Decizia civilă nr. 71/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 71/RC/2011
Ședința octombrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : S. D.
GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea G. R. împotriva deciziei civile nr. 2. din 05 iulie 2011, pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...), privind și pe intimata BRD G. S. G. - S. C. N., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatoarea G.
R., asistată de avocat C. N. și reprezentantul intimatei BRD G. S. G. - S. C., avocat R. E. S.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare a fost formulată și declarată în termenul legal, a fost comunicată intimatei și este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 26 septembrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, intimata a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantului contestatoarei.
Reprezentantul contestatoarei arată că nu formulează cerere de recuzare, însă în situația în care unul din membrii prezentului complet de judecată a făcut parte din compunerea completului de judecată care a soluționat recursul formulat de pârâta recurentă BRD G. S. G. - S. C. solicită ca acesta să se abțină de la soluționarea contestației în anulare.
Curtea aduce la cunoștință reprezentantului contestatoarei că domnul judecător S. D. nu înțelege să se abțină de la soluționarea prezentei contestații în anulare.
Reprezentantul contestatoarei și reprezentantul intimatei arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentantul contestatoarei solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei contestate și rejudecând recursul intimatei BRD G. S. G. - S. C. a se dispune respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, susținând pe larg motivele expuse în scris prin memoriul contestației în anulare. Nu solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită în principal, respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă și în subsidiar, respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată, susținând pe larg motivele expuse în scris prin întâmpinarea depusă la dosar. Nu solicită obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Referitor la excepția inadmisibilității contestației în anulare, reprezentantul contestatoarei solicită respingerea acestei excepții ca neîntemeiată, întrucât a invocat erori materiale și s-ar încălca legea dacă s-ar admite excepția.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin decizia civilă nr. 2513 din (...) a Curții de A. C. pronunțată în dosar numărul (...), a fost admis recursul declarat de pârâta BRD G. S. G. S. - G. C. împotriva sentinței civile nr. 1075 din (...) a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care a modificat-o în tot în sensul că s-a respins contestația formulată de reclamanta G. R. în contradictoriu cu pârâta BRD G. S. G. S. - G.
C. ca nefondată.
A fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamanta BRD G. S. G. S. - G. C. în contradictoriu cu reclamanta-pârâta G. R. și în consecință a obligat-o pe aceasta la plata sumei de 5550 lei către pârâta- reclamantă, cu titlu de despăgubiri materiale. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele:
În mod greșit prima instanță a reținut că decizia de sancționare contestată în cauză ar fi lovită de nulitate absolută, pentru neefectuarea legală a cercetării disciplinare prealabile.
Conform art. 267 Codul muncii:"; (1) Sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, nu poate fi dispusa mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
(2) În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
(4) In cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul sa formuleze si sa susțină toate apărările in favoarea sa si să ofere persoanei împuternicite sa realizeze cercetarea toate probele si motivațiile pe care le considera necesare, precum si dreptul sa fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
Astfel, potrivit scrisorii de convocare din data de (...), reclamanta a fost încunoștințată că, la data de (...), va avea loc, în temeiul disp.art.267 din Codul muncii, cercetarea „ circumstanțelor în care în data de (...) pe ATM-ul 1009 Ag. M. a fost înregistrat un minus de 111 buc la cupiura de 50 ron reprezentând o sumă de 5500 ron";.
În mod greșit prima instanță a reținut că acest convocator încalcă dreptul la apărare al reclamantei, deși acesta menționează în mod expres care este obiectul cercetării prealabile.
De altfel, în cursul cercetării disciplinare reclamanta nu a invocat faptul că nu cunoaște motivele pentru care este audiată, ci dimpotrivă, la punctul 1 din nota explicativă dată la data de (...), a arătat că a fost convocată pentru lipsa din ATM 1009 (M.).
Prin aceeași notă explicativă, reclamanta a arătat că la data de (...) a alimentat casetele pentru acest ATM, pe care le-a sigilat, întocmind, semnând
și parafând procesul-verbal de alimentare.
Prin aceeași notă explicativă, aceasta a mai arătat că a verificat sigiliul casetelor retrase din ATM M., care era intact și a semnat procesul-verbal de retragere.
Cu ocazia verificării numerarului din aceste casete retrase, doamna Belce
Nastasia a constatat minusul în gestiune.
Curtea a reținut că, potrivit fișei postului, semnate de către reclamantă, depusă la filele nr.23-24 dosar de fond, aceasta avea, în calitate de operator casierie și următoarele atribuții: „Pregătirea casetelor cu numerar în vederea alimentării ATM-urilor"; și „ Preluarea numerarului din casete, restituite în urma alimentării ATM-urilor";.
Conform Normei interne N5I16P1 care reglementează procedura de alimentare a automatelor bancare, verificarea numerarului din casetele retrase de la ATM se recomandă a fi efectuată de către aceiași operatori care au efectuat încărcarea casetelor respective, cu ocazia alimentării precedente a automatului. Aceștia poartă răspunderea asupra conținutului casetelor( numerarului din casete) pe întregul interval de timp de la încărcarea casetelor și introducerea în automatul bancar, până la retragerea acestora cu ocazia realimentării.
Operațiunile privind alimentarea efectivă cu numerar a automatelor( înlocuirea casetelor) se efectuează obligatoriu de către două persoane desemnate de a asigura atribuțiile casierului și operatorului, astfel:
Casierul asigură gestiunea numerarului și manipularea corectă a casetelor și deține cheia seifului ATM;
Operatorul asigură intervențiile la nivelul panoului supervizor și deține cifrul ATM și cheia de la panoul supervizor.
Curtea a reținut că aceste proceduri interne, coroborate cu atribuțiile din fișa postului, probează cu certitudine calitatea reclamantei de gestionar al numerarului din casete. Aceste norme sunt de o importanță deosebită, având în vedere unitatea bancară în care reclamanta își desfășura activitatea și valorile pe care aceasta le manipula zilnic, astfel încât acestea trebuiau respectate întocmai, fără a putea fi cenzurate de către salariat. Chiar și o eventuală practică în ceea ce privește încălcarea acestor prevederi interne nu pot în niciun caz să o absolve pe intimată de răspunderea ce-i revenea în gestiunea numerarului încredințat. În realitate, aceste norme erau chiar de natură a asigura, pe lângă apărarea patrimoniului societății și cadrul necesar protejării operatorilor casierie de evenimente de genul celui în speță.
S-a reținut că în cauză angajatorul a dovedit, cu aceste înscrisuri depuse la dosar, săvârșirea abaterii disciplinare de către reclamantă, care din neglijență și încălcând procedurile interne a cauzat un prejudiciu unității bancare, iar intimata nu a reușit, cu probele administrate în cauză, respectiv martorii: C. O. și P. S., să se exonereze de această răspundere, din declarațiile acestora reieșind aceeași concluzie, și anume că persoana care aplica sigiliul, după alimentarea casetelor era răspunzătoare de conținutul acesteia până la retragerea acesteia pentru realimentare. Cum reclamanta, chiar prin nota explicativă, a recunoscut că a aplicat sigiliul după alimentarea casetei, Curtea reține că aceasta trebuia să ia toate măsurile necesare, prevăzute de altfel în procedurile interne, pentru a nu exista pierderi de numerar din gestiunea sa.
În consecință, în mod corect angajatorul a individualizat și sancțiunea aplicată, în temeiul disp.art.266 din Codul muncii, cea a avertismentului scris, atenționând-o pe reclamantă asupra conduitei sale, în vederea responsabilizării sale, pentru a preveni pe viitor repetarea unor abateri similare de către această salariată sau de către alți angajați.
Curtea a mai reținut că în mod eronat prima instanță a soluționat și cererea reconvențională formulată în cauză de către BRD G. S. G. S. G. C.
Astfel, instanța de fond a reținut că angajatorul nu a reușit să probeze cu certitudine culpa salariatului, deși practica judiciară, în interpretarea prevederilor art.24 din Legea nr.22/1969, a ajuns la concluzia că, în cazul lipsurilor cantitative în gestiune, culpa gestionarului se prezumă.
În speță, s-a reținut că, potrivit considerentelor expuse anterior, angajatorul a dovedit în cauză calitatea de gestionar a reclamantei și existența prejudiciului suferit, astfel încât revenea salariatei sarcina de a proba că nu se face vinovată de producerea prejudiciului, pentru a răsturna această prezumție.
Având în vedere faptul că reclamanta-intimată nu a reușit, cu probele administrate în cauză, să răstoarne această prezumție de culpă, se reține ca fiind fondată cererea reconvențională formulată de către recurentă, urmând a fi antrenată, în condițiile art.270 din Codul muncii, răspunderea patrimonială a salariatei pentru prejudiciul în sumă de 5550 lei cauzat angajatorului.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod. proc. civilă, s-a admis recursul declarat de pârâta BRD G. S. G. S.G. C., s-a modificat în tot sentința primei instanțe, în sensul că s-a respins contestația formulată de reclamanta G. R. în contradictoriu cu pârâta BRD G. S. G. S. - G. C. ca nefondată.
S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamanta BRD G. S. G. S. - G. C. în contradictoriu cu reclamanta-pârâta G. R. și în consecință, aceasta a fost obligată la plata sumei de 5550 lei către pârâta- reclamantă, cu titlu de despăgubiri materiale.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea G . R. solicitând în temeiul art. 318 teza I Cod procedură civilă anularea hotărârii atacate și rejudecând recursul intimatei-pârâte S. BRD G. S. G. S. să se dispună respingerea acestuia cu menținerea hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele.
În motivare contestației s-a arătat că hotărârea instanței de recurs este rezultatul neobservării unor împrejurări esențiale, a căror neobservare a determinat soluția fundamental greșită pronunțată.
Astfel, referitor la soluționarea contestației împotriva deciziei de sancționare disciplinară instanța de recurs a omis să constate un element esențial, respectiv că ancheta administrativă nu a pornit de la o învinuire concretă, contestatoarea fiind citată pentru a se clarifica „circumstanțele în care s-a înregistrat lipsa (care la data respectivă nu îi era imputată), iar motivele cercetării vor fi prezentate la momentul întrevederii. Apoi s-a omis cu desăvârșire din analiza pretinsei abateri disciplinare imputate un element ce înlătură vinovăția, respectiv dispoziția șefului de unitate.
În ceea ce privește cererea reconvențională, s-a precizat că deși acțiunea a fost promovată în condițiile art. 270 din Codul muncii, iar angajatorul trebuia să probeze integral răspunderea civilă delictuală, instanța de recurs a acceptat apărarea pârâtei întemeiată pe simple supoziții și a concluzionat că salariata a sustras banii cu ocazia încărcării casetelor. Reținerea furtului de către instanța de recurs reprezintă o eroare judiciară care poate fi înlăturată numai prin anularea hotărârii.
S-a mai invocat nerespectarea de către instanța de recurs a dispozițiilor art. 24 și 25 alin. 1 din Legea 22/1969 și a Normelor Interne N.5.116.P1 sub aspectul reținerii calității de gestionar a contestatoarei, respectiv a neobservării faptului că procesul verbal încheiat după încărcarea casetelor are ca efect descărcarea de gestiune a acesteia.
În opinia contestatoarei s-a omis a se constata că atât caseta cât și automatul bancar sunt proprietatea băncii, care are posesia, paza, controlul și răspunde pentru funcționarea lor, respectiv nelegalitaea normei interne ce contrazice această regulă, normă care nici nu i s-a comunicat contestatoarei.
Intimata BRD G. S. G. S. - G. C. prin întâmpinare a invocat excepțiainadmisibilității contestației în anulare întrucât contestatoarea a invocat greșeli de judecată, iar în subsidiar a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
Referitor la excepția inadmisibilității invocată prin întâmpinare, se reținecă prin contestația în anulare formulată s-au invocat mai multe greșeli materiale care în opinia contestatoarei se încadrează în cele prevăzute de art. 318 teza I Cod procedură civilă. Întrucât calea de atac de retractare a fost întemeiată pe un motiv prevăzut de lege pentru admisibilitatea contestației în anulare, iar analiza în concret a erorilor materiale invocate ține de fondul acesteia, Curtea urmează să respingă excepția inadmisibilității contestației în anulare.
Analizând contestația în anulare formulată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de apel reține următoarele:
Prin „eroare materială";, ca temei al unei contestații în anulare în sensul art. 318 Cod procedură civilă (invocat de reclamant) se înțelege orice eroare materială evidentă de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite. În această categorie se încadrează erorile comise în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului, cum ar fi de exemplu, anularea greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate și altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Drept urmare, greșelile instanței de recurs care pot deschide calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecata, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispozițiilor legale, contestația în anulare neconstituind un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar și greșite, date în recurs, întrucât instanța este ținută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege ce permit să examineze justețea soluției pronunțate.
Contestatorul invocă în esență mai multe pretinse omisiuni ale instanței de recurs în analiza probelor administrate în cauză, respectiv aplicarea greșită a unor dispoziții legale.
Motivele invocate de contestator nu se încadrează în cele prevăzute limitativ în dispozițiile legale menționate anterior și reiterează motivele din acțiunea dedusă judecății și din întâmpinarea depusă în recurs, scopul urmărit fiind acela de a se obține o nouă examinare a cauzei sale soluționate în mod irevocabil, fapt care încalcă principiul securității juridice și dreptul la o instanță, componente esențiale ale sistemului de garanții instituit prin art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Cauza Popov contra
Republicii Moldova, nr.2, Hotărârea CEDO din 6 decembrie 2005).
De asemenea, în Cauza Mitrea contra României (Hotărârea din 29 iulie
2008) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că „dreptul la un proces echitabil înaintea unui tribunal, după cum este garantat de A. 6 alineatul 1 trebuie să fie interpretat în conformitate cu Preambulul la C., care prevede, printre altele, că statul de drept face parte din patrimoniul comun al S. C. U. dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul certitudinii legale, care impune, inter alia, ca în cazurile în care instanțele au soluționat definitiv o problemă, hotărârea acestora să nu mai fie pusă sub semnul întrebării";.
În consecință, Curtea apreciază că susținerile contestatorului necesită o analiză în drept și nu se încadrează prin urmare în noțiunea de greșeală materială prevăzută de art. 318 Cod procedură civilă.
Întrucât contestația în anulare nu constituie un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar și greșite, date în recurs, instanța fiind ținută să verificenumai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege ce permit să examineze justețea soluției pronunțate, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 320 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge excepția inadmisibilității contestației în anulare.
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea G. R. împotriva deciziei civile numărul 2513 din (...) a Curții de
A. C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 31 octombrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. D. D. G. S. D.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...)
| ← Decizia civilă nr. 3140/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1445/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
