art. 65 alin. final din CCM la nivel de unitate nu produce nici un efect asupra dreptului la ajutorul material cuvenit reclamanților pentru sărbătorile de P. 2009 și Z. feroviarilor 2009, întrucât în caz contrar s-ar încălca principiului neretroactivității, aceste drepturi fiind exigibile la momentul încheierii contractului colectiv la nivel de unitate.

Este irelevant faptul că contractul colectiv de muncă la nivel de unitate

2009-2010 a fost semnat de organizațiile sindicale la care sunt afiliați reclamanții, deoarece mandatul acordat nu îngăduie renunțarea la un drept, fiind de esența activității sindicale apărarea drepturilor membrilor de sindicat inconciliabilă cu acte de renunțare care nu sunt permise nici la nivel personal

(art. 38 Codul muncii).

De asemenea, Curtea reține că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea ajutorului material de C. pentru anul 2009 în baza prevederilor art. 71 din C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități din Transportul feroviar pe anii

2006-2008, prelungit prin actul adițional nr. 370/(...), având în vedere în acest sens prevederile art. 238 alin. 1 din Codul muncii, conform cărora contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.

Potrivit art. 40 alin. 2 lit. c) Codul muncii, „angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă";.

Totodată, conform dispozițiilor art.7 alin.2 din L. 130/1996 și art. 236 din Codul muncii, „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât salariații recurentei erau îndreptățiți la plata tuturor drepturilor salariale, inclusiv a adaosurilor la salariu, în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă aplicabil.

Criticile recurentei potrivit cărora obligația sa de a achita drepturile pretinse era condiționată de încadrarea în buget, sunt nefondate, deoarece în C. colectiv de muncă părțile nu au inserat nici o clauză prin care să limiteze sau condiționeze în acest sens drepturile de ajutor material cuvenite salariaților.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C.

N. de C. F. „. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. N. DE C. F. „. SA, împotriva sentinței civile nr. 810 din (...) a T. B.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 21 septembrie 2011.

PREȘED.TE JUDECĂTORI

I.-R. M. G.-L. T. S.-C. B.

GREFIER

G. C.

Red.GLT/dact.MS

2 ex./(...) Jud.fond: G.C.F.

← Decizia civilă nr. 4051/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de...		Decizia civilă nr. 71/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... →

Decizia civilă nr. 3140/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 3140/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă