Decizia civilă nr. 3207/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3207/R/2011
Ședința din 26 septembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : D. G.
JUDECĂTOR : S. D.
JUDECĂTOR : L. D.
G. : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. J. AL A. P. M. împotriva sentinței civile nr. 669 din 29 martie 2011, pronunțată de Tribunalul
Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată P. S. PRIN P., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin acțiunea înregistrată pe rolul T. M. sub dosar nr. (...), la data de (...), reclamantul S. J. al A. P. M. a chemat-o în judecată pe pârâta P. comunei S., solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea acesteia la plata premiilor anuale aferente anului 2008, respectiv 2009, în baza art.14 din H.G. nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, coroborat cu art.28, alin.1 din L. nr. 388/2007 a bugetului de stat pe anul 2008, în cuantum de un salariu mediu lunar de bază realizat în anul 2008, respectiv art. 25, alin.1 din L.-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în cuantumul mediei salariilor de bază realizate în anul pentru care se face premierea (în cazul acesta anul
2009); obligarea pârâtei la plata către fiecare dintre reclamanți a sumelor de bani brute solicitate potrivit petitului 1 al acțiunii, care să fie actualizate cu indicii de inflație la data plății efective a acestora.
La data de (...), prin sentința civilă nr. 6., pronunțată de Tribunalul M aramureș în dosar nr. (...), s-a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
S-a reținut că drepturile și obligațiile asistenților personali ai persoanelor cu handicap grav sunt în mod expres reglementate de L. nr. 4. privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 37 din acest act normativ, pe perioada îngrijirii și protecției persoanei cu handicap grav, pe baza contractului individual de muncă, asistentul personal are următoarele drepturi: salariu de bază stabilit potrivit dispozițiilor legale privind salarizarea asistentului social cu studii medii dinunitățile de asistență socială din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi, precum și spor de vechime și alte sporuri aferente acordate în condițiile legii; program de lucru care să nu depășească în medie 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână; concediu anual de odihnă, potrivit dispozițiilor legale aplicabile personalului încadrat în instituții publice; transport urban gratuit, în condițiile prevăzute la art. 23 și transport interurban, în condițiile prevăzute la art. 24.
Prin urmare, legea specială nu reglementează îndreptățirea asistenților personali la plata premiilor anuale aferente anilor 2008 și 2009.
Raportat la considerentele expuse, tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată.
În termen legal, a declarat recurs reclamantul S. J. al A. P. M., solicitândadmiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul obligării pârâtei P. comunei S. la plata premiilor anuale aferente anului 2008 respectiv 2009, in baza art. 14 din H.G. nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, coroborat cu art. 28 alin. (1) din L. nr.388/2007 a bugetului de stat pe anul 2008, respective art.25, alin.(1) din L.-cadru nr.330/2009, privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, in cuantumul mediei salariilor de baza realizate in anul pentru care se face premierea (in cazul acesta anul 2008-2009), obligarea paratei la plata către fiecare dintre reclamanți a sumele de bani brute solicitate potrivit petitului 1 al acțiunii, care sa fie actualizate cu indicii de inflație la data plății efective a acestora.
În susținerea cererii, recurentul face trimiteri la dispozițiile art. 14 alin.(1) din Hotărârea Guvernului nr.281/1993, art.28 alin.(1) din L. nr.388/2007, a bugetului de stat pe anul 2008, art.25 alin.(1) din L. cadru nr.330/2009, privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, subliniind că potrivit dispozițiilor legale evocate membrii de sindicat pe care îi reprezintă sunt îndreptățiți să beneficieze de acordarea premiului anual atât pentru anul 2008, cât și pentru anul 2009.
De asemenea, recurentul opinează că premiul anual se datorează pentru munca prestată, intrând in componenta salariului, astfel cum acesta este definit de textul art. 155 Codul muncii, angajatorul fiind obligat sa asigure salariaților toate drepturile ce decurg din lege, in conformitate cu art. 40 alin.(2) lit. c) Codul muncii.
Invocând răspunderea contractuală a angajatorului ce subzistă în materia raporturilor de muncă, răspundere ce presupune obligația primului la acoperirea integrală a prejudiciilor provocate salariaților, recurentul consideră că pârâta trebuie obligată inclusiv plata sumelor datorate cu titlu de premiu anual actualizate cu indicele de inflație pe perioada dintre data scadentei drepturilor si data plății efective.
Din perspectiva dispozițiilor art. l din Protocolul nr. l al Convenției
Europene a Drepturilor Omului, recurenta apreciază că salariații pe care îi reprezintă pot pretinde cel puțin "o speranța legitima"; în exercitarea dreptului lor, în contextul în care acesta are o bază suficientă în dreptul intern - HG nr.281/1993 (in vigoare pentru anul 2008) si L. nr.330/2009.
De asemenea, menționează recurentul că reținerile instanței de fond privitoare la L. nr.4. sunt eronate, ca urmarea a faptului că acțiunea cu care a fost învestită nu se întemeiază pe această lege specială, ci pe normele de drept comun aplicabile unei persoane având calitatea de angajat.
Intimata nu și-a expus poziția procesuală.
Nu au fost administrate probe noi. Recursul este nefondat.
Prin actualul demers, reclamantul recurent dorește obligarea instituției pârâte la plata premiului anual (al 13 - lea salariu) pentru anii 2008 și 2009, actualizat cu indicele de inflație. A. își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 14 din H.G. nr. 281/1993, privind salarizarea personalului din unitățile bugetare și cele ale art.25 alin. 1 din L.-cadru nr.330/2009, privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice.
Dispozițiile art. 14 al. 1 și 2 din H.G. nr. 281/1993 statuează că „pentru activitatea desfășurată, personalul din unitățile bugetare beneficiază, după caz, la sfârșitul anului calendaristic, anului școlar, stagiunii etc., de un premiu anual de până la un salariu mediu lunar de baza realizat in anul pentru care se face plata. (2) Consiliul de administrație sau, după caz, organele de conducere similare pot reduce sau anula premiul anual in cazul salariaților care in cursul anului au desfășurat o activitate profesională slaba sau necorespunzătoare ori au avut abateri pentru care au fost sancționați disciplinar."; Prevederile art. 14 au fost abrogate de pct. 2 al alin. 1 al art. 48, cap. VI din L. nr. 330/2009.
Potrivit art. 25 alin. 1 din L.-cadru nr.330/2009, privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, legiuitorul a stabilit că "pentru activitatea desfășurata, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de baza sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate in anul pentru care se face premierea."
După cum se poate remarca, toate normele legale anterior evocate se referă la dreptul personalului plătit din fonduri publice de a beneficia de plata unui premiu anual, reprezentând, în fapt, al 13 lea salariu. Niciunde în dispozițiile legale amintite legiuitorul nu face trimitere la îndreptățirea salariaților de a beneficia de un spor, ci se referă exclusiv la un „..
Or, prin art. 37 din L. nr. 448/06 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap se prevede că "Pe perioada îngrijirii și protecției persoanei cu handicap grav, pe baza contractului individual de muncă, asistentul personal are următoarele drepturi: a) salariu de bază stabilit potrivit dispozițiilor legale privind salarizarea asistentului social cu studii medii din unitățile de asistență socială din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi, precum și spor de vechime și alte sporuri aferente acordate în condițiile legii;";
Așadar, în cauza dedusă judecății, regimul de salarizare a membrilor de sindicat este statuat potrivit normei speciale, respectiv art. 37 din L. nr. 4., reglementare care individualizează componentele salariului în acest caz, ca fiind salariul de bază, sporul de vechime, precum și „alte sporuri"; acordate în condițiile legii.
Or, dispozițiile legale pe care reclamantul recurent își întemeiază demersul cuprind prevederi referitoare la „. și, nicidecum, la sporuri.
Curtea notează că reclamantul este în eroare, în condițiile în care pune semnul egalității între două noțiuni care sunt distincte - premii și sporuri. Chiar dacă acestea fac parte din componența salariului, acestea păstrează un regim diferit.
Că este așa, rezultă din însăși modul în care legiuitorul a reglementat componentele salariului prin dispozițiile art. 157 din Codul Muncii, prin care a stabilit că „salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri ";, în cea din urmă categorie fiind regăsit și premiul constând în al 13 lea salariu.
Nu pot fi primite nici susținerile referitor la încălcarea art. 1 din Protocolul nr.
1 la C., ca urmare a faptului că în cauză salariații reprezentați nu justifică nici măcar o speranță legitimă, în contextul în care dreptul pretins de către aceștia nu este reglementat în favoarea acestora printr-o normă juridică aplicabilă.
Reținând, așadar, că solicitarea referitoare la plata premiului, reprezentând al 13 lea salariu pentru anii 2008 și 2009 este neîntemeiată, Curtea consideră că nu se mai justifică o analiză a cererii de actualizarea a sumelor cu indicele de inflație.
Ținând seama de considerentele expuse, în baza art. 312 al. 1 cod de procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. J. AL A. P. M. împotriva sentinței civile numărul 669 din (...) a T. M. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G.
D. G. S. D. L. D. C. M.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...) Jud.fond: D.M.H.
| ← Decizia civilă nr. 3932/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3006/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
