Decizia civilă nr. 3317/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3317/R/2011
Ședința publică din data de 29 septembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
G.-L. T.
G.: G. C.
S-au luat în examinare, în vederea pronunțării, recursurile declarate de reclamantul S. DE A. M. M. și de către pârâta D. G. DE A. S. ȘI P. C. M. împotriva sentinței civile nr. 755 din 12 aprilie 2011, pronunțată de
Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat C. J.
M., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierile de ședință din data de 14, 21 și 28 septembrie 2011, încheieri care fac parte din prezenta decizie.
C U R T E A A supra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de (...) și precizată la data de (...) S. de
A. M. M., în reprezentarea membrilor de sindicat din cadrul D. G. de A. S. și P. C. M., a solicitat instanței în contradictoriu cu Direcția G. de A. S. și P. C. M. și C. J. M., ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea acestora la plata orelor suplimentare prestate în zilele de sâmbătă și duminică și sărbătorile legale, pe perioada (...)-(...), la valoarea actualizată în funcție de rata inflației, compensarea în bani a concediilor de odihnă neefectuate în perioada (...)-(...), cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că membrii de sindicat au calitatea de asistenți maternali angajați ai pârâtei de rândul 1. Conform contractului individual de muncă semnat de fiecare membru de sindicat cu pârâta 1, angajații au dreptul la repaus zilnic săptămânal, la concediul de odihnă anual, la plata orelor suplimentare, precum și la celelalte drepturi ce derivă din contractele individuale și din contractul colectiv de muncă, drepturi ce nu sunt plătite de angajator.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta 1 a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că activitatea persoanelor atestate ca asistent maternal profesionist se desfășoară pe baza unui contract de muncă cu caracter special, potrivit căruia programul de lucru este unul permanent, astfel că dispozițiile art. 134 C. muncii care reglementează drepturile solicitate la primul punct din acțiune nu are aplicabilitate.
În ce privește concediile de odihnă, compensarea în bani a concediilor neefectuate este permisă legal doar în cazul încetării raportului de muncă ceea ce nu este cazul nici unui membru de sindicat reprezentat de reclamant.
C. J. M., prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr. 755/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-a admis în parte cererea formulată și precizată de reclamantul S. de A. M. M., în contradictoriu cu pârâții D. G. de A. S. și P. C. M. și C. J. M. și în consecință:
A fost obligată pârâta D. G. de A. S. și P. C. M. să le plătească membrilor de sindicat reprezentați în cauză următoarele sume reprezentând drepturile salariale brute, actualizate până la data pronunțării hotărârii, pentru munca prestată în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, în perioada (...)-(...): A.ca N. M., suma de 19.040 lei, A. I., suma de 15.911 lei, Barda M., suma de 13.085 lei, Barda V., suma de 12.547 lei, Bob D. S., suma de 9.562 lei, Bokor Voichița, suma de 19.046 lei, Chiver D., suma de
19.046 lei, Cozma F., suma de 13.706 lei, Dragomir Violeta, suma de 10.033 lei, Gaie D., suma de 8.738 lei, Gajer I., suma de 19.046 lei, Giurgi L., suma de 18.641 lei, Godja M., suma de 13.085 lei, Grigor I., suma de 19.046 lei, Jegher D. Aneta, suma de 19.046 lei, Merce L., suma de 19.046 lei, Mhnea Floare, suma de 19.875 lei, M. F., suma de 19.046 lei, M. M. L., suma de
18.332 lei, N. A M., suma de 19.046 lei, Negrea Marie, suma de 19.046 lei
Nemeș V. Nastafa, suma de 18.927 lei Ona I., suma de 19.046 lei O.
Anghelina, suma de 19.046 lei Petrasciuc M. R., suma de 19.046 lei, P. F., suma de 7.323 lei, Roșca M., suma de 18.835 lei, Rotiș Vetuța V., suma de
10.236 lei, S. M., suma de 19.046 lei, Sofineț D., suma de 19.046 lei, Ș.
Lucica, suma de 19.374 lei, Ș. M., suma de 17.373 lei, Titioan A. M., suma de 10.896 lei, T. F. R., suma de 18.165 lei, Vancea M., suma de 19.046 lei, sume actualizate în raport de indicele de inflație, calculat de la data pronunțării prezentei hotărâri și până la plata efective.
A fost obligat pârâtul C. J. M. să aloce în bugetul său sumele necesare pentru plata drepturilor bănești arătate mai sus.
S-a respins cererea reclamantului privind obligarea pârâților D. G. de
A. S. și protecția C. M. și C. J. Maramureș la compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat pe perioada (...)-(...).
Au fost obligați pârâții să-i plătească reclamantului suma de 1.138 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Membrii de sindicat reprezentați de reclamant prin prisma dispozițiilor art. 28 din L. sindicatelor menționați în tabelul depus la fila 148 dosar au calitatea de asistenți maternali, angajați ai D. G. de A. S. și P. C. M..
În conformitate cu dispozițiile art. 8 din HG nr. 679 din (...) privind condițiile de obținere a atestatului, procedurile de atestare și statutul asis- tentului maternal profesionist: „activitatea persoanelor atestate ca asistent maternal profesionist se desfășoară în baza unui contract individual de muncă, care are un caracter special, specific protecției copilului, încheiat cu un serviciu public specializat pentru protecția copilului sau cu un organism privat autorizat care are obligația supravegherii și sprijinirii activității desfășurate de asistenții maternali profesioniști";.
Însă, așa cum se poate observa din cuprinsul contractului individual de muncă al unui asistent maternal depus exemplificativ la filele 16-18dosar, pârâta de rândul 1, în calitate de angajator, s-a obligat să acorde salariatului toate drepturile ce decurg din contractele individuale de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil și din lege.
Potrivit art. 90 al. 1 lit. a din Contractul Colectiv de M. la nivelul D. G. de A. S. și P. C. M. pe perioada 2008-2010 înregistrat la D. M. sub nr. 40520 din (...) (filele 25-75) pentru orele prestate în zilele de sâmbătă și duminică și sărbătorile legale… se acordă un spor de 1..
Asemenea dispoziții au fost cuprinse și în art. 90 alin. (1) din Contrac- tul Colectiv de M. încheiat la nivelul D. G. de A. S. și P. C. M. pentru anii
2007-2009.
Aceste prevederi cuprinse în contractul colectiv de muncă reprezintă o concretizare a celor prevăzute în art. 132 și 137 din C. muncii, respectiv menționează cuantumul sporurilor de care beneficiază salariații pârâtei de rândul 1 pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal și sărbători legale.
Contrar celor invocate de pârâta D. G. de A. S. și P. C. M., sporul de
100 % este prevăzut în art. 137 alin. (2) din C. muncii tocmai pentru salariații care lucrează în unități în care activitatea nu poate fi întreruptă, situație în care sunt și reclamanții, datorită specificului muncii desfășurate.
Drept urmare, în condițiile în care contractele colective de muncă indi- cate anterior se aplică tuturor angajaților acestei pârâte și constituie legea părților conform art. 236 alin. (4) din C. muncii, iar conform art. 37 din C. muncii salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, instanța a apreciat că cererea cu privire la acordarea sporului pentru zilele de sărbători legale și repausului săptămânal este întemeiată și a obligat pârâta D. G. de A. S. și P. C. M. să le plătească membrilor de sindicat aceste drepturi salariale așa cum au fost ele calculate în completarea raportului de expertiză contabilă întocmit de expert contabil Tivadar M. și depus la filele 10-19 dosar, obligând pârâtul C. J. M. să aloce în bugetul său sumele necesare pentru plata drepturilor bănești arătate mai sus.
Instanța a apreciat obiecțiunile pârâtei de rândul 1 împotriva acestei completări a raportului de expertiză contabilă ca fiind nefondate, reținând că data înregistrării acțiunii la Tribunalul Maramureș a fost (...), nu (...) cum susține pârâta, iar reclamantul și-a precizat cererea în ședința publică din data de (...) indicând perioada pentru care emite pretenții ca fiind (...)-(...).
Cum zilele din intervalul (...)-(...) inclusiv, au fost zile lucrătoare, nu zile libere, includerea lor în perioada de referință la care s-a raportat expertul nu are nici o influență asupra calculului drepturilor salariale pre- tinse de reclamant.
În ce privește aplicarea reducerii de 15,5% a sumelor pretinse de recla- mant pentru lunile noiembrie și decembrie 2009 în baza art. 10 din L. nr.
329/2009 instanța a apreciat că această diminuare nu se impune a fi aplicată atâta timp cât în art. 11 din L. nr. 329/2009 se prevede că „de la data intrării în vigoare a prezentei legi până la data de (...), munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite acordate până la data de (...), pentru activitatea prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal în cursul anului 2009, și până la data de (...), pentru activitatea suplimentară prestată în anul 2010";, fără a stabili că plata acestei munci suplimentare, în cazul în care a fost efectuată în noiembrie și decembrie 2009 se va diminua cu 15,5%.
Referitor la concediul de odihnă, s-a reținut că art. 139 alin. (1) C. muncii, prevede în mod expres că dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaților, iar alin. (2) că dreptul la concediu de odih-nă anual plătit nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limi- tări.
Însă, potrivit art. 141(4) C. muncii, compensarea în bani a concediului de odihnă este posibilă numai în cazul încetării contractului individual de muncă, ori membrii de sindicat reprezentați de reclamant sunt încă angajați ai pârâtei.
Față de aceste considerente, instanța a respins ca nefondat capătul de cerere privind compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat pe perioada (...)-(...).
În baza art. 274 C.pr.civ., au fost obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.138 lei reprezentând onorariu expert, proporțional cu pretențiile admise ale reclamantului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamantul S. de A.
M. M., cât și pârâta D. G. de A. S. și P. C. M..
Prin recursul declarat, reclamantul S. de A. M. M. a solicitat casarea înparte a sentinței recurate, în sensul admiterii capătului de cerere privind compensarea in bani a concediilor de odihna neefectuate in perioada (...) - (...).
În motivarea recursului recurenta a arătat că apreciază ca fiind nelegală hotărârea instanței de fond sub aspectul respingerii capătului de cerere privind compensarea in bani a concediilor de odihna neefectuate, pe considerentul ca potrivit art.141 alin 4 din C. Muncii, compensarea in bani a concediului de odihna este posibila numai in cazul încetării contractului individual de munca, cu mențiunea clara ca „în cauza membrii de sindicat sunt încă angajați ai paratei";.
Arată recurenta că intimata parata avea obligația potrivit art.141 alin
3 din codul muncii sa acorde tuturor salariaților concediile de odihna pana la sfârșitul anului următor, ceea ce nu a făcut, astfel ca nu se poate prevala de nerespectarea unei dispoziții legale imperative. In condițiile lipsei unei reglementari legale exprese a acestei situații in contractul de munca al asistenților maternali si in codul muncii se impune acordarea despăgubirilor cu indemnizația care s-ar cuveni daca ar fi fost efectuat concediul de odihna. In acest sens sa pronunțat Curtea de A. C. in cauza dosar nr. (...) prin decizia civila nr. 147/R/(...).
Prin recursul declarat pârâta D. G. de A. S. și P. C. M. a solicitat în principal, potrivit art. 304 pct. 4 și art. 3041 C.pr.civ., casarea hotărârii recurate si trimiterea cauzei la prima instanța pentru rejudecarea in fond si clarificarea tuturor elementelor de fond a cauzei, iar în subsidiar, conform art. 304 pct. 6, 7 si 9 C.pr.civ., modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii în tot a acțiunii formulate de către reclamanta S. de A. M. M..
În motivarea recursului recurenta pârâtă a arătat următoarele:
- Sub aspectul excepției prescripției dreptului la acțiune al intimaților reclamanți pentru perioada 06-(...), recurenta a arătat că din nici unul din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezulta că data înregistrării cererii la Tribunalul Maramureș ar fi (...). Din extrasul din programul ECRIS data certa a înregistrării acțiunii intimaților reclamanți este fără putința de tăgada (...). In acest context, consideră că toate pretențiile formulate trebuie sa se refere strict la aceasta dată, demonstrata cu înscrisuri.
- Referitor la fondul cauzei recurenta a susținut că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, substituindu-se reclamantului întrucât easingură a considerat ca activitatea tuturor intimaților reclamanți nu poate fi întreruptă. Nici din cererea de chemare in judecata si nici dintr-un alt document nu rezulta aceasta si nici nu are corespondenta in realitate deoarece copiii aflați in plasament la A. M. P. pot frecventa grădinița/școala perioada de timp in care asistentul maternal nu are obiectul muncii respectiv îngrijirea copilului;
Instanța face referire la dispozițiile art. 137 alin. (2) din C. Muncii. ori intimații reclamanți nu si-au întemeiat cererea pe aceste dispoziții.
In aceasta situație, prin prisma dispozițiilor 3041 C.pr.civ. consideră ca nu s-a soluționat complet fondul cauzei, ci prin substituiri ale instanței la cererea reclamanților, împrejurare care necesita casarea hotărârii si rejudecarea acesteia in fond in mod complet si corect raportat la cererile reclamanților.
- In subsidiar, recurenta pârâtă solicită modificarea hotărârii recurate in sensul respingerii in tot o acțiunii reclamanților.
În acest sens recurenta invocă dispozițiile art. 304 pct. 6 C.pr.civ. susținând că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, întrucât: - din cererea de chemare in judecata rezulta ca se solicita "plata orelor suplimentare, care ar fi oricum sume nete, iar instanța acorda, respectiv obliga DGASPC M. la plata unor „unor sume reprezentând drepturile salariale brute actualizate pana la data pronunțării hotărârii, pentru munca prestata in zilele de sâmbăta, duminica si sărbători legale, in perioada (...) - (...)"; - instanța a acordat sume brute actualizate pana la data pronunțării hotărârii, dar nu a precizat modul de actualizare, deși expertul a actualizat sumele prin aplicarea indicelui de inflație cu referire la perioade de 3, 4 luni, în bloc, iar prin obiecțiunile la expertiză formulate de pârâtă s-a arătat ca actualizarea cu indicele de inflație a oricăror sume se face prin aplicarea acelui indice pentru fiecare luna de întârziere, si nu sub forma unei medii pe mai multe luni, întrucât diferă rezultatul intre un mod de calcul legal si celalalt din medie.
Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ. recurenta susține că hotărârea conține motive contradictorii, întrucât instanța nu face distincție intre munca suplimentara si munca prestata in zilele de sâmbăta, duminica si sărbători legale, deși regimul juridic al acestora este diferit, iar cererea intimaților reclamanți trebuia corect încadrată în una din cele două categorii.
Deși instanța a reținut caracterul special vocațional al raportului de munca al asistenților maternali, totuși prin hotărârea recurată face o aplicare, ad literam a prevederilor C.ui Muncii in ce privește munca suplimentară.
Totodată recurenta pârâtă critică hotărârea prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod. Proc. Civ., arătând că: - instanța retine ca perioada (...) - (...) au fost doar zile lucrătoare nu si zile libere încălcându-se dispozițiile art. 134 alin. (1) din C. Muncii care arata ca zilele de 1 si 2 ianuarie sunt sărbători legale; - instanța nu distinge intre regimul juridic al muncii suplimentare, care nu poate fi efectuata decât cu aprobarea conducerii si regimul juridic al muncii prestate in zile de sâmbăta, duminica, pentru care se poate acorda spor.
S-au încălcat prevederile legii speciale, respectiv ale art. 20 alin.3 ind.
1) din OUG 26/1997, care precizează expres si limitativ drepturile materiale de care beneficiază asistentul maternal profesionist. Orice alt drept solicitat si acordat asistenților maternali profesioniști în plus fata de cele reglementate de acest text excede prevederilor legale.
Pe de altă parte, consideră recurenta că in mod greșit instanța a apreciat ca diminuarea cu 15,5% a drepturilor salariale pentru personalul din sectorul bugetar in temeiul Legii nr. 329/2009 nu este aplicabila sumelor pretinse de reclamanți pentru lunile noiembrie si decembrie 2009, deoarece din textul legii, aceasta se refera la perioada octombrie, noiembrie si decembrie 2009 - perioada pe care instanța nu o poate diminua, după cum in mod greșit instanța a apreciat ca nu se aplica la munca suplimentara. În prezenta cauza nu este vorba de munca suplimentara, ci de munca prestata in zile de sâmbăta, duminica..., fapt ce rezulta din dispozițiile art. 11 din L. nr. 329/2009.
In drept, recurenta pârâtă a invocat dispozițiile art. 304 pct. 4, 6, 7 si
9 , respectiv art. 304 indice 1 C.pr.civ., HG. nr. 679/2003, OUG nr.26/1997 si L. nr. 329/2009.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei (f. 15), recurenta pârâtă D. G. a A. S. și P. C. M. a solicitat respingerea recursului declarat de S. de A. M. M..
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea de A. constată următoarele:
Recursul declarat de S. de A. M. M. este nefondat.
Astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, potrivit dispozițiilor art. 141 alin. 4 din C. muncii, compensarea în bani a concedi- ului de odihnă este posibilă numai în cazul încetării contractului individual de muncă, ori în cauză nu s-a dovedit că raporturile de muncă dintre membrii de sindicat reprezentați de reclamant și pârâtă au încetat.
Curtea mai reține în același sens și prevederile art. 7 alin. 2 din
Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a C.ui din 4 noiembrie
2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru potrivit cărora „Perioada minimă de concediu anual plătit nu poate fi înlocuită cu o indemnizație financiară, cu excepția cazului în care relația de muncă încetează.";
Într-adevăr dispozițiile art. 141 alin. 3 din codul muncii prevăd obligația angajatorului de a acorda concediu, până la sfârșitul anului următor, tuturor salariaților care într-un an calendaristic nu au efectuat integral concediul de odihnă la care aveau dreptul.
În cauză însă se reține și incidența dispozițiilor legale speciale cuprinse în art. 10 alin. (1) lit. f) din Hotărârea G. nr. 679/2003 privind condițiile de obținere a atestatului, procedurile de atestare și statutul asistentului maternal profesionist, potrivit cărora asistentul maternal are obligația de a asigura continuitatea activității desfășurate și în perioada efectuării concediului legal de odihnă, cu excepția cazului în care separarea de copiii plasați sau încredințați pentru această perioadă este autorizată de către angajator.
În ceea ce privește concediul de odihnă aferent anului 2009, din procesul verbal al adunării generale a membrilor de sindicat din data de (...), depus de S. reclamant la filele 193-197 dosar fond, Curtea mai reține că membrii de sindicat prezenți la acea adunare generală au menționat că nu doresc să efectueze în anul 2010 concediul de odihnă aferent anului 2009, ci doresc să le fie recompensat în bani.
Art. 139 alin. (2) C. muncii prevede însă că dreptul la concediu de odihnă anual plătit nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări.
Pe de altă parte, se constată că în cauză nu s-a făcut dovada că asistenții maternali reprezentați au solicitat efectuarea concediului de odihnă, iar angajatorul a refuzat acordarea acestui drept.
În raport de aceste aspecte Curtea reține că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect compensarea în bani a concediilor de odihnă, astfel că, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat.
Recursul declarat de pârâta D. G. de A. S. și P. C. M. este fondat, avândîn vedere următoarele considerente:
Din cererea introductivă de instanță formulată de S. de A. M. M. rezultă că acesta a solicitat, în numele asistenților maternali reprezentați în cauză, obligarea pârâtei la plata „. suplimentare"; pentru zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, respectiv acordarea sporului de 1. din salariul de bază pentru orele prestate de fiecare asistent maternal profesionist, reclamantul invocând în acest sens dispozițiile art. 137 alin. 2 din C. muncii.
Din completarea la raportul de expertiză în baza căreia instanța de fond a acordat reclamanților sumele menționate în dispozitivul sentinței rezultă că expertul a calculat pentru fiecare dintre reclamanți drepturi salariale suplimentare pentru zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, precum și un spor de 1. aferent sumelor respective.
Potrivit art. 1 din Hotărârea G. nr. 679/2003 asistentul maternal profesionist este persoana fizică atestată în condițiile acestei hotărâri, care asigură prin activitatea pe care o desfășoară la domiciliul său creșterea, îngrijirea și educarea, necesare dezvoltării armonioase a copiilor pe care îi primește în plasament sau în încredințare, iar art. 8 al. 1 din același act normativ prevede că activitatea persoanelor atestate că asistent maternal profesionist se desfășoară în baza unui contract individual de muncă, care are un caracter special, specific protecției copilului.
Același act normativ stabilește prin art.10 alin.1 lit. a că asistentul maternal profesionist are obligația față de copiii primiți în plasament sau încredințați „să asigure creșterea, îngrijirea și educarea copiilor, în vederea asigurării unei dezvoltări armonioase fizice, psihice, intelectuale și afective a acestora";, în același sens fiind și reglementarea de ansamblu a O. nr. 3. privind aprobarea Standardelor minime obligatorii pentru asigurarea protecției copilului la asistentul maternal profesionist și a ghidului metodologic de implementare a acestor standarde, emis de A. N. pentru P. C. și Adopție.
De asemenea, art. 59 din L. nr. 272/2004, prevede că pe toată perioada plasamentului, domiciliul copilului se află, după caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidențial care îl are în îngrijire.
Astfel, caracterul specific al contractului individual de muncă al asistentului maternal profesionist semnifică adaptarea sa nevoilor specifice ale minorului în vederea protecției drepturilor sale, ca expresie a prevalenței interesului superior al acestuia.
Dispozițiile art. 1 alin. 2 C. muncii enunță expres posibilitatea sustragerii raporturilor juridice de muncă reglementate prin legi speciale ce conțin dispoziții specifice derogatorii de la exigențele C.ui muncii.
Prin urmare, activitatea specifică a asistentului maternal profesionist, reglementată prin acte normative speciale (HG nr. 679/2003 și Ordinul nr.
3.) se desfășoară în domeniul protecției copilului, având ca element definitoriu asigurarea respectării interesului superior al minorului, carejustifică un regim juridic aparte, parțial diferit de cel comun reglementat de
C. muncii.
Cum specificul activității asistentului maternal profesionist este conferit de obligația de creștere, îngrijire și educare a copilului, Curtea de A. constată că nu este posibilă întreruperea activității asistentului maternal profesionist în zilele de sâmbătă și duminică și pe perioada sărbătorilor legale, deoarece dispozițiile art.132 alin.1 și art.134 C. muncii nu pot fi aplicate în concret în situația de față, în raport de specificul contractului de muncă.
Curtea reține astfel că activitatea desfășurată de asistentul maternal are caracter permanent, nefiind limitată la un număr de ore pe zi, sau la un număr de zile pe săptămână, iar remunerația stabilită de legiuitor în favoarea asistenților maternali a fost raportată tocmai la specificitatea muncii asistentului maternal, reprezentând contraprestația întregii activități desfășurate de aceștia, iar nu doar parțial.
Astfel cum a arătat și recurenta pârâtă, art. 20 alin. 3 ind. 1 din OUG
26/1997 privind protecția copilului aflat în dificultate, cu modificările si completările ulterioare, reglementează drepturile materiale de care beneficiază asistentul maternal profesionist, respectiv: "Pe perioada încredințării sau a plasamentului copilului asistenții maternali profesioniști beneficiază de următoarele drepturi: a) salariu de bază stabilit între limita minimă și limita maximă pentru asistentul social cu pregătire medie, în funcție de vechimea în muncă, prevăzut la pct. I lit. A din anexa nr. I VII a. respectiv anexa nr. I VII b la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda În anul 2003 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a G. nr. 2. privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la L. nr. 1. privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică; b) un spor de 15% calculat la salariul de bază, pentru condiții de încordare psihică ridicată și responsabilitate sporită în care se desfășoară activitatea: c) un spor de 15% calculat la salariul de bază, pe perioada în care au în plasament sau încredințare cel puțin 2 copii: d) un spor de 25% calculat la salariul de bază, pentru fiecare copil cu handicap/dizabilități, infectat HIV sau bolnav SIDA, încredințat ori primit în plasament."
Este real că în Contractul Colectiv de M. la nivelul D. G. de A. S. și P.
C. M. pe perioada 2008-2010 înregistrat la D. M. sub nr. 40520 din (...) la D. M., la art. 90 al. 1 lit. a se prevede că „pentru orele prestate în zilele de sâmbătă, duminică, de sărbători legale și în alte zile în care, potrivit legii, nu se lucrează, se acordă un spor de 1., însă Curtea observă că părțile semnatare ale acestei convenții nu pot, pe cale consensuală, să modifice regimul legal aplicabil raporturilor juridice de muncă ale asistentului maternal profesionist conturat de reglementările derogatorii speciale ale HG nr.679/2003 și ale O. nr.3., justificate prin prisma înțelesului superior al minorului.
Prin urmare, reclamanții nu sunt îndreptățiți să se prevaleze de acte consensuale încheiate cu nerespectarea regimului legal specific activității desfășurate, neputând nici să invoce necunoașterea actelor normative care le reglementează activitatea.
De asemenea, clauza din contractul individual de muncă ce face referire la completarea acestui contract cu dispozițiile C.ui muncii nu are un caracter absolut, fiind supusă acelorași reguli legale ce decurg din specificul activității, prin urmare având aplicabilitate în măsura în care nu contravine caracterului special al contractului individual de muncă al asistentului maternal profesionist.
În raport de aceste aspecte, Curtea constată că în mod greșit instanța de fond a dat eficiență clauzelor din contractul colectiv de muncă enunțate mai sus, acordând reclamanților drepturi salariale suplimentare care nu sunt prevăzute de dispozițiile legale care reglementează salarizarea asistenților maternali.
Pentru considerentele expuse, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1-3
C.pr.civ., cu referire la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va admite recursul declarat de pârâtă și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge ca neîntemeiată cererea având ca obiect obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale pentru munca prestată în zilele de sâmbăta, duminica și sărbători legale, urmând în consecință a fi înlăturate și dispozițiile privind obligarea pârâtului C. J. M. la alocarea fondurilor necesare plății și de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Vor fi menținute celelalte dispoziții din sentință.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de către pârâta D. G. DE A. S. ȘI P. C. M. împotriva sentinței civile nr. 755 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosarul nr.
(...) pe care o modifică în parte în sensul că respinge ca neîntemeiată cererea având ca obiect obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale pentru munca prestată în zilele de sâmbăta, duminica și sărbători legale.
Înlătură dispoziția de obligare a pârâtului C. J. M. de alocare a fondurilor necesare plății și dispoziția de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Menține restul dispozițiilor din sentință.
Respinge ca nefondat recursul declarat de S. DE A. M. M. împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 29 septembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI S .-C. B. I.-R. M. G.-L. T.
G.
G. C.
Red.GLT/dact.MS
3 ex./(...)
Jud.fond: B.G.
| ← Decizia civilă nr. 2228/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2919/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
