Decizia civilă nr. 3932/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3932/R/2011
Ședința publică din data de 26 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.A-R. M.
G.-L. T. GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele S. N. DE T. F.
DE C. „. C. SA
și S. „. C. SA - R. DE T. F. DE C. A. împotriva sentinței civile nr. 3203 din 27 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții intimați F. V., H. A., B. I., C. I., M. V., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 3203 din 27 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru drepturile aferente anului 2007, invocată de pârâta S. N. DE T. F. DE C. C. C. SA.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta
R. S. DE T. F. DE C. C.
S-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanții F. V., H. A.,
B. I., C. I. și M. V. în contradictoriu cu pârâtele S. N. DE T. F. DE C. C. C. SA și
R. S. DE T. F. DE C. C.
Pârâtele au fost obligate să plătească fiecărui reclamant câte un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie pentru perioada ianuarie 2008 - 2009 (data pensionării fiecăruia) și la plata premiului pentru ziua feroviarului, la nivelul clasei I de salarizare, aferent anului 2008.
S-a respins cererea reclamanților cu privire la drepturile solicitate pentru anul 2007.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că drepturile solicitate de către reclamanți au natură salarială și termenul de prescripție în ce privește acordarea cestora este de 3 ani, conform prevederilor art. 283 alin.
1 lit. c) Codul Muncii. În această situație, excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la drepturile bănești aferente anului 2007 a fost admisă în parte.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâta de rd.2 a fost respinsă, întrucât reclamanții au avut raporturi de muncă cu aceasta.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2010 pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic după expirarea acestui an salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Conform prevederilor art. 67 din Contractul colectiv de muncă la același nivel pe anii 2009-2010, salariații vor mai beneficia de ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. stabilit cel puțin la nivelul clasei I de salarizare și de un premiu pentru Z. F..
Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 a fost prelungit prin act adițional pentru 48 de luni
și produce efecte juridice obligatorii față de pârâtă datorită dispozițiilor imperative ale art. 41 alin. 5 din Constituția României și art. 236 alin. 4 din
Codul Muncii raportat la art. 11 alin. 1 lit.b) din Legea nr.130/1996 în vigoare la data formulării cererii și art. 241 alin. 1 din Codul Muncii.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs S. C. C. SA și S. C. C. SA - R.
DE T. F. DE C. A..
Pârâta S. C. C. SA - R. DE T. F. DE C. A. a solicitat modificarea sentinței,invocând lipsa calității procesuale pasive a regionalei.
În motivare a arătat că R. de T. F. de C. C. nu are calitate procesuală pasivă în cadrul acțiunilor izvorâte din contractele de muncă asupra unor drepturi salariale obținute ca urmare a negocierii între reprezentanții legali ai Societății Naționale de T. F. C. B. și reprezentanții salariaților, acesta din urmă delegând competența de a încheia contracte de muncă cu personalul care ocupă funcții de execuție în cadrul unității proprii și a subunităților din structura acesteia, iar în temeiul art.40 alin.2 lit.c C.muncii îi revine obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din contractul colectiv de muncă aplicabil.
Calitate procesuală activă/pasivă pot avea doar părțile semnatare ale contractului nu și unitățile care fac parte din structura vreunei părți semnatare chiar și dacă aceasta are personalitate juridică proprie.
În măsura în care R. de T. F. de C. C. prin reprezentant legal ar fi fost semnatar al Contractului colectiv de muncă cu reprezentanții salariaților, calitatea procesuală a acesteia ar fi fost indubitabilă, pe cale de consecință consideră că această calitate nu o are.
De asemenea, arată că premierea aferentă Zilei F. deși sunt drepturi stabilite în bani, nu sunt drepturi de natură salarială, ci drepturi stabilite prin clauzele contractului colectiv de muncă. Aceste drepturi bănești se acordă anual, cu o ocazie prestabilită, respectiv 23 aprilie - Z. F., în temeiul unor prevederi ale contractului colectiv de muncă și nu lunar, în raport de muncă prestată, așa cum se acordă drepturile salariale.
Drepturile bănești solicitate de reclamant nu au caracterul unor drepturi salariale, ci reprezintă o recompensă acordată de angajator pentru munca ireproșabilă depusă în cursul unui an calendaristic, în cazul salariului suplimentar, reprezintă o recompensă acordată de angajator în considerarea unei calități, aceea de ceferist, sau reprezintă un ajutor material, acordat de angajator.
Consideră că sunt aplicabile prevederile art.283 alin.1 lit.e C.muncii conform cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, dreptul la acțiune s-a născut la data de (...), respectiv (...) iar față de data introducerii acțiunii, respectiv (...) solicită admiterea excepției prescripției dreptului laacțiune al reclamantului privind acordarea salariului suplimentar pentru anii
2007 și 2008.
Pârâta S.„. C. SA B. a solicitat modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului a arătat că soluția de respingere a excepției prescrierii dreptului material la acțiune pentru anii 2008-2009 a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece acordarea premierii de Z. C. și a salariului suplimentar, deși sunt drepturi stabilite în bani, acestea nu sunt de natură salarială, ci drepturi stabilite prin clauzele contractului colectiv de muncă cu regim juridic distinct și nu sunt stipulate în contractul individual de muncă, nu reprezintă contraprestația muncii depuse de angajați și nu se plătesc cel puțin o dată pe lună, ci au caracter anual.
Fiind vorba despre drepturi cu caracter patrimonial ce izvorăsc din clauze ce nu au fost executate întocmai de către angajator, în speță sunt incidente prevederile art.283 alin.1 lit.e din C.muncii, respectiv cererea de chemare în judecată trebuie introdusă în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Având în vedere că dreptul de a solicita acordarea primei acordate de Z.
C. s-a născut la data de (...), iar cel privind acordarea salariului suplimentar s- a născut la data de (...), respectiv (...) iar față de data introducerii acțiunii, respectiv (...) solicită admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantului privind acordarea salariului suplimentar pentru anii 2007 și
2008.
Critică reținerile instanței de fond care, la acordarea salariului suplimentar pe anii 2007 și 2008 a reținut incidența prevederilor Contractului Colectiv de M. la nivel de grup unități valabil pe anii 2006-2010, iar acordarea primei de Z. F. pe anul 2008 a reținut incidența prevederilor Contractului Colectiv de M. la nivel de grup de unități valabil pe anii 2009-2010.
Învederează că în perioada (...) - (...) la nivelul societății a avut contract colectiv de muncă, iar raportat la disp. art. 247 din C.muncii se aplică CCM la nivel de unitate, în niciun caz contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități la care instanța de fond face trimitere în hotărâre.
Din art. 32 alin. 1 și 3 din Contractele colective de muncă aplicabile pe anii 2008 - 2009 la nivelul C. C. și prevederile din anexa nr. 6 la aceste contracte, rezultă că salariul suplimentar pentru muncă ireproșabilă se acordă față de criteriile menționate în anexa nrr.6 la contracte sub condiția ca societatea să fi avut în anii 2008 și 2009 venituri pentru constituirea fondului necesar pentru acordarea acestui salariu.
Clauzele din contractul colectiv de muncă ce prevedeau aceste drepturi nu pot avea eficiență decât în măsura în care fondul de salarii al angajatorului este suficient pentru plata acestor sume, obligația de plată luând naștere doar în condițiile existenței surselor de venit care se aprobă prin actele normative emise pentru aprobarea acestora.
Având în vedere că societatea a înregistrat pierdere în anul 2009 și o pierdere cumulată din anii precedenți, s-a aflat în imposibilitatea legală de a executa clauzele contractuale referitoare la acordarea salariului suplimentar aferent anilor 2008 și 2009 și a primei de Z. C. pe anul 2008.
În ceea ce privește soluția instanței de a acorda reclamanților salariul suplimentar pe anul 2009, raportat la data pensionării fiecăruia, consideră că instanța nu a avut în vedere intenția părților la încheierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate valabil pe anii 2007.2009, în ceea ce privește dispozițiile din Anexa nr.6 la acesta, respectiv faptul că salariații pot beneficiade salariu suplimentar, în situația în care există fondurile necesare acordării acestuia, numai dacă desfășoară activitatea un an calendaristic.
Reclamanților le-au încetat raporturile de muncă cu R. C. la următoarele date: F. V. la data de (...); H. A. și M. V. la data de (...); B. I. și C. I. la data de
(...), motiv pentru care nu au beneficiat de salariul suplimentar pe anul 2009.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulateîn cererile de recurs, Curtea reține următoarele:
În ce privește motivul de recurs invocat de recurenta R. de T. F. de C. C. referitor la excepția lipsei calității sale procesuale pasive, Curtea constată că prima instanță a dat o corectă soluționare acesteia, apreciind întemeiat că reclamanții a fost salariați ai pârâtei recurente R. de T. F. de C. C., cu această pârâtă având încheiat contractul individual de muncă, astfel pârâta având calitatea de angajator direct.
Prin urmare, ceea ce interesează în cauza dedusă judecății este calitatea de angajator, și aceasta aparține recurentei R. de T. F. de C. C., raporturile de muncă în baza cărora se revendică drepturile de natură salarială fiind stabilite între aceasta și reclamanți.
Din punct de vedere al raporturilor dintre angajator și salariat nu prezintă relevanță cine este semnatarul contractului colectiv de muncă, drepturile de natură salarială derivând din acesta, în beneficiul salariaților, își găsesc corespondența în obligația corelativă a angajatorului de a le plăti.
Chiar dacă recurenta R. S. de T. F. de C. C. nu este semnatară a contractului colectiv de muncă, constituie o structură din cadrul S. S.A B. și este obligată, conform art. 40 alin. 2 din Codul muncii să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din contractul colectiv de muncă aplicabil.
Delegarea de competență dată directorului regionalei pentru încheierea contractelor individuale de muncă nu are semnificația aplicării unui regim salarial diferit angajaților regionalei, decât cel al celorlalți salariați din cadrul S. C. C. SA B., deoarece acordul colectiv se aplică în mod nediferențiat de organizarea și structura regională a societății.
Referitor la prescripția dreptului la acțiune invocată de ambele recurente,
Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 din Codul muncii „cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
De asemenea, conform art. 1 alin. 1 din Legea 130/1996 prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin. 1 din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin.
1 lit. a - d din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturilepretinse de reclamanți este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii.
În concret, cu privire la plata premiului anual acordat cu ocazia Zilei F. aferent anului 2008 și a salariului suplimentar aferente anilor 2008 și 2009, Curtea reține că dreptul la acțiune s-a născut la data de (...), și respectiv (...) și (...), iar întrucât acțiunea reclamanților a fost înregistrată în (...), se constată că aceste pretenții nu sunt prescrise nefiind împlinit termenul de prescripție de 3 ani, criticile recurentelor fiind nefondate.
Față de criticile pe fondul cauzei, Curtea reține că în mod temeinic și legal a considerat instanța de fond ca fiind întemeiată cererea reclamanților privind acordarea salariului suplimentar pentru anii 2008 și 2009 și a premiului anual acordat de Z. feroviarului pentru anul 2008.
Astfel, prin art. 71 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 aplicabil și la nivelul unității pârâte, invocat în mod expres în cererea de chemare în judecată ca și temei al pretențiilor reclamanților, s-a stabilit dreptul salariaților de a beneficia de o premiere pentru Z. F. al cărei cuantum va fi stabilit de C. de A. la nivelul clasei unu de salarizare.
De asemenea, la art. 30 din același contract colectiv de muncă s-a stabilit că pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Acordul colectiv menționat s-a aplicat conform art. 4 de la data înregistrării, respectiv (...), producând efecte timp de 24 de luni.
Prin actul adițional nr. 370/(...), aplicabilitatea acestui contract colectiv a fost extinsă la 48 de luni de la data înregistrării, ceea ce are semnificație că produce efecte de la (...) până la (...), așadar și pentru anii 2008 - 2009.
Prin urmare, temeiul acordării drepturilor pretinse prin acțiune rezidă în contractul colectiv de muncă menționat, căruia nu i se pot opune contractele colective de muncă încheiat la nivelul unității pârâte pentru anii 2007 - 2008 sau 2009-2010.
În consecință, acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului, având în vedere că din modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții al art. 30 și 71 din Contractul colectiv la nivel de grup de unități (cu forță juridică superioară celui la nivel de unitate) rezultă caracterul pur și simplu al acestor drepturi. Așadar, o interpretare corectă a acestor texte duce indubitabil la concluzia că acordarea acestor drepturi este un drept al salariatului, sintagma folosită de părți fiind aceea „se va acorda"; și „vor primi";, ceea ce exclude dreptului angajatorului a analiza oportunitatea acordării acestui drept în funcție de performanțele sale economice.
Potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
În conformitate cu dispozițiilor art. 7 alin. 2 din Legea 130/1996 și art. 236 din Codul muncii, „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât reclamanții erau îndreptățit la plata drepturilor salariale, inclusiv a adaosurilor la salariu mai sus menționate, în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități.
Este real că reclamanții și-au încetat raporturile de muncă cu societatea pârâtă înainte de data de (...), însă această împrejurare nu este de natură săînlăture temeinicia pretențiilor lor, care au constat în acordarea salariului suplimentar pentru anul 2009 proporțional cu perioada lucrată din anul respectiv, Curtea reținând că dispozițiile contractuale redate mai sus nu condiționează acordarea salariului suplimentar de prestarea muncii pe întreaga perioadă a unui an.
Aspectele invocate de către recurenta S. N. de T. F. de C. C. C. SA prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot justifica apărarea acesteia în sensul exonerării de răspundere și nici nu atrage netemeinicia pretențiilor reclamanților, deoarece acordarea drepturilor în favoarea salariaților nu a fost condiționată sub acest aspect, fiind stabilite în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative.
De asemenea, se apreciază ca fiind nefondate motivele din recursul pârâtei S. N. de T. F. de C. C. C. SA ce vizează calitatea acesteia de societate cu capital de stat aflată sub autoritatea M.ui T.urilor și Infrastructurii și de agent economic monitorizat în baza prevederilor OUG nr.79/2008. Faptul monitorizării recurentei nu este de natură a o exonera de obligațiile pe care și le-a asumat prin încheierea unor contracte colective de muncă valabile, neputându-se reține în temeiul actului normativ invocat existența unei situații de exonerare de răspundere contractuală a angajatorului.
În egală măsură, se reține că nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 12 din Legea nr. 130/1996, care sunt incidente doar în cazul salariaților instituțiilor bugetare, pârâta recurentă nefiind o atare instituție, ci o societate pe acțiuni, neavând relevanță în raport de forma sa de organizare, persoana acționarului majoritar.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ. să respingă ca nefondate recursurile declarate, în cauză nefiind incidenet motivele de recurs invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele S. N. DE T. F. C.
„. C. SA și S. „. C. SA - R. DE T. F. DE C. A. împotriva sentinței civile nr. 3203 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 octombrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI S .-C. B. I.A-R. M. G.-L. T.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud. fond: P. U.
G. C.
GREFIER
| ← Decizia civilă nr. 1609/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3207/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
