Decizia civilă nr. 3221/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ N. 3221/R/2011
Ședința publică din data de 27 septembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘED.TE : C. M.
JUDECĂTOR : I. T.
JUDECĂTOR : D. C. G. G. : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâtul M. F. P. prin D. G. A F. P. M., precum și recursul declarat împotriva aceleiași hotărâri de P. M. B. M. respectiv C. LOCAL AL M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 861 din 22 aprilie
2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., precum și pe pârâta intimată G. CU P. P. N. 9
B. M., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate intimaților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 7 septembrie
2011 reclamantul intimat a înregistrat la dosar întâmpinare.
Având în vedere că atât recurenții prin memoriile de recurs, cât și reclamantul prin întâmpinarea formulată au solicitat judecata în conformitate cu art 242 C.proc. civ., Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.861 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), au fost respinse excepțiile lipsei capacității și calității procesuale pasive invocate de pârâții C. local B. M., P. M. B. M. și Ministerul Finanțelor Publice.
A fost admisă acțiunea formulată de S. L. din Î. M., în contradictoriu cu pârâții G. cu program prelungit nr. 9 B. M., C. local B. M. și P. M. B. M. și
Ministerul Finanțelor Publice.
Au fost obligați pârâții să acorde membrei de sindicat reprezentată de reclamant:. L. tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 din L. nr.128/1997, începând cu (...) până la (...), actualizată în funcție de indicele de inflație la data plății și tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 din
L. nr.128/1997 începând cu (...) până la data de (...), actualizată în funcție de indicele de inflație la data plății.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că potrivit art. 50 alin
1 și 2 din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, „personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizarea stabilită de lege și de tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani activitate în învățământ";.
În anexa nr. 2 din O.G. nr. 15/2008 se regăsesc coeficienții de multiplicare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar. Această ordonanță se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2008.
Tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin.1 și 2 din L. nr.
128/1997 nu se regăsesc în coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru ultimele trei tranșe de vechime (30-35 ani, 35-40 ani și peste 40 de ani), așa cum prevede art. 5 alin 2 din O.G. nr. 15/2008.
Începând din (...), conform art. 10 din A. II a L. nr.330/2009 și a prevederilor punctului 6 din Nota la A. II a L. nr.330/2009, se acordă în continuare tranșele de vechime prevăzute de art. 50 alin.1 din L. nr. 128/1997, până la data de (...), respectiv până la apariția L. cadru nr. 284/(...).
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M., P. M. B. M. și C. LOCAL AL M. B. M.
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a solicitat modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
În motivarea recursului, s-a invocat lipsa calității procesuale pasive a M. F. P. întrucât această instituție nu are raporturi juridice cu reclamanții.
Rolul esențial în procesul bugetar și în execuția bugetară revine Guvernului respectiv P. potrivit art.17 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice.
Admiterea cererii formulate împotriva M. F. P. ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane și care nu se numără printre angajații acestuia, încălcându-se astfel prevederile art.14 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice.
Obligarea M. F. P. la alocarea sumelor solicitate de reclamanți este lipsită de suport legal și în același timp imposibilă deoarece aceste sume trebuie propuse de către ordonatorii principali de credite conform art.34 alin.1 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice iar Ministerul Finanțelor Publice să fie autorizat în acest sens de către legiuitor.
Pârâtul C. LOCAL AL M. B. M. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului a arătat în ceea ce privește excepția lipsei capacității procesuale că în conformitate cu art.41 coroborat cu prev. art.26 alin.1 din Decretul 31/1954 și art.21 din L. 215/2001, consiliul local nu are personalitate juridică și buget propriu, situație în care nu poate sta în judecată în nume propriu, într-un litigiu având ca obiect plata unor despăgubiri bănești.
C. local este, potrivit art.23 din L. nr.215/2001, republicată, autoritatea administrației publice locale , în speță a M. B. M., o autoritate cu caracter deliberativ în problemele de interes local, iar primarul este autoritatea administrației publice locale cu caracter de execuție.
În consecință, C. local al mun. B. M. și P. mun, B. M. sunt autoritățile unității administrativ-teritoriale - Municipiul B. M., care nu au personalitate juridică proprie, nu au capacitate și nici patrimoniu.
În ceea ce privește excepția calității procesuale pasive a C.ui local al mun., B. M., arată că acesta a fost chemat în judecată, în calitate de finanțator al unităților de învățământ. D. că, potrivit disp.art.63 alin.4 lit.a din L. 215/2001, primarul în exercitarea atribuțiilor prevăzute la art.63 alin.1 lit.c exercită funcția de ordonator principal de credite, iar nu consiliul local care îndeplinește alte atribuții date în competența sa. C. local al mun. B. M. nu este și nici nu poate fi reprezentat de către P. mun. B. are, deoarece cele două autorități au atribuții distincte.
Pe fond arată că acțiunea este inadmisibilă, deoarece C. local al mun. B. M. este o autoritate deliberativă, fără personalitate juridică, fără patrimoniu astfel că nu poate să își asume obligații pecuniare.
Prin recursul său P. M. B. M. a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond a respins excepția lipsei capacității procesuale pasive și a calității procesuale pasive a P.ui.
În ce privește această excepție, arată că potrivit art.77 din L. nr.215/2001 a administrației publice locale, „primarul, viceprimarul, secretatul unității administrativ teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale";.
De asemenea, unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane juridice sau fizice în condițiile legii.
Reclamantul S. L. din Î. M. prin întâmpinare (f.19-22) a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursurile poartă exclusiv asupra modului de soluționare în primă instanță a excepțiilor lipsei capacității procesuale pasive și a celei a calității procesuale pasive a pârâților recurenți.
Sunt neîntemeiate aceste motive de recurs.
Potrivit prevederilor art. 167 din L. nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică.
Evident că împrocesuarea C.ui local s-a făcut tocmai în considerarea acestei calități și a atribuțiilor care îi revin în consecință, aspect care reiese din modul de formulare a cererii introductive de instanță. Altfel spus, ceea ce urmărește reclamanta/ul este obținerea unor surse financiare din cadrul bugetului local.
Potrivit art. 36 alin. 4 din L. nr. 215/2001 C. Local este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar. Totodată, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, conform dispozițiilor art. 36 alin. 6 lit. a) pct. 1 din L. nr.
215/2001. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. (...) privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 „consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
De asemenea, art. 63 alin. 4 lit. a) și b) din L. nr. 215/2001 reglementează atribuțiile primarului de ordonator principal de credite, respectiv de întocmire a proiectului bugetului local.
În mod evident, primarul a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. (1) din L. administrației publice locale prevăzând expres această calitate.
Toate acestea conturează cadrul legal care conferă calitate procesuală pasivă acestor pârâți, raportat la petitele acțiunii.
Nu poate fi admisă nici excepția lipsei capacității procesuale a pârâților, având în vedere că deși este cert că personalitate juridică are unitatea administrativ teritorială, în acord cu prevederile art. 21 din L. nr. 215/2001 a administrației publice locale, consiliul local nu a fost chemat în judecată pentru plata drepturilor litigioase, ci pentru a asigura sumele necesare plății, deci pentru a face demersurile care îi sunt atribuite prin lege, conform textelor citate mai sus, în vederea asigurării la bugetul local a acestor sume. Or, în calitatea sa de autoritate publică deliberativă, poate sta în judecată raportat la modul de îndeplinire a atribuțiilor sale legale, astfel fiind de altfel practica constantă a instanțelor de contencios administrativ.
Faptul că sursa financiară pentru cheltuielile cu salariile pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat o reprezintă sume defalcate din taxa pe valoare adăugată, de la bugetul de stat (potrivit prevederilor art. 5 alin. 5, 6 și 7 din L. nr. 11/2010 privind bugetul de stat pe anul 2010, ale H.G. nr. 1618/2009) nu poate conduce la modificarea sentinței atacate. Aceste aspecte privesc în fapt procedura de alimentare a bugetului local, din care se fac în final plățile pentru asigurarea salariilor cadrelor didactice. Or, acest aspect poate fi invocat în cadrul derulării raporturilor dintre recurenți și autoritățile implicate în procedura administrativă de asigurare de la bugetul de stat a sumelor necesare în acest scop (guvernul, directorului direcției generale a finanțelor publice județene etc.), pentru a se solicita alocarea de fonduri în scopul asigurării sumelor necesare acoperirii plăților dispuse de instanță, fie pe cale amiabilă, fie pe cale judiciară. Nu se diminuează însă participarea recurenților la raporturile juridice care, potrivit celor ce preced, întemeiază calitatea procesuală pasivă, nici semnificația juridică a acestor raporturi: altfel spus, recurenții rămân a fi obligați la alocarea fondurilor bănești necesare plății sumelor restante datorate în favoarea unității de învățământ, potrivit competențelor legale la care s-a făcut referire mai sus.
Chemarea în judecată a primarului și a consiliului local nu s-a făcut în considerarea calității acestora de angajatori, ci raportat la atribuțiile legale privitoare la asigurarea fondurilor din care se achită salariile, petitul formulat împotriva acestora având un caracter subsecvent celui prin care se solicită obligarea angajatorului la plata diferențelor salariale datorate, prin acest petit urmărindu-se a se asigura caracterul eficient al sentinței. Chiar dacă raporturile juridice în care sunt implicate organele autorității publice locale nu sunt cele specifice dreptului muncii, ci unele de drept administrativ, trebuie acceptată aplicarea prevederilor art. 17 C.proc.civ., conform cărora cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală. Or, neîndoios, petitul formulat împotriva acestor organe ale administrației publice locale este unul accesoriu, care astfel atrage competența de soluționare a instanței de conflicte de muncă, vizavi de natura juridică a raporturilor ce fundamentează petitul principal, formulat în contradictoriu cu angajatorul.
În ceea ce privește pârâtul recurent Ministerul Finanțelor Publice, acesta este cel care, potrivit art. 19 din L. nr. 500/2002, privind finanțele publice,
„coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție";, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG 34/2009 privind organizarea și funcționarea M. F. P., „elaborează pe bază de metodologii proprii, menținând în permanență un echilibru bugetar corespunzător, proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectuluibugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare";.
Totodată, legea instituie răspunderea M. F. P. pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de P., precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Așadar, Ministerul Finanțelor Publice a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțelor publice, în temeiul căreia exercită anumite funcții specifice cu privire la derularea procedurii bugetare: întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar.
Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 3 din HG nr. 453/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a L. nr. 3., „. necesare plății ajutorului financiar prevăzut la art. 1 alin. (2) se asigură din bugetul M. E., C. și T., capitolul 65.01 "Î.", art. 57.02.01 "Ajutoare sociale în bani", în limita creditelor bugetare aprobate, iar responsabilitatea asigurării acestui ajutor revine și direcțiilor de specialitate la nivelul M. E., C. și T., alături de cea a ordonatorilor de credite secundari și terțiari.
Însă, M. E., C., T. și Sportului, în calitate de ordonator principal de credite, în lipsa cuprinderii sumele necesare în bugetul de stat, se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate, iar dispozițiile legale mai sus redate nu exonerează recurentul de îndeplinirea obligațiilor ce-i revin în procesul de elaborare a legilor bugetare anuale și a legilor de rectificare.
În concluzie, pentru a putea duce la îndeplinire hotărârea primei instanțe este absolut necesar ca Ministerul Finanțelor Publice să fie obligat la alocarea fondurilor necesare plății ajutorului financiar pentru ca, ulterior, M. E., C., T. și
Sportului să poată aloca la rândul său aceste fonduri Inspectoratului Școlar al
Județului M., iar acesta să poată aloca sumele primite unității de învățământ, care a fost obligată la plata ajutorului financiar prevăzut de L. nr. 3..
Susținerea recurentului cu privire la faptul că prin L. nr. 1., privind unele măsuri necesare în vederea stabilirii echilibrului bugetar s-a abrogat L. nr. 3., nu este de natură să conducă la nelegalitatea hotărârii atacate, în condițiile în care ajutorul financiar solicitat în cauză este aferent anului 2009, iar abrogarea ulterioară a legii ce constituie temeiul legal al acordării acestui drept, în deplină concordanță cu principiul neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție, nu înlătură obligația de plată a acestui ajutor financiar.
Pentru aceste considerente Curtea urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă să respingă ca nefondate recursurile formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M., P. M. B. M. respectiv C. LOCAL B. M. împotriva sentinței civile nr. 861 din (...) pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, (...).
PREȘED.TE JUDECĂTORI C . M. I. T. D. C. G.
G. N. N.
Red.D.C.G.
Dact. Sz.M./2 ex.
Jud.fond.D. W.
| ← Decizia civilă nr. 563/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1512/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
