Decizia civilă nr. 3465/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. 1521.(...)*
D. CIVILĂ NR. 3465/R/2011
Ședința in 06 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : D. C. G. GREFIER : C. M.
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - recursurile declarate de pârâta SC I. SA și, respectiv de chemata în garanție A. N. DE A. F. împotriva sentinței civile nr. 1. din 12 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. 1521.(...)*, privind și pe reclamantul intimat H. C. I., și pe chemata în garanție intimată A. N. DE A. F. PRIN M. D. G. A F. P. B.-N., având ca obiect pretenții.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea ședinței publice din
03 octombrie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1. din (...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr.1521.(...)* a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul H. I., împotriva pârâtei S. I. SA B. ca fiind întemeiată și, în consecință s-a constatat că pârâta a reținut și virat în mod nelegal impozitul, contribuția individuală de asigurări sociale și contribuția de asigurări sociale de sănătate calculate asupra sumei de 5.630 lei, cuvenită reclamantului cu titlu de plăți compensatorii; a fost obligată pe pârâtă să restituie reclamantului suma de 1658 lei reprezentând reținerile de mai sus.
A fost admisă în parte cererea de chemare în garanție introdusă de pârâta S. I. SA B. împotriva Agenției Naționale de A. F. B. și, în consecință a fost obligată chemata în garanție să restituie pârâtei sumele de 757 lei - impozit pe venit și 310 lei - contribuție la asigurări sociale de sănătate.
Au fost respinse restul pretențiilor din cererea de chemare în garanție.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin D. de concediere individuală nr.148/17 iulie 2009 au încetat raporturile de muncă dintre S. I.
SA B. și reclamantul H. I. C. se înscrie în cadrul Programului de concediere colectivă nr.1571/10 iunie 2009, aprobat prin H. C. de A. al pârâtei nr.06/04 iunie 2009 și prin D. D. G. al acesteia nr.97/(...). Actul stipulează la punctul 7 lit. b că salariații concediați vor primi compensații sub formă de îndemnizații, cuprinse în art.103 pct.5 din contractul colectiv de muncă 2.. Acesta din urmă, depus în copie la fila 21, în clauza indicată, fixează convenția părților că, la desfacerea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului, salariații să primească o plată compensatorie în sensul prevederilor art. 55 alin.4 lit. j din Codul fiscal.
Obligația asumată de angajator s-a îndeplinit în ceea ce îl privește pe reclamant. S. i-au revenit 5.630 lei, din care s-a reținut și s-a virat la bugetul consolidat al statului: impozit 16% - 757 lei, contribuția la asigurări sociale
10,5% - 591 lei; contribuția la asigurări sociale de sănătate 5,5% - 310 lei.
Starea de fapt este atestată de adeverința nr.648/(...) și de ordinele de plată depuse la fila 27 .
Acțiunea introductivă este fondată și a fost admisă în direcția constatării că reținerile efectuate de pârâtă sunt în contradicție cu dispozițiile legale incidente litigiului și a obligării acesteia la restituirea în favoarea reclamantului a sumelor aferente, înlăturându-se apărările din întâmpinare și din chemarea în garanție, din acest punct de vedere.
Cum s-a menționat mai sus, desprins din chiar înscrisurile exhibate de pârâtă (programul de concediere colectivă și contractul colectiv de muncă), plățile compensatorii s-au acordat reclamantului fundamentat și pe dispozițiile art.55 alin.4 lit. j din Codul fiscal. Textul normei din art.55 stabilește în alineatul 1 categoria veniturilor din salarii, în alineatul 2 definește veniturile asimilate salariilor, ambele supuse impozitării, iar în alineatul 4, ca excepție, face referire la sumele care nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile, printre care, la litera j, le prevede pe cele reprezentând plăți compensatorii primite de persoanele ale căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective.
Cauza de față se regăsește cu evidență în ipoteza de excepție a legii și orice aplicare sau interpretare contrară sensului clar și expres dedus din reglementarea legală nu poate fi în mod corect împărtășită.
Contribuția la asigurări sociale pentru persoanele care beneficiază de plăți compensatorii se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj la nivelul cotei contribuției individuale de asigurări sociale (așadar este datorată), după cum dispune art.21 alineat 6 din Legea 19/2000, și nu se constituie în contribuții plătite în contul angajatei, deci în rețineri de la salariat din sumele ce i se cuvin cu titlul mai sus indicat, de plăți compensatorii, conform procedeului greșit adoptat de pârâtă.
Ca și în cazul impozitării, referitor la contribuția la asigurările sociale de sănătate există o dispoziție legală expresă de nedatorare, cuprinsă în art.257 alin.6 din Legea 95/2000.
Rezolvarea pe fond a cererii de chemare în garanție nu prezintă caracter inadmisibil. Din examinarea articolului 117 din Codul de procedură fiscală nu rezultă că procedura aici instituită are valențele celei înscrise în articolul 109 alineat 2 Cod procedură civilă, iar neexercitarea ei în prealabil să împiedice pe titularul unui drept să se adreseze instanței competente cu o cerere de chemare în judecată, după regula alineatului 1.
În baza articolului 60 alin.1 Cod procedură civilă, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții, cu o cerere în garanție sau în despăgubire. Prin urmare, cererea de chemare în garanție este privită ca o nouă acțiune care se grefează pe cea principală. Soluția ce se va da celei dintâi depinde de aceea ce se va da în acțiunea principală, adică măsura încuviințării pretenției introductive imprimă limitele maxime în care se poate admite chemarea în garanție.
Orice alte raporturi existente numai între pârâtă și chemata în garanție nu pot fi discutate în acest litigiu. Pentru aceste considerente de ordin procedural, cererea introdusă împotriva terțului va fi analizată numai pentruobligația la care pârâta este îndatorată prin prezenta hotărâre judecătorească, circumscrisă subsidiarului ei.
Din perspectiva soluției date acțiunii introductive, chemarea în garanție s-a rezolvat prin admiterea obligației de restituire pentru sumele virate de pârâtă cu titlu de impozit (757 lei) și de contribuție la asigurări sociale de sănătate (310 lei). În același timp a fost respins petitul cu obiect restituirea contribuției individuale de asigurări sociale (591 lei) deoarece aceasta este datorată. Particularitatea constând în bugetul din care se suportă nu atrage o soluție diferită.
Este de menționat că raportul juridic supus judecății prin cererea introductivă se supune jurisdicției muncii întrucât procesul are ca obiect soluționarea unui conflict de drepturi cu privire la încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, cu observarea art.248 alin.3 și art.281 din Codul muncii. Abilitatea aceluiași tribunal de a statua asupra cererii de chemare în garanție derivă din prorogarea legală statornicită în art.17 Cod procedură civilă.
Reclamantul și pârâta nu au solicitat cheltuieli de judecată de la părțile în contradictoriu cu care și-au valorificat pretențiile.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta S. I. S.A și chematul îngaranție Ministerul Finanțelor Publice - A. N. de A. F..
Prin recursul declarat de pârâta S. I. S.A s-a solicitat casarea sentințeipentru necompetența secției civile a primei instanțe și, în subsidiar modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a angajatorului sau a excepției prematurității/inadmisibilității acțiunii.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondate, precum
și admiterea cererii de chemare în garanție.
În motivarea recursului s-a invocat necompetența secției civile a T. B. N. în raport de natura fiscală a litigiului și s-a susținut că lipsa calității procesuale pasive derivă din calitatea sa de mandatar bugetar al ANAF în procedura de colectare a creanțelor fiscale.
S-a apreciat ca obligatorie parcurgerea procedurii prealabile sesizării instanței de judecată conform OMF nr.1899/2004.
În fine s-a formulat și critici asupra fondului cauzei referitoare în esență la legalitatea impozitării compensațiilor bănești acordate salariatului în procedura concedierii colective.
Prin recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice
- ANAF s-a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea recursului s-au invocat excepțiile necompetenței materiale a secției civile a T. B. N. datorită caracterului fiscal al litigiului, excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile conform
OMF nr.1899/2004, iar în privința fondului s-a apărat măsura impozitării plăților compensatorii.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate; Curtea de A. constatăurmătoarele:
Recursul declarat de pârâtă este întemeiat .
Excepția lipsei calității procesule pasive a pârâtei nu este fondată, pentru că reclamantul a acționat în calitate de fost salariat al pârâtei angajator și a invocat expres prevederile art. 281-283 Codul muncii ce reglementează scopul jurisdicției muncii, părțile conflictului de muncă și termenul pentru formulareacererilor în materie dintre salariați și angajatori, fără a opta pentru chemarea în judecată a ANAF ca pârâtă, în baza principiului disponibilității procesuale, reclamantul fiind cel care stabilește cadrul procesual cu privire la părți, obiect și cauză a acțiunii.
O atare opțiune a reclamantului pentru chemarea în judecată a fostului angajator în baza jurisdicției muncii (art. 281-283 Codul muncii) pentru restituirea unor sume reținute în opinia sa în mod nelegal, determină calificarea litigiului dedus judecății ca un conflict de muncă, neavând caracter fiscal, ceea ce justifică sub acest aspect competența secției civile de a se pronunța în materia conflictelor de muncă.
Excepția prematurității acțiunii, invocată de pârâtă, este întemeiată:
Reclamantul a chemat în judecată fostul angajator solicitând obligarea acestuia să restituie suma reținută cu titlu de impozite și contribuții la asigurări sociale, apreciind că pârâta a reținut și virat nelegal și aceste sume la bugetul de stat în lipsa unui titlu de creanță, aceste argumente invocate de reclamant neavând natura juridică a unui capăt de cerere distinct, ci reprezentând motive pentru care s-ar impune în opinia reclamantei restituirea sumelor reținute de angajator cu titlu de impozite și taxe contribuții din plățile compensatorii acordate cu ocazia concedierii colective.
Potrivit art.117 Cod procedură fiscală și Ordinului MFP nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, persoanele interesate pentru restituirea unor sume de bani reținute cu titlu de impozite și contribuții la buget, trebuie să formuleze o cerere adresată organului fiscal competent, în cauză unitatea ANAF de la domiciliul contribuabilului, iar acest organ urmează a admite or respinge cererea prin act administrativ fiscal, în funcție de prevederile legale incidente. În cazul respingerii cererii de restituire prin act administrativ fiscal ce se comunică celui ce a făcut cererea, acesta poate să introducă contestație la tribunal la secția de contencios administrativ și fiscal, ocazie cu care în acel cadru procesual, instanța competentă pentru aplicarea legislației fiscale, sesizată legal, în contradictoriu cu organul fiscal, urmează să analizeze dacă în mod corect și legal s-a realizat reținerea și virarea sumei de bani cu titlu de impozit și contribuții de asigurări sociale de către angajator din plățile compensatorii acordate salariatului cu ocazia concedierii colective. De asemenea, în situația în care cererea de restituire formulată nu este soluționată, cel interesat este îndreptățit să acționeze organul administrativ pentru refuzul de rezolvare a cererii, în condițiile legii contenciosului administrativ.
Or, reclamantul nu a urmat aceste prevederi legale ce instituie o procedurăspecifică de restituire, astfel încât dreptul subiectiv dedus judecății nu este încă actual, iar acțiunea civilă formulată de către fostul salariat împotriva angajatorului este prematur formulată, deoarece reclamantul are posibilitatea de a se adresa pe cale administrativă organului fiscal competent să-i solicite restituirea sumei de bani solicitate prin acțiune. În condițiile în care reclamantul va urma procedura administrativă specială reglementată de normele procesual fiscale evocate și în acel cadru se va constata că pârâta a reținut nelegal suma solicitată ori că nu le-a virat la bugetul de stat, va puteaformula o altă acțiune în acest sens împotriva pârâtei dacă suma respectivă nu i-a fost restituită, în condițiile în care s-a stabilit că acestea au fost nelegal reținute, nefiind aplicabil principiul autorității de lucru judecat întrucât acțiunea civilă nu a fost analizată în acest cadru procesual pe fond de către această instanță.
Așadar, reținând că reclamantul pentru a obține restituirea unor sume de bani reținute cu titlu de impozite și contribuții trebuie să apeleze în principal la procedura legală specială instituită în acest sens prin normele procesual fiscale, iar aceasta nu a făcut acest lucru, dreptul dedus judecății împotriva pârâtei nu este încă actual, motiv pentru care va fi admisă excepția prematurității acțiunii și în consecință, va fi respinsă acțiunea ca prematur formulată.
O atare soluție de respingere a acțiunii determină în mod automat respingerea cererii de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva ANAF, conform art. 61-63 C.pr.civ., a cărei recurs va fi admis ca efect al soluției date recursului principal, având în vedere caracterul accesoriu al cererii de chemare în garanție, fără a mai fi necesară examinarea criticilor asemănătoare formulate de chematul în garanție.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A. va admite recursurile în baza art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va modifica sentința în sensul celor ce urmează.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâta SC I. SA și de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice - A. N. de A. F. împotriva sentinței civile nr. 1. din (...) a T. B. N. pronunțată în dosar nr. 1521.(...)*, pe care o modifică în parte în sensul că respinge ca prematură acțiunea civilă formulată de reclamantul H. C. I. în contradictoriu cu pârâta S. I. SA și, în consecință, respinge în întregime cererea de chemare în garanție formulată de pârât împotriva Ministerul Finanțelor Publice.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. D. L. D. D. C. G.
GREFIER C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.I. C.
| ← Decizia civilă nr. 5020/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 5184/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
