Decizia civilă nr. 1212/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA C. N. 1212/R/2011
Ședința 30 martie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE: S. D.
JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: L. D.
G.: A. B.
S-au luat în examinare, în vederea deliberării, recursurile declarate de către reclamantul S. L. D. Î. M. și de către pârâții Ș. P. C. CU D. N. 2 B. M. și I. Ș. AL J. M., împotriva sentinței civile nr. 1594 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtul intimat P. C. J. M., având ca obiect calcul drepturi salariale.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data de
28 martie 2011, când s-a dispus amânarea pronunțării asupra recursului pentru data de azi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că la data de (...), prin sentința civilă nr. 1., pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-a luat act de renunțarea la judecată, formulată de I. Ș. J. M., privind chemarea în judecată a Președintelui C. J. M..
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pâ- râții I. Ș. J. M. și Ș. P. C. cu D. nr. 2 B. M.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. L. D. Î. M., în contra- dictoriu cu pârâții I. Ș. J. M. și Ș. P. C. cu D. nr. 2 B. M. și în consecință:
A fost obligată Ș. P. C. cu D. nr. 2 B. M. să acorde membrului de sindicat reprezentat de reclamant - O. I. - tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 din L. nr. 1. cu modificările la zi.
A fost obligată Ș. P. C. cu D. nr. 2 B. M. să plătească drepturile bănești reprezentând tranșa suplimentară de vechime, începând cu data de (...) și până la data de (...), la valoarea actualizată în funcție de rata inflației la data plății.
P. a pronunța soluția menționată, prima instanță a avut în vedere următoarele considerente de fapt și de drept, după cum urmează:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de I. Ș. al județului M., tribunalul a constatat că această excepție este neîntemeiată, întrucât din coroborarea art. art. 2 din CCM la nivel de inspectorat, art. 142 din legea nr. 84/1995, art. 109 și art. 9 al. 2 din legea nr. 1., reiese că acest pârât are atribuții privitoare la activitatea personalului didactic.
De asemenea, în baza art. 246 cod de procedură civilă, prima instanță a luat act de renunțarea la judecarea cererii de chemare în judecată în calitate de pârât a C. J. M., cerere formulată de către pârâtul IȘJ M..
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a reținut că documentația administrată în probațiune confirmă faptul că O. I. - membra de sindicat în numele căreia a fost învestită instanța, este îndreptățită să beneficieze de tranșele suplimentare de vechime, așa cum acestea sunt instituite de către legiuitor prin dispozițiile art. 50 al. 1 și 2 din L. nr. 1., astfel că a dispus admiterea acțiunii.
În termen legal, a declarat recurs atât reclamantul S. L. din Î. M., cât și pârâții I. Ș. al J. M. și Ș. pentru C. cu D. nr. 2 B. M.
1.Prin recursul formulat, reclamantul S. L. din Î. M. a solicitat modificareasentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.
Apreciază că în mod greșit drepturile solicitate au fost acordate de către prima instanță doar până la data intrării în vigoare a L. nr. 3., respectiv până la data de (...).
Subliniază că L. nr. 3. prevede în art. 10 din A. II a L. nr. 3. și la punctul
6 din Nota la A. II a L. nr. 3. că tranșele de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 din L. nr. 1. privind Statutul personalului didactic cu modificările și completările ulterioare se acordă în continuare.
Prin adresa nr. 757 /BO/01.11.201 emisă de M. E., C., T. și S. s-a comunicat că în anul 2010, tranșele de vechime se acordă în conformitate cu prevederile L. nr. 1..
În drept, recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 304 punctul 9 din
Codul de P. C., precum și pe dispozițiile legale menționate anterior.
2.Prin propriul recurs, pârâtul I. Ș. J. M. a solicitat admiterea recursului,modificarea hotărârii, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive invocate, cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamant împotriva I. Ș. al J. M., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În motivarea recursului, s-a arătat că în primul rând, I. Ș. al J. M. nu are calitatea de angajator în sensul prevederilor L. 53/2003, Codul muncii. Conform art. 14 la alin (1) din legea amintită: "În sensul prezentului cod, prin angajator se înțelege persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forță de muncă pe bază de contract individual de muncă" .
În Contractul Colectiv de M. U. la N. I. Ș. al J. M. pe anul 2008-2009 este definit termenul de angajator la art.2 alin.1:
„T. angajator desemnează : I. Ș. al J. M., reprezentat prin inspectorul școlar general; unitățile de învățământ preuniversitar reprezentate prin directori; alte instituții subordonate I. Ș. al J. M., reprezentate prin directori."
Tot în Contractul Colectiv de M. U. la N. I. Ș. al J. M. pe anul 2008-2009" este dată definiția termenului salariat la art. 2 al (3), și anume: "T. salariat desemnează persoana fizică ce se obligă să presteze munca pentru unul dintre angajatorii desemnați la alin (1) și sub autoritatea acestora, în schimbul unei remunerații denumite salariu, în baza unui contract individual de muncă". Atâta vreme cât contractele individuale de muncă sunt încheiate între unitatea școlară și cadrele didactice, inspectoratul școlar nu poate avea și el calitate de angajator.
Art. 36 lit. g din Contractul Colectiv de M. U. la N. I. Ș. al J. M. pe anul
2008-2009 dispune:
"P. contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) toți salariații din învățământ primesc o primă de vacantă, în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară, care seacordă odată cu indemnizația de concediu." P. contractante sunt, așa cum s-a mai amintit, Ș. cu clasele I-VIII Suciu de Sus și persoanele reprezentate în acest proces de către S. L. din Î. M..
Atâta vreme cât angajatorul se obligă prin contractul individual de muncă și prin contractul colectiv de muncă la plata salariilor, precum și a altor drepturi salariale, consideră că este nelegală și netemeinică obligarea unui terț, cum este cazul I. Ș. al J. M., la plata unor drepturi salariale ale angajaților altei unități.
În al doilea rând, inspectoratele școlare nu au prevăzute în buget sume pentru finanțarea unităților de învățământ. P. art. 167 alin (1) din L. N. 84 din
1995, Republicată, L. învățământului: "Unitățile de Î. preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii."
Mai mult, la alin 2 se prevede că: "Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară." Cheltuielile cu personalul, unde se încadrează și primele de concediu sunt incluse în finanțarea de bază, potrivit art. 167 alin (5) din L. învățământului, iar potrivit alin (3) "finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale."
P. Ordonanței de urgență nr. 32 din 2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, în temeiul art. 13 alin (1) " Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea";.
Totodată, în bugetul de stat și bugetele locale fondurile destinate învățământului sunt nominalizate distinct. De exemplu, în L. bugetului de stat pe anul 2009 (L. nr. 18 din 2009) la art. 5 alin (3) se observa că anumite sume sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Printre atribuțiile stabilite de art. 142 din L. nr. 84/1995 în sarcina inspectoratelor școlare nu se regăsesc unele privind angajarea efectivă a personalului didactic sau salarizarea acestora, atribuții care, în schimb, se regăsesc în sarcina directorului unității școlare.
Nu se poate spune că există o legătură de cauzalitate suficient de calificată între această repartizare și faptul neacordării unor drepturi salariale.
3. Pârâta Ș. G. pentru C. cu D. nr. 2 B. M. a formulat recurs prin care asolicitat, în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, iar în subsidiar, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii introductive ca nefondată.
În susținerea soluției de casare cu trimitere spre rejudecare, pârâta invocă nulitatea sentinței determinată de încălcarea principiului legalității, principiu consacrat prin dispozițiile art. 129 raportat la 261 C. și art. 6 din C.E.D.O., așa cum a fost amendată prin P. 2, 6 și 9. De asemenea, aceasta invocă necercetarea fondului.
În acest sens, pârâta învederează că potrivit dispozițiilor art. 7 al. 3 din
L. nr. 84/1995, art. 6 din hotărârea nr. 1251/2005 și art. 7 din OUG nr. 1., finanțarea instituției de învățământ se face prin bugetul C. J., în baza metodologiei elaborate de Ministerul Educației și Cercetării, aprobată prin hotărâre a G. și cu asistența tehnică a inspectoratelor școlare.
Așadar, în procesul alocării de fonduri necesare plății drepturilor salariale devine evident că instituția C. J., care are competența de a aproba bugetele, este factor de decizie chemat să asigure aducerea la îndeplinire a obligațiilor de plată ce revin angajatorului.
A., apreciază că față de dispozițiile speciale menționate și față de dispozițiile L. nr. 2., instituția C. J. M., în calitate de ordonator de credite privind învățământul preuniversitar este instituția care ar trebui să răspundă din punct de vedere al obligării la plata unor drepturi salariale, în condițiile în care unitatea de învățământ nu dispune de fonduri proprii, ci depinde de un buget aprobat de ordonatorul de credite.
În acest context, consideră că prima instanță nu a stabilit în mod corect cadrul procesual, ceea ce justifică soluția casării cu trimitere spre rejudecare.
Un alt argument invocat în susținerea soluției de casare este și cel privitor la încălcare de către T. a dispozițiilor art. 129 din codul de procedură civilă privitoare la rolul activ, întrucât, deși a fost învestit cu soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive în ceea ce o privește pe această pârâtă, acesta a omis să se pronunțe.
Modificarea în întregime a sentinței cu consecința respingerii acțiunii introductive apare ca justificată din perspectiva faptului că potrivit art. 50 alin.
1 din L. nr. 1., ""personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei transe suplimentare, care se acorda la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. "
De asemenea, alin. 2 al arte 50 din L. nr. 1. prevedea că "pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1. din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime", dispozițiile alin. 2 al art. 50 din L. nr. 1. fiind abrogate prin pct. 40 alin. 1 al art. 48 din L. nr. 3., care a intrat în vigoare începând cu data de (...) și care prevede o altă modalitate de calcul a drepturilor salariale.
Mai mult, prin art. 5 din O. nr. 1. se arată că "în coeficienții de multiplicare din anexa nr. 2, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30-35 ani, 35-40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1. din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute la art. 50 alin. (2) din L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare."
P. dispozițiilor art. 50 alin. l si 2 din L. 1., personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de transele de vechime la salarizare stabilite de lege si de trei transe suplimentare, care se acorda la 30, 35 si la peste 40 de ani de activitate în învățământ, pentru fiecare dintre transele suplimentare de vechime, acordându-se o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1. din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime.
Începând cu apariția L. nr. 1. si până în prezent, personalul didactic beneficiază de transele suplimentare de vechime, coeficienții de ierarhizare pentru personalul din învățământ fiind cel stabilit prin O. nr. 9., O. 4., O. 1. si O. 1.. A.e acte normative stabilesc coeficienții de multiplicare pentru personalul didactic din învățământul didactic diferențiat în funcție de vechimea în învățământ si gradul didactic. Prin aceste ordonanțe, pentru fiecare transa de vechime s-a acordat o creștere a coeficientului de ierarhizare.
Calculul drepturilor salariale se face de către fiecare unitate de învățământ în baza coeficienților de multiplicare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar în baza indicații lor și tabelelor comunicate atât decătre M. E. cât și de către I. Ș. J., fără ca pârâta recurentă să fie îndreptățită a calcula și plăti drepturi salariale în afara grilelor comunicate.
A., în perioada (...) (dată de referință în prezenta cauză, raportat la data introducerii cererii) și până la data de (...) (data publicării O. nr. 1. în Monitorul
Oficial), acordarea drepturilor salariale s-a realizat în baza O. 1..
In perioada (...) și până la declararea ca fiind neconstituțională a O. 1. salarizarea s-a efectuat conform dispozițiilor ordonanței, respectiv a prevederilor art. 5, condiții în care în coeficienții de multiplicare au fost cuprinse și creșterile de 1. din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime prevăzute la art. 50 alin. 2 din L. nr. 1., cu modificările și completări le ulterioare.
Conform art.5 alin. 2 din OG nr. 1., în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2 (referitoare la personalul didactic din învățământul preuniversitar), prevăzuți la ultimele trei transe de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani si de peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse si creșterile de 1. din coeficientul de multiplicare corespunzător transei anterioare de vechime, prevăzute de arte 50 alin 2 din statut.
P. acestui text de lege, legiuitorul nu face altceva decât sa includă in coeficienții de multiplicare corespunzători fiecăreia dintre cele trei transe si creșterea de o pătrime din coeficientul de multiplicare al transei anterioare de vechime.
Așadar, prin intrarea în vigoare a ordonanței, la coeficientul de multiplicare al transei de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani si de peste
40 de ani, nu se mai adăuga si creșterea reprezentând pătrimea din transa anterioara de vechime. A. lucru nu înseamnă ca prin art. 5 alin 2 din OG nr. 1. a fost înlăturat dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la transele suplimentare de vechime, al căror coeficient de multiplicare nu va mai cuprinde si creșterea de 1..
La momentul calculării și acordării drepturilor salariale s-au avut în vedere acești coeficienți, motiv pentru care apreciază ca nefondate cererile de acordare a tranșelor suplimentare de vechime.
In aceste condiții în situația în care s-ar avea în vedere și pentru această perioadă și tranșa suplimentară de vechime prevăzută de dispozițiile art. 50 din L. nr. 1., ar însemna ca pentru perioada indicată mai sus să se acorde de două ori aceeași tranșă suplimentară.
De asemenea, pârâta subliniază că intimata-reclamantă O. I. a fost angajata pârâtei pe perioadă determinată, respectiv în anul școlar 2007 - 2008, conform Contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 350 din (...) în registrul general de evidență a salariaților.
La finalizarea anului școlar 2007 - 2008, aceasta nu a continuat colaborarea cu pârâta, fiind încadrată pentru anii școlari 2008 - 2009 și 2009 -
2010 la o altă instituție de învățământ, respectiv Ș. G. pentru C. cu D. nr. 1 B.
M.
A., pârâta consideră că nu se justifică să fie obligată să plătească tranșele suplimentare de vechime aferente ultimilor 3 ani, în condițiile în care în anii școlari 2008 - 2009 și 2009 - 2010 reclamanta nu a fost încadrată în muncă la instituția pârâtă.
La data de (...), reclamantul S. L. din Î. M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor formulate de pârâți.
Nu au fost administrate probe noi.
Trecând la analizarea sentinței recurate prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea a reținut următoarele:
1. Recursul reclamantului S. L. din Î. M. este neîntemeiat.
Reclamantul recurent critică sentința atacată sub aspectul datei limită de acordare a drepturilor salariale solicitate.
A., acesta apreciază că drepturile salariale trebuiau acordate de către prima instanță și ulterior datei de (...), cu justificarea că L. nr. 3. prevede acordarea în continuare a tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 al. 1 din L. nr. 1..
Curtea apreciază că referitor la susținerile reclamantului se impun unele nuanțări.
În acest sens, notează că potrivit art. 50 alin. 1 din L. nr. 1., personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșe de vechime la salarizare, stabilite de lege, precum și de trei tranșe suplimentare de vechime, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, conform alin. 2 al aceluiași art. 50, pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime acordându-se o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1. din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Prin intrarea în vigoare a L. nr. 3., legiuitorul a menținut beneficiul prevăzut la al. 1 din art. 50, abrogând însă în mod expres prin dispozițiile art. 48 pct. 40 din L. nr. 3. dispozițiile art. 50 al. 2 din L. nr. 1..
Așadar, legiuitorul a menținut și ulterior intrării în vigoare a L. nr. 3. beneficiul tranșelor suplimentare de vechime, însă criteriile avute în vedere de către acesta prin art. 50 al. 2 din L. nr. 1. nu mai subzistă, stabilirea acestora în noua reglementare având la bază coeficienții de ierarhizare determinați și prin raportare la gradația corespunzătoare tranșelor de vechime indicată în A. II/1.2 din legea nr. 3..
În condițiile în care pretențiile reclamantei la fondul cauzei se întemeiază doar pe dispozițiile L. nr. 1., fără a face vreo mențiune de fundamentare a pretențiilor în raport de L. nr. 3., o astfel de precizare fiind făcută doar în recurs, Curtea opinează că aceasta reprezintă o schimbare a cauzei acțiuni, ceea ce contravine dispozițiilor art. 316 coroborat cu art. 294 Cod de procedură civilă.
În acest context, recursul reclamantului nu poate fi primit, astfel că în baza art. 312 al. 1 din Codul de procedură civilă se va dispune respingerea acestuia ca nefondat.
2. Recursul pârâților Ș. G. pentru C. cu D. nr. 2 B. M. și I. Ș. J. M.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a IȘJ, Curtea apreciază că aceasta este întemeiată, astfel că sub acest soluția pronunțată de T. apare ca nelegală.
În acest sens, reține că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, respectiv raporturile de muncă. Cum inspectoratele școlare județene sunt organe deconcentrate în subordinea M.ui E., C. și T., cu atribuții clar prevăzute în art. 142 din L. învățământului nr. 84/1995 cu modificările și completările ulterioare, printre care cea de a coordona încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar, neavând în schimb calitatea de angajator în sensul art. 10 și 14 din Codul muncii, între inspectoratul școlar și cadrele didactice nu se nasc raporturi de muncă. A.ea iau ființă între directorul unității de învățământ și cadrele didactice, potrivit art. 11 alin. 5 din L. nr. 1. privind Statutul personalului didactic, întrucât angajarea pe post se face de către directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnată de I. școlar general.
Rolul I. Ș. J. este deci doar acela de a dispune repartizarea cadrului didactic la o anumită unitate de învățământ.
Pe de altă parte, potrivit art. 167 din L. învățământului, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se face descentralizat prin bugetele consiliilor județene sau prin bugetele locale ale unităților administrative teritoriale în a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, repartizarea fondurilor, fiind dispusă prin hotărârea consiliului județean sau a celui local, fiecare unitate de învățământ întocmindu-și bugetul propriu, situație în care I. Ș. J. nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale.
Având în vedere aceste precizări, trebuie observat că printre atribuțiile stabilite de art. 142 din L. învățământului nr. 84/1995 în sarcina inspectoratelor școlare nu se regăsesc unele privind salarizarea personalului didactic sau angajarea efectivă a acestuia. Doar atribuțiile enumerate la lit. b)
(asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ) și g) (coordonează încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar, în conformitate cu prevederile Statutului personalului didactic) se apropie de problematica derulării raporturilor de muncă ale cadrelor didactice, însă nu într-un mod suficient de specific pentru a putea justifica în speță calitatea procesuală pasivă a pârâtului I. Ș. J. A., nu există vreo formă de implicare efectivă a acestui pârât în încheierea contractului individual de muncă al cadrului didactic cu unitatea de învățământ, iar repartizarea personalului didactic la diversele unități de învățământ, făcută de acest pârât, nu reprezintă decât o condiție prealabilă încheierii contractului de muncă. Nu se poate spune că ar exista o legătură de cauzalitate suficient de calificată între această repartizare și faptul neacordării unor drepturi salariale.
Așadar, pârâtul IȘJ nu are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății, iar acest aspect constituie un motiv de modificare a hotărârii pronunțate, în sensul art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
În ceea ce privește fondul, Curtea observă că potrivit mențiunilor din carnetul de muncă, reclamanta O. I. a fost angajata pârâtei Ș. G. pentru C. cu
D. nr. 2 B. M. pe perioadă determinată, respectiv în anul școlar 2007-2008(f.
99. poziția 114), activitatea acesteia încetând la data de (...).
Ulterior, în anii școlari (...)-2010 reclamanta și-a desfășurat activitatea în cadrul Școlii Generale pentru C. cu D. nr. 1 B. M., așadar reclamanta a avut un alt angajator decât instituția pârâtă.
Cu toate acestea, T. a admis acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta Ș. G. pentru C. cu D. nr. 2 B. M. pe care a obligat-o să recunoască și să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând tranșa suplimentară de vechime începând cu data de (...) și până la data de (...), respectiv și pentru perioada ulterioară datei de încetare a activității reclamantei în cadrul acestei pârâte.
Așadar, prima instanță nu a lămurit aspectele legate de calitatea procesuală pasivă a părților din proces. De asemenea, nu a stabilit până la ce dată i se cuveneau reclamantei drepturile salariale pretinse de la pârâta Ș. G. pentru C. cu D. nr. 2 B. M.
Un alt aspect ce trebuia lămurit privește perioada pentru care i se cuvin reclamantei drepturile salariale pretinse, aceasta în contextul în care dispozițiile art. 50 al. 1, 2 din legea nr. 1. au suferit mai multe intervenții legislative.
T. a abordat de o manieră generică cauza dedusă judecății, extrapolând argumentele privitoare la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul IȘJ, limitându-se însă, în ceea ce privește fondul cauzei, la a reține că reclamanta îndeplinește condițiile legale de vechime, respectiv căaceasta este îndreptățită să beneficieze de drepturile salariale pretinse în baza art. 50 al. 1, 2 din L. nr. 1., fără a reține și lămuri aspecte esențiale în cauză.
Raportat la aspectele menționate, Curtea apreciază că hotărârea nu conține motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, așa cum prevede în mod expres art. 261 alin. (1) pct. 5 C.proc.civ, ceea ce practic echivalează cu necercetarea fondului.
Prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. au fost edictate atât în interesul unei bune administrări a justiției și încrederii ce trebuie să fie inspirată justițiabililor, cât și pentru a se da instanțelor superioare posibilitatea de a realiza controlul judiciar. O. instanțelor de a-și motiva în mod corespunzător deciziile reprezintă și una dintre garanțiile dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că absența motivării poate impieta asupra dreptului menționat anterior mai ales în situația în care decizia nemotivată este susceptibilă de a fi atacată pe fond la o instanță superioară.
Constatând incidența în cauză atât a motivelor de casare cât și a celor de modificare, Curtea va admite recursul pârâtului IȘJ și în parte recursul pârâtei
Ș. G. pentru C. cu D. nr. 2 B. M., iar pentru a asigura o judecată unitară va dispune în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 3 Cod de procedură civilă casarea în întregime a cauzei și trimiterea acesteia spre rejudecare.
Chiar dacă în baza art. 50 al. 1,2 din legea nr. 1. reclamanta este îndreptățită la acordarea și plata drepturilor salariale pretinse pentru perioada februarie 2007-(...), aspect tranșat în mod corect de către T., această dispoziție din sentință nu a putut fi menținută, atât datorită incidenței art. 312 al. 3 Cod de procedură civilă, cât și datorită faptului că menținerea acesteia ar fi avut drept consecință menținerea unei nelegalități în raport de pârâtul IȘJ, care, așa cum s-a arătat deja, nu are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății.
P. art. 315 Cod de procedură civilă, în rejudecare, T. urmează să procedeze la cercetarea fondului, urmând să aibă în vedere atât aspectele deja menționate, cât și celelalte susțineri ale părților invocate prin motivele de recurs.
De asemenea, reținând că pârâtul IȘJ nu are calitate procesuală pasivă în cauză, respectiv că reclamanta a fost angajată a pârâtei Ș. G. pentru C. cu D. nr. 2 B. M. doar în anul școlar 2007-2008, va aprecia în ce măsură se impune să pună în discuție o eventuală reconfigurare a cadrului procesual.
Fără cheltuieli de judecată.
P. A.E MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul I. Ș. AL J. M. și admite în parte recursul declarat de pârâta Ș. G. P. C. CU D. N. 2 B. M. împotriva sentinței civile numărul 1594 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosarul numărul (...), pe care o casează în întregime și, în consecință, trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Respinge recursul declarat de S. L. D. Î. M. împotriva aceleiași hotărâri. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘED.TE JUDECĂTORI G.
S. D. D. G. L. D. A. B.
Red. /dact.DG
3 ex./(...)
Judecător fond: V.C./B.G.
| ← Decizia civilă nr. 1148/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2708/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
