Decizia civilă nr. 3462/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3462/R/2011
Ședința din 06 octombrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : D. C. G. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamantul V. (P.) M. împotriva sentinței civile nr. 2501 din 16 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată SC C. SA, având ca obiect acțiune în constatare.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 03 octombrie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2501 din (...) a T. C. pronunțată în dosar numărul (...), a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanta V.( P.) M. în contradictoriu cu pârâta S. C. S. C.-N., având ca obiect un conflict de drepturi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Din carnetul de muncă ale reclamantei rezultă că aceasta a fost angajata societății pârâte în perioada (...) - (...) în meseria de mezelar.
Potrivit prevederilor punctului 4 din ordinul nr.5. în vigoare până la data de (...) încadrarea în grupa a-II-a de muncă s-a făcut în situația în care cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la activitățile, meseriile și funcțiile prevăzute în această grupă a depășit nivelul maxim admis, prevăzut în normele republicane de protecție a muncii.
După cum se poate observa reclamanta a avut meseria de mezelar, care în lipsa altei dovezi decât înscrierea în carnetul de muncă apare a fi fost desfășurată în condiții normale de muncă.
Punctul 5 din același ordin arată că existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe, trebuiau să rezulte din determinările de noxe efectuate de către organele M.ui Sănătății sau de la laboratoarele de specialitate proprii ale unității, determinări care trebuiau confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care la data efectuării analizei constatau că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
Potrivit prevederilor punctului 6 din același act normativ, nominalizarea persoanelor care se încadrează în gr a II-a de muncă s-a făcut de către conducerea unităților împreună cu sindicatele din aceste unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care respectivele persoane și-au desfășurat activitatea.
În speța noastră, reclamanta a fost încadrată în condiții normale de muncă așa cum rezultă din carnetul de muncă al acesteia cu o retribuție corespunzătoare acestor condiții.
Inexistența condițiilor deosebite la locul de muncă al reclamantei, lipsa încadrării meseriei în grupa a II-a și lipsa nominalizării reclamantei că activitatea desfășurată s-a încadrat în această grupă duc la concluzia că cererea reclamantei este nefondată și obligarea pârâtei să elibereze o adeverință din care să rezulte activitatea în grupa a II-a de muncă ar fi contrară prevederilor Ord.590/2008.
Pentru a fi valabilă o asemenea adeverință, fostul angajator, adică pârâta trebuie să înscrie în aceasta actul administrativ în baza căruia au fost nominalizate persoanele pentru a fi încadrate în grupa a II-a de muncă, funcția sau meseria acesteia și temeiul de drept în baza căruia s-a făcut respectiva încadrare.
Lipsa dovezii existenței condițiilor concrete în care și-a desfășurat activitatea reclamanta, condiții determinate de existența noxelor rezultate din măsurători ale organelor de specialitate și confirmate de persoanele abilitate anterior arătate și obligarea pârâtei să emită o adeverință contrar prevederilor legale stabilite în O. 590/2008 privind procedura de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă, în baza cărora să se facă modificările în carnetele de muncă duc la concluzia că cererea reclamanta a fost nefondată și a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta V. (P.) M. solicitândmodificarea sentinței recurate, în sensul admiterii cererii privind obligarea intimatei S. C. S. la eliberarea adeverinței solicitate.
În motivare reclamanta a arătat că a lucrat în cadrul fostei unități Întreprinderea Industria Cărnii C.-N., în funcția de mezelar, cu contract individual de munca in perioada (...)-(...).
În toata aceasta perioada, a lucrat la secția de prelucrare a cărnii, într- un mediu de substanțe toxice de natura a-i afecta sănătatea. În aceasta secție nivelul noxelor a depășit constant nivelul maxim admis prevăzut de normele de protecție a muncii, motive pentru care a fost suprasolicitata atât fizic cât și psihic.
Deși activitatea desfășurata în cadrul unității pârâte era de natura a fi încadrata în grupa a II-a de munca, conform prevederilor O.ui M.M.O.S. nr. 5., aceasta activitate nu a fost recunoscuta de către pârâtă ca făcând parte din categoria specificata, și, în consecință, nu i-au fost acordate drepturile legale decurgând din aceasta încadrare a muncii efectiv prestate de către aceasta.
Mai mult, așa cum a arătat în fața instanței de fond, recurenta a îndeplinit o meserie similara cu persoanele menționate în Decizia nr. 3981/(...) emisa de către pârâtă. De asemenea, în prezent, chiar pârâta recunoaște ca, într-adevăr, activitatea pe care a desfășurat-o în perioada specificata trebuia sa fie încadrata în Grupa a II-a de muncă.
Nerecunoașterea activității prestate pe parcursul întregii perioade în care a fost angajata pârâtei ca fiind prestata în grupa a II-a de munca, deși unor persoane care au prestat activități similare le-a fost recunoscuta aceasta munca ca fiind prestata în condiții speciale, creează o discriminare între persoane care au desfășurat activitate în același loc de munca, în aceleași condiții, diferind doar încadrarea scriptica.
Potrivit Anexei 2 a O.ui M.M.O.S. nr. 5., activitatea desfășurata de către reclamanta în meseria de mezelar în cadrul fostei întreprinderi se încadrează în condițiile grupei a II-a de munca, în conformitate cu pozițiile nr. 107, 110, 123,
125 ale acestei anexe.
Consideră pertinenta reținerea magistratului instanței de fond care a redactat opinia separata în sensul admiterii acțiunii reclamantei „. fiind ca anterior anului 1990, demersurile privind încadrarea personalului în grupe de munca erau supuse unor proceduri uneori subiective, salariații astfel considerabil prejudiciați, cu toate ca faptic, aceștia desfășurau efectiv activitate în condiții nocive de temperatura si noxe, apreciez ca soluția care se impune este de admitere a acțiunii reclamantei ...";, cu atât mai mult cu cat singurul beneficiu care ar putea compensa într-un fel desfășurarea activității într-un astfel de mediu timp de 23 de ani este reducerea vârstei standard de pensionare.
Mai mult, în același sens s-a dispus și în alte dosare aflate pe rolul T. C., în care foști angajați ai aceluiași pârât, respectiv SC C. SA au solicitat obligarea acestuia la eliberarea unei adeverințe care să ateste încadrarea în grupa a II-a de munca a activității prestate, aceste decizii fiind deja definitive si irevocabile, ajungându-se în situația în care în împrejurări identice, exista hotărâri, unele irevocabile, însă contrarii, instanța având o practica evident neunitara în acest sens: Dosar nr. (...); Dosar nr. (...); Dosar nr. (...); Dosar nr. (...), s.a.
Intimata prin întâmpinare a arătat că este de acord ca instanța să constate dacă activitatea desfășurată de recurentă se încadrează în grupa a II-a de muncă, respectiv că nu a putut să elibereze adeverința solicitată întrucât nu există nici un act al conducerii societății prin care reclamanta să fi fost nominalizată că a lucrat în grupa a II-a de muncă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de A. reține următoarele:
Conform pct. 6 din O. 5. (pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionării) „Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.). Pct. 7 din același act normativ prevede că
„încadrarea în grupele I și II de munca se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru";.
Deși instanța de recurs nu exclude controlul judecătoresc cu privire la nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele de muncă de către conducerea unităților și sindicatele libere conform pct.6 din O. 5., din probele administrate în cauză nu rezultă că în perioada (...)-(...) recurenta a exercitat activitate care trebuia să fie încadrată în grupa a II-a de muncă.
Astfel, reclamanta a depus în probațiune copia carnetului de muncă
(filele 5-21 dosar fond) și Decizia nr. 3981/(...) emisă de pârâtă (filele 29-33 dosar fond) prin care s-au nominalizat persoane care se încadrează în grupa a II-a de muncă din cadrul societății. În condițiile în care din acest înscris nu rezultă care este funcția persoanelor nominalizate, fiind menționate doar subunitatea și formația la care au desfășurat activitate, iar reclamanta (care a fost asistată de avocat) nu a solicitat administrarea altor probe care să dovedească că a lucrat în aceleași condiții (atât sub aspectul locului de muncă, cât și al timpului efectiv de muncă), Curtea apreciază că în mod corect a apreciat tribunalul că nu s-a dovedit în cauză că reclamanta a desfășurat activitate care trebuia încadrată în grupa a II-a de muncă.
De asemenea, deși s-a solicitat încadrarea în grupa a II-a de muncă în baza art. 4 din Scrisoarea nr. 5527/(...) a M.ui Muncii și Protecției Sociale, acest înscris nu a fost depus la dosar.
Mai mult, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 51 Cod procedură civilă, reclamanta nu ar putea să invoce în recurs omisiunea instanței de fond de a ordona din oficiu probe pe care nu le-a propus și administrat la fondul cauzei.
Poziția procesuală a pârâtei nu este de natură a conduce la o altă concluzie, aceasta arătând în mod expres că din actele pe care le deține nu rezultă că reclamanta a fost nominalizată printre persoanele încadrate în grupa a II-a de muncă și că este de acord cu admiterea acțiunii în situația în care instanța constată că activitatea desfășurată de reclamantă se încadrează în grupa a II-a de muncă, ceea ce nu s-a realizat în cauză.
Având în vedere aceste considerente și reținând și faptul că tribunalul nu se putea pronunța decât în raport de probele administrate în prezenta cauză (fiind fără relevanță, din această perspectivă, că în alte cauze s-au admis astfel de acțiunea), în temeiul art. 3041 și 312 alin. 1 Cod procedură civilă, cu majoritate de voturi, se va respinge recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta V. (P.) M. împotriva sentinței civile numărul 2501 din (...) a T. C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 06 octombrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
S. D. L. D. D. C. G.cu opinie separată G REFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...) Jud.fond: P. U.
Cu opinie separată a doamnei judecător D.C.G.
Apreciez că recursul este fondat și terbuia admis ca atare, cu consecința modificării sentinței în sensul admiterii în întregime a acțiunii.
În acest sens, se reține faptul că reclamanta a lucrat ca muncitor necalificat în perioada (...)-(...), desfășurând activitatea de mezelar.
Conform dispozițiilor art. 12 din O. nr. 5., încadrarea în grupele I și II de muncă privind perioada anterioară datei de (...) se face cu respectarea prevederilor Instrucțiunilor nr. 1040/1967 de aplicare a nr. 2.. Se constată deci că pentru perioada în care a muncit reclamanta, încadrarea în grupele de muncă s-a făcut în baza O.ui nr. 5..
Or, în mod evident, reclamanta a lucrat în aceleași condiții, așa cum afirmă aceasta, fără ca partea adversă să conteste acest lucru, mai precis, a lucrat într-un mediu cu temperaturi foarte scăzute, cu substanțe toxice. Conform punctului 123 din anexa II la O. nr. 5., se încadrează în grupa a II-a de muncă lucrările de manipulare și stivuire în sălile de congelare și camerele frigorifice cu temperaturi sub minus 10 grade C.
În plus, se constată că reclamanta indică în cuprinsul tabelului, de asemenea, necontestat de pârâtă, colegii săi de muncă, grupați pe perioadele în care reclamanta a exercitat meserii diferite, cărora li s-a recunoscut grupa de muncă, situație în care tratamentul aplicat reclamantului apare ca discriminator, prin nerecunoașterea grupei a II-a de muncă.
De altfel, singurul motiv pentru care pârâta a arătat că nu poate răspunde pozitiv solicitării reclamantului de a i se elibera o adeverință cu privire la grupa de muncă în care a lucrat este acela că până în anul 1992 nu există în arhivă actele care stabilesc locurile de muncă și persoanele care se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Raportat la indicarea clară din partea reclamantei că a desfășurat activitate similară cu și alături de colegii cărora le este recunoscută această grupă, necontestată de intimata pârâtă, Curtea apreciază că se impune admiterea recursului, considerând probată desfășurarea activității reclamantei, în întreaga perioadă, în grupa a II-a de muncă, raportat la aceleași temeiuri juridice cu cele indicate în decizia nr. 3981/(...) emisă de intimată (O.ui nr. 5. - punctele 107, 110, 123, 125 a O.ui nr. 125/(...), a adresei nr. 5527/(...) și a adresei nr. 228/(...) a M.M.P.S.)
În consecință, față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, față prevederile art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ, apreciez că se impunea admiterea recursului.
| ← Decizia civilă nr. 3524/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3635/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
