Decizia civilă nr. 809/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 809 /R/2011
Ședința publică din data de 2 martie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M.
GREFIER: S.-D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. A F. P. S. împotriva sentinței civile nr. 2028 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) privind reclamanta R. D.-I. și pe pârâții TRIBUNALUL SĂLAJ și C. DE A. C., având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție - spor de confidențialitate.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că Tribunalul Sălaj a comunicat instanței relațiile solicitate.
Prin motivele de recurs pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile, constată cauza în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 2028 din 9 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a admis în parte acțiunea reclamantei R. D.-I. în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL SĂLAJ și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Pârâții de rândul 1-3 au fost obligați să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând spor de confidențialitate în procent de 15% începând cu (...) și până la data de (...), actualizate cu indicele de inflație la data plății efective precum și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
Pârâtul de rândul 4 a fost obligat să aloce fondurile necesare efectuării acestor plăți.
S-a respins acțiunea reclamantei față de pârâtul C. N. PENTRU C. D., constatând lipsa calității procesuale pasive a acestuia.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că potrivit art. unic pct.
1 din L. nr. 444/2006 pentru aprobarea O.G. nr. 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, art. 15 din O.G. nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, art. 20 alin. 3 din L. nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, modificată prin L. nr. 4. s-a acordat sporul de confidențialitate de până la 15% membrilor plenului și altor categorii de personal din cadrul Oficiului N. de P. și C. a S. banilor s-a acordat un spor de confidențialitate către o serie de categorii de personal, excluzând fără nici un temei magistrații, care de asemenea au ca obligație profesională păstrarea confidențialității.
Astfel, potrivit art. 15 alin. 1 și 2 din H. C.ui Superior al Magistraturii nr.
328 din 24 august 2005 pentru aprobarea Codului deontologic al judecătorilor și procurorilor, judecătorii și procurorii au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informațiile pe care le-au obținut în această calitate. În cazul în care, potrivit legii, lucrările au un caracter confidențial, judecătorii și procurorii sunt obligați să păstreze materialele respective în incinta instanței sau a parchetului și să nu permită consultarea lor decât în cadrul prevăzut de lege și regulament.
Potrivit art. 99 lit. d din L. nr. 303/2004, republicată, privind statutul judecătorilor și procurorilor, constituie abateri disciplinare nerespectarea confidențialității lucrărilor care au acest statut.
Pentru a ne afla în prezența unei fapte de discriminare trebuie să existe două situații comparabile la care tratamentul aplicat să fie diferit. Tratamentul diferențiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Instanța a reținut că judecătorii militari și membri C.ui Director al C.ui N. pentru C. D. beneficiază de un spor de confidențialitate de până la 15%, în timp ce judecătorii civili, care controlează inclusiv actele C.ui N. pentru C. D. nu beneficiază de un astfel de spor, deși nerespectarea confidențialității lucrărilor reprezintă o abatere disciplinară.
De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr. 46/(...).
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și M INISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. S.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. S. a solicitat desființarea sentinței și respingerea cererii de chemare în judecată a M.ui F. P., în principal ca inadmisibilă, iar pe fond ca nefondată.
Pe cale de excepție invocă lipsa calității procesuale pasive a M.ui Economiei și F. în cauza ce face obiectul dosarului de față. În speță Ministerul Finanțelor
Publice nu participă nemijlocit la raportul juridic litigios pentru a fi citat conform
Codului de procedură civilă.
Invederează instanței că, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 pct. 2 din H.G. nr. 39/2009 privind organizarea și funcționarea M.ui F. P. "elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat ,precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Potrivit art. 4 alin. (1) și (2) din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare: "L. bugetară anuală prevede și autorizează, pentru anul bugetar, veniturile și cheltuielile bugetare, precum și reglementări specifice exercițiului bugetar. Sumele aprobate la partea de cheltuieli prin bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2), în cadrul cărora se angajează,se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite.
Potrivit art. 2 și 3 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii "ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusivvirări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii", " În procesul executării silite a sumelor datorate de către instituțiile publice în baza titlurilor executorii trezoreria statului poate efectua numai operațiuni privind plăți dispuse de către ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare și a destinațiilor aprobate potrivit legii.
Din cele inserate mai sus rezultă fără echivoc faptul că Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi implicat în plata dreptului solicitat de reclamantă întrucât aceste fonduri sunt asigurate din bugetul M.ui J. și nicidecum din cel al M.ui F. P.
Stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului.
Prin urmare, solicită instanței admiterea excepției lipsei calității procesuale active a M.ui F. P.
Pe fondul cauzei, învederează că în conformitate cu prevederile art.3 alin.l din Ordonanța G. nr.19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională "Pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din M. Apărării N.e beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de baza.
Odată cu intrarea în vigoare a L. nr.444/2006, pentru aprobarea O. G. nr.19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publica și siguranța națională, art.3 s-a modificat în sensul ca: "Pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe baza de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunara, respectiv din salariul de baza, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate".
De asemenea, prin dispozițiile art.15 din Ordonanța G. nr.6/2007 privind unele masuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acorda funcționarilor publici în anul 2007, modificata și completata, se stabilește ca: "Sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al G. în cuantum de până la 15% din salariu! de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, C.ui N. pentru
Studierea Arhivelor Securității, M.ui Afacerilor Externe, M.ui Integrării Europene,direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul M.ui Economiei și Comerțului, C.ui Legislativ.
Categoriile de funcționari publici, cuantumurile sporului de confidențialitate și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu Î. În cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat":
Toate prevederile legale menționate sunt clare și nu comporta nici o dificultate de interpretare, stabilind în mod expres și limitativ categoriile de persoane care sunt beneficiare ale sporului de confidențialitate în legatura cu gestionarea și prelucrarea informațiilor clasificate, respectiv, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe baza de contract sau personalul civil din cadrul instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, funcționarii publici din cadrul G., Administrației Prezidențiale, C.ui N. pentru S tudierea Arhivelor Securității, M.ui Afacerilor Externe, M.ui Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul M.ui Economiei și Comerțului, C.ui Legislativ și personalul angajat al Oficiului N. de P. și C. a S. B.
Or, reclamanții au calitatea de magistrați și personal auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor, ce compun autoritatea judecătorească și nu fac parte din categoriile socio-profesionale mai sus enunțate.
De asemenea, situația magistraților și personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea nu este comparabila cu cea a cadrelor militare în activitate, a militarilor angajați pe baza de contract sau a personalului civil din cadrul instituțiilor publice de apărare națională, ordine publica și siguranța națională, a funcționarilor publici demnitari și a altor salariați pentru a beneficia de prevederile legale mai sus enunțate privind acordarea sporului de confidențialitate ..
Conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu ale magistraților și personalului auxiliar de specialitate, astfel cum sunt reglementate prin dispozițiile
L. nr.304/2004 privind organizarea judiciara republicată, cu modificările și completările ulterioare,ale L. nr.303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare și ale L. m.5. privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificata și completata, fața de cel al categoriilor profesionale care beneficiază de acordarea sporului de confidențialitate reprezintă o justificare obiectiva pentru aplicarea unui tratament juridic diferit.
Neexistând deci o situație identica și nici măcar comparabilă între aceste categorii profesionale, nu se poate reține existența unei discriminări, în sensul dispozițiilor art.2 alin.1 și 3 din Ordonanța G. nr.137/2000.
De altfel, inexistența discriminării a fost confirmată și prin H. m.232 din 29 august 2007 a C.ui N. pentru C. D. care a constatat ca nu exista un tratament diferențiat,discriminatoriu, referitor la plata sporului de confidențialitate deoarece, magistrații beneficiază de drepturi clar stabilite prin L. nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, iar între aceste drepturi nu figurează acordarea acestui spor.
Acest spor nu era prevăzut nici în dispozițiile L. nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată (act normativ aplicabil în perioada de referință, care a stabilit un sistem unic de salarizare al magistraților și personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchete și nu este reglementat nici de dispozițiile Ordonanța de Urgență a G. nr.8. privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției sau ale Ordonanța de Urgență a G. nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin L. nr.45/2007.
Faptul că legiuitorul nu a acordat sporul de confidențialitate magistraților și personalului auxiliar nu contravine principiului egalității în drepturi consacrat de art.l6 alin.l din Constituție și nici nu instituie privilegii sau discriminări, întrucât se aplică în mod egal tuturor categoriilor de persoane aflate în situația respectivă.
C. Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă, legată de aplicarea garanției instituită de art.14 din Convenție,a subliniat ca o diferența de tratament are natura discriminatorie, doar daca nu se bazează pe o justificare rezonabilă și obiectiva, adică nu urmărește un scop legitim sau daca nu exista un raport rezonabil de proporționalitate, între mijloacele folosite și scopul urmărit.
De asemenea, C. a statuat că statele dispun de o anumită marjă de apreciere, pentru a determina daca, și în ce măsura, diferențele dintre situații analoage sunt de natura sa justifice un tratament diferit, iar autoritățile naționale competente rămân libere să aleagă măsurile pe care le socotesc potrivite pentru atingerea unui scop legitim, existând așadar, o marjă de apreciere a statelor, în materie.
Or, în cauza, nu se poate vorbi de un tratament preferențial sau de existența discriminării în cadrul aceleiași categorii profesionale, întrucât nu ne aflăm "în situații analoage sau comparabile", astfel cum a reținut C. Europeană a Drepturilor Omului.
Actele normative enunțate în considerarea acestui spor nu sunt aplicabile cadrului de reglementare al salarizării judecătorilor, procurorilor și personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor, fiind emise în considerarea calității diferitelor categorii de personal cărora li se adresează aceste texte de lege, respectiv, cea de cadre militare în activitate, funcționari publici cu statut special din instituțiile de apărare naționalii,ordine publica și siguranța națională, funcționari publici din cadrul G.. Administrației Prezidențiale, C.ui N. pentru Studierea Arhivelor Securității, M.ui Afacerilor Externe, M.ui Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul M.ui Economici și Comerțului, C.ui Legislativ.
Voința legiuitorului a fost aceea de a acorda sporul de confidențialitate numai la anumite categorii de persoane, stabilite în mod expres prin lege, iar magistrații și personalul auxiliar de specialitate nu se încadrează în aceste categorii, motiv pentru care nu sunt îndreptățiți la acordarea acestuia.
Pentru aceste considerente, judecătorii, procurorii și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, nu beneficiază de sporul de confidențialitate.
Recurentul MINISTERUL JUSTIȚIEI a solicitat casarea sentinței și trimitereacauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea acesteia în sensul respingerii pretențiilor de obligare a pârâtului la plata sporului de confidențialitate.
În motivarea recursului, s-a arătat că un prim motiv de recurs incident în cauză este cel prevăzut de art. 304 pct. 4 din Codul de procedură civilă, conform căruia se poate cere casarea unei hotărâri în situația în care instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Acțiunea prin care se solicită acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege sau acțiunea prin care se tinde la modificarea actelor normative este inadmisibilă, în considerarea principiului separației puterilor în stat.
Pronunțarea unei hotărâri, precum cea de față, prin care să se acorde drepturi salariale peste cele prevăzute expres de legea fost considerată de Curtea Constituțională ca depășirea puterii judecătorești.
Curtea Constituțională prin decizia 838/(...) a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte reținând că, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art.126 alin.(3) din Constituție, I. Curte de C. și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art.1 alin.(4) din Constituția României. Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate a acestora.
Față de cele reținute de instanța de control constituțional, rezultă cu claritate că D. 46/(...) a I., după pronunțarea deciziei Curții Constituționale, nu mai poate constitui temei pentru admiterea acțiunii de față prin care se solicită în fapt modificarea și completarea unor acte normative. Instanțele nu vor mai putea continua să procedeze la completarea legii prin acordarea sporului de confidențialitate personalului din sistemul justiției ignorând cele statuate în mod expres de instanța de control constituțional.
Astfel, fată de obiectul acțiunii, instanța de fond ar fi trebuit să constate că, asemenea altor categorii profesionale, grefierii, în perioada de referință au fost salarizați în temeiul unei legi speciale, care stabileau în mod exhaustiv drepturile salariale și alte drepturi de care aceștia beneficiază, neputând beneficia de alte drepturi decât dacă sunt prevăzute expres în favoarea lor, astfel cum nici alte categorii profesionale nu pot beneficia de drepturile prevăzute de legea specială pentru salarizarea personalului auxiliar.
Prin urmare instituirea acestor drepturi în beneficul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea, ori prevederea în alt cuantum, în beneficiul altei categorii profesionale reprezintă o problemă de legiferare; este vorba despre opțiunea legiuitorului, întrucât numai el are dreptul să reglementeze criteriile de determinare a cuantumului indemnizațiilor sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat, precum și a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază și drept urmare, doar legiuitorul este cel care poate aprecia și stabili dacă și ce creșteri se acordă anumitor categorii de salariați.
Or, în cazul de față, obligarea M.ui J. și a celorlalți pârâți la plata unor sume reprezentând un spor de confidențialitate de 15% constituie o adăugare la textul de lege, o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
Învederează că prin acțiunile în justiție pot fi valorificate drepturi recunoscute și ocrotite de lege. C. vreme drepturile solicitate de intimatul- reclamant nu sunt prevăzute de legislația în vigoare, ținând cont și de principiul separației puterilor în stat, apreciază că o astfel de cerere nu putea fi soluționată de către instanța de fond, care prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege a depășit limitele puterii judecătorești și a legiferat acordarea unui drept salarial neprevăzut în legislația specifică categoriei profesionale a personalului auxiliar.
Un alt motiv de recurs care trebuie reținut în cauză este cel prevăzut la punctul 9 al art. 304 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal.
Arată că în cadrul raporturilor de muncă obligația angajatului este prestarea muncii, iar obligația corelativă a angajatorului este plata salariului. Teza potrivit căreia fiecărei îndatoriri privită analitic în mod separat, îi corespunde un spor, nu are niciun temei legal sau doctrinar.
Acceptând existența unui asemenea principiu se ajunge la concluzia că tuturor
Îndatoririlor prevăzute de L. 5. pentru personalul auxiliar le corespunde câte un spor salarial, o primă sau un premiu. Astfel prevederile art. 76-81 din L. 5. dau naștere potrivit raționamentului juridic al recurenților unor sporuri pentru respectarea programului de lucru, pentru rezolvarea lucrărilor în termenele stabilite, pentru respectarea ținutei vestimentare ș.a.
Din examinarea prevederilor menționate mai sus rezultă faptul că drepturile salariale pentru personalul instituțiilor publice sunt stabilite expres și limitativ de lege și nu pot fi completate sau indexate ori de cate ori salariații În cauză constată apariția unor așa zise temeiuri pentru acordarea unor drepturi salariale suplimentare.
În speță, în perioada martie 2007-noiembrie 2010 nu exista niciun act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi spor de confidențialitate categoriei profesionale a personalului auxiliar de specialitate
Confidențialitatea apare ca o atribuție de serviciu normală, compensarea salariatului nefiind o condiție de validitate a acestei obligații. Ea presupune îndatorirea părților de a nu transmite date sau informații de care au luat cunoștință în timpul derulării raporturilor de muncă. In niciun caz sistemul de salarizare nu este conceput după "principiul" potrivit căruia fiecărei obligații a salariatului derivată din raportul specific de muncă îi corespunde un drept.
Categoriile de personal salarizate de la bugetul de stat care beneficiază de spor de confidențialitate sunt expres prevăzute de lege. P. auxiliar reprezintă o categorie aparte de salariați ai sistemului bugetar cu un statut specific reglementat de L. 5., cu drepturi și îndatoriri specifice și cu drepturi salariale stabilite, în perioada martie 2007-noiembrie 2010, prin act normativ special, respectiv OG 8., acte normative care nu reglementează acordarea sporului de confidențialitate în beneficiul personalului auxiliar.
Arată că instanța de fond, în motivarea hotărârii face referiri repetate la discriminarea judecătorilor și procurorilor față de judecătorii militari și membrii CNCD, concluzionând că "Reiese astfel în mod neechivoc că judecătorii și procurorii sunt supuși unui tratament discriminatoriu în ceea ce privește dreptul la remunerarea pentru păstrarea confidențialității unor date", deși reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate încererile de recurs, C. constată că recursurile sunt nefondate, astfel că, în temeiuldispozițiilor art. 312 alin. 1 din C.proc.civ., le va respinge ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
În ce privește recursul M.ui J. și Libertăților Cetățenești, C. reține următoarele:
Astfel, în ceea ce privește dreptul reclamantei la sporul de confidențialitate, așa cum a reținut și prima instanță, acest drept a fost consacrat prin D. nr. 4. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a cărei obligativitate este impusă de dispozițiile art. 329 C.
Este adevărat că, prin D. 8. mai 2009 Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict de natură constituțională între autoritatea judecătorească pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
Numai că, însăși Curtea Constituțională în decizia de mai sus a reținut faptul că, decizia pe care o pronunță în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuțiilor consacrate de art. 329 C.
Prin aceste considerente, s-a dat valoare principiului separației puterilor în stat, recunoscând lipsa de efect a hotărârii pronunțate de C. constituțională asupra hotărârii pronunțate de o instanță de judecată, această instituție neavând competența de a cenzura legalitatea unei hotărâri judecătorești.
În raport de cele mai sus reținute, criticile formulate de pârâtul Ministerul
Justiției în legătură cu lipsa de temei legal a acțiunii și a depășirii atribuțiilor puterii judecătorești, apar a fi nefondate.
Cât privește critica formulată de recurent privind greșita reținere a dreptului la sporul de confidențialitate, nici aceasta nu poate fi primită, având în vedere că, așa cum a reținut și prima instanță, dezlegarea problemelor de drept judecate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe, potrivit art.329 alin.1 C.proc.civ.
Or, prin D. nr. 4., Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit dreptul personalului auxiliar - calitate pe care o are reclamanta - la sporul de confidențialitate.
Într-adevăr în considerentele hotărârii recurate, a fost menționat faptul că judecătorii și procurorii sunt supuși unui tratament discriminatoriu în ceea ce privește dreptul la remunerare pentru păstrarea confidențialității unor date, apreciere care însă nu este de natură să conducă la modificarea sentinței, fiind vorba de o evidentă eroare materială.
Referitor la recursul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice se reține că excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de acesta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Art.118 din L. nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit art. 19 din L. nr. 500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea G. cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG 34/2009 privind organizarea și funcționara M.ui F. P. (dispoziție care este similară cu reglementarea anterioară din HG 386/2007) „elaborează pe bază de metodologii proprii, menținând în permanență un echilibru bugetar corespunzător, proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare";.
Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, în lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Ministerul Finanțelor Publice este cel care are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborare a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, legea instituie răspunderea M.ui F. P. pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de P., precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Însă Ministerul Finanțelor Publice este chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțelor publice, în temeiul căreia exercită anumite funcții specifice cu privire la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar).
Prin sentința recurată, pârâtul a fost obligat tocmai să-și îndeplinească obligațiile față de ordonatorul principal de credite pentru ca acesta să poată îndeplini obligația de plată stabilită în favoarea reclamantei.
Pe cale de consecință, Ministerul Finanțelor Publice are calitatea procesuală pasivă și drept urmare, se apreciază că interpretând corect dispozițiile legale menționate anterior, tribunalul a dispus obligarea acestuia la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor restante, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește criticile formulate de recurentul Ministerul Finanțelor Publice cu privire la fondul cauzei, acestea vizează lipsa discriminării și lipsa de temei legal a pretențiilor reclamantei, C. reținând că sunt nefondate pentru aceleași considerente ce au fost expuse mai sus, astfel că nu se impune reluarea acestora.
Ținând seama de aceste considerente, C. apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă, ca nefondate recursurile formulate, în cauză nefiind incidente motivele de recurs invocate de recurenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I DE :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. S. împotriva sentinței civile nr. 2028 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 martie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G .-L. T. S.-C. B. I.-R. M.
S.-D. G.
GREFIER R ed.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud. fond:D. P; B. A.
| ← Decizia civilă nr. 5177/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1609/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
